Rudolf Steiner

BHAGAVAD-GITA
ŞI EPISTOLELE LUI PAVEL

GA 142

COLECȚIA INIȚIERI Seria Biblioteca antroposofică Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA Redactor: MARIA STANCIU Tehnoredactor: MIHAELA BRAŞOVEANU Concepţia grafică a copertei: VENIAMIN & VENIAMIN Societatea antroposofică din România Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București Tel.: 021 323 20 57 ISBN 973-9243-70-3

COPERTA IV În acest ciclu de conferinţe, Rudolf Steiner compară două scrieri care marchează momente diferite şi importante din evoluţia umanităţii. Cu subtilitatea care-i caracterizează toate analizele, el prezintă marea epopee indiană Bhagavad-Gita ca pe o sinteză vastă prebudistă a trei curente spirituale care au evoluat în cadrul primei culturi postatlanteene. În timp ce Bhagavad-Gita se adresează unei omeniri încă nediferenţiate datorită lipsei conştienţei Eului (regulile care se adresează fiecărui individ fiind aceleaşi), epistolele apostolului Pavel au în vedere progresul realizat de starea de conştienţă a oamenilor, astfel încăt el vede în fiecare om un mădular diferit al unei umanităţi alcătuită după principiile unui organism în care individul îşi găseşte un loc specific. Învăţătura creştină este asimilată astfel conform cu conştienţa de Eu strict personală pe care o are fiecare. Modul de expunere a acestui studiu comparativ face ca prezentul ciclu de conferinţe să fie una din lecturile care aduc nepreţuite precizări celor care doresc să-şi completeze imaginea evoluţiei umane din perioada culturilor postatlanteene. ISBN 973-9243-70-3

CUPRINS

Treptele adevărului

În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner

Conferinţa I — Köln, 28 decembrie 1912 — Cele trei milenii care poartă amprenta antichităţii greceşti. Întâlnirea Occidentului cu înţelepciunea orientală în secolul al XIX-lea. Un cuvânt rostit de Wilhem von Humbold referitor la aceasta. Contopirea a trei curente spirituale în Bhagavad-Gita: Veda, Samkhya, Yoga; forma reînnoită a acestor curente în ştiinţa spirituală modernă; metamorfozarea lor vie prin creştinism şi prin apostolul Pavel

Conferinţa a II-a — Köln, 29 decembrie 1912 — Bazele gnoseologice ale poemului Bhagavad-Gita. Sistemul Samkhya; purusha, cele trei gune, ecourile lor în filosofia lui Aristotel şi reeditarea lor în teoria goetheană a culorilor. Misiunea curentului Yoga; redobândirea spiritualităţii pierdute, prin exerciţii de reculegere evlavioasă. Bhagavad-Gita ca poem şi învăţătură a unei perioade de trecere.

Conferinţa a III-a — Köln, 30 decembrie 1912 — Influenţa concepţiilor despre lume şi viaţă asupra sufletului şi destinului uman. Sublimul impersonal al poemului Bhagavad-Gita; angajament personal în epistolele lui Pavel. Natura lui Krishna şi a învăţăturii sale. Cântul 11 din Bhagavad-Gita.

Conferinţa a IV-a — Köln, 31 decembrie 1912 — Bhagavad-Gita – rodul unor evoluţii trecute, epistolele lui Pavel – germene al unor evoluţii viitoare. Trecerea de la o epocă la alta, caracterizată prin falpta lui Krishna: despărţirea de clarvederea bazată pe legliturile de sânge. Trecerea la o treaptă superioarâ a evoluţiei prin Impulsul hristic: intervenţia din interior a elementului sufletesc şi confruntarea cu Lucifer şi Ahriman.

Conferinţa a V-a — Köln, 1 ianuarie 1913 — Krishna se adresează omului individual, Impulsul hristic se adresează omenirii întregi. Unele spuse ale apostolului Pavel referitoare la conlucrarea dintre diferitele daruri spirituale în cadrul comunităţii şi iubire. Filosofia indiană întoarce spatele mayei. Creştinismul caută spiritualitatea lumii, pe care o consideră o operă a zeilor. Fiinţa şi fapta lui Hristos; Krishna ca reflex al luminii sale. Calea spre împăcarea omului cu lumea, prin autocunoaştere şi autoeducaţie.

Din „Cuvântul înainte“ la prima ediţie (Marie Steiner)

Observaţii şi note