Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

CENTRE DE MISTERII ALE EVULUI MEDIU

GA 233a

Note


Relativ la această ediţie

Conferinţele destinate membrilor, din ciclul Mysterienstätten des Mittelalters. Rosenkreuzertum und modernes Einweihungsprinzip (Centre de misterii ale Evului Mediu. Rosicrucianismul şi principiul iniţierii moderne) – titlu formulat de Marie Steiner pentru prima ediţie, din 1932 – au fost ţinute chiar la încheierea Congresului de Crăciun pentru întemeierea Societăţii Antroposofice Generale (vezi Gesamtausgabe Bibl. – GA 260) şi continuă tema conferinţelor de seară Die Weltgeschichte in anthroposophischer Beleuchtung (Istoria lumii în lumina antroposofiei) (GA 233) într-o etapă nouă. Al doilea ciclu de conferinţe a fost anunţat cu titlul Das Ostferfest innerhalb der Feste des Jahres, ein Stück Mysteriengeschichte (Sărbătoarea Paştelui în cadrul sărbătorilor de peste an, un fragment din istoria misteriilor), iar Rudolf Steiner face o relatare cu privire la conferinţe în „Nachrichtenblatt” din 4 mai 1924, sub titlul Das Osterfest, ein Stück Mysteriengeschichte (Sărbătoarea Paştelui, un fragment din istoria misteriilor) (inclusă în Die Konstitution der Allgemeinen Anthroposophischen Gesellschaft und der Freien HochschuleConstituirea Societăţii Antroposofice Generale şi a Şcolii Superioare Libere, GA 260a, p. 224); în 1934 aceste conferinţe au fost publicate pentru prima oară de Marie Steiner, sub titlul actual.

Textul de bază: Ambele cicluri de conferinţe au fost stenografiate de stenografa profesionistă Helene Finckh, a cărei primă transcriere în text clar a stat la baza primelor ediţii. Pentru cea de a patra ediţie, din 1980, s-a realizat o nouă confruntare cu stenograma originală, astfel că a apărut necesitatea câtorva corecturi. – În rest şi această ediţie s-a bazat pe prima ediţie realizată de Marie Steiner. Ediţiile a doua şi a treia au fost îngrijite de Johann Waeger şi Ernst Weidmann. Revederea textului pentru ediţia a cincea, din 1991, a fost asigurată de Ulla Trapp.

Titlul volumului provine de la Marie Steiner (vezi mai sus).

Desenele din text au fost realizate de Assja Turgenieff pe baza desenelor pe tablă ale lui Rudolf Steiner în tehnica de haşuri elaborată de el. Pentru ediţiile a patra şi a cincea unele desene au fost corectate, pe baza clarificărilor rezultate din stenogramă. Desenul de la pagina 25 a fost plasat din greşeală în ediţiile mai vechi la pagina 14.

Despre desenele pe tablă: Desenele originale pe tablă şi notaţiile lui Rudolf Steiner de la aceste conferinţe s-au păstrat, deoarece pe atunci tabla era de obicei acoperită cu hârtie neagră. Ele au fost reproduse, micşorate, ca o completare la conferinţe într-un volum separat din seria Rudolf Steiner, Wandtafelzeichnungen zum Vortragswerk (Rudolf Steiner, desene pe tablă în cadrul conferinţelor). Ilustraţiile introduse în text în ediţiile anterioare s-au păstrat şi în această ediţie. De fiecare dată s-a atras atenţia asupra originalelor corespunzătoare de pe tablă prin note marginale.


Note pentru text

Scrierile lui Rudolf Steiner din ediţia Gesamtausgabe (GA) (Opere complete) sunt redate în note prin numărul de bibliografie.

  1. în aceste trei conferinţe: din 4, 5 şi 6 ianuarie. Rudolf Steiner a mai adus apoi „completări” în conferinţele din 11, 12 şi 13 ianuarie.

  2. Aristotel (384-322 Î.Chr.).

  3. Aristotel în Armonia culorilor: Despre sens şi sensibilitate (De sensu et sensibilibus), îndeosebi capitolul 3, în Parva naturalia. – Vezi şi Goethes Naturwissenschaftliche Schriften (1884—1897) (Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe), (1884-1897), editate şi comentate de Rudolf Steiner. Reeditare: Dornach, 1975, vol. IV, GA  1d, Materialien zur Geschichte der Farbenlehre (Materiale pentru istoria teoriei culorilor), Partea I, p. 28 ş.u., Culegere de maxime ale lui Aristotel despre culori cu comentariile lui Rudolf Steiner.

  4. Albertus Magnus (1193-1280), principalul reprezentant al aristotelismului în rândul scolasticilor din secolul al XIII-lea.Vezi şi Rudolf Steiner, Die Philosophie des Thomas von Aquin (Filosofia lui Thomas d'Aquino), GA 74

  5. Hermann von Helmholtz (1821-1894), vezi Rudolf Steiner, Die Rätsel der Philosophie, in ihrer Geschichte als Umriß dargestellt (Enigmele filosofiei – o expunere schiţată a istoriei acestora) (1914), GA 18.

  6. un chimist nordic: Theodor Svedberg, suedez, în 1926 Premiul Nobel pentru chimie; vezi lucrarea sa Materia (1912), ediţia în germană în 1914.

  7. Basilius Valentinus, alchimist, pretins călugăr benedictin din secolul al XV-lea. În jurul anului 1600 sub acest nume au fost publicate, iniţial de către judecătorul Joh. Thölde, o serie de scrieri alchimiste. Un fel de Opere complete, în trei volume, au apărut la Hamburg în 1717 şi 1740.

  8. Johannes Tauler (1300-1361), mistic şi predicator, discipol al lui Meister Eckhart. Vezi capitolul Prietenia lui Dumnezeu în Rudolf Steiner, Die Mystik im Aufgange des neuzeitlichen Geisteslebens (Mistica în zorii vieţii spirituale a timpului nostru) (1901), GA 7, care în 1924 tocmai apăruse în a doua şi a treia ediţie.

  9. chipul din tinereţe al lui Johannes într-una din dramele-misteriu: Trezirea sufletelor, tablourile 2 şi 10, în Vier Mysterien-dramen (Patru Drame-misteriu) (1910/13), GA 14.

  10. Raimundus Lullus, Ramon Lull (1235-1315), catalan din Mallorca. Vezi Mistica în zorii vieţii spirituale a timpului nostru (1901), GA 7, p. 135.

  11. Fraţii vieţii comune: Confrerie religioasă din Evul Mediu. Ei nu urmăreau să se călugărească, ci să ducă o viaţă pioasă în lume.

  12. Jan Amos Comenius (1592-1670), pedagog, episcop al Fraţilor Boemi.

  13. Raimund din Sabunda, scolastic din Barcelona, din al doilea sfert al secolului al XV-lea, profesor de Ştiinţele Naturii, Filosofie şi Teologie la Toulouse. În lucrarea sa Liber creaturarum sive theologia naturalis, Strassbourg, 1496, a căutat să argumenteze ideea revelaţiei divine prin intermediul naturii.

  14. Pico della Mirandola (1463-1494), originar din Florenţa, învăţat şi filosof.

  15. Immanuel Kant (1724-1804). Die Kritik der reinen Vernunft (Critica raţiunii pure) a apărut în 1781.

  16. Emil Du Bois-Reymond (1818-1896), fiziolog berlinez, autorul lucrării Über die Grenzen des Naturerkennes (Despre limitele cunoaşterii naturii), Leipzig, 1872. De la el provine expresia Ignoramus et ignorabimus, „ignorăm şi vom ignora”.

  17. Agrippa von Nettesheim (1486-1535), scriitor, medic şi filosof, expert în Kabbala; vezi şi Mistica în zorii vieţii spirituale a timpului nostru (1901), GA 7, p. 100-106.

  18. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716). Vezi Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei (1914), GA 18.

  19. Primul este aşa...: Din Goethe, Faust I, v. 1930-1933.

  20. Eliphas Lévi, pseudonimul abatelui Alphonse-Louis Constant (1810-1875), ocultist francez. Lucrare: Dogma und Ritual der hohen Magie (Doctrina şi ritualul Înaltei Magii). O nouă ediţie în 1975 cu titlul Transzendentale Magie (Magia transcendentală), Partea I – Doctrina, partea a II-a Ritualul.

  21. Louis Claude, marchiz de Saint-Martin (1743-1803), teosof. Lucrări: Des erreurs et de la vérité, Lyon, 1784 (ediţia a II-a). Traducere germană de Matthias Claudius, Hamburg, 1782.

  22. priveşte pe Saint-Martin ...în săptămânalul „Goetheanum”: Vezi articolul lui Rudolf Steiner, Goethes geistige Umgebung und die Gegenwart (Ambianţa spirituală a lui Goethe şi prezentul), republicat în Der Goetheanumgedanke inmitten der Kulturkrisis der Gegenwart (Ideea Goetheanumului în mijlocul crizei spirituale actuale). Culegere de articole, 1921-1924, GA 36, p. 345-349.

  23. Rudolf Steiner, Die Philosophie der Freiheit (Filosofia libertăţii) (1894), GA 4.

  24. în introducerile pe care le-am făcut la euritmie: Rudolf Steiner, Eurythmie – Die Offenbarung der sprechenden Seele (Euritmia – revelaţia sufletului grăitor), Alocuţiune cu prilejul reprezentaţiilor de euritmie din anii 1918-1924, GA 277.

  25. între anii 1842 şi 1879: Cu privire la acest interval vezi şi Rudolf Steiner, Der Sturz der Geister der Finsternis (Prăbuşirea spiritelor întunericului). Conferinţele din 14-28 octombrie 1917 în Die spirituellen Hintergründe der äußeren Welt (Fundamentele spirituale ale lumii exterioare), GA 177 (conferinţele 9-14).

  26. în expuneri anterioare: Vezi Rudolf Steiner, Das esoterische Christentum und die geistige Führung der Menschheit (Creştinismul esoteric şi conducerea spirituală a omenirii), GA 130, conferinţele din 27 şi 28 septembrie 1911 şi 18 decembrie 1912 de la Neuchâtel despre originile şi scopul curentului rosicrucian.

  27. Rudolf Steiner, Wie erlangt man Erkenntnisse der höheren Welten? (Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare?) (1904-1905), GA 10.

  28. Ernst Haeckel, Anthropogenie oder Entwicklungsgeschichte des Menschen (Antropogenia sau istoria evoluţiei omului), Leipzig, 1874.

  29. conferinţele următoare: Vezi Rudolf Steiner, Anthroposophie. Eine Zusammenfassung nach 21 Jahren. Zügleich eine Anleitung zu ihrer Vertretung vor der Welt (Antroposofie. O sinteză după 21 de ani. În acelaşi timp o introducere în concepţia antroposofică despre lume), GA 234.

  30. Cultul este imaginea: Cuvântul „cult” a fost introdus de editor, în conformitate cu sensul frazei.

  31. Flavius Claudius Iulianus, numit de creştini Apostatul (Cel care s-a dezis de credinţă), împărat roman (361-363). Vezi şi Conferinţa a şasea din 29 decembrie 1923, în Rudolf Steiner, Die Weltgeschichte in anthroposophischer Beleuchtung (Istoria lumii în lumina antroposofiei), GA 233.

  32. profesorul Hermann Beckh (1875-1937), orientalist, din 1922 preot al grupului religios Comunitatea creştină. Lucrare: Budda und seine Lehre (Buddha şi învăţătura sa), ediţie revăzută, Stuttgart, 1958.

  33. Învăţătorii străvechi ai omenirii…  pe Lună: Rudolf Steiner a vorbit frecvent în conferinţele anterioare despre acest fapt; vezi, printre altele, conferinţa din 28 ianuarie 1924 în Rudolf Steiner, Esoterische Betrachtungen karmischer Zusammenhänge (Consideraţii esoterice asupra legăturilor karmice), vol.VI, GA 240.

  34. Cum mergeau din loc în loc, cum a fost Pitagora: Vezi Diogenes Laertius, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor iluştri, vol. II, cartea 8, cap. I Pitagora. – Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei (1914), GA 18, p. 46-51.

  35. instituirea claselor: Şcoala Superioară pentru Ştiinţa Spiritului, înfiinţată la Congresul de Crăciun, era pe de o parte împărţită în secţiuni, pe de altă parte ar fi trebuit să se realizeze o aprofundare esoterică în cadrul a trei clase, totuşi dintre acestea doar prima clasă a mai putut să fie organizată de Rudolf Steiner. Vezi, în acest sens, Rudolf Steiner, Constituirea Societăţii Antroposofice Generale şi a Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spiritului, GA 260a, partea a II-a.

  36. s-a menţionat încă de mult timp: Vezi conferinţa a cincea din 28 decembrie 1923 în Rudolf Steiner, Istoria lumii în lumina antroposofiei, GA 233; conferinţa din 27 decembrie 1910 în Okkulte Geschichte (Istoria ocultă), GA 126.

  37. o serie de concepte: Aici nu au fost introduse categoriile A fi (Substanţă) şi A avea (Comportament).

  38. Ceea ce căutaţi nu mai este aici: Vezi Matei, 28,6; Marcu, 10,6; Luca, 24,6.