Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

METAMORFOZĂ COSMICĂ ŞI UMANĂ

GA 175


INTRODUCERE

la prima ediţie din 1933 a cărţii
Pietre fundamentale pentru cunoaşterea Misteriului de pe Golgota


În conferinţele tipărite în acest volum, evenimentul central al istoriei umane şi a Pământului, misteriul de pe Golgota, este pus în lumina abordării istorice plecând de la faptul dovedit, pentru cercetarea în domeniul ştiinţei spiritului, al originii omului din regnurile ierarhiilor spirituale, al căderii sale şi al întreţeserii sale crescânde în materie, al trezirii sale la percepţia senzorială şi al împovărării sale cu ceea ce scrierile sfinte numesc păcatul ereditar, dar şi al înălţării sale treptate prin vieţile pământeşti repetate care-i dezvoltă conştienţa de sine, care-i dau posibilitatea limpezirii morale, a întăririi eului şi a întoarcerii la spirit.

Sensul vieţii sale terestre nu se află decât în acest progres continuu al sufletelor. Scopul înalt al perfecţiunii umane poate fi atins numai în vieţi numeroase, care obligă, prin variatele încercări oferite de acestea, la o conştienţă tot mai trează. Un anumit timp această ştiinţă a fost sustrasă Occidentului, pentru ca personalitatea să se caute şi să se găsească în om. Au trebuit dezvoltate ascuţimea şi precizia raţiunii practice pentru a face utilizabilă materia, pentru confruntarea cu posibilităiile ei intrinseci, pentru a-i depista pe această cale tainele şi pentru a obţine prin disciplina gândirii astfel realizate o atitudine sigură pentru cercetarea legităţilor spirituale. Numai astfel concepţia pasivă mai veche asupra conţinuturilor cosmice suprasensibile se putea transforma prin întărirea forţelor sufleteşti în cunoaştere şi cercetare. În felul acesta, în cursul timpului a dispărut vederea crepusculară în lumile spirituale tocmai la popoarele avansate şi ea trebuie să fie din nou cucerită printr-o existenţă sufletească întărită de un eu. În prezent, ne aflăm la acest punct crucial. Miopia noastră cu privire la adevărul spiritual a avansat atât de mult încât ameninţă să se transforme în orbire. Fenomenele de mare descompunere din cultura occidentală sunt o urmare a acestei orbiri intelectualiste.

Trebuie să-i fie dată omenirii o nouă abordare istorică plecând de la aspectul spiritului. Rudolf Steiner este cel care a adunat pietrele de construcţie în acest scop. El a aşezat în centrul istoriei mondiale misteriul de pe Golgota care în cadrul manifestării dreptăţii divine realizează acţiunea de echilibrare faţă de căderea omului în păcatul ereditar. Asupra acestei evoluţii tainice el revarsă atâta lumină câtă este accesibilă în prezent raţiunii noastre bântuită de premoniţii. O dată cu aceasta reapare în prim-plan ceva ce eram pe punctul de a pierde, importanţa ordinii universale morale alături de ordinea naturală. Căile Domnului şi căile umanităţii s-au separat cândva din vina omului, pentru a se uni şi a se întrepătrunde din nou pe crucea de pe Golgota prin fapta de ispăşire a Omului-Dumnezeu. Până la acel moment, misteriile şi cultele au fost cele care alcătuiau puntea dintre Dumnezeu şi om şi creaseră locuri de radiere pentru asigurarea transmiterii hotărârilor divine în destinele umanităţii, coborând tot mai mult în materie. După o lungă serie de încercări ele au oferit căutătorilor de cunoaştere reunirea conştienţei lor trezite la spirit cu voinţa divină. Ele au slujit pregătirii drumului pentru coborârea esenţei divine care era hotărâtă să abată de la om şi să preia asupra sa urmările păcatului ereditar până în ultimele sale consecinţe nimicitoare, realizând astfel lucrarea de mântuire pentru Pământ. Această faptă salvatoare pentru viitorul Pământului şi al umanităţii nu diminuează, pentru personalitatea individuală, necesitatea de a lucra din temelii la propria sa mântuire morală în mod independent. Se află în voinţa liberă a omului deschiderea accesului pentru Christos cu scopul de a-L prelua şi de a-L face viu în sine, pentru ca forţele mântuitoare să cuprindă fiinţa interioară împovărată de vină şi pentru eliberarea de consecinţele păcatului ereditar.

Pentru a vrea acest lucru, omul actual trebuie să înţeleagă şi să ştie. Simţirea cucernică nu mai ajunge. Omul trebuie să preia în conştienţa sa ceea ce trebuie să se transforme mai târziu în voinţă. Supunerea ascultătoare la hotărârile unor puteri autoritare, dacă nu este însoţită de înţelegere, va trezi cu atât mai sigur pe răzvrătit în conştiinţa umană. Aceasta nu a putut fi eliminată nici prin mijloacele cele mai puternice de combatere a ereziilor. Acolo unde acest lucru a reuşit aparent germenele mocneşte totuşi mai departe în ascuns şi încearcă mereu să se pună în valoare cu o forţă nouă. În prezent, ne aflăm în faţa unui pericol mai mare decât l-au reprezentat vreodată căile cele mai grave ale ereziilor: cinismul, mişcările ateiste, dispreţul acut, coroziv împotriva a tot ce este spiritual. Pentru a face faţă acestei mişcări distructive a adevăratei demnităţi umane încă din tinereţe şi pentru a o învinge trebuie să pătrundem mai adânc în cunoaşterea de sine şi a Universului decât s-a putut face până în prezent; trebuie să ne afundăm în originile existenţei umane, să obţinem o percepţie a ceea ce este superficial în abordarea actuală a istoriei; trebuie să aerisim, să cercetăm vălurile istoriei bisericilor, măsura în care bisericile şi-au împlinit datoria, măsura în care ele au ajuns infidele acesteia. Trebuie să privim şi la bunurile spirituale valoroase pe care forţele autoritare ale clerului le-au reprimat prin mijloacele forţei exterioare, la ceea ce acestea nu au permis să crească pe lângă ele şi care au fost motivele acestor fapte. De ce, de exemplu, au fost distruse cu atâta râvnă neiertătoare şi cu atât succes locurile de oficiere a misteriilor, au fost distruse documentele lor, în timp ce esenţa formală şi spiritul juridic al culturii romane au pus stăpânire cu atâta forţă şi cu un scop bine determinat pe modelarea fiinţei Bisericii. Cu asemenea forţă s-a făcut aceasta, încât cei care încă se mai aflau dependenţi de Biserica palestiniano-creştină iniţială, intim legată încă de esenţa originară a misteriilor, s-au văzut constrânşi să mijlocească lumii impulsurile lor într-un alt spirit decât era cel ce emana de la Roma. Ei au devenit reprezentanţi ai unui curent esoteric paralel care s-a putut dezvolta liber şi cu putere până la un anumit moment – aşa cum s-a întâmplat în Irlanda şi în coloniile sale spirituale din Scoţia; curând însă acest fapt a stânjenit clerul roman care atunci l-a combătut şi l-a şi distrus în mod exterior. În felul acesta fusese eliminată mai întâi gnosa; aşa a fost înăbuşit arianismul; aşa s-a întâmplat şi cu acele mişcări radiate de maniheism care au pătruns în Europa trecând peste Balcani. Aceste curente s-au pierdut în negura istoriei; ele mai sunt amintite când şi când, într-o formă deformată, de adversarii lor, ignoranţilor şi credulilor. O abordare istorică adevărată trebuie să acorde acestor fenomene cea mai mare importantă şi să le cerceteze în toate conexiunile şi originile lor, în caz contrar neputând să aibă pretenţii privind seriozitatea şi temeinicia lor.

Totuşi pentru aceasta ea va avea nevoie de ştiinţa spiritului, care trebuie să pregătească mai întâi bazele necesare pătrunderii în adâncurile istoriei şi care numai ele pot da vederea de ansamblu a întâmplărilor istoriei Universului şi a Cosmosului. Acolo unde se leagă natura şi spiritul, noi găsim cheia tainelor existenţei şi a celui mai mare Misteriu prin faţa căruia forma actuală a istoriei universale trece tiptil, dar a cărui fundamentare este privită de ştiinţa antroposofiei ca fiind scopul cel mai nobil al contribuţiei sale. Ea lucrează pentru acest scop, pentru dezvoltarea unei înţelegeri care să intuiască profunzimile misteriului de pe Golgota. Acestui scop vrea să-i slujească opera de o viaţă a lui Rudolf Steiner.

MARIE STEINER