Rudolf Steiner BHAGAVAD-GITA ŞI EPISTOLELE LUI PAVEL GA 142 Ciclu de cinci conferinţe ţinute la Köln între 28 decembrie 1912 şi 1 ianuarie 1913 Traducere din limba germană de Diana Sălăjanu Titlul original : Die Bhagavad Gita und die Paulusbriefe Nr.curent în bibliografia generală GA 142 Traducerea s-a făcut după ediţia germană, 1982, Rudolf Steiner Verlag, Nachlassverwaltung, Dornach/Schweiz © 1998 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC

CUPRINS

Treptele adevărului

În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner

Conferinţa I — Köln, 28 decembrie 1912 — Cele trei milenii care poartă amprenta antichităţii greceşti. Întâlnirea Occidentului cu înţelepciunea orientală în secolul al XIX-lea. Un cuvânt rostit de Wilhem von Humbold referitor la aceasta. Contopirea a trei curente spirituale în Bhagavad-Gita: Veda, Samkhya, Yoga; forma reînnoită a acestor curente în ştiinţa spirituală modernă; metamorfozarea lor vie prin creştinism şi prin apostolul Pavel

Conferinţa a II-a — Köln, 29 decembrie 1912 — Bazele gnoseologice ale poemului Bhagavad-Gita. Sistemul Samkhya; purusha, cele trei gune, ecourile lor în filosofia lui Aristotel şi reeditarea lor în teoria goetheană a culorilor. Misiunea curentului Yoga; redobândirea spiritualităţii pierdute, prin exerciţii de reculegere evlavioasă. Bhagavad-Gita ca poem şi învăţătură a unei perioade de trecere.

Conferinţa a III-a — Köln, 30 decembrie 1912 — Influenţa concepţiilor despre lume şi viaţă asupra sufletului şi destinului uman. Sublimul impersonal al poemului Bhagavad-Gita; angajament personal în epistolele lui Pavel. Natura lui Krishna şi a învăţăturii sale. Cântul 11 din Bhagavad-Gita.

Conferinţa a IV-a — Köln, 31 decembrie 1912 — Bhagavad-Gita – rodul unor evoluţii trecute, epistolele lui Pavel – germene al unor evoluţii viitoare. Trecerea de la o epocă la alta, caracterizată prin falpta lui Krishna: despărţirea de clarvederea bazată pe legliturile de sânge. Trecerea la o treaptă superioarâ a evoluţiei prin Impulsul hristic: intervenţia din interior a elementului sufletesc şi confruntarea cu Lucifer şi Ahriman.

Conferinţa a V-a — Köln, 1 ianuarie 1913 — Krishna se adresează omului individual, Impulsul hristic se adresează omenirii întregi. Unele spuse ale apostolului Pavel referitoare la conlucrarea dintre diferitele daruri spirituale în cadrul comunităţii şi iubire. Filosofia indiană întoarce spatele mayei. Creştinismul caută spiritualitatea lumii, pe care o consideră o operă a zeilor. Fiinţa şi fapta lui Hristos; Krishna ca reflex al luminii sale. Calea spre împăcarea omului cu lumea, prin autocunoaştere şi autoeducaţie.

Din „Cuvântul înainte“ la prima ediţie (Marie Steiner)

Observaţii şi note