Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TAINELE PRAGULUI

GA 147


NOTE


Conferinţele de faţă, care au avut loc la München cu ocazia festivităţii din anul 1913, Rudolf Steiner a trebuit, dat fiind numărul mare de oaspeţi veniţi din ţară şi din străinătate, să le ţină de două ori în aceeaşi zi, dimineaţă şi seara. Festivitatea a avut loc în sala princiară Café Luitpold. De asemenea, şi reprezentaţiile celor două drame-misterii Păzitorul Pragului şi Trezirea sufletelor de la Volkstheater au trebuit să aibă loc de două ori. Titlul iniţial al dramei-misteriu prezentată în premieră în anul 1913 mai purta în fila de program şi denumirea „Trezirea Mariei şi a lui Thomasius“ (sau „Acel dincolo de Prag“).

Rudolf Steiner, pe baza traducerii Mariei Steiner von Sivers, a alcătuit scenariul - până la tabloul cinci al actului trei - pentru drama lui Edouard Schuré Păzitoarea sufletelor. [Le Théatre de l'âme: I Les enfants de Lucifer (Drame antique), II La soeur gardienne (Drame moderne)], prevăzută şi ea iniţial pentru a fi prezentată în premieră - precum şi Drama sfântă de la Eleusis în 1907 şi Copiii lui Lucifer în 1909; manuscrisul acestei adaptări există, de asemenea începuseră şi repetiţiile.

Asupra conferinţelor ţinute de Rudolf Steiner pe parcursul manifestărilor şi a reprezentaţiilor scenice, care au avut loc sub conducerea sa în timpul acestor festivităţi, ne dă lămuriri tabelul cu datări.

Se ştie că pentru anul 1914 era planificată reprezentaţia unei a cincea drame-misteriu. Pentru ciclul de conferinţe de la München Cu privire la auzul ocult şi citirea ocultă (ce urma să aibă loc între 18 şi 27 august) invitaţiile fuseseră deja expediate. Izbucnirea primului război mondial a pus capăt brusc festivităţii müncheneze. Ulterior, la cererea membrilor, au avut loc între 3 şi 6 octombrie la Dornach patru conferinţe despre Citirea ocultă şi auzul ocult, care nu constituie însă un „înlocuitor pentru ceea ce se intenţionase a se face la München“ (GA 156).

În iarna lui 1922, Rudolf Steiner a anunţat pentru vara următoare reprezentarea celor patru drame-misterii la Goetheanum, Dornach, ce fusese construit special în vederea reprezentării acestor drame. În noaptea de Anul Nou 1922–1923 construcţia a fost cuprinsă însă de flăcări.

Pentru studiul acestor conferinţe, operele de bază ale lui Rudolf Steiner, menţionate de-a lungul ciclului chiar de el însuşi, constituie premisa unei înţelegeri depline a celor expuse. Pentru dramele-misterii, în afara ciclurilor de conferinţe ţinute la München cu ocazia premierelor (vezi tabloul cu datări), a se compara şi cele trei conferinţe ţinute în Basel şi Berlin Privitor la dramele-misterii „Poarta iniţierii“ şi „Încercarea sufletului“, Dornach, şi Schiţe, fragmente, paralipomena la cele patru drame-misterii, GA 44.

Baza textului: S-a stenografiat de fiecare dată cea de a doua conferinţă, ţinută seara. Stenograma originală, precum şi transcrierea acesteia în clar-text nu mai există. Nu se cunoaşte numele stenografului. Forma textului îşi are obârşia în prima publicare, în Editura filosofică-antroposofică, Berlin, 1914, sub forma ciclului XXIX, realizat cu ajutorul Mariei Steiner. O a doua apariţie a ciclurilor a fost realizată sub îngrijirea lui Adolf Arenson, în anul 1930. Prima ediţie sub formă de carte a apărut în 1955, scoasă de Edwin Frobose; reeditări în 1960 şi 1969; revizuire în 1982.

Pentru ediţia a V-a din 1982 s-au lărgit explicaţiile şi în ceea ce priveşte cuprinsul şi notele.


1 Edouard Schuré, 1841–1929, Marii iniţiaţi (Les grands initiés). Traducere autorizată de Marie Steiner, cu un cuvânt introductiv la prima, a doua şi a treia ediţie germană de Rudolf Steiner, München, 1955.

2 Controversele cu Societatea teosofică, care, prin scrisoarea preşedintelui Annie Besant din 7 martie 1913, a dus la excluderea Secţiunii germane. Rudolf Steiner, conducătorul acestei Secţiuni, a dezvoltat şi a răspândit în cadrul ei ştiinţa spiritului, în sensul antroposofiei, începând cu anul 1902. Compară aici Cursul vieţii mele (1923–1925), GA 28, cap. XXX şi urm.; conferinţa din 15 iunie 1923, Dornach – din ciclul Istoria şi condiţiile mişcării antroposofice în raport cu Societatea antroposofică, GA 258, precum şi Comunicări pentru membrii Societăţii antroposofice, editată de M. Scholl, Köln, aprilie 1913, nr. I, partea a doua.

3 Edouard Schuré, într-o scrisoare mai lungă din 1 martie 1913, a comunicat domnului Charles Blech, preşedintele Societăţii teosofice din Franţa, ieşirea sa din Societate, care îi conferise în anul 1907 calitatea de membru de onoare.

4 Eugen Lévy, Dra Annie Besant şi criza din Societatea teosofică, Berlin, 1913.

5 Baroana Emmy von Gumppenberg, Scrisoare deschisă către Dr. Hübbe-Schleiden, ca răspuns la lucrarea sa Mesajul păcii. Thekla von Reden, Dr. Hübbe-Schleiden – Privire imparţială asupra Denk-Schrift (Memorie).

6 Dr. Carl Unger, Împotriva pirateriei literare! O imputare a Dlui Dr. Hübbe-Schleiden. Elise Wolfram, Trucul stelei în Est. Kurt Walther, Slujeşte adevărului! O consideraţie critică, 1913.

7 Sophie Stinde şi baroana Pauline von Kalckreuth, conducătoare ale ramurii din München, au fost, începând din 1907, în principal răspunzătoare de organizarea manifestărilor festive. Vezi alocuţiunea şi cuvintele comemorative ale lui Rudolf Steiner la moartea Sophiei von Stinde (17 noiembrie 1922), din Morţii noştri (1906–1924), GA 261.

8 Hermann Linde, Fritz Hass, Hans Volkert: Pictori münchenezi, care la congresul Societăţii teosofice din 1907 din München (vezi Figurile peceţilor oculte şi ale coloanelor, GA 284/285) au lucrat pentru decorarea spaţiilor în care au avut loc festivităţile şi pentru decoruri. Vezi discursul şi cuvintele comemorative ale lui Rudolf Steiner la moartea lui Hermann Linde, 29 iunie 1923, din Morţii noştri, GA 261.

9 von Eckardtstein, 1871–1930. Din 1909 Rudolf Steiner i-a încredinţat coordonarea acţiunii de confecţionare a costumelor; ea a lucrat şi ca actriţă: Lucifer (1913) şi Dionysos în Drama sfântă de la Eleusis. La Dornach, unde Marie Steiner a invitat-o după moartea lui Rudolf Steiner, ea a creat toate costumele pentru dramele-misterii şi a murit în 1930, după ce a mai prezentat costumele pentru primul spectacol public al scenelor de iniţiere egipteană.

10 Acest prim spectacol în domeniul artei euritmiei a avut loc la 28 august l 913, pentru participanţii la manifestările festive din sala de concerte.

11 Din 19 până în 23 august au avut loc două reprezentaţii cu Păzitorul Pragului şi două cu Trezirea sufletelor. Vezi Rudolf Steiner Patru drame-misterii (1910–1913), GA 14.

12 S-a păstrat o încercare din 1913. Vezi Schiţe, fragmente, paralipomena la cele patru drame-misterii, GA 44, pp. 448–452.

13 Trezirea sufletelor, tabloul şase.

14 Trezirea sufletelor, tabloul doi.

15 Tabloul trei. În carte nu este indicată în mod special apariţia tăcută a lui Ahriman.

16 Rudolf Steiner, Pragul lumii spirituale. Expuneri aforistice (1913), GA 17.

17 Trezirea sufletelor, tabloul patru.

18 Cuvinte ale lui Mefisto în „Pivniţa lui Auerbach“, partea I din Faustul lui Goethe.

19 Vezi şi Încercarea sufletului, tabloul treisprezece.

20 Imposibil de verificat, datorită stării în care se află copia.

21 Arthur Schopenhauer, 1788–1860. Lumea ca voinţă şi reprezentare, unde în prima carte, paragraf 1, scrie textual: „Lumea este reprezentarea mea: este un adevăr ce este valabil în raport cu orice fiinţă vie şi cunoscătoare, cu toate că omul este singurul ce îl poate ridica în conştienţa reflectată abstractă: când o face cu adevărat, a intervenit luciditatea filosofică. Atunci lui îi este clar că nu cunoaşte un soare sau un pământ, ci de fiecare dată un ochi care vede un soare, o mână care simte un pământ; că lumea ce îl înconjoară există aici doar ca reprezentare...“.

22 Immanuel Kant,1724–1804. În Critica raţiunii pure, în secţiunea a 3-a, capitolul 4, spune: „Şi astfel realul nu conţine altceva decât pur posibilul. O sută de taleri reali nu fac mai mult decât o sută de taleri posibili“.

23 Maria: „Înainte ca şi Lucifer să iasă la luptă...“, Păzitorul pragului, tabloul şapte.

24 Rudolf Steiner Ştiinţa spirituală în rezumat (1910), GA 13; Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? (1904), GA 10.

25 Trezirea sufletelor, tabloul patru.

Păzitorul:
Şi ai despre mine o imagine iluzorie,
Dacă iluzia dorinţei se uneşte cu privirea
Iar pacea spiritului nu s-a înstăpânit
În fiinţa ta, drept trup al sufletului.

26 Ferdinand Reinecke: Păzitorul pragului, tablourile unu şi opt. Trezirea sufletelor, tabloul doisprezece, unde în indicaţia de scenă se spune: Sufletul lui Ferdinand Reinecke este figura concepută conform unei copii a lui Ahriman.

27 Maurice Maeterlinck, 1862–1949, poet şi scriitor belgian. Despre moarte, în germană de Friederich von Oppeln-Bronikowski, Jena, 1913.

28 Cuvinte ale lui Felix Balde din Trezirea sufletelor, tablourile trei şi treisprezece.

29 În după-amiaza aceleiaşi zile – ziua de naştere a lui Goethe – a avut loc prima reprezentaţie de euritmie. Deoarece Rudolf Steiner, ca introducere la această nouă artă, se foloseşte de asemenea de basmele pe care le povesteşte doamna Balde, şi discursul inaugural din această după-amiază începe cu cel cuprins în acest volum.

30 Vezi de exemplu, Berlin, 20 ianuarie 1910, Ştiinţa spiritului şi limba, în Capacitatea de exprimare a omului, Dornach, 1979; Stuttgart, 30 decembrie 1910, în Istorie ocultă, GA 126; Haga, 22 martie 1913, în Ce importanţă are dezvoltarea ocultă a omului pentru învelişurile sale – corp fizic, corp eteric, corp astral – şi pentru Sinea sa?, GA 145.

31 într-un mod necorespunzător sarcinii lui: Corectură a editorului; anterior era „cum este specific misiunii sale“ ; compară conferinţa a II-a.

32 Vezi Misiunea diferitelor suflete ale popoarelor, în legătură cu mitologia nord-germană, (Kristiania, 1910), GA 121.

33 Păzitorul pragului, tablourile nouă şi zece.

34 Vezi Trezirea sufletelor, tabloul şase.

35 Încercarea sufletului, tabloul cinci; Păzitorul pragului, tablourile trei şi opt; Trezirea sufletelor, tabloul opt.

36 Păzitorul pragului, tablourile nouă şi zece.

37 Încercarea sufletului, tabloul doisprezece.

38 Rudolf Steiner se referă aici la aşteptata reapariţie a lui Christos, idee răspândită la acea vreme de Annie Besant şi Leadbeater, al cărui purtător l-au desemnat pe tânărul indian Krishnamurti. Acesta s-a distanţat mai târziu de rolul ce i-a fost rezervat.

39 Vezi şi conferinţa ţinută la Dornach, 5 ianuarie 1924, ciclul Lăcaşe de misterii ale Evului Mediu, GA 233a.

40 în Trezirea sufletelor, tablourile doi, patru şi zece.

41 Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz. Anul 1459; introducere şi redactare de dr. med. Ferdinand Maack, Berlin, 1913.

42 Ferdinand Maack, 1861–1930, doctor şi scriitor. În cartea Mort de două ori!, Leipzig, 1912, în capitolul doi, „Şcoala superioară teosofică pentru ştiinţă spirituală“, Rudolf Steiner este numit învăţăcel iezuit.

43 Vezi cartea lui Rudolf Steiner apărută în 1912 la München Un drum spre cunoaşterea de sine a omului, în opt meditaţii, GA 16.

44 Trezirea sufletelor, tabloul doi.

45 Vezi Franz Brentano, Aristotel şi concepţia sa despre lume, Leipzig, 1911, capitolul „Un Dincoace ca pregătire pentru un Dincolo, în stare să atotfericească şi să răsplătească pe fiecare“, în special p. 146; în acest context, Brentano face trimitere şi la ideea lui Nietzsche despre veşnica reîntoarcere a aceluiaşi lucru (din Aşa grăit-a Zarathustra, cartea a IV-a). Vezi şi Vincenz Knauer, Linii fundamentale ale psihologiei aristotelotomiste, Viena, 1885, capitolul XVII: „Separarea de trup şi de suflet“.

46 Vezi Cercetări oculte privind viaţa dintre moarte şi o nouă naştere (conferinţe ţinute din 1912 până în 1913 în diferite oraşe), GA 140.

47 Trezirea sufletelor, tablourile unu şi paisprezece.