Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

SPIRITUALITATEA COSMICĂ ŞI FIZICUL UMAN

GA 202


DUBLA FENOMENOLOGIE A SPIRITULUI

Privind evenimentele anului 1920, pe când Rudolf Steiner avea 59 de ani, constatăm o pendulare masivă între vizitele îndelungi făcute în străinătate şi munca intensă de construcţie şi amenajare la Goetheanum, în Dornach, Elveţia.

Încă din 1919 începuse un fel de navetă între Stuttgart ‒ unde ţinea conferinţe mai ales pentru pedagogii nou înfiinţatei şcoli Waldorf ‒ şi Dornach. Aici înnoirea artistică ‒ promovată prin euritmie, ca artă a mişcării, şi prin dramele-misterii ‒ concură la transformarea edificiului Goetheanum într-o operă de artă integrală.

Preocuparea pentru înnoirea învăţământului se reflectă în ciclurile de conferinţe pentru pedagogi ‒ în domeniul ştiinţelor naturii şi artelor1, precum şi în „săptămânile de lucru“ cu dascălii. Participarea lui Rudolf Steiner la consiliile profesorilor de la Şcoala Waldorf din Stuttgart („conferinţele profesorale“)2, cât şi la „serile cu părinţii“ sunt contribuţii la crearea unui nou mod de lucru în educaţie, prin care pedagogii, elevii, părinţii şi tot mai multe persoane interesate devin componentele unui organism comunitar (şcoala), situat în miezul vieţii contemporane. Acesta este şi anul unor importante întâlniri cu medicii şi studenţii la medicină, în strădania extinderii mişcării medicale bazate pe cunoştinţe spiritual-ştiinţifice. Perioada istorică este una a frământărilor şi duşmăniilor dintre popoarele prinse în structurile constituite după catastrofalul Mare Război. Într-o lume scoasă din ţâţâni, Rudolf Steiner încearcă să aducă o contribuţie socială, economică, spirituală la formarea unei vieţi organice a statelor lumii. Cunoaşterea umană şi marile personalităţi care au marcat evoluţia omenirii sunt temele unor conferinţe din acest an 19203. Căutând sursele de inspiraţie ale marilor personalităţi ‒ şi descoperind înrudirile dintre impulsurile unor mari oameni precum Shakespeare, Roger Bacon, Jacobus Baldus şi Jakob Böhme4 ‒, Rudolf Steiner ajunge la concluzia că „ceea ce este activ în evoluţia omenirii depinde de forţele motrice spirituale care se află în spatele devenirii istorice, iar personalităţile sunt, ca să spunem aşa, mijloacele şi căile prin care anumite forţe motrice provenind din lumea spirituală intervin activ în devenirea noastră istorică terestră“.5 Succesiunea şi împletirea acestor curenţi se poate citi din examinarea mai profundă a vieţii acelor mari personalităţi care au marcat modernitatea. Aici se întâlnesc preocupările pentru filosofie ale lui Rudolf Steiner cu desluşirea nevoilor unor vremuri aflate în mişcare şi cu citirea semnelor viitorului.6 O lume ce începe să fie cuprinsă de măcinarea forţelor economico-financiare imense, mobilizate prin război şi care acum îndreaptă lucrurile spre marea criză economică. Preocupările lui Steiner pentru viaţa economică, politică, financiară îşi caută loc în nou înfiinţata firmă „Ziua ce va veni“ (Der Kommende Tag) ‒ sugerează direcţionarea spre fenomene ale viitorului, preocuparea pentru „tripartiţia organismului social“. Dar mai ales confluenţele dintre lumea contemporană şi forţele spirituale constituie tema generică a acestui an 1920 din activitatea lui Rudolf Steiner.

În acest context, la Dornach se pun în acest an bazele unei noi forme de învăţământ superior. „Încă de la intrarea la Şcoala Superioară Tehnică din Viena, în anul 1879, el se preocupă interior de următoarea problemă: prin fărâmiţarea vechii Universitas în domenii de specializare în cea mai mare măsură străine unul de altul, omul pierduse posibilitatea construirii unei imagini integrale despre lume. Începând cu trecerea în noul secol, el îşi concentrase activitatea timp de două decenii înspre a face din nou accesibilă omenirii posibilitatea conştientizării realităţii spiritului, a suprasenzorialului din natură, care se pierduse în secolul anterior“.7

Abordările sale se depărtau de cultivarea mistică a spiritualului, aşa cum devenise moda în ultimul sfert al secolului al XIX-lea. În cercetările şi aplicaţiile sale practice, Rudolf Steiner prezenta omul ca loc de întâlnire a lumii spiritului şi a lumii naturale. Mergând pe urmele abordării goetheaniste a lumii, el tindea spre o nouă sinteză a tuturor ştiinţelor, bazându-se pe o fenomenologie dublă ‒ şi de aceea mai completă ‒, a senzorialului clar şi a suprasensibilului din natură. Drumul acesta duce atât spre în afară, precum este şi unul de autocunoaştere, fiindcă, exersând, omul îşi dezvoltă nu numai capacităţi ale observaţiei senzoriale, ci şi instrumente interioare subtile pentru abordarea aspectelor de dincolo de simţuri. Cunoaşterea aprofundată devine atunci fapt spiritual şi natural în acelaşi timp, pătruns şi de o atitudine de veneratie faţă de măreţia Creaţiunii.

În acest sens, la sfârşitul lui septembrie 1920, în sala marii cupole a primului edificiu al Goetheanumului, Rudolf Steiner deschidea cursurile nou înfiinţatei Şcoli Superioare de Ştiinţe ale Spiritului. Era nevoie ca această abordare propusă şi realizată de Rudolf Steiner să devină accesibilă şi altora, să fie probată şi de alte individualităţi.

Aici, omul este plasat în centrul cercetărilor şi activităţilor practice şi artistice. Imaginea omului devine mai complexă prin abordarea ei ca loc al conlucrării dintre forţele cosmice şi cele terestre. Omul, însă, este văzut aici ca element creator cu un rol hotărâtor în evoluţia cosmică şi astfel aspectul moral-sufletesc va căpăta o altă valoare, pentru că perspectiva se lărgeşte.

Sfârşitul anului 1920 este marcat şi de preocupările pentru înnoirea medicinei ‒ văzută ca artă a vindecării ‒ şi de aceea Rudolf Steiner va împleti în prelegerile sale din noiembrie-decembrie şi aspecte legate de latura spirituală a fiziologiei, a organismului uman ‒ legile Cosmosului, care se oglindesc în formele fiinţei noastre.

La Crăciunul aceluiaşi an, urmează încă o abordare deosebită a evoluţiei omenirii, prin tratarea unei teme ce poate avea semnificaţii majore pentru desprinderea minţii omeneşti din chingile intelectualismului. Este vorba de imaginea zeiţei Isis şi a metamorfozei sale, divina Sophia. Modul de abordare ales de Rudolf Steiner voia să spargă tiparele rigide ale abstractizării şi relativizării încetăţenite în gândirea modernă. Imaginile sale devin imaginaţiuni, adică fapte spirituale care solicită activitatea interioară a omului. Aceste imagini active pătrunse de substanţă spirituală şi care pot fi accesibile şi prin instrumentele activităţilor artistice, creatoare, pot da celui ce lucrează cu ele posibilitatea extinderii capacităţilor umane reale. Enunţul lui Rudolf Steiner ‒ făcut în contextul dimensiunii spirituale a Crăciunului, ca sărbătoare cosmică ‒ afirmă naşterea unui fel de destoinicie în viaţa celui care se străduie, şi care se contrapune resemnării multor contemporani, sărăciei spirituale şi ineficienţei vieţii moderne.

Oricum, cufundările mistice, revelaţiile secolelor trecute nu sunt decât o parte a experienţei spirituale. Acestea descoperă celor care le practică sau le au doar adevărata natură spiritual-substanţială a materiei. Drumul acesta, în perspectiva lui Steiner, a fost parcurs deja de-a lungul evoluţiei omenirii ‒ de la vechea epocă persană la cea egipteano-asiro-babiloniană şi la cea greco-romană. Paralela lumii de azi cu epoca egipteană ‒ de unde şi fascinaţia noastră pentru misterele acestei culturi ‒ se opreşte la moartea lui Osiris (asemănătoare morţii lui Iisus) şi la căutarea sa prin lume de către Isis. Pentru vremurile noastre, caracteristică este metamorfoza căutării lăuntric-spirituale cu instrumentele inspiraţiei şi intuiţiei, pe calea „renaşterii înţelepciunii evoluţiei spirituale (Sophia).8

Sorin R. Ţigăreanu



1 R. Steiner, Impulsuri spiritual-Ştiinţifice pentru dezvoltarea fizicii (II) (Geisteswissenschaftliche Impulse zur Entwicklung der Physik, II), GA 321, Editura Arhetip, Bucureşti, 2002.
2 R. Steiner, Consilii cu profesorii de la Şcoala Liberă Waldorf (1919-1924) (Konferenzen mit den Lehrern der freie Waldorfschule, 1919-1924), GA 300a-c.
3 R. Steiner, Transformări spirituale şi sociale în evoluţia omenirii (Geistige und soziale Wandlungen in der Menschheitsentwickelun), GA 196.
4 Ibidem.
5 G. Wachsmuth, Viaţa şi activitatea pe pământ a lui Rudolf Steiner. O biografie (Rudolf Steiners Erdenleben und Wirken. Eine Biographie), Philosophischer-Anthroposophischer Verlag am Goetheanum, Dornach, 1951, p. 396.
6 R. Steiner, Filosofia lui Toma de Aquino (Philosophie Thomas de Aquino), GA 74.
7 Op. cit., p. 396.
8 Op. cit., p. 418.