Rudolf Steiner

SPIRITUALITATEA COSMICĂ ŞI FIZICUL UMAN

GA 202

NOTE

1. Am vorbit adeseori despre modul în care fenomenul vieţii umane integrale se exprimă chiar prin silueta umană: vezi printre altele Rudolf Steiner, Antropolgia generală ca bază a pedagogiei (14 conferinţe, Stuttgart, 1919), GA 293, şi Omul ‒ hieroglifă a Cosmosului (16 conferinţe, Dornach, 1920), GA 201.


2. Forma depinde de constelaţie, mişcarea de mişcările planetare: zeu vedic. vezi conferinţa din 17 aprilie 1920, în Rudolf Steiner, Omul ‒ hieroglifă a Cosmosului (vezi nota anterioară).


3. ceea ce am spus în prima conferinţă a cursului nostru: la 26 septembrie 1920, Ştiinţă, artă şi religie, alocuţiune la deschiderea cursuiui universitar antroposofic la Goetheanum; în prima ediţie a cărţii Arta recitării şi a declamaţiei, Dornach, 1928, GA 281.


4. Goetheanum: clădirea cu cupolă dublă, construită artistic, din lemn, a Universităţii pentru ştiinţa spiritului de la Dornach, în apropiere de Basel, ridicată între 1918 şi 1922 sub conducerea lui Rudolf Steiner. Construcţia, în interior încă neterminată, dar dată în folosinţă din 1920, a fost distrusă prin incendiu în noaptea de Anul Nou 1922/1923. Pentru a doua construcţie (din beton), Rudolf Steiner a creat modelul exterior. A fost terminată în 1928/1929.


5. Cel ce stăpâneşte ştiinţa şi arta: Goethe, Aforisme blânde, VIII.


6. Rudolf Steiner, Teosofia, Introducere în cunoaşterea suprasensibilă a lumii şi determinarea omului (1904), GA 9.


7. poţi focaliza „punctele cruciale“: vezi Punctele cruciale ale problemei sociale în necesităţile vitale ale prezentului şi ale viitorului (1919), GA 23.


8. Astfel... mi-a fost reproşat vehement: în conferinţa din 16 noiembrie 1920 ţinută la Stuttgart, Adevărul ştiinţei spiritului şi cerinţele practice ale vieţii prezentului (GA 335), dr. Steiner afirmase: „Hermann Keyserling minte când spune că eu aş fi plecat de la Haeckel; faptul că minte se poate dovedi dacă se citeşte capitolul corespunzător al discuţiei mele despre Haeckel în introducerile la scrierile ştiinţifice ale lui Goethe.


9. Ferdinand Foch, 1851-1929, conducător francez de oşti.
   Erich Ludendorff, 1865-1937, general german.
   Douglas Haig, 1861-1928, general englez.


10. Nu de mult am atras atenţia asupra opoziţiei: vezi conferinţa din 24 octombrie 1920, în Noua spiritualitate şi vieţuirea lui Christos în secolul al XX-lea (17 conferinţe, Dornach, 1920), GA 200.
    


11. Friedrich von Schiller, 1759-1805, Despre educaţia estetică a omului, într-o serie de scrisori din anii 1759-1805; apărute prima oară în „Horen“.


12. Johann Wolfgang von Goethe, 1749-1832, Basmul despre şarpele verde şi frumoasa Lilia, apărut prima oară în „Horen“ (1795).


13. Georg Wilhelm Friedrich Hegel, 1770-1831, Fenomenologia spiritului, 1807; Ştiinţa logicii, 1812; Enciclopedia ştiinţelor filosofice, 1817; Principiile de bază ale filosofiei dreptului, 1820, ediţie completă în 19 volume, Berlin, 1932.
    Arthur Schopenauer, 1788-1860. Lucrarea principală Lumea ca voinţă şi reprezentare, 1819. Opere complete în 12 volume cu o introducere de dr. Rudolf Steiner, Stuttgart, 1894
    


14. Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei, GA 18, vezi traducerea cu acelaşi titlu apărută la Editura Triade, Cluj-Napoca, 2003.


15. Expunerea cea mai încântătoare a lui Schopenhauer este, de fapt, „Despre voinţa în natură“, Frankfurt a. M., 1836, în vol. 6 al ediţiei mai sus citate.


16. Charles Darwin, 1809-1882, cercetător englez al naturii şi biolog.


17. Eduard von Hartmann a susţinut oficial: în Probleme filosofice ale prezentului, Leipzig şi Berlin 1885, se spune în cap. 1, p. 3: „Faptul că studenţii noştri nici nu se gândesc să citească din operele lui Hegel nu trebuie să fie de mirare, dacă ne gândim că, făcând abstracţie de istoricul filosofiei Kuno Fischer şi de esteticianul Carriere, profesorii care încă nu fac parte din categoria bătrânilor noştri profesori de filosofie nu au aruncat decât cel mult o privire ocazională din curiozitate...“, iar ca notă de picior: „După moartea lui Paul Asmus, singurii docenţi formaţi în spirit hegelian ar putea fi Adolf Laason şi Joh. Volkelt.“


18. Parerga şi paralipomena: mici scrieri filosofice, Frankfurt a. M., 1850, în vol. 8 şi 9 ale ediţiei citate.


19. Friedrich Schleiermacher: 1768-1834: vezi Credinţa creştină după principiile bisericii evanghelice, 2 vol., Berlin, 1821-1822.


20. Hegel răspundea: textual: „Dacă o religie se fondează în om numai pe sentiment, aceasta nu are în adevăr nicio altă determinantă decât sentimentul dependenţei sale, astfel încât câinele ar fi cel mai bun creştin, căci poartă cel mai puternic în sine acest sentiment şi trăieşte în mod dominant în acest sentiment. Câinele are şi sentimentul mântuirii, când foamea lui devine satisfacţie prin intermendiul unui os“, Introducere la filosofia religiei de Hinrich, în vol. 2 al lucrării Scrieri diverse, Berlin, 1835, p. 295.


21. Istoria...., aşa cum o întâlnim la Hegel: Prelegeri asupra filosofiei istoriei, în vol. 9 al ediţiei amintite mai sus.


22. o dată, când am scris un studiu despre Eduard von Hartmann: E. von H. Învăţătura lui şi importanţa sa, în „Deutsche Worte“, 1891, anul al 9-lea, caiet 1.


23. Galileo Galilei, 1563-1642.


24. Există un om erudit care a auzit: prof. Wilhelm Rein din Jena. Articolul „Învăţături etice eronate“ a apărut la 23 noiembrie 1920 în ziarul berlinez „Der Tag“.


25. şcoala Waldorf: „Şcoala liberă Waldorf “ de la Stuttgart, şcoală gimnazială şi liceală unitară, fondată de Emil Molt sub conducerea lui Rudolf Steiner, care a ţinut şi cursurile seminaristice introductive pentru profesorii activi pe care i-a solicitat. Ea a fost la început o şcoală a fabricii de ţigări Waldorf-Astoria pentru copiii muncitorilor, devenind însă independentă în anul 1920 prin fondarea unei asociaţii a şcolii Waldorf. În 1991 mişcarea şcolii Waldorf a cuprins 468 de şcoli din Europa şi de pe alte continente.


26. doctor în teologie: D. Lic. J. Frohnmeyer.


27. Eugène Gley, 1857-1930, profesor de medicină la Paris.


28. că au existat oameni care au reprezentat...: de exemplu, Mathilde Reichardt, care, adunând scrisori adresate în 1856 lui Moleschott, a tipărit o carte despre ştiinţă şi morală, scria: „Şi omul născut hoţ a adus în sine în viaţă, ca oricare alt om, dreptul de a-şi împlini natura şi s-o dezvolte omnilateral şi numai în acest fel poate fi o natură puternică şi o natură morală. Şi ca şi hoţul, orice alt om vicios, ca şi cel născut criminal“. Citat din Probleme filosofice contemporane, ed. a 2-a Bonn, 1874, editată de Jurgen Bona Meyer, pp. 323 etc..


29. când au fost compuse Vedele: Veda, adică „ştiinţă sacră“, este numele dat totalităţii celor mai vechi scrieri de înţelepciune religioase ale hinduşilor, scrise în sanscrită, a căror origine suprasensibilă era încă vieţită. Este vorba despre o „compoziţie“ cuprinzătoare, ale cărei cuvânt şi conţinut trăiseră cu mult timp înainte numai prin transmisie orală.


30. filosofia Vedanta: Vedanta este „scop“ sau „sfârşitul Vedei“, şi desemnează reunirea filosofio-sistematică a învăţăturilor Vedei, mai întâi în Brahma-Sutra ale lui Badarayana (circa 200 î.Ch.), apoi cu sistemul Vedanta devenit clasic al marelui filosof Shankara (788-820 d. Ch. ).


31. Adam Smith, 1723-1790, economist englez, fondator al economiei clasice (comerţ liber şi concurenţă). Vezi Inquiry into the Nature and Causes of the Welth of Nations, London, 1776.


32. În ştiinţa proletară modernă acest lucru a fost preluat şi continuat: vezi dezvoltarea acestui gând în conferinţele din ciclul: Problema socială ca problemă a conştienţei (opt conferinţe, Dornach, 1919), GA 189.


33. De-a lungul anilor m-am referit la aceste lucruri, arătând cum... populaţia europeană a fost amestecată...: Rudolf Steiner a vorbit despre această temă la 7 decembrie la Zürich, dar nu s-a păstrat textul. Vezi şi conferinţa din 14 decembrie din acest volum şi conferinţa din 6 ianuarie 1921, în Responsabilitatea omului pentru evoluţia lumii (18 conferinţe, Stuttgart, Dornach şi Haga 1921), GA 203.


34. Mary Eddy-Baker, 1821-1910, fondatoarea societăţii Christian Science.


35. Rabindranath Tagore, 1861-1941, filosof şi poet indian.


36. Cunoaşte-te pe tine însuţi: inscripţie în templul lui Apolo din Delfi, a cărei formulare este atribuită unuia dintre cei şapte înţelepţi greci (Tales sau Chilon).


37. Kurt Leese, Lic. teologie, Teosofia modernă. O contribuţie la înţelegerea curentelor spirituale ale prezentului, Berlin, 1920; amintită în conferinţa dr. Steiner din 2 decembrie 1920.


38. declamaţiile wilsonismului: programul în 14 puncte stabilit în 1918 privind dreptul popoarelor la autodeterminare prezentat de preşedintele de atunci al S.U.A., Thomas Woodrow Wilson.


39. să cheme în fruntea sa un om care se dovedise... a fi o nulitate: după eşecul dictaturii sovietelor lui Béla Kun, a fost ales la 1 martie 1920 de către Adunarea Naţională în funcţia de regent pentru regatul Ungariei amiralul Horthy.


40. Am atras deja atenţia... asupra faptului...: vezi capitolul Somn şi moarte ca şi completarea de la p. 423 din Ştiinţa ocultă (1910), GA 13.


41. psihologie asociativă: vezi Theodor Ziehen, Ghidul psihologiei fiziologice în 15 prelegeri, ed. a 5-a revăzută, Jena, 1900.


42. Zweig: termenul desemnează grupuri de lucru formate din membri ai Societăţii antroposofice. Zweig-ul Johannes de la Berna exista din 15 decembrie 1907, pe atunci în cadrul Societăţii teosofice.


43. Preotul Kully: Max Kully, preot catolic; autorul unor scrieri zeflemisitoare la adresa lui R. Steiner şi a antroposofiei.


44. Nicolaus Copernicus, 1473-1543.


45. Johannes Kepler, 1571-1630.
    Isaac Newton, 1643-1727.


46. care s-a pregătit treptat în cadrul concepţiei greceşti despre lume: principalul reprezentant al sistemului heliocentric al lumii în Antichitate a fost Aristarh din Samos, aproximativ 250 î.Ch.


47. paralelismul psihofizic: vezi în această privinţă Gustav Theodor Fechner, Elementele psihofizicii, Leipzig 1860; Wilhelm Wundt, Despre cauzalitatea psihică şi principiul paralelismului psihofizic, Studii filosofice, vol. X, 1894 etc.


48. Flavius Claudius Iulianus Apostatus, 331-363, împărat roman, 361-363.


49. Legea conservării materiei şi energiei: vezi Julius Robert Meyer, 1814-1878, Observaţii privind forţele din natura nou animată, 1842, în „Analele“ Liebig, vol. 42.


50. Rudolf Steiner, Despre enigmele sufletului (1917), GA 21.


51. cei doi băieţi Iisus: vezi expunerile lui Rudolf Steiner din Evanghelia după Luca (zece conferinţe, Basel, 1909), GA 114.


52. într-o Evanghelie nerecunoscută de Biserică: în aşa-numita Evanghelia arabă a copilăriei, copilul îi spune maicii sale Maria: „Eu sunt Iisus, Fiul divin, Cuvântul cosmic. M-ai născut aşa cum te-a vestit îngerul Gabriel. Pe mine M-a trimis Tatăl Meu pentru mântuirea lumii.“ Vezi Copilăria lui Iisus, două Evanghelii apocrife, traduse şi prefaţate de Emil Bock, München, 1924, p. 115.


53. Dionisie Areopagitul este pomenit în Faptele apostolilor 17, 37 ca discipol al lui Pavel. În jurul anului 500 a apărut sub numele lui o serie de scrieri teologico-mistice. Ediţie germană: Scrierile presupuse ale lui Dionisie Areopagitul, traduse de J. G. V Engelhardt, 2 vol., Sulzbach, 1823; vezi R. Steiner, Creştinismul ca fapt mistic (1902), GA 8 (registru!); de asemenea, conferinţele din perioada 15 aprilie - 2 iunie 1921, în Perspective ale evoluţiei umanităţii (17 conferinţe, Dornach, 1921), GA 204.


54. Aurelius Augustinus, 354-430, Părinte al Bisericii; vezi şi R. Steiner, Creştinismul ca fapt mistic şi Perspectivele evoluţiei umanităţii.


55. Rudolf Steiner, Conducerea spirituală a omului şi a omenirii (1911), GA 15.


56. Kepler se exprimă în mod radical: în introducerea la Harmonices mundi, cartea a 5-a, 1619 (tradusă de Max Kaspar, în Johannes Kepler, Stuttgart, ed. a 3-a, p. 316) se spune textual: „Da, eu sunt, eu am răpit vasele de aur ale egiptenilor, pentru a înălţa din ele un sanctuar Dumnezeului meu, departe de graniţele Egiptului. Dacă mă veri ierta, mă voi bucura, dacă vă veţi mânia, voi suporta; aici eu arunc zarul şi scriu această carte pentru cititorul de azi şi de mâine ‒ ce este cu aceasta?“
    


57. în zilele noastre legenda lui Isis: vezi conferinţa din 6 ianuarie 1918, în Adevăruri al Misteriilor şi impulsuri de Crăciun. Mituri vechi şi importanţa lor (16 conferinţe, Basel şi Dornach, 1917/1918), GA 180.


58. Această înţelepciune care a fost, în ultima ei formă, prezentă la gnostici: vezi conferinţa din 28 decembrie 1913, în Christos şi lumea spirituală. Despre căutarea Sfântului Graal (şase conferinţe, Leipzig, 1913/1914), GA 149.


59. această lumină omogenă în legătură cu care s-a exprimat Goethe în cartea sa „Învăţătura despre culori“: vezi şi studiul lui Goethe „Confesiunea redactorului“, scrieri ştiinţifice, publicate şi comentate de R. Steiner în Literatura naţională germană, 5 vol. GA 1 a-e, reeditat la Dornach, 1975, vol. V, pp. 120-138; de asmenea, cap. „Observarea lumii culorilor“, în lucrarea lui Steiner Concepţia despre lume a lui Goethe (1897), GA 6


60. Am spus că grecii... . nu percepeau culoarea albastră: vezi conferinţa din 20 martie 1920, în Factori de vindecare pentru organismul social, GA 198.


61. pe care Novalis le-a cântat... atât de frumos: vezi Fragmente matematice, în vol. IV al Operelor complete, ed. Carl Seelig, Zürich, 1946, p. 226.


62. John Locke, 1632-1704, reprezentant important al empirismului englez.


63. Julien de la Mettrie, 1709-1751, L'homme machine, 1748.


64. Charles François Dupuis, 1742-1809. În Origine de tous les cultes ou religion univeiselle (1794) interpretează miturile şi religiile ca fiind alegorii.


65. Ludwig Feuerbach, 1804-1872, filosof.


66. Într-una din cărţile mai noi: Lic. teologic Kurt Leese, Teosofia modernă, vezi nota de la p. 95.


67. o poezie indiană veche: Rigveda, aproximativ 1500-1000 î.Ch.


68. băutura Soma: sucul fermentat al plantei Soma (o specie de Sacrostemma), amestecat cu lapte sau orz, a cărei forţă narcotică sau dătătoare de entuziasm era venerată ca find zeul „Soma“, comparabil cu Dionysos al grecilor. Vezi A. Kaegi, Rigveda, cea mai veche literatură a indienilor, Leipzig, 1881.


69. piatra înţelepţilor: vezi expunerile lui Rudolf Steiner la 29 septembrie 1905, în Elementele de bază ale esotericii, GA 93a, pp. 39-41.


70. am fost mulţi ani educator într-o casă evreiască: la agentul bumbacului Ladislau Specht din Viena. Vezi cartea autobiografică a lui R. Steiner Povestea vieţii mele, cap. VI, Editura Princeps, Iaşi, 1994.


71. Nu găsiţi nimic din stilurile arhitecturale vechi în clădirile noastre: vezi Căi spre un nou stil în construcţii (opt conferinţe, Berlin şi Dornach, 1911, 1913-1914), GA 286, şi Gândul arhitectural al Goetheanumului (o conferinţă, Berna, 1921), Dornach, 1986.


72. Futurum: societate economică pe acţiuni pentru stimularea internaţională a unor valori economice şi spirituale, fondată la 16 iunie 1920 ca întreprindere asociativă în sensul tripartiţiei sociale. Întreprinderea nu s-a putut impune din cauza crizei economice generale şi a trebuit să fie lichidată în 1924.
    


73. Emil Molt, 1876-1936, consilier economic; patron al fabricii de ţigări Waldorf-Astoria din Stuttgart; fondator al şcolii libere Waldorf şi cofondator al societăţii pe acţiuni Futurum.


74. cartea lui Kurt Leese: în cartea citată se spune, la p. 58: „Asemenea piese de bravură încâlcite care slujesc unei scheme dinainte stabilite fac ca lectura scrierilor lui Steiner să fie nu numai una greoaie..., ci şi una iritantă şi insuportabilă.“