Rudolf Steiner

VIAŢA ÎNTRE MOARTE ŞI O NOUĂ NAŞTERE

GA 141

ADNOTĂRI

În perioada în care Rudolf Steiner a ţinut aceste conferinţe, el se afla cu ştiinţa sa spirituală orientată antroposofic încă în cadrul „Societăţii teosofice” de atunci, şi folosea cuvintele „teosofie” şi „teosofic”, dar în sensul ştiinţei sale spirituale orientate de la început antroposofic.

Conform unor indicaţii ulterioare ale lui Rudolf Steiner, aceste denumiri au fost înlocuite în cadrul Operelor complete prin termenii „ştiinţă spirituală” sau „antroposofie”, „spiritual-ştiinţific” sau „antroposofic”.

Sursele textului: conferinţele au fost stenografiate de către membrul ramurii din Berlin, Walter Vegelahn (1880-1959). Tipărirea s-a făcut după transcrierea în text de către el. Nu dispunem de stenogramele originare.

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Operelor Complete (GA) sunt redate în adnotări prin numărul de bibliografie. Vezi şi privirea de ansamblu de la sfârşitul volumului.

1. anul acesta la congresul nostru de la München: Vezi ciclul Despre iniţiere, despre veşnicie şi clipă. Despre lumina spiritului şi întunericul vieţii. (Opt conferinţe, München 25-31 august 1912), GA 138


2. Păzitorul pragului. Procese sufleteşti în imagini scenice în «Patru drame-mister» (1910-1913), GA 1


3. consideraţiile asupra Evangheliilor: Vezi Evanghelia lui Ioan (Opt conferinţe, 16-25 noiembrie 1907) în Evoluţia omenirii şi cunoaşterea lui Christos, GA 100; Evanghelia lui Luca (Zece conferinţe, 15-26 septembrie 1909), GA 114; Evanghelia lui Marcu (Zece conferinţe, 15-24 septembrie 1912), GA 139.


4. Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile antichităţii (1902), GA 8.


5. înainte de întemeierea «Secţiunii Germane a Societăţii Teosofice»: În 1902, Rudolf Steiner a fost secretarul ei general, până la întemeierea Societăţii Antroposofice 1912/13, când s-a dizolvat.


6. sarcina de a reînnoi investigarea spirituală în acest domeniu: Vezi conferinţele din volumul Investigaţia ocultă asupra vieţii dintre moarte şi o nouă naştere (1912/13), GA 140.


7. un anumit Norbert: Sfântul Norbert (1085-1134), capelan al împăratului Henric al V-lea, a parcurs Franţa şi Olanda ca predicator al pocăinţei şi a întemeiat, începând din 1121, ordinul Premonstraţilor (Norbertinilor), în valea Prémontré (Praemonstratum), situată între Reims şi Laon. El devine în 1126 arhiepiscop de Magdeburg.


8. Christian Rosenkreutz: Vezi a doua conferinţă din «Creştinismul rosicrucian», Neuchâtel, 28 septembrie 1911, în volumul Creştinismul esoteric şi conducerea spirituală a omenirii, GA 130.


9. Homer, secolul VIII î.Ch: descrierea împărăţiei morţilor în cântul 11 din «Odiseea».


10. Michelangelo, 1475-1564.


11. Arthur Schopenhauer, 1788-1860. Fraza citată este moto-ul său la «Studiu asupra fundamentelor moralei», 30 ianuarie 1840, tratat în «Despre voinţa din natură», în Opere complete ale lui Arthur Schopenhauer, editate de Rudolf Steiner în 12 volume; vol. VI, pag. 361 şi vol. VII, pag. 133.


12. „religie monistă”: Vezi Ernst Haeckel, «Monismul ca legătură între religie şi ştiinţă», Bonn 1892.


13. unde Abraham îl întâlneşte pe Melchisedec: Moise 14, 18-20.


14. Christos nu a murit numai pentru evrei, ci şi pentru păgâni: Faptele apostolilor 26, 23.


15. „Acolo unde doi sunt reuniţi în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”: Matei 18, 20.


16. „Voi toţi sunteţi dumnezei!”: Ioan 10, 34 citat psalmul 82, 6 (Luther), 81, 6 (evreu şi catolic).


17. „Voi veţi fi ca Dumnezeu”: I Moise 3, 5.


18. călătorie pe «Titanic»: Pachebot de lux, s-a ciocnit la 15 aprilie 1912 în timpul primei sale traversări a Atlanticului de un aisberg, şi s-a scufundat.


19. citat din Schiller: „Cauţi ceea ce este mai sublim şi mai măreţ? Planta te poate învăţa. Ceea ce este ea, lipsită fiind de voinţă, fii tu prin voinţa ta – asta este!”. Poeme din perioada a treia: «Das Höchste».


20. În secolul al XII-lea a apărut în Occident o frumoasă parabolă. Parabola poate fi identificată pentru prima oară la poetul Jacopone da Todi (aprox. 1230-1306) care, impresionat de moartea soţiei sale, a intrat în ordinul franciscan; el a fost în conflict cu Papa Bonifaciu al VII-lea. Pe lângă nenumăratele poeme (Laudes), ne-au rămas de la el textul lui «Stabat mater dolorosa» şi câteva lucrări de proză; printre cele 11 Detti, cea de-a cincea este parabola citată de Rudolf Steiner (Franca Ageno: Jacopone da Todi, Laudi, Tratatto e Detti, Firenze 1953).


21. această poveste va fi reluată de Jakob Balde: Poet neolatin (1604-1668), devine iezuit în 1624. Parabola este conţinută în cuprinzătoarea sa operă de bătrâneţe «Urania Victrix» din 1663, publicată pentru ultima oară la München în 1729 (Jacobi Baldi Opera poetica omnia).


22. texte din Vedanta: Vezi, printre altele, «Upanişade», în lb. germană de P. Deußen 1879; A. Hildebrandt 1921.


23. Platon, 427-347 î.Ch.


24. Despre amintire: Vezi «Phaidon» şi «Menon».


25. Aristotel, 384-322 î.Ch.


26. „Spiritele sferelor” joacă încă un mare rol: Vezi «Metafizica. Primul mobil şi cosmosul».


27. Johannes Kepler, 1571-1630.


28. a reuşit să calculeze data naşterii lui Iisus din Nazaret: Straßburg 1613, în «Opere complete», editată de Societatea de cercetări germane şi de Academia de ştiinţe din Bayreuth, vol. V, München 1953.


29. constelaţii determinate din anul 1604: Vezi «De Stella nova», în «Opere complete», München 1938.


30. sărbătoarea de Crăciun în general: Vezi conferinţa din 24 decembrie 1912 «Consideraţii asupra ajunului Crăciunului. Naşterea luminii pământeşti în întunericul nopţii Crăciunului», tipărită în Experienţa suprasensibilului. Calea sufletului către Christos, GA 143.


31. Christian Rosenkreutz: Vezi nota 8.


32. Buddha, Gautama, fiul lui Siddharta, aprox. 560-480 î.Ch. Vezi expunerile lui Rudolf Steiner despre Buddha în «Evanghelia lui Luca» (Basel 1909), GA 114.


33. Francisc de Assisi, 1181-1226.


34. Nici un ocultist nu ignoră faptul: Rudolf Steiner se referă aici la H. P. Blavatsky, care vorbeşte în cartea sa «Doctrina secretă», vol. III, pag. 367 despre acest raport Cusanus-Copernic. În conferinţa din 21 ianuarie 1909 din ciclul Principiul economiei spirituale, GA 109/111, Rudolf Steiner precizează acest raport în felul următor: „Într-adevăr, corpul sufletesc al lui Cusanus a fost transferat la Copernic, deşi Eul lui Copernic a fost cu totul altul de cel al lui Cusanus”.


35. Nicolaus Copernic, 1473-1543.


36. Nicolaus de Cusa, 1401-1464.


37. Conferinţa a şasea, din 7 ianuarie 1913, este constituită din două părţi. Ea începe la sfârşitul celor 13 Nopţi Sfinte cu o alocuţiune solemnă, unde Rudolf Steiner vorbeşte despre vieţuirea spirituală a anotimpurilor, şi când se face cunoscut berlinezilor «Visul iniţiatic al lui Olaf Asteson», recitat de Marie von Sievers. Acest „vis” răsunase pentru prima dată de ziua Anului Nou 1912, la Hanovra. După câteva comentarii asupra acestui poem, Rudolf Steiner abordează tema acestui ciclu cu care începe prezentul volum.
    Prima parte a acestei conferinţe, împreună cu alte conferinţe despre «Visul iniţiatic», sunt tipărite în Legătura omului cu lumea elementală. Visul iniţiatic al lui Olaf Asteson (9 conferinţe, 1912/14), GA 158.


38. misterul Sfântului Graal: Vezi ciclul de conferinţe Christos şi lumea spirituală. În căutarea sfântului Graal (Şase conferinţe, Leipzig 28-31 decembrie 1913), GA 149.


39. Amintiţi-vă cele scrise în mica broşură Educaţia copilului din punctul de vedere al ştiinţei spirituale: Vezi «Lucifer-Gnosis. Articole din revista ‚Lucifer’ şi ‚Lucifer-Gnosis’, 1903-1908», GA 34. Vezi şi ediţia separată, Dornach 1981.


40. Cunoaştem acum cele două direcţii ale evoluţiei care, opuse una alteia, acţionează în fiecare om: Utilizarea cuvintelor „interior” şi „exterior” este conformă transcrierii stenogramei acestei conferinţe de către stenograf.


41. Pavel despre „primul Adam” şi „Adam cel superior”: Vezi Epistola către Romani 5, 12-18; 8, 1-14; 1 Corinteni 15, 45; 2 Corinteni 5, 17; Efeseeni 4, 22-24; Coloseeni 3, 8-11.


42. „Mai bine să fii un cerşetor pe Pământ, decât un rege în împărăţia umbrelor!”: Homer, Odiseea XI, 489-491.


43. ciclul de conferinţe De la Iisus la Christos (Zece conferinţe, Karlsruhe 4-14 octombrie 1911), GA 131.


44. discurs ţinut de Du Bois-Reymond (1818-1896)…: Conferinţa a fost completată după textul original.


45. „cunoaşterea astronomică a unui sistem material”: În conferinţa sa Asupra limitelor cunoaşterii naturii din 14 august 1872, ţinută în cea de-a doua întrunire generală a celei de-a 45-a Adunări a cercetătorilor naturii şi medicilor germani în Leipzig, Rudolf Steiner s-a exprimat textual: „Ţinând cont de a înţelege ce sunt materia şi forţa, cunoaşterea astronomică a unui sistem material este forma de cunoaştere cea mai avansată pe care o putem dobândi faţă de acest sistem”. Aceasta este cea care linişteşte nevoia noastră de explicaţie cauzală şi care ar fi conformă sistemului lui Laplace, dacă el ar utiliza în fond formula pe care o aplică la univers.


46. alegerea culorilor ce ne înconjoară în această sală: Dr. Steiner sugerase să se realizeze o ambianţă adecvată la spaţiile utilizate pentru conferinţe cu caracter spiritual, dar şi pentru camerele clinicilor, prin vopsirea pereţilor într-o nuanţă unică, liniştitoare şi fortifiantă.


47. lucrările lui Büchner şi Vogt: Ludwig Büchner (1824-1899), «Forţă şi materie. Cercetări natural-filosofice pe baze reale», Frankfurt 1855. «Natură şi spirit», Leipzig 1876. « Teoria lui Darwin», Leipzig 1890, şi altele.


48. Carl Vogt (1817-1896). «Superstiţie şi ştiinţă», Gießen 1855; «Conferinţe asupra omului, situarea sa în creaţie şi în istoria pământească», ştiinţă», Gießen 1863, şi altele.


49. Leonardo da Vinci (1452-1519). „O mare iubire…: Textual: „Iubirea pentru o cauză este fiică a cunoaşterii; iubirea este cu atât mai profundă cu cât cunoaşterea este mai profundă”. Din «Lionardo. Imagini şi gânduri», selecţie şi introducere de Hektor Preconi, München 1820, pag. 17.


50. împărtăşite în Teosofia mea: Vezi Rudolf Steiner, Teosofie. Introducere în cunoaşterea suprasensibilă a omului şi destinul omului (1904), GA 9.


51. descrierea… în Teosofie: Rudolf Steiner cita după ediţia din 1910. Indicaţiile referitoare la pagini sunt relativ la ediţia din 1961 şi sunt valabile pentru toate ediţiile ulterioare.


52. ceea ce a fost acum zece ani ca început al muncii noastre teosofice: În calitatea sa de secretar general al Secţiunii germane a Societăţii Antroposofice, Rudolf Steiner expusese mai întâi propria sa investigare spirituală. După separarea de Societatea Teosofică, el a numit noua societate, «Antroposofică». Acest termen a fost utilizat de Rudolf Steiner deja într-o conferinţă din 20 octombrie 1902, deci în epoca în care el fusese numit secretar general.


53. Evanghelia lui Ioan în raport cu celelalte Evanghelii, în special cu Evanghelia lui Luca (1909), GA 112.


54. De la Iisus la Christos (Karlsruhe 1911), GA 131.