Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ÎNTREBĂRI OMENEȘTI, RĂSPUNSURI COSMICE

GA 213


NOTE

Conferinţele aflate în acest volum au apărut pentru prima dată grupate astfel în ediţia I din 1969. Conferinţele nu au fost destinate de către Rudolf Steiner tiparului şi nu au fost revăzute de el.

Titlul volumului se datorează Mariei Steiner, care l-a ales pentru prima publicare a conferinţei din 25 iulie 1922.

Bazele textului: Conferinţele au fost preluate în scris de către stenografa profesionistă Helene Finckh care, începând din 1916, a înregistrat majoritatea conferinţelor lui Rudolf Steiner şi le-a transpus în clar-text. Stenogramele au fost păstrate şi au putut fi revizuite cu prilejul editării. Ediţia de faţă este o reeditare nemodificată a ediţiei din 1969, în care au fost corectate unele greşeli şi s-au adăugat unele note.

Următoarele conferinţe au apărut în reviste:

24 iunie 1922 în „Was in der Anthroposophischen Gesellsehaft vorgeht!” (numită şi „Nachrichtenblatt”, supliment la „Das Goetheanum”), an 4, 1927, nr. 27, 28.
25 iunie 1922 în „Das Goetheanum”, an 6,1927, nr. 13-15.
30 iunie,
1, 2 iulie 1922 în „Das Goetheanum”, an 15, 1936, nr. 19-27.
7, 8 iulie 1922 în „Das Goetheanum”, an 13, 1934, nr. 35-40 şi în „Blätter für Anthroposophie”, an 9,1957, caiet 9 şi 10.
9 iulie 1922 în „Was in der Anthroposophischen Gesellschaft vorgeht”, an 10;1933, nr. 43-46, „Das Goetheanum”, an 20,1941, nr. 31-34, „Blätter für Anthroposophie”, an 9, 1957, caiet 11.
14 iulie 1922 în „Was in der Anthroposophischen Gesellschaft vorgeht”, an 10,1933, nr. 49-51, „Blätter für Anthroposophie”, an 9, 1957, caiet 12.
15 iulie 1922 în „Das Goetheanum”, an 13, 1934, nr. 41-43, „Blätter für Anthroposophie”, an 10, 1958, caiet 1.
16 iulie 1922 în „Das Goetheanum”, an 9,1930, nr. 1-2, „Blätter für Anthroposophie”, an 10, 1958, caiet 2.
21 iulie 1922 în „Was in der Anthroposophischen Gesellschaft vorgeht”, an 18, 1941, nr. 42-44.
22 iulie 1922 în „Das Goetheanum”, an 8, 1929, nr. 28-30.

Operele lui Rudolf Steiner din ediţia completă (GA) sunt indicate în note cu numerele lor bibliografice.

  1. aberații spiritiste: Rudolf Steiner despre spiritism, vezi printre altele conferinţele „Istoria spiritismului” precum şi „Istoria hipnotismului şi somnambulismului” din Psihologie spirituală şi o privire asupra lumii, GA 52, şi Mişcarea ocultă în secolul al XIX-lea..., GA 254.

  2. paralelismul psihofizic: În acest context Rudolf Steiner obişnuia să-l citeze pe psihologul Hermann Ebbinghaus (1850-1909) (Compendiu de psihologie, Leipzig, 1908).

  3. Arthur Schopenhauer, 1788-1860. Lumea ca voinţă şi reprezentare, opera de căpătâi a lui Schopenhauer (1819).

  4. Johann Gottfried Herder (1744-1803). Despre spiritul poeziei ebraice, precum şi Documente străvechi ale neamului omenesc, vol. I, partea a IV-a: „Studiu despre noua eră”, Riga, 1774.

  5. Jakob Böhme, 1575-1624. Aurora sau ivirea zorilor, Amsterdam, 1682.

  6. versurile din „Faust” al lui Goethe: Faust, partea I: „Noapte”, rândurile 445/446.

  7. Iulian Apostatul, 332-363. Împărat roman, 361-363.

  8. cel puțin în prezent: Conferinţa a fost ţinută în perioada unei crize economice grave după Primul Război Mondial.

  9. broşura mea despre Tatăl nostru: „Tatăl nostru. O consideraţie esoterică”, publicaţie separată din GA 96.

  10. Novalis (Friedrich von Herdenberg, 1772-1801), Fragmente matematice (numeroase ediţii).

  11. am reliefat într-un aforism că materialismul: „Aforisme psihologice”, în săptămânalul „Das Goetheanum”, anul 1 de apariţie, 1921 / 1922, nr. 47; în volumul Gânduri de la Goetheanum în mijlocul crizei culturale a prezentului, GA 36.

  12. cu un alt prilej: Comp. aici Raportul lumii stelare faţă de om şi al omului faţă de lumea stelară. Comuniunea spirituală a omenirii, GA 219.

  13. Franz Brentano, 1838-1817. Învățătura lui Iisus şi importanţa ei continuă. Editată postum de către Alfred Kastil, Leipzig, 1922.

  14. referiri se găsec în revista „Goetheanum”: „Învăţătura lui Iisus” de Franz Brentano; „Înţelegerea oamenilor” (Brentano şi Nietzsche, în Gânduri de la Goetheanum în mijlocul crizei culturale a prezentului, GA 36).

  15. Clemens Brentano, 1778-1842. Poet al şcolii romantice. Mama sa, Maximiliane, 1757-1793, a fost fiica scriitoarei Sophie La Roche, 1731-1807.

  16. Tomism: Filosofia lui Thoma d'Aquino, trei conferinţe, Dornach, 22-24 mai 1920, GA 74.

  17. Wilhelm Emanuel Freiherr von Ketteler, 1811-1877, din 1850 episcop de Mainz.

  18. teza de docenţă prezentată de Franz Brentano: „Vera philosophiae methodus nulla alia nisi scientiae naturalis est”, tipărită în traducere în „Über die Zukunft der Philosophie”, publicată postum de Kramer, Leipzig, 1929.

  19. despre care v-am vorbit recent: La 18 iunie 1922, la Viena, în Opoziţia est-vest a lumii, GA 83.

  20. Un oaspete de pe Luceafărul de seară, Adolf Wilbrandt (1837-1911). Comp. aici lucrarea lui Oskar Kraus Franz Brentano. Spre cunoaşterea vieții şi învățăturii sale, München, 1919, pp. 13 ş.u., aflată în biblioteca lui Rudolf Steiner.

  21. psihologii fără suflet: Expresia a fost folosită de Friedrich Albert Lange în a sa Istorie a materialismului, Ed. Reclam, vol. 2, p. 474 (Critică asupra lui Herbert şi a şcolii sale).

  22. primul volum al operelor postume: Învăţătura lui Iisus şi importanţa ei continuă, cu o anexă: „Scurtă prezentare a credinţei creştine”, Leipzig, 1922.

  23. David Friedrich Strauss, 1808-1874, teolog şi scriitor protestant.

  24. Modernism: Mişcare reformatoare din Biserica catolică de la sfârşitul secolului al XIX-lea în scopul găsirii unui echilibru între credinţa catolică şi viaţa modernă. A fost sever înfierată de către papa Leon al XIII-lea şi papa Pius al X-lea.

  25. ,,Mai suntem noi creştini?”, ,,Mai credem noi încă într-un Dumnezeu?” sunt titluri din primul şi al doilea capitol al lucrării sale Vechea şi noua credinţă. O confesiune, 1872.

  26. Citat din Brentano: Învăţătura lui Iisus şi importanţa ei continuă, Leipzig, 1922, p. 19.

  27. Idem, pp. 37 şi 39.

  28. Kant, care a vrut să enunţe şi filosofic separaţia dintre ştiinţă şi credinţă: În prefaţa la ediţia a 2-a a cărții Critica raţiunii pure: „A trebuit deci să abrog ştiinţa, pentru a face loc credinţei.

  29. Hegel a exprimat un foarte frumos gând spunând (textual): „Înălţarea gândirii deasupra senzorialului, îndreptarea ei deasupra finitului, spre infinit, saltul făcut prin ruperea şirului senzorialului întru suprasenzorial, toate acestea sunt gândirea însăşi”, în Compendiu al unei enciclopedii a ştiinţelor filosofice, partea I, § 50.

  30. cuvinte dure ale lui Brentano la adresa lui Fichte, Schelling, Hegel: „Probabil că şi perioada traversată nu cu mult timp în urmă a fost o astfel de epocă de degradare, de ruinare, în care toate noţiunile se amestecau într-un mod tulbure şi nu mai puteai găsi nici urmă de metodă obiectivă. În acest caz nu ne mai surprinde rapida afirmare şi decădere a unor sisteme antagonice”, în Despre motivele descurajării pe plan filosofic, Viena, 1874, p. 18.

  31. Şi cu toate astea, Hegel spune: „Logica, aşadar, trebuie înţeleasă drept sistemul raţiunii pure, drept sfera gândului pur. Această sferă este adevărul nevoalat, adevărul în şi pentru sine. De aceea putem spune că acest conţinut este expresia lui Dumnezeu, aşa cum era El în fiinţa sa veşnică înainte de crearea naturii şi a unui spirit finit”, în Ştiinţa logicii, Introducere.

  32. am menţionat şi public o chestiune atât de importantă: În Conducerea spirituală a omului şi a omenirii, GA 15.

  33. Adolf Fick, 1829-1901, fiziolog. Forţe ale naturii în raportul lor reciproc. Conferinţe populare, Würzburg, 1869.

  34. Julius Robert Mayer, 1814-1878, întemeietorul teoriei mecanice a căldurii.
    Herman von Helmholtz, 1821-1894, cercetător al naturii.
    Rudolf Clausius, 1822-1888, fizician.

  35. James Prescott Joule, 1818-1889, fizician.

  36. „grăsunul Vogt”: Carl Vogt, 1817-1895, zoolog şi fiziolog.

  37. Ernst Wilhelm von Brücke,1819-1892, fiziolog.

  38. Richard Wahle, 1857-1935, filosof. Ansamblul filosofiei şi sfârşitul ei. Moştenirile lăsate de ea teologiei, fiziologiei, esteticii şi pedagogiei de stat, Viena, 1894. Citat comp. p. 538 (Încheiere).

  39. prima mea conferinţă ţinută la Viena: „Antroposofie şi ştiinţe ale naturii”, 1 iunie 1922, în Opoziţia est-vest a lumii, GA 83.

  40. Brentano despre meditaţie: „Amintiri despre Fr. Brentano ale lui Carl Stumpf”, în Franz Brentano. Spre cunoaşterea vieţii şi învăţăturii sale, de Oskar Kraus, München,1919; în anexă se spune: „Cine nu studiază, nu meditează”, îmi scria Brentano la Gottingen de Anul Nou '67, „este ca şi când nu ar trăi, iar un filosof care nu cultivă şi nu exersează analiza nu-şi merită numele, nu este un filosof, ci un meseriaş în ştiinţe, iar dintre filistini, cel mai filistin. Pentru Dumnezeu, nimic să nu vă abată de la hotărârea de a dedica zilnic un răstimp pentru meditare. Necredincioşia faţă de hotărârile odată luate pe care vi le-a insuflat Dumnezeu s-ar răzbuna atunci amarnic. Probabil vi s-ar ofili pentru totdeauna floarea ce mai frumoasă a vieţii, abia deschisă pe jumătate. Nu pot să vă spun ce imensă ar fi această pierdere! Totuşi un lucru ştiu cu adevărat, că mai bine aş arunca în vânt toate catrafusele mele savante, chiar aş muri mai degrabă, decât să renunţ la meditare.”

  41. În ultimul număr al revistei noastre: „Das Goetheanum”, an 1 de apariţie, nr. 49.

  42. Friedrich Nietzsche, 1844-1900. Naşterea tragediei din spiritul muzicii, 1872; Filosofia în epoca tragicienilor greci, 1873, un fragment; Richard Wagner în Bayreuth, 1876 etc.

  43. Amurgul idolilor, sau cum se filosofează cu ciocanul, 1889.

  44. Emil Du Bois-Reymond, 1818-1896. „Privitor la limitele cunoaşterii naturale. O conferinţă din cea de-a doua şedinţă publică a celei de-a 45-a adunări a cercetătorilor şi medicilor germani de la Leipzig, din 14 august 1872”, prima editare 1872; citatul de la pagina 26 sună textual aşa: „Este imposibil şi va fi întotdeauna imposibil de înţeles faptul că un număr de atomi de carbon, hidrogen, azot, oxigen şi aşa mai departe n-ar trebui să fie indiferenţi la felul în care sunt poziţionaţi şi cum se mişcă, cum erau poziţionaţi şi cum se mişcau, cum sunt poziţionaţi şi cum se vor mişca.”

  45. Congresul antroposofic de la Viena: Al doilea congres internaţional al mişcării antroposofice ţinut la Viena între 1 şi 12 iunie 1922, comp. nota de la p. 145.

  46. adversarii celor rostite la Congresul antroposofic de la Viena au convocat o adunare: Câteva săptămâni după Congresul vest-est, într-o sală a primăriei din Viena. Aici a avut loc o discuţie între adversari şi partizani ai antroposofiei (informaţie venită de la dr. H.E. Lauer, care a luat parte la întrunire).

  47. Albertus Magnus,1193-1280, călugăr dominican, numit Doctor universalis.
    o carte de istorie naturală: Se are în vedere opera De vegetabilibus.

  48. Du Bois-Reymond numea acesta cap laplaceean: În conferinţa menţionată mai sus – vezi nota de la p. 165 – se spune: „Dar privind spiritul avut în vedere de Laplace din posesia formulei lumii, el ar putea zice.”

  49. Plotin, 205-270, principal reprezentant al neoplatonismului.
    Brentano împărtăşea această ură faţă de Plotin: Franz Brentano, Ce fel de filosofi fac uneori epocă, Viena, 1876.

  50. Paul Deussen, 1845-1919, filosof, indolog. Filosofia grecilor, ed. a 2-a, Leipzig, 1919, p. 272: „În sistemul platonic nu există loc pentru un Dumnezeu personal drept creator al lumii, căci ideile, după cum am văzut, au «o existenţă chiar în ele însele», ele însă n-ar mai avea-o şi întregul sistem ar trebui să prezinte o altă construcţie, dacă el ar porni de la un Dumnezeu personal, ca principiu suprem. Faptul că toate ideile depind de ideea binelui nu dăunează suveranităţii lor, căci ideea binelui nu este, după cum arătam mai sus, altceva decât finalitatea proprie tuturor ideilor, ca tip familial comun, care lui Platon îi apare ca o idee specială, o idee ce guvernează toate celelalte idei.” P.263: ,,... acest pisc suprem al lumii ideilor este ideea binelui. Platon o compară cu Soarele...”

  51. Ammonius Saccas (=Purtător de sac), 175-242, fondatorul neoplatonismului, profesor al lui Plotin. Relativ la cele prezentate de Rudolf Steiner privitor la neoplatonicieni, comp. şi conferinţele din 6 noiembrie 1921, din GA 208; 24 aprilie 1922, din GA 211; 23 iulie 1922, din Taina Sfintei Treimi GA 214; 1 octombrie 1922, GA 216, precum şi Emil Bock, Rudolf Steiner. Studii referitoare la viaţa şi opera sa, Stuttgart, 1961.

  52. Iamblichos, mort în jurul anului 330, a continuat învăţăturile lui Plotin.

  53. o predică a apostolului Petru: Aşa-numita predică misionară a lui Petru. Comp. Apocrife noutestamentare, editată de Edgar Heineke, Tübingen, 1924, p. 145.

  54. Henrick Ibsen, 1828-1906. Împărat şi galileean, două părţi,1873.

  55. Paul Heyse, 1830-1914. Copiii lumii, 3 vol., 1873.

  56. Karl Julius Schröer,1825-1900, cercetător literar şi lingvistic. Profesor al lui Rudolf Steiner la Universitatea tehnică din Viena, comp. Cursul vieții mele, GA 28.

  57. Hermann Grimm, 1828-1901. Puteri invincibile, 3 vol., 1867.

  58. Franz Werfel, 1890-1945. Omul-oglindă. Trilogie magică, 1920. Comp. aici şi articolul lui Rudolf Steiner din „Das Goetheanum”, 30 iulie 1922, acum în Ideea Goetheanumului..., GA 36.

  59. Te-asemeni spiritului...: Faust prima parte: „Noapte” („Spirit al Pământului”), rândul 512.

  60. creierul... o imagine a întregului cer înstelat: În Conducerea spirituală a omului şi a omenirii, GA 15.

  61. Max Kully, 1878-1936, pastor catolic din Arlesheim, autor al unor pamflete la adresa lui Rudolf Steiner şi a antroposofiei.

  62. Gregor Mendel, 1822-1884. Aşa-numitele legi ale lui Mandel – experiemntări de încrucişare a mai multor soiuri de mazăre. Scrieri: Experimentări asupra hibrizilor de plante, 1865; Unele aspecte rezultate din fecundarea artificială de Hieracium-Bastarde, 1869.

  63. un rector al Universităfii din Berlin... în discursul său inaugural: Walther Nernst, 1864-1941, Referitor la domeniul de valabilitate al legilor naturii, Berlin, 1921.

  64. atingerea ultimei faze a intelectualismului ... despre care aş vrea să vorbesc mâine: Comp. conferinţa I din Taina Sfintei Treimi, GA 214.