Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

MISIUNEA LUI MIHAIL

GA 194


NOTE


(1) Paradisul pierdut a fost scris de J. Milton în anul 1667; John Milton poet englez, a trăit la Londra, 1608–1674.

    Friedrich Gottlieb Klopstock, poet german 1724–1803.

(2)   „...cel de al VIII-lea Conciliu ecumenic de la Constantinopol, în anul 869“. În acest conciliu organizat împotriva patriarhului Photius, la Can.11, se stabileşte, în Canones contra Phlotius, că omul nu ar avea „două suflete“, ci „unam animam rationabilem et intellectualem“. Otto Willmann, filosoful catolic preţuit de R. Steiner, scrie în lucrarea sa Istoria idealismului (vol. II, p. 111): „Abuzul făcut de gnostici în explicarea deosebirii paulinice dintre omul pneumatic şi cel psihic, prin aceea că ei îl prezentau pe primul ca expresie a desăvârşirii lor, iar pe celălalt ca reprezentant al creştinilor prinşi în legea bisericii, a determinat biserica la respingerea expresă a trihotomiei “.

(3) „ ... în numărul din noiembrie al revistei „Stimmer der zeit“ („Vocile timpului “)...“. O. Zimmermann a scris în această revistă timp de mai mulţi ani împotriva lui Rudolf Steiner şi a antroposofiei. În numărul din luna noiembrie 1919, el a publicat articolul „Condamnarea de către biserică a teosofiei“, în care a extins hotărârea Oficiului de la Roma şi asupra antroposofiei.

(4) „...este deja cunoscut de geologie...“. R. Steiner se referă aici la lucrarea cunoscutului geolog austriac Eduard Suess (1831–1914). Faţa Pământului, 3 volume, Viena, 1883–1901.

(5)   Adolf von Harnack,1851–1930, istoric german, protestant, al bisericii. A scris Esenţa creştinismului, Leipzig, 1901.

(6)   Uimitoarea lucrare a lui Dante, De monarchia, a apărut prima oară la Basel, în 1559.

    Herman Grimm,1821–1901, istoric al artei, german: Despre Monarhia lui Dante, în Dante şi ultimele lupte în Italia (Essays, prima serie).

(7)   Johannes Calvin, 1509–1564, reformator din Geneva.

(8)  „... imnul său în proză“: Imnul în proză al lui Goethe a apărut mai întâi în caietul 32 al revistei „Tiefurter Journal“.

(9) Theobald von Bethmann-Hollweg, 1856–1921, cancelar german între 1909–1917. Consideraţii asupra războiului mondial, partea I: Înainte de război; partea II-a: În timpul războiului, Berlin, 1919–1921.

    Gottlieb von Jagow,1863–1935, ministru de stat începând din 1914. Cauzele şi izbucnirea războiului mondial, 1919.

    Georges Clemenceau,1841–1929, prim-ministru francez,1917–1920.

   Thomas Woodrow Wilson, 1856–1924, preşedinte al S.U.A. între 1913–1921. A oficializat la 8 ianuarie 1918, în calitate de şef al Antantei, cele „paisprezece puncte“ pe baza dreptului autodeterminării popoarelor, în vederea remodelării lumii după primul război mondial.

    Alfred von Tirpitz, 1849–1930, mare amiral, organizator al flotei germane. Memorii, Leipzig, 1919.

    Erich Ludendorff, 1865–1937, general-şef al Hindenburgs, 1816. Memorii din război, 1914-1918, 1919.

(10) „... Goethe ... recunoştea fenomenul pur...“: „Ar trebui recunoscut, ca cel mai înalt fapt, că orice lucru concret, orice fenomen este deja teorie. Albastrul cerului ne revelează legea de bază a cromaticii. Dar să nu se caute nimic dincolo de fenomene: ele însele sunt învăţătura“. În Scrierile de ştiinlă a naturii ale lui Goethe, vol. 5, Aforisme în proză, p. 376.

(11) „ Un autor scandinav a scris de curând o carte...“: Theodor Svedberg, 1884–1971, chimist suedez. Este vorba de scrierea Materia (1912), tradusă în germană în 1914.

(12) „Despre această aberaţie că ar exista nervi senzitivi şi nervi motori...“: vezi Enigmele sufletului (capitolul „Dependenţele fizice şi spirituale ale entităţii umane“), GA 21.

(13) „...dr. Helphand, care-şi spunea Parvus...“: Alexander Helphand (decedat în 1924) care-şi spunea Parvus-Helphand, socialist rus, emigrat temporar în Germania, redactor-şef al „Ziarului muncitorilor din Saxonia“. A jucat un rol important în primul război mondial şi în izbucnirea revoluţiei bolşevice, ca şi în realizarea păcii de la Brest-Litovsk (1918).

(14) Ernst Mach, 1836–1916, fizician şi filosof german.

(15) Eugen Kolisko, 1893–1939, medic şi profesor la Şcoala liberă Waldorf din Stuttgart.

(16)  „...amintiţi-vă scena dintre Strader şi Capesius...“: Poarta iniţierii, tabloul 4.

(17) „ .. acelaşi profesor, despre care v-am vorbit nu de mult, a început să tune şi să fulgere din nou...“. Este vorba de Friedrich Traub, Rudolf Steiner ca filosof şi teosof, Tübingen 1919.

(18) „... teosofii au mers în ţinutul indienilor supuşi englezilor şi au căutat acolo sursa pentru teosofia timpurilor noi“. Societatea teosofică întemeiată în 1875 la New York şi-a mutat, câţiva ani mai târziu, sediul principal la Adyar în apropiere de Madras, India. Fondatoarea ei, H.P. Blavatsky, încă legată de ocultismul occidental în prima sa scriere Isis fără văluri, a urmat apoi tot mai mult înţelepciunea indiană.

(19) Asuras: vezi conferinţa de la Berlin, 22 martie 1909, publicată în „Geisteswissenschaftliche Menschenkunde“, GA 107.