|
Baza ştiinţei
spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi
publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). Pe lângă aceasta, el a
ţinut,
între 1900–1924, numeroase conferinţe şi cursuri, atât
în faţa unui
public larg, cât şi pentru membrii Societăţii teosofice, mai
târziu ai
Societăţii antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuşi a
dorit
iniţial ca aceste conferinţe să nu fie consemnate în scris,
deoarece
ele erau concepute drept „comunicări orale, nedestinate tiparului“.
După ce însă s-au finalizat şi răspândit tot mai numeroase
variante
incomplete şi eronate după stenogramele şi notiţele auditorilor, s-a
văzut nevoit să reglementeze problema acestora. Şi a încredinţat
Mariei
Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-i
desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de a
asigura administrarea stenogramelor şi revizuirea textelor pentru
tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut
corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarte
rare, în privinţa
tuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această
rezervă a sa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în
stenogramele
nerevizuite de mine se găsesc greşeli“.
În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibile numai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publicului larg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică Mein Lebensgang (Viaţa mea), capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, în ceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi, familiarizat cu bazele ştiinţei spiritului.
După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a trecut, conform
indicaţiilor sale, la tipărirea unei ediţii a operelor complete ale lui
Rudolf Steiner (Rudolf Steiner – Gesamtausgabe, GA). Volumul de faţă
constituie o parte a acestei ediţii.
