Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
PIETRE FUNDAMENTALE PENTRU CUNOAŞTEREA MISTERIULUI DE PE GOLGOTA

GA 175


Ciclu de zece conferinţe ţinut la Berlin
în perioada 27 martie – 8 mai 1917


Traducere din limba germana: ZOLTÁN ANDRÁS
Revizie ştiinţifică: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA


Bausteine zu einer Erkenntnis des Mysterium von Golgatha
 (ciclul 45), Berlin 1931, Dornach, 1933
(GA 175)

Volumul GA 175 cuprinde 2 cicluri de conferințe:
Metamorfoză cosmică şi umană: 7 conferinţe, Berlin, 6 februarie–20 martie 1917
Pietre fundamentale pentru cunoaşterea Misteriului de pe Golgota: 10 conferinţe, Berlin, 27 martie – 8 mai 1917

© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
București 2004


coperta cartii

COLECȚIA INIȚIERI
Seria Biblioteca antroposofică

Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Tehnoredactor: LILIANA KIPPER
Concepţia grafică a copertei: VENIAMIN & VENIAMIN




Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
Tel.: 021 323 20 57
www.antroposofie.ro
email: romantrop@yahoo.com


ISBN 973-637-005-4


coperta spate

COPERTA IV

Cu o putere de analiză şi de pătrundere fără precedent, Rudolf Steiner înlătură vălurile care acoperă sensurile profunde ale celui mai important Eveniment din istoria omenirii: Moartea pe Cruce şi Învierea lui Christos.

Cu adâncă uimire, cititorul află cum era presimţit şi figurat Evenimentul în misteriile anterioare creştinismului; căt de mult a fost împiedicată înţelegerea reală a Evenimentului prin întâlnirea creştinismului venit din Orient cu necesităţile specifice evoluţiei spirituale a Occidentului; cum cheia înţelegerii afirmaţiei apostolului Pavel („Dacă Christos nu ar fi înviat, propovăduirea noastră ar fi deşertăciune şi deşertăciune ar fi credinţa voastră”) se află în învăţătura ştiinţei spiritului.

Numai abordarea antroposofică a omului [alcătuirea tripartită a acestuia, menţionată şi ea de apostolul Pavel: duh (spirit), suflet şi trup] deschide perspectiva înţelegerii rostului Evenimentului de pe Golgota ‒ cum a fost posibil ca cea mai mare crimă să se fi transformat în cea mai mare binefacere pentru omenire: posibilitatea mântuirii sufletelor.

biolog dr. PETRE PAPACOSTEA





CUPRINS

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner

CONFERINȚA IBerlin, 27 martie 1917
Misterii palestiniene. Omul paulinic psihic şi pneumatic. Gnosa, materialismul istoric şi concepţia naturalistă despre lume
CONFERINȚA a II-aBerlin, 3 aprilie 1917
Misterii păgâne. Cultul frigian al lui Attis. Trihotomia corp, suflet, spirit. Eliminarea ideii de spirit. Păcatul ereditar. Cel Înviat
CONFERINȚA a III-aBerlin, 10 aprilie 1917
Tainele Împărăţiei Cerurilor. Cuvântul interior. Impulsul christic exprimat în patru feluri în Evanghelii. Atitudinea antireligioasă ca boală, nenorocire şi autoînşelare. Realitatea obiectivă şi ordinea morală universală
CONFERINȚA a IV-aBerlin, 12 aprilie 1917
Profund creştinescul la Goethe. Fizicul şi moralul. Cuvântul pierdut. Puterea credinţei ca minune
CONFERINȚA a V-aBerlin, 14 aprilie 1917
Concepţia despre lume antigoetheană. Misteriile şi viaţa. Siluirea Misteriilor de către împăraţii romani
CONFERINȚA a VI-aBerlin, 17 aprilie 1917
Imperiul roman şi creştinismul. Exploatarea tainelor Misteriilor de căre împaraţii romani. Constantin şi Paladiumul
CONFERINȚA a VII-aBerlin, 19 aprilie 1917
Iulian Apostatul. Păgânismul. Creştinismul. Învăţătura maniheista şi principiul augustinian. Persistenţa vechii jertfiri păgâne în jertfa cuţitului
CONFERINȚA a VIII-aBerlin, 24 aprilie 1917
Misteriile mithraice şi Misteriile eleusine. Principiul păgân al iniţierii şi cei mai vechi Părinţi ai Bisericii. Trăirea mistică a singurătăţii şi calea triplă a cunoaşterii lăuntrice la Aristotel. A doua crucificare a lui Christos ca fenomen istoric în desfiinţarea Misteriilor prin activitatea lui Constantin. Învierea ca trăire mistică interioară. Gândul Învierii
CONFERINȚA a IX-aBerlin, 1 mai 1917
Ecoul unei culturi vechi. Spiritul comunitar în sensul Misteriilor mithraice. Viitorul aşa cum îl vedea Nietzsche. Cartea lui Kjellén, Statul ca formă de viaţă
CONFERINȚA a X-aBerlin, 8 mai 1917
Ochiul sufletesc. Apariţia forţelor clarvăzatoare în prezent. Cunoaşterea imaginativă a lui Swedenborg. Concepţia nemuririi înainte şi după Misteriul de pe Golgota. Credinţă şi cunoaştere

Note




TREPTELE ADEVĂRULUI

Antroposofia este un curent spiritual modern, fundamentat de austriacul Rudolf Steiner (1861–1925), personalitate complexă, dotată cu capacitatea de a dezvolta în mod consecvent şi interactiv atât mistica înaltă bazată pe experienţe interioare care l-au condus la cercetări aprofundate în lumea spirituală, cât şi gândirea riguros ştiinţifică despre spirit, prin opoziţie cu tendinţele materialismului dominant în secolul al XIX-lea şi prima parte a secolului al XX-lea. Materialismul urmărea eliminarea nivelului divin-spiritual din cunoaştere prin contestarea existenţei acestuia în Univers, ceea ce l-a îndreptăţit pe R. Steiner să afirme: „Tragedia materialismului constă în faptul că nu poate înţelege ce este materia”.

Pentru a sintetiza conţinutul de idei al antroposofiei sau ştiinţei despre spirit vom porni de la un principiu de bază formulat chiar de Rudolf Steiner: „Oricărei realităţi materiale din Univers îi corespunde ceva spiritual şi orice realitate spirituală din Univers primeşte la un moment dat expresie în lumea materială”. Întreaga evoluţie, mai întâi biologică şi apoi social-istorică, a umanităţii este o ilustrare vie a acestui principiu. Cunoaşterea directă a resorturilor spirituale ale umanităţii, ca şi cunoaşterea exterioară a materiei, se obţine numai prin eforturi susţinute de perfecţionare a structurilor noastre sufleteşti şi spirituale, pentru a deveni apţi şi demni de dezvoltarea conştientă şi responsabilă a relaţiei omului cu lumea spirituală în toată puritatea indispensabilă acestui scop. Unul din principalele scopuri ale antroposofiei constă în deschiderea căilor cunoaşterii de sine, fapt necesar pentru evoluţia viitoare a omenirii. Atât cunoaşterea de sine cât şi înţelegerea coerentă a lumii interioare şi a ambianţei telurice şi cosmice se pot dobândi prin studiul scrierilor antroposofice, întrucât logica riguroasă a expunerilor oferă gândirii posibilitatea aprecierii valorii acestora, chiar şi în lipsa accesului personal direct la lumile spirituale. Omul apare astfel ca o fiinţă dublă, cu problematică cosmică şi problematică terestră, având sarcina realizării sintezei superioare a acestora.

În consecinţă, antroposofia este ştiinţa despre spirit care ne dă posibilitatea înţelegerii raţiunii de a fi a structurilor şi evenimentelor aparţinând lumii sensibile, precum şi a înlănţuirii acestora în timp şi spaţiu. Ea nu este o fundamentare teoretică pusă la îndemâna unei „secte religioase”, cum încearcă să denigreze unele scrieri mişcarea antroposofică, ci reprezintă calea spirituală de valorificare concretă a forţelor de iubire aduse de Hristos pe Pământ, atât de necesară într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se manifestă în toate relaţiile individuale şi de grup. Există, în prezent, antroposofi aparţinând celor mai diferite confesiuni religioase care consideră că au găsit, în sfârşit, în antroposofia lui R. Steiner un limbaj comun capabil să creeze baza pentru o nouă deschidere spirituală către lume, prin înţelegerea corectă a momentului-cheie pentru întreaga evoluţie cosmică pe care l-a reprezentat Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani.

Antroposofia nu este teorie, ci cunoaştere vie, ceea ce se reflectă în faptul că a pus toate premisele şi a elaborat soluţii valoroase în diferitele domenii aplicative marcate de consecinţele tuturor situaţiilor de criză caracteristice lumii actuale pe care Rudolf Steiner le-a prevăzut cu 8-9 decenii în urmă. Astfel, pe baza cunoaşterii aprofundate a omului (antropologia antroposofică), Rudolf Steiner, colaboratorii şi urmaşii săi au elaborat principiile şi metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale agriculturii biodinamice, ale sistemului pedagogic Waldorf, ale tripartiţiei sociale, au dat naştere unui impuls original în arhitectură etc. Putem conchide că antroposofia este totodată o cale de cunoaştere obiectivă, o cale de autocunoaştere şi o cale de viaţă. Ea este prelungirea în Eul omului actual a activităţii lui Hristos, a Logosului care a acţionat de la începutul existenţei Universului.

Mişcarea antroposofică, care s-a separat din mişcarea teosofică, s-a dezvoltat independent, şi numai în mod eronat sau abuziv este asociată cu alte curente şi organizaţii actuale. Ea deschide perspective luminoase educaţiei pentru libertate, iubirii dintre oameni şi colaborării cu natura, iar spiritualitatea românească, constitutiv creştină şi cu o largă deschidere spre înţelegerea integrării omului în Cosmos, este o matrice gata pregătită pentru receptarea şi dezvoltarea acestor imperative ale mileniului III.

biolog dr. PETRE PAPACOSTEA




ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINŢELOR LUI RUDOLF STEINER


Baza ştiinţei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). Pe lângă aceasta, el a ţinut, între 1900–1924, numeroase conferinţe şi cursuri, atât în faţa unui public larg, cât şi pentru membrii Societăţii teosofice, mai târziu ai Societăţii antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuşi a dorit iniţial ca aceste conferinţe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicări orale, nedestinate tiparului”. După ce însă s-au finalizat şi răspândit tot mai numeroase variante incomplete şi eronate după stenogramele şi notiţele auditorilor, s-a văzut nevoit să reglementeze problema acestora. Şi a încredinţat Mariei Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de a asigura administrarea stenogramelor şi revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarte rare, în privinţa tuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această rezervă a sa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsesc greşeli”.

În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibile numai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publicului larg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică Cursul vieţii mele, capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, în ceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi, familiarizat cu bazele ştiinţei spiritului.

După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a trecut, conform indicaţiilor sale, la tipărirea unei ediţii a Operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner – Gesamtausgabe, GA). Volumul de faţă constituie o parte a acestei ediţii.