Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA141PrecedentaUrmătoarea

Corecturi

Rudolf Steiner
VIAȚA ÎNTRE MOARTE ȘI O NOUĂ NAȘTERE

GA 141

ADNOTĂRI

În perioada în care Rudolf Steiner a ținut aceste conferințe, el se afla cu știința sa spirituală orientată antroposofic încă în cadrul „Societății teosofice” de atunci, și folosea cuvintele „teosofie” și „teosofic”, dar în sensul științei sale spirituale orientate de la început antroposofic.

Conform unor indicații ulterioare ale lui Rudolf Steiner, aceste denumiri au fost înlocuite în cadrul Operelor complete prin termenii „știință spirituală” sau „antroposofie”, „spiritual-științific” sau „antroposofic”.

Sursele textului: conferințele au fost stenografiate de către membrul ramurii din Berlin, Walter Vegelahn (1880-1959). Tipărirea s-a făcut după transcrierea în text de către el. Nu dispunem de stenogramele originare.

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Operelor Complete (GA) sunt redate în adnotări prin numărul de bibliografie. Vezi și privirea de ansamblu de la sfârșitul volumului.

  1. anul acesta la congresul nostru de la München: Vezi ciclul Despre inițiere, despre veșnicie și clipă. Despre lumina spiritului și întunericul vieții. (Opt conferințe, München 25-31 august 1912), GA 138
  2. Păzitorul pragului. Procese sufletești în imagini scenice în «Patru drame-mister» (1910-1913), GA 14.
  3. considerațiile asupra Evangheliilor: Vezi Evanghelia lui Ioan (Opt conferințe, 16-25 noiembrie 1907) în Evoluția omenirii și cunoașterea lui Christos, GA 100; Evanghelia lui Luca (Zece conferințe, 15-26 septembrie 1909), GA 114; Evanghelia lui Marcu (Zece conferințe, 15-24 septembrie 1912), GA 139.
  4. Creștinismul ca fapt mistic și misteriile antichității (1902), GA 8.
  5. înainte de întemeierea «Secțiunii Germane a Societății Teosofice»: În 1902, Rudolf Steiner a fost secretarul ei general, până la întemeierea Societății Antroposofice 1912/13, când s-a dizolvat.
  6. sarcina de a reînnoi investigarea spirituală în acest domeniu: Vezi conferințele din volumul Investigația ocultă asupra vieții dintre moarte și o nouă naștere (1912/13), GA 140.
  7. un anumit Norbert: Sfântul Norbert (1085-1134), capelan al împăratului Henric al V-lea, a parcurs Franța și Olanda ca predicator al pocăinței și a întemeiat, începând din 1121, ordinul Premonstraților (Norbertinilor), în valea Prémontré (Praemonstratum), situată între Reims și Laon. El devine în 1126 arhiepiscop de Magdeburg.
  8. Christian Rosenkreutz: Vezi a doua conferință din «Creștinismul rosicrucian», Neuchâtel, 28 septembrie 1911, în volumul Creștinismul esoteric și conducerea spirituală a omenirii, GA 130.
  9. Homer, secolul VIII î.Ch: descrierea împărăției morților în cântul 11 din «Odiseea».
  10. Michelangelo, 1475-1564.
  11. Arthur Schopenhauer, 1788-1860. Fraza citată este moto-ul său la «Studiu asupra fundamentelor moralei», 30 ianuarie 1840, tratat în «Despre voința din natură», în Opere complete ale lui Arthur Schopenhauer, editate de Rudolf Steiner în 12 volume; vol. VI, pag. 361 și vol. VII, pag. 133.
  12. „religie monistă”: Vezi Ernst Haeckel, «Monismul ca legătură între religie și știință», Bonn 1892.
  13. unde Abraham îl întâlnește pe Melchisedec: Moise 14, 18-20.
  14. Christos nu a murit numai pentru evrei, ci și pentru păgâni: Faptele apostolilor 26, 23.
  15. „Acolo unde doi sunt reuniți în numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor”: Matei 18, 20.
  16. „Voi toți sunteți dumnezei!”: Ioan 10, 34 citat psalmul 82, 6 (Luther), 81, 6 (evreu și catolic).
  17. „Voi veți fi ca Dumnezeu”: I Moise 3, 5.
  18. călătorie pe «Titanic»: Pachebot de lux, s-a ciocnit la 15 aprilie 1912 în timpul primei sale traversări a Atlanticului de un aisberg, și s-a scufundat.
  19. citat din Schiller: „Cauți ceea ce este mai sublim și mai măreț? Planta te poate învăța. Ceea ce este ea, lipsită fiind de voință, fii tu prin voința ta – asta este!”. Poeme din perioada a treia: «Das Höchste».
  20. În secolul al XII-lea a apărut în Occident o frumoasă parabolă. Parabola poate fi identificată pentru prima oară la poetul Jacopone da Todi (aprox. 1230-1306) care, impresionat de moartea soției sale, a intrat în ordinul franciscan; el a fost în conflict cu Papa Bonifaciu al VII-lea. Pe lângă nenumăratele poeme (Laudes), ne-au rămas de la el textul lui «Stabat mater dolorosa» și câteva lucrări de proză; printre cele 11 Detti, cea de-a cincea este parabola citată de Rudolf Steiner (Franca Ageno: Jacopone da Todi, Laudi, Tratatto e Detti, Firenze 1953).
  21. această poveste va fi reluată de Jakob Balde: Poet neolatin (1604-1668), devine iezuit în 1624. Parabola este conținută în cuprinzătoarea sa operă de bătrânețe «Urania Victrix» din 1663, publicată pentru ultima oară la München în 1729 (Jacobi Baldi Opera poetica omnia).
  22. texte din Vedanta: Vezi, printre altele, «Upanișade», în lb. germană de P. Deußen 1879; A. Hildebrandt 1921.
  23. Platon, 427-347 î.Ch.
  24. Despre amintire: Vezi «Phaidon» și «Menon».
  25. Aristotel, 384-322 î.Ch.
  26. „Spiritele sferelor” joacă încă un mare rol: Vezi «Metafizica. Primul mobil și cosmosul».
  27. Johannes Kepler, 1571-1630.
  28. a reușit să calculeze data nașterii lui Iisus din Nazaret: Straßburg 1613, în «Opere complete», editată de Societatea de cercetări germane și de Academia de științe din Bayreuth, vol. V, München 1953.
  29. constelații determinate din anul 1604: Vezi «De Stella nova», în «Opere complete», München 1938.
  30. sărbătoarea de Crăciun în general: Vezi conferința din 24 decembrie 1912 «Considerații asupra ajunului Crăciunului. Nașterea luminii pământești în întunericul nopții Crăciunului», tipărită în Experiența suprasensibilului. Calea sufletului către Christos, GA 143.
  31. Christian Rosenkreutz: Vezi nota 8.
  32. Buddha, Gautama, fiul lui Siddharta, aprox. 560-480 î.Ch. Vezi expunerile lui Rudolf Steiner despre Buddha în «Evanghelia lui Luca» (Basel 1909), GA 114.
  33. Francisc de Assisi, 1181-1226.
  34. Nici un ocultist nu ignoră faptul: Rudolf Steiner se referă aici la H. P. Blavatsky, care vorbește în cartea sa «Doctrina secretă», vol. III, pag. 367 despre acest raport Cusanus-Copernic. În conferința din 21 ianuarie 1909 din ciclul Principiul economiei spirituale, GA 109/111, Rudolf Steiner precizează acest raport în felul următor: „Într-adevăr, corpul sufletesc al lui Cusanus a fost transferat la Copernic, deși Eul lui Copernic a fost cu totul altul de cel al lui Cusanus”.
  35. Nicolaus Copernic, 1473-1543.
  36. Nicolaus de Cusa, 1401-1464.
  37. Conferința a șasea, din 7 ianuarie 1913, este constituită din două părți. Ea începe la sfârșitul celor 13 Nopți Sfinte cu o alocuțiune solemnă, unde Rudolf Steiner vorbește despre viețuirea spirituală a anotimpurilor, și când se face cunoscut berlinezilor «Visul inițiatic al lui Olaf Asteson», recitat de Marie von Sievers. Acest „vis” răsunase pentru prima dată de ziua Anului Nou 1912, la Hanovra. După câteva comentarii asupra acestui poem, Rudolf Steiner abordează tema acestui ciclu cu care începe prezentul volum.
    Prima parte a acestei conferințe, împreună cu alte conferințe despre «Visul inițiatic», sunt tipărite în Legătura omului cu lumea elementală. Visul inițiatic al lui Olaf Asteson (9 conferințe, 1912/14), GA 158.
  38. misterul Sfântului Graal: Vezi ciclul de conferințe Christos și lumea spirituală. În căutarea sfântului Graal (Șase conferințe, Leipzig 28-31 decembrie 1913), GA 149.
  39. Amintiți-vă cele scrise în mica broșură Educația copilului din punctul de vedere al științei spirituale: Vezi «Lucifer-Gnosis. Articole din revista ‚Lucifer’ și ‚Lucifer-Gnosis’, 1903-1908», GA 34. Vezi și ediția separată, Dornach 1981.
  40. Cunoaștem acum cele două direcții ale evoluției care, opuse una alteia, acționează în fiecare om: Utilizarea cuvintelor „interior” și „exterior” este conformă transcrierii stenogramei acestei conferințe de către stenograf.
  41. Pavel despre „primul Adam” și „Adam cel superior”: Vezi Epistola către Romani 5, 12-18; 8, 1-14; 1 Corinteni 15, 45; 2 Corinteni 5, 17; Efeseeni 4, 22-24; Coloseeni 3, 8-11.
  42. „Mai bine să fii un cerșetor pe Pământ, decât un rege în împărăția umbrelor!”: Homer, Odiseea XI, 489-491.
  43. ciclul de conferințe De la Iisus la Christos (Zece conferințe, Karlsruhe 4-14 octombrie 1911), GA 131.
  44. discurs ținut de Du Bois-Reymond (1818-1896)…: Conferința a fost completată după textul original.
  45. „cunoașterea astronomică a unui sistem material”: În conferința sa Asupra limitelor cunoașterii naturii din 14 august 1872, ținută în cea de-a doua întrunire generală a celei de-a 45-a Adunări a cercetătorilor naturii și medicilor germani în Leipzig, Rudolf Steiner s-a exprimat textual: „Ținând cont de a înțelege ce sunt materia și forța, cunoașterea astronomică a unui sistem material este forma de cunoaștere cea mai avansată pe care o putem dobândi față de acest sistem”. Aceasta este cea care liniștește nevoia noastră de explicație cauzală și care ar fi conformă sistemului lui Laplace, dacă el ar utiliza în fond formula pe care o aplică la univers.
  46. alegerea culorilor ce ne înconjoară în această sală: Dr. Steiner sugerase să se realizeze o ambianță adecvată la spațiile utilizate pentru conferințe cu caracter spiritual, dar și pentru camerele clinicilor, prin vopsirea pereților într-o nuanță unică, liniștitoare și fortifiantă.
  47. lucrările lui Büchner și Vogt: Ludwig Büchner (1824-1899), «Forță și materie. Cercetări natural-filosofice pe baze reale», Frankfurt 1855. «Natură și spirit», Leipzig 1876. « Teoria lui Darwin», Leipzig 1890, și altele.
  48. Carl Vogt (1817-1896). «Superstiție și știință», Gießen 1855; «Conferințe asupra omului, situarea sa în creație și în istoria pământească», Gießen 1863, și altele.
  49. Leonardo da Vinci (1452-1519). „O mare iubire…: Textual: „Iubirea pentru o cauză este fiică a cunoașterii; iubirea este cu atât mai profundă cu cât cunoașterea este mai profundă”. Din «Lionardo. Imagini și gânduri», selecție și introducere de Hektor Preconi, München 1820, pag. 17.
  50. împărtășite în Teosofia mea: Vezi Rudolf Steiner, Teosofie. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a omului și destinul omului (1904), GA 9.
  51. descrierea… în Teosofie: Rudolf Steiner cita după ediția din 1910. Indicațiile referitoare la pagini sunt relativ la ediția din 1961 și sunt valabile pentru toate edițiile ulterioare.
  52. ceea ce a fost acum zece ani ca început al muncii noastre teosofice: În calitatea sa de secretar general al Secțiunii germane a Societății Antroposofice, Rudolf Steiner expusese mai întâi propria sa investigare spirituală. După separarea de Societatea Teosofică, el a numit noua societate, «Antroposofică». Acest termen a fost utilizat de Rudolf Steiner deja într-o conferință din 20 octombrie 1902, deci în epoca în care el fusese numit secretar general.
  53. Evanghelia lui Ioan în raport cu celelalte Evanghelii, în special cu Evanghelia lui Luca (1909), GA 112.
  54. De la Iisus la Christos (Karlsruhe 1911), GA 131.

AcasăLucrări OnlineIndex GA141PrecedentaUrmătoarea