Rudolf Steiner

CONTRASTE ÎN EVOLUȚIA OMENIRII

GA 197

NOTE

CONFERINȚA I

1. Ludwig Feuerbach, 1804-1872, filosof. Relativ la antropomorfismul lui Feuerbach, Rudolf Steiner a citat adesea din lucrarea acestuia «Esenţa religiei» (1851), printre altele în Antroposofia, o cosmosofie, GA 207, pag. 163.
   Ludwig Büchner, 1824-1899, filosof.


2. Am ţinut odată… o conferinţă: Colmar, 21 noiembrie 1905, «Filosofia creştinismului în lumina teosofiei» (de la care nu se găsesc notiţe).


3. Leopold von Ranke, 1795-1886, istoric.


4. În Norvegia se afirmă un om: nu s-a putut stabili despre cine este vorba.

CONFERINȚA a II-a

1. Paul Deussen, 1845-1919, filosof şi specialist în sanscrită.


2. Richard von Garbe, 1857-1927, specialist în sanscrită.


3. Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, 1775-1854, «Bruno, sau despre principiul divin şi cel natural al lucrurilor. O convorbire».


4. Johann Gottlieb Fichte, 1762-1814, «Determinarea omului» (1800).


5. Friedrich Schiller, 1759-1805, «Scrisori despre educaţia estetică a omului» (1795).


6. Ralph Waldo Trine, 1866-1958, scriitor american.


7. Ultima oară când am fost aici: Stuttgart 21 decembrie 1919, în: Ajun cosmic şi gânduri de Anul Nou, GA 195.


8. A. Ferriere, 1879-1960, «La loi du progres economique et la justice sociale», în «Suisse-Belgique Outremer», Bruxelles-Lausanne, Ire. anne, nr. 3-4, iulie-august 1919.


9. Grigori Iesmovici Rasputin, 1871-1916, călugăr rus, consilier al ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei, presupus înfăptuitor de minuni, asasinat în 1916.


10. Dr. Roman Boos, 1889-1952, orator antroposof şi scriitor de ştiinţe sociale, pionier al Mişcării de tripartiţie.

CONFERINȚA a III-a

1. scrisoare pastorală: a primatului Johann Baptist Katschthaler din Salzburg din 2 februarie 1905, intitulată «Die dem katholischen Priester gebührende Ehre» (Onoarea cuvenită preotului catolic), tipărită în: Carl Mirbt, «Quellen zur Geschichte des Papsttums und des römischen Katholizismus» (Izvoare ale istoriei papalităţii şi ale catolicismului roman), ediţia a V-a, Tübingen 1934, pagina 497 ş.u. În cele ce urmează redăm pasajul referitor la puterea pastorală de consacrare:
   „Cinstiţi-i pe preoţi pentru că ei au puterea de a consacra. – Preotul catolic şi numai el, şi nu pastorii protestanţi, au puterea de a sfinţi, această minunată putere. – Puterea de a consacra, de a actualiza trupul Domnului cu preţiosul Său sânge, cu întreaga Sa sfântă umanitate şi întreaga Sa Dumnezeire în înfăţişarea pâinii şi a vinului; puterea de a transforma pâinea şi vinul în adevăratul trup şi preţiosul sânge al Domnului nostru, ce putere înaltă, sublimă, întru totul minunată! Unde mai există în Ceruri o asemenea putere ca aceea a preotului catolic? La Îngeri? La Maica lui Dumnezeu? Maria L-a purtat pe Christos, Fiul lui Dumnezeu, în pântecele ei şi L-a născut în staulul din Betleem. Da. Dar cântăriţi ce se petrece la sfânta mesă! Oare nu se petrece întru câtva acelaşi lucru sub mâinile binecuvântătoare ale preotului la sfânta transsubstanţiere? Sub înfăţişarea pâinii şi a vinului, Christos este cu adevărat prezent şi oarecum renăscut. Acolo, la Betleem, Maria L-a născut pe pruncul său divin şi L-a învelit în scutece, preotul face oarecum acelaşi lucru şi pune hostia pe corporale. Maria L-a adus doar o dată pe lume pe copilul divin. Şi iată, preotul nu face aceasta o singură dată, ci de sute şi mii de ori, de fiecare dată când slujeşte. Acolo, în staul, copilul divin care a fost dat lumii prin Maria era mic, capabil de a suferi şi muritor. Aici, pe altar, sub mâinile preotului, Christos se află în toată slava Lui, incapabil de a suferi şi nemuritor, aşa cum şade El în Ceruri, de-a dreapta Tatălui, triumfător şi plin de glorie, desăvârşit în orice privinţă. – Oare ei actualizează pur şi simplu trupul şi sângele Domnului? Nu. Ci ei jertfesc, ei aduc Tatălui ceresc jertfa. Este acelaşi lucru pe care l-a înfăptuit Christos sângerând pe drumul calvarului, şi într-un mod nesângeros la ultima Cină de Taină. Acolo, veşnicul mare preot Iisus Christos a adus Tatălui său ceresc drept jertfă carnea Sa, sângele Său şi însăşi viaţa Sa, aici, la slujba cea sfântă, El săvârşeşte acelaşi lucru prin reprezentantul Său, preotul catolic. El i-a pus pe preoţi înlocuitori ai Lui, pentru ca aceştia să continue jertfa pe care a adus-o El. Lor le-a transferat El drepturile asupra sfintei Sale umanităţi şi le-a dat cum s-ar spune putere asupra trupului Său. Preotul catolic nu numai că îl poate actualiza pe altar, închide în tabernacol, lua din nou de acolo şi înmâna credincioşilor, ci el poate chiar să-L aducă pe El, Fiul lui Dumnezeu devenit om, drept jertfă nesângeroasă pentru cei vii şi cei morţi. Christos, Fiul unul născut al lui Dumnezeu-Tatăl, prin care au fost create Cerul şi Pământul, Cel care susţine întreg Universul, este prin aceasta la voia preotului catolic.” (Sublinierile sunt în conformitate cu originalul redat de Mirbt.)


2. Voinţa regelui este legea supremă: „Suprema lex regis voluntas” sună inscripţia făcută de Wilhelm al II-lea, împărat german, în cartea de aur a oraşului München. Vezi J. Von Kürenberg, «War alles falsch? Das Leben Kaiser Wilhelms IL» (A fost totul greşit? Viaţa împăratului Wilhelm al II-lea), Basel-Olten 1940, pag. 190.


3. Dionisie Areopagitul (discipol al Apostolului Pavel): «Despre Ierarhia cerească» şi «Despre ierarhia bisericească», redate în «Die angeblichen Schriften des Areopagiten Dionysius, übersetzt und mit Abhandlungen begleitet vonj. G. V. Engelhardt» (Presupusele scrieri ale lui Dionysius Areopagitul, traduse şi însoţite de o prezentare a lui G. V. Engelhardt). Partea a II-a, Sulzbach 1823.


4. Augustinus: «De civitate Dei libri XII». Dante: «De Monarchia».


5. John Wiclif, 1329-1384, reformator.
   Johann Hus, 1369-1415, reformator, ars pe rug în timpul Conciliului de la Konstanz, care a condamnat învăţătura sa şi a lui Wiclif.


6. Herman Grimm, 1828-1901, «Fragmente» (volumul I), Berlin şi Stuttgart, pag. 212: „Noi, cei de astăzi (1891) nu mai avem, cum aveam eu când eram copil (născut în 1828) războaiele de eliberare împotriva lui Napoleon I ca ultimă mare experienţă în urma noastră, ci războaiele de eliberare din anii 60 şi 70 împotriva Austriei şi a Franţei. Am fost cândva un popor în sânul căruia copilului i se impregna ideea că lui nu îi va fi niciodată îngăduit să participe intervenind voluntar în destinul ţării. În ziua de azi, germanul este constrâns să o facă. Cu cincizeci de ani în urmă ar fi fost ceva nemaiauzit să se organizeze educaţia în aşa fel încât să i se clarifice copilului că el va deveni cândva cetăţeanul unui mare imperiu german şi că printre îndatoririle sale faţă de Dumnezeu, împărat şi patria-mamă va interveni şi aceea de a alege cândva prin propria apreciere a nevoilor patriei sale un reprezentant al părerilor sale într-un parlament german. Doar faptul de a exprima aşa ceva ar fi sunat ca înaltă trădare şi ar fi adus celui care ar fi rostit-o probabil ruinarea vieţii.”

CONFERINȚA a IV-a

1. prima conferinţă publică: «Calea spre gândirea sănătoasă şi situaţia de viaţă a omului prezent», Stuttgart 8 iunie 1920, în Ştiinţa spirituală şi cerinţele de viaţă ale prezentului, Caietul VI, Dornach 1950, prevăzută pentru GA 335.


2. Vladimir Ilici Lenin (de fapt Ulianov), 1870-1924.


3. Lev Trotsky (Bronstein), 1879-1940, conducător al Revoluţiei ruse din 1917.


4. într-un ziar: «Basler Vorwärts» din 2 iunie 1920, X. N. «Politica guvernului sovietic în domeniul religiei».


5. Aristotel, 384-322 î.Ch., vezi în acest sens Franz Brentano, «Psihologia lui Aristotel», Mainz 1867, pag. 199 ş.u.


6. Trebuie practicat „traubismul”: Friedrich Traub, născut în 1860, profesor universitar la Tübingen, a scris: «Rudolf Steiner ca filosof şi teosof», Tübingen 1919.


7. aproape pretutindeni în Elveţia apar articole despre antroposofie: vezi în acest sens, ca şi relativ la expunerile următoare, Roman Boos, «Expunere documentată a hărţuielii împotriva Goetheanumului», în «Rudolf Steiner / Roman Boos: Campania (Hărţuiala) împotriva Goetheanumului», Arlesheim 1920.


8. scrisoare pastorală: vezi Nota 1 de la conferinţa 3.


9. conciliul de la Constantinopole: este avută în vedere abolirea aşa-numitei trihotomii de către conciliul menţionat. Rudolf Steiner menţionează aceasta cu diverse ocazii, vezi printre altele: Pietre de construcţie pentru cunoaşterea Misteriului de pe Golgota, GA 175, conferinţa 1 şi 2.


10. o personalitate care i-a scris lui Moleschott: o doamnă, Mathilde Reichardt, care a redactat în anul 1856 în scrisorile către Moleschott, o carte despre ştiinţă şi învăţătura morală, şi care şi-a cucerit incontestabil dreptul prea puţin de invidiat de a fi menţionată în primul rând şi pe prima poziţie între aceia care au întors toate valorile morale cu capul în jos. După părerea acestei doamne, învăţătura morală trebuie să-şi pună doar întrebarea dacă natura omenească a dezvoltat în mod armonios elementele depuse în ea. Însă natura – este ea de părere – afirmă prin orice om o altă voinţă. Ea nu ezită în a afirma „că deoarece există oameni cărora le este inerentă o înclinaţie, un impuls predominant spre minciună şi furt, aceşti oameni, ca mincinoşi şi ca hoţi, pot fi întru totul oameni morali”. – „Şi omul care s-a născut spre a deveni hoţ aduce cu sine, ca oricare altul în viaţă, dreptul de a-şi desăvârşi natura şi de a se dezvolta multilateral, şi el poate fi o natură puternică, morală, numai în acest mod. Şi în aceeaşi situaţie cu hoţul se află şi cel imoral, şi chiar şi cel născut să devină criminal.” (Citat din Jürgen Bona Meyer, «Probleme filosofice contemporane», Bonn 1874, pagina 323 ş.u.).


11. Carl Vogt, 1817-1895, apărător al darwinismului.


12. Jakob Moleschott, 1822-1893, fiziolog.


13. Ludwig Büchner, 1824-1899, filosof.


14. Filosofia libertăţii (1894), GA 4.

CONFERINȚA a V-a

1. Cum am spus recent într-o conferinţă publică…: «Educaţia şi învăţământul în faţa situaţiei mondiale a prezentului», Stuttgart 10 iunie 1920, în: Ştiinţa spirituală şi cerinţele vieţii prezentului, Caietul VI, Dornach 1950, prevăzută în Ediţia completă drept GA 335.


2. Punctele centrale ale problemei sociale în necesităţile vieţii prezentului şi în viitor (1919), GA 23.


3. şcoala de formare a muncitorilor: vezi Rudolf Steiner, Viaţa mea, GA 28.


4. Despre enigmele sufletului (1917), GA 21.


5. Emil Molt, 1876-1936, vezi Nota nr. 11.
   Hans Kühn, 1889-1977, scriitor şi editor.
   Carl Unger, 1878-1929, inginer, posesor al unei fabrici de utilaje, membru în comitetul de conducere a Societăţii Antroposofice Germane începând din 1905, conferenţiar şi scriitor. Împuşcat în 1929 la Nürnberg de către un alienat mintal.
   Emil Leinhas, 1878-1967, comerciant, director general al «Der Kommende Tag AG», scriitor.


6. Max Seiling, 1852-1928, cândva adept, apoi adversar al lui Rudolf Steiner, purta titlul de consilier de Curte.


7. apelul meu din anul trecut: Către poporul german şi lumea civilizată!, proclamaţie, 1919, tipărit printre altele în Puncte centrale ale problemei sociale, GA 23.


8. Apel pentru întemeierea unui Consiliu cultural: Rusalii 1919, semnat de nenumărate personalităţi ale vieţii culturale.


9. Şcoala Waldorf: întemeiată de Emil Molt în anul 1919 pentru copiii muncitorilor fabricii de ţigarete Waldorf-Astoria, şi pentru public ca şcoală elementară generală şi Şcoală superioară, unitară, sub conducerea lui Rudolf Steiner, care a numit şi cadrele didactice care să activeze în ea şi le-a ţinut cursurile seminaristice pregătitoare.


10. «Der Kommende Tag. Societate pe acţiuni pentru promovarea valorilor economice şi spirituale», întemeiată în martie 1920 la Stuttgart. Până în 1923, Rudolf Steiner a fost preşedinte al Comitetului de administraţie. Societatea pe acţiuni Der Kommende Tag a devenit victimă a inflaţiei din Germania şi a trebuit să fie dizolvată în 1925.


11. Cu opt zile în urmă a trebuit să vorbesc aici: Stuttgart, 16 iunie 1920; tipărit în Agricultură şi industrie/Noua ordine a dreptului funciar ca cerinţă socială a prezentului; citate din lucrările şi conferinţele lui Rudolf Steiner, editată de Roman Boos, Stuttgart 1957, pag. 84 ş.u. (Prevăzută pentru GA 335).

CONFERINȚA a VI-a

1. Oswald Spengler, 1880-1936, «Apusul Occidentului», două volume, München 1918-1922.


2. cum am arătat eu la Dornach cu tomismul: Filosofia lui Toma d’Aquino, trei conferinţe ţinute din 22 până în 24 mai 1920 la Dornach; GA 74.


3. Rudolf Steiner: «Prin spirit la cunoaşterea realităţii enigmei omului. Filozofie şi antroposofie. Patru basme (din Dramele-misteriu). Calendar sufletesc-antroposofic. Trezirea sufletului, tablourile 7 şi 8»; Berlin 1918.


4. grup trinitar: aşa-numitul grup sculptural (Reprezentantul omenirii între Lucifer şi Ahriman), de la Dornach.


5. Max Dessoir, 1867-1947, «Despre transcendenţa sufletului. Ştiinţele oculte în analiză critică», Stuttgart 1917, pag. 254 ş.u.


6. Călăuzirea spirituală a omului şi a omenirii (1910), GA 15.


7. profesor de anatomie: prof. dr. Hugo Fuchs, Göttingen. Vezi în acest sens Rudolf Steiner: «Câteva cuvinte relativ la atacul lui Fuchs» din «Tripartiţia organismului social», anul 2 de apariţie, Numărul 5 (august 1920); tipărit în Articole referitoare la tripartiţia organismului social şi situaţia timpului 1915-1921, GA 24.


8. Citiţi anexa: «Tripartiţia organismului social», anul 2 de apariţie. Numărul 4, Supliment (iulie 1920).


9. în mica lucrare: vezi Nota 3.

CONFERINȚA a VII-a

1. mecanismul de studiere a căderii libere a lui Atwood: George Atwood, 1745-1807, fizician englez, a inventat în 1784 un mecanism pentru dovedirea legii căderii libere.


2. ciclul de conferinţe de la Karlsruhe din anul 1911: De la Iisus la Christos, GA 131.


3. Moleschott, Büchner, Vogt: vezi Notele 11, 12 şi 13 de la conferinţa a IV-a.

CONFERINȚA a VIII-a

1. Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10.


2. Ştiinţa ocultă în schiţă (1910), GA 13.


3. Erich Wasmann, 1859-1931, entomolog. A făcut cercetări în special asupra furnicilor. Textul redactat este relativ neclar în acest loc, şi el a fost clarificat prin cele puse în paranteză.


4. principiul pe care l-a rostit Goethe: citatul din Goethe sună textual: „Se spune că adevărul se află la mijloc, între două păreri opuse. În nici un caz! Problema se află între ele, invizibilul, viaţa veşnic activă, gândită în repaus” («Maxime şi reflecţii»). Textul redactat, redat în ediţia anterioară, a fost insuficient în acest loc şi a fost completat în conformitate cu sensul.


5. un preot evanghelic care a călătorit mult: Max Christlieb, 1862-1916. El a fost un prieten al lui Rudolf Steiner din perioada de la Weimar, care s-a implicat pentru «Teoria cunoaşterii», care apăruse deja pe atunci. Vezi în privinţa lui Steiner şi a lui Christlieb Ludwig Kleeberg, «Căi şi cuvinte», ediţia a doua 1961, pag. 76 ş.u., unde este menţionată şi întâlnirea de la Marburg.


6. ceea ce am indicat deja ieri: în conferinţa publică «Marile sarcini din ziua de azi în viaţa spirituală, viaţa juridică şi viaţa economică. Un al treilea discurs despre prezent»; publicat în Rudolf Steiner: «Trei discursuri despre prezent», Ştiinţa spirituală şi cerinţele vieţii din prezent, Caietul VIII, Dornach 1952, prevăzut în GA 335.


7. calomnie abominabilă: vezi încheierea conferinţelor din 11 şi 17 ianuarie 1920 în Transformări spirituale şi sociale în evoluţia omenirii, GA 196, pag. 52 şi 82 ş.u.


8. acea personalitate din vecinătate: Karl Rohm, editor al revistei «Farul», din Lorch (Württemberg).


9. Metzdorf-Teschner: vezi în acest sens E. Uehli: «Tripartiţia furată» în «Tripartiţia organismului social», anul doi de apariţie, nr. 11 (septembrie 1920).


10. Rohm: vezi Nota 8.


11. Alfred Knapp, a întemeiat aşa-numitul «Ordin internaţional pentru etică şi cultură».

CONFERINȚA a IX-a

1. Rabindranath Tagore, 186-1941, Scriere despre naţionalism: «Naţionalismul»; traducere de H. Maeyer Franck, Leipzig o.J.


2. William James, 1842-1910, psiholog american.


3. Basmul lui Goethe: «Basmul despre şarpele cel verde şi frumoasa Floare-de-Crin» din «Convorbirile drumeţilor germani» (1795), ediţia de la Weimar, volumul 18, pag. 225 ş.u.


4. Wilhelm von Humboldt, 1767-1835, «Idei pentru o încercare de a preciza graniţele acţiunii statului», 1792.


5. Thomas Woodrow Wilson, 1856-1924, «Statul. Elemente de politică istorică şi practică», traducere de G. Thomas, Berlin-Leipzig 1913.


6. John Worrell Keely, 1827-1898: vezi conferinţa de la Dornach din 1 decembrie 1918 în Cerinţa socială fundamentală a timpului nostru / În situaţia modificată a timpului actual, GA 186, pag. 70 ş.u.

CONFERINȚA a X-a

1. în conferinţa publică: Stuttgart 10 noiembrie 1920: Criza spiritului în prezent şi forţele pentru progresul omenirii, prevăzută pentru GA 335.


2. Pierre Bayle (1647-1706) a rostit în secolul XVIII nişte cuvinte remarcabile: vezi în acest sens Ludwig Feuerbach, «Pierre Bayle. O contribuţie la istoria filosofiei şi a omenirii» («Operele complete ale lui Ludwig Feuerbach», editate de W. Bolin şi F. Jodl, volumul 5, Stuttgart 1905).


3. Goethe, Werther: «Suferinţele tânărului Werther» (1775), ediţia de la Weimar, vol. 19.


4. Siegwart: roman sentimental de Johann Martin Miller; apărut în 1776 (la 2 ani după «Werther»), temporar cea mai îndrăgită carte din lumea cititorilor.


5. „Omul simplu din Nazaret”: vezi, de exemplu, Heinrich Weinel, «Iisus în secolul XIX», Tübingen/Leipzig 1903, pag. 6 ş.u.


6. Alfons Paquet, 1881-1944, scriitor. A scris: «În Rusia comunistă», 1919.


7. oratori-pastori americani: vezi Criza spiritului în prezent şi forţele pentru progresul omenirii, conferinţă publică din Stuttgart, pe 10 noiembrie 1920, prevăzută pentru GA 335.


8. Thomas Woodrow Wilson: vezi nota 5 de la conferinţa IX.

CONFERINȚA a XI-a

1. într-o conferinţă publică: vezi Nota 7 de la Conferinţa X.


2. Aş vrea totuşi să indic: «Goethe ca părinte al unei noi estetici», conferinţă ţinută la Uniunea Goethe din Viena, 9 noiembrie 1888; apărută pentru prima oară la Viena în 1889, tipărită în Arta şi cunoaşterea artei; GA 271, pag. 7 ş.u.


3. într-o conferinţă publică: Stuttgart, 16 noiembrie 1920: Adevărul ştiinţei spirituale şi cerinţele practice ale vieţii prezentului, prevăzută pentru GA 335.


4. Contele Hermann Keyserling, 1880-1946, «Filosofia ca artă», Darmstadt 1920.


5. în conferinţa publică: vezi Nota 1, Conferinţa X.


6. Jurnalele unui filosof: «Jurnal de călătorie al unui filosof», Darmstadt 1919.