Rudolf Steiner

CONSIDERAŢII ESOTERICE ASUPRA LEGĂTURILOR KARMICE
VOLUMUL II

GA 236

NOTE

Consideraţii esoterice asupra corelaţiilor karmice. Volumele 1-6: Pentru ca legătura dintre conferinţele despre karma ţinute la Dornach să nu fie întreruptă, s-a făcut o excepţie de la principiul urmărit de altfel în ediţia Operelor Complete. Conferinţa prezentată la Berna la 25 ianuarie 1924 (cuprinsă înainte în vol. I, Opere 1958 şi 1964) şi conferinţele prezentate la Berna, în 16 aprilie, la Stuttgart, în 9 aprilie şi 1 iunie 1924, sunt incluse acum în volumul VI.

Izvoarele folosite: Conferinţele au fost stenografiate şi transpuse în text dactilografiat de către stenografa de profesie Helene Finckh. Această transpunere stă la baza textului tipărit. În 1973, textul noii ediţii a fost confruntat pentru întâia oară de la prima tipărire, în anul 1934, şi cu stenogramele originale, care s-au păstrat. Această confruntare a arătat că la dactilografiere, care, după afirmaţiile stenografei, s-a făcut în criză de timp şi noaptea, au apărut câteva greşeli, care au putut fi corectate. Modificările de text faţă de ediţiile anterioare se bazează pe acest fapt. Modificările mai importante au fost indicate la note, precum şi pasajele unde stenograma este echivocă. Ediţia a 6-a din 1988 este o reproducere fotomecanică, revizuită în privinţa greşelilor de tipar şi uşor completată în privinţa trimiterilor în text, a ediţiei a 5-a.

Desenele din text au fost executate de Assja Turghenieff după desenele de pe tablă făcute de Rudolf Steiner.

Titlurile secţiunilor au fost date de Marie Steiner, cu ocazia primei ediţii (1934).

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Ediţiei Operelor Complete (GA) sunt însoţite la trimiteri de indicele bibliografic corespunzător. Vezi şi privirea de ansamblu de la sfârşitul volumului.

1. O relatare făcută înainte de începerea conferinţei propriu-zise în legătură cu o călătorie la Praga a fost tipărită în GA 260a, Constituirea Societăţii Antroposofice Generale... (“Die Konstitution der Allgemeinen Anthroposophischen Gesellschaft...”), p. 192.


2. Eu v-am atras atenţia asupra lui Hârun-al-Rashîd: Vezi conferinţa din 16 martie 1924, Dornach, în Consideraţii esoterice asupra legăturilor karmice vol.I (Esoteriche Betrachtungen karmischer Zusammenhänge”), p. 170 şi urm., GA 235.


3. Astfel, noi am aflat în legătură cu Garibaldi: Vezi conferinţa din 22 martie 1924, Dornach, în volumul citat anterior, p. 184 şi urm.


4. Francis Baco de Verulam, 1561-1616, om de stat şi filosof englez.


5. Jan Amos Comenius, 1592-1670. “Pansophiae prodromus”, Oxford 1639.


6. Uniunea “Fraţilor Moravi”: Comunitate provenită din mişcarea husită, care s-a desprins total de Biserica catolică în 1467. Comenius a fost ultimul episcop al confreriei mai vechi, care s-a dizolvat încă din timpul vieţii sale. Ea a fost întemeiată din nou în secolul al 18-lea la Herrnhut de către contele Zinzendorf.


7. Johann Valentin Andreae, 1586-1654: “Nunta Chimică a lui Christian Rozenkreutz” (“Chymische Hochzeit Christiani Rosenkreuz”), apărută la Straßburg, 1616, şi “Reforma generală a întregii vaste lumi” (Traducerea unei scrieri a italianului Boccalini) (“Allgemeine und Generalreformation der ganzen weiten Welt” (Übersetzung einer Schrift des Italieners Boccalini), apărută la Kassel, 1614.


8. urmăriţi numai scrisorile: Nu s-a putut stabili despre ce scrisori este vorba.


9. Karl Marx, 1818-1883, întemeietorul socialismului ştiinţific.


10. Friedrich Engels, 1820-1895, socialist.


11. şi ne putem feri cel mai bine ...: “de erori” a fost introdus de editorul german.


12. că am vorbit adesea despre ... Otto Hausner: Otto Hausner, 1827-1890. Amintit în conferinţa din 19 noiembrie 1918, Dornach, în Documente din istoria evoluţiei pentru formarea unei opinii sociale (“Entwicklungsgeschichtliche Unterlagen zur Bildung eines sozialen Urteils”), GA 185a, 1963, p. 18, şi în Viaţa mea  (“Mein Lebensgang”), GA 28.


13. construirea căii ferate de la Arlberg: Cale ferată în Alpi între Innsburck şi Bludenz, construită între 1880-1884.


14. discurs ... care a apărut şi sub formă de broşură: Otto Hausner, “Spiritul german şi Imperiul german” (“Deutschtum und Deutsches Reich”), Viena 1880.


15. Gallus, Sfântul, originar din Irlanda (Hibernia). Întemeietor al mănăstirii de St. Gallen. Mort cca 627.
    Columban: Columbanus, cca 550-615. Călugăr irlandez, care, însoţit de doisprezece discipoli, printre care şi Gallus, a străbătut într-o călătorie misionară, începând din 595, Franconia, Burgundia, Alemania şi Lombardia.


16. începând de la Congresul de Crăciun 1923: Vezi, în legătură cu aceasta Congresul de Crăciun şi întemeierea Societăţii Antroposofice Generale Punerea pietrei fundamentale, Conferinţe şi cuvântări, Discuţii asupra Statutului (“Die Weihnachtstagung zur Begründung der Allgemeinen Anthroposophischer Gesellschaft”, Grundsteinlegung, Vorträge und Ansprachen, Statutenbetatung), 24 decembrie 1923 până  la 1 ianuarie 1924, GA 260.


17. după 1918 au existat tot felul de tendinţe: Comp. seria lucrărilor apărute în cadrul ediţiei Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner sub titlul “Fiinţa vie a Antroposofiei şi cultivarea ei”, (“Das lebendige Wesen der Anthroposophie und seine Pflege”), în special Formarea comunităţii antroposofice (“Anthroposphische Gemeinschaftsbildung”), GA 257.


18. că sufletul lui Muawija a reapărut în sufletul lui Woodrow Wilson: Comp. conferinţa din 16 martie 1924, Dornach, Consideraţii esoterice asupra legăturilor karmice vol.I (“Esoterische Betrachtungen karmischer Zusammenhänge”), p. 168 şi urm., GA 235.


19. Jakob Böhme, 1575-1624.


20. Jakob Balde, 1604-1668. Poet german şi neolatin, a învăţat şi a predicat la Innsbruck, Ingolstadt, München, Neustadt/Donau.


21. un medic cunoscut: Era vorba de homeopatul Emil Schlegel (1852-1935). Medic din Tübingen. – Dr. Steiner venise la el de la Stuttgart, în noiembrie 1905, să-i facă o vizită. Cu ocazia trimiterii lucrării lui Jakob Lorber, “Un decor cu spirite. Moartea violentă a lui Robert Blum. Trăirile şi călăuzirile sale în lumea de dincolo” (“Eine Geister-Szenerie. Gewaltsamer Hintritt des Robert Blum. Seine Erfahrungen und Führungen im Janseits”), 2 vol., Bietigheim/Württ. 1898, Rudolf Steiner a răspuns la 14 decembrie 1905, printre altele: „Voi citi în mod sigur lucrarea despre Blum; sper că o voi putea face deja în zilele de Crăciun.”


22. Robert Blum, 1807-1848: Deputat de Leipzig al Adunării Naţionale din Frankfurt. A fost condamnat la moarte la 9 noiembrie 1848 la Viena de un tribunal militar şi a fost împuşcat.


23. Leopold von Ranke,1795-1886. “Papii Romei, Biserica şi Statul lor în secolele 16 şi 17” (“Die römischen Päpste, ihre Kirche und ihr Staat im 16. und 17. Jahrhundert”), 3 volume, Berlin 1834-1836.


24. Friedrich Christoph Schlosser, 1776-1861, profesor de istorie la Heidelberg.


25. Conrad Ferdinard Meyer, 1825-1898. “Sfântul” (“Der Heilige”), nuvelă, Lepzig 1880; “Jürg Jenatsch”, o întâmplare din cantonul Grizon” (“Jürg Jenatsch”, eine Bündnergeschichte), Leipziz 1876.


26. individualitatea care trăia în el ... trăise odinioară ... într-o anumită relaţie cu un papă: Gregorius I, papă între 590-604.


27. Unul dintre tovarăşii săi a întemeiat Episcopatul de Canterbury: Călugărul Augustin, care fusese trimis în anul 596 în Anglia, împreună cu nişte benecdictini, de către papa Gregorius I.


28. Thomas Becket, 1118-1170: Arhiepiscop. A fost asasinat în faţa altarului catedralei din Canterbury la 29 decembrie 1170.


29. Cursul de Paşti ţinut pentru medici şi studenţi în medicină între 21-25 aprilie 1924. Publicat în Consideraţii meditative şi îndrumări pentru aprofundarea artei medicale (“Meditative Betrachtungen und Anleitungen zur Vertiefung der Heilkunst), GA 316.


30. Johann Heinrich Pestalozzi, 1746-1827.


31. C. F. Meyer:  vezi trimiterea 25.


32. Publius Cornelius Tacitus: cca 55-120 “Germania” (“De origine, situ, moribus ac populis Germanorum”), tradusă din latină de Dr. Max Oberbreyer, Univ. Bibl. Leipzig, o.J.


33. că el ... nu aminteşte de Christos decât cu totul în treacăt: În „Analele” lui Tacit, în Cartea 15, nr. 44, se află această scurtă remarcă: “Cel care era desemnat prin acest nume, Christos, a fost executat sub domnia lui Tiberius de către procuratorul Pontius Pilatus.”


34. Plinius cel Tânăr: Caius Cäcilius Secundus, 62 d. Chr. – cca 114.


35. Beatrice de Toscana, cca 1015-1075, fiica ducelui Frederic de Lorena şi verişoară a împăratului Heinrich al III-lea. Căsătorită prima oară cu Bonifatius al III-lea de Toscana şi a doua oară cu vărul ei Gottfried de Lorena, poreclit Bărbosul. Făcută prizonieră de Heinrich al III-lea (1017-1056), ea a fost, totuşi, pusă în libertate, după moartea acestuia, de soţia lui, Agnes, mama regentă a lui Heinrich al IV-lea, iar soţul ei Gottfried a reintrat în posesia pământurilor din Lorena care îi fuseseră răpite.


36. Mathilde, margrafă de Toscana, 1046-1115. Ea provenea din prima căsătorie a Beatricei. În 1069 ea s-a căsătorit în 1069 cu fratele ei vitreg Gottfried de Lorena, poreclit Cocoşatul, pentru a se despărţi de el în 1071. Partizană fidelă a papalităţii, ea a întreţinut relaţii de prietenie cu papa Gregorius VII. Acesta se afla la castelul ei Canossa, când Heinrich al IV-lea (1050-1106) a ajuns acolo pe un ger cumplit, şi a stat desculţ, de la 25 până la 27 ianuarie 1077, în curtea castelului, făcând penitenţă, pentru a-i fi anulată excomunicarea papală. – Când Mathilde, cu ocazia celei de-a doua campanii a lui Heinrich în Italia, a acordat papei azil în castelul ei, a fost alungată din imperiu şi pământurile i-au fost devastate. Chiar şi după moartea papei Gregorius VII, în 1085, ea a rămas fidelă papalităţii, lăsându-şi încă din timpul vieţii toate bunurile Bisericii romane şi, în interesul acestei Biserici, a contractat o căsătorie fictivă cu tânărul duce de Welf, pentru a-i putea opune rezistenţă împăratului cu ocazia celei de a treia campanii a acestuia în Italia.


37. Ralf Waldo Emerson, 1803-1901. “Oameni reprezentativi” (“Representative Men”), 1850; traducerea germană de K. Federn, Halle 1897.


38. Herman Grimm, 1828-1901. El a tradus din “Oameni reprezentativi” (“Representative Men”) de Emerson paginile consacrate lui Goethe şi Shakespeare şi le-a inclus în “Cinsprezece eseuri. Seria a treia” (“Fünfzehn Essays. Dritte Folge”).


39. Tezele: Teze antroposofice (“Anthroposophische Leitsätze”), GA 26.


40. Cuvintele de rămas bun după conferinţa din Constituirea... (“Die Konstitution...”), GA 260a, p. 217.


41. Iulian Apostatul, 332-363; împărat roman între 361-363.


42. eu am ţinut cândva la Stuttgart nişte conferinţe ... şi cu ocazia Congresului de Crăciun: Vezi conferinţele din 30 decembrie 1910 în Istorie ocultă. Consideraţii esoterice asupra unor corelaţii karmice cu privire la unele personalităţi şi evenimente ale istoriei lumii (“Okkulte Geschichte. Esoterische Betrachtungen karmischer Zusammenhange von Personlichkeiten und Erreignissen der Weltgeschichte”) GA 126 şi din 29 decembrie 1923 în Istoria lumii în lumina antroposofiei şi ca bază a cunoaşterii spiritului uman (“Die Weltgeschichte in anthroposophischer Beleuchtung und als Grundlage der Erkenntnis des Menschengeistes”), GA 233, 1962, p. 94 şi urm..


43. “Nunta Chimică a lui Christian Rosenkreuz”: Vezi trimiterea 7.


44. Henrik Ibsen, 1828-1906, dramaturg norvegian.


45. Basilius Valentinus, a trăit începând din 1413 la mănăstirea Sf. Petru din Erfurt. Lucrările sale cele mai importante sunt, printre altele: “Carul triumfal al lui Antimon” (“Der Triumphwagen des Antimons”), “Despre marea piatră a vechilor înţelepţi” (“Von großen Stein der alten Weisen”), “Revelarea operaţiilor secrete” (“Offenbarung der verborgenen Handgriffe”). Ediţia cea mai completă a operelor sale a fost pregătită de Petreus, Hamburg 1717 şi 1740, 3 volume.


46. Frank Wedekind, 1864-1918, poet şi actor dramatic. “Hidalla”, piesă de teatru, 1904.


47. Friedrich Hölderlin, 1770-1843.


48. Robert Hamerling, 1830-1889, poet austriac.


49. Lucius Domitius Nero, 37-68, împărat roman între 54-68.


50. “Ce artist...”: Comp. “Analele” lui Tacitus; Suplimente la părţile pierdute din Cartea a 16-a, (66-68 d.Chr.), nr. 12


51. Karl Iulius Schröer, 1825-1900, profesor de literatură la Şcoala Superioară Tehnică din Viena. Profesor şi prieten al lui Rudolf Steiner. Vezi Viaţa mea (“Mein Lebensgang”), GA 28.


52. Prinţul Rudolf, prinţul moştenitor al coroanei de Austria (1858-1889).


53. acest Goetheanum: Primul Goetheanum, o clădire construită din lemn, modelată artistic, realizată între anii 1913-1922 sub conducerea lui Rudolf Steiner. Deşi în interior clădirea nu era complet terminată, ea a fost dată în funcţiune încă din 1920; a fost distrusă de foc în noaptea Sf. Silvestru 1922/1923.


54. “Insula Morţilor” de Böcklin: Tabloul se află la Muzeul de Artă din Basel.


55. Epimetheus: Fratele lui Prometheus din lucrarea dramatică a lui Goethe “Pandora”.
    


56. de exerciţii practice cu privire la karmă: Cu ocazia întemeierii a ceea ce era atunci secţia germană a Societăţii Teosofice, Dr. Rudolf Steiner alesese pentru conferinţa sa din 20 octombrie 1902 titlul “Exerciţii practice cu privire la karmă” (Praktische Karma-Übungen”). În legătură cu acest subiect, vezi şi conferinţele despre karmă din 31 martie 1924 de la Praga, GA 239, şi din 16 aprilie 1924 de la Berna, GA 240.


57. va trebui să povestesc acest lucru în “Autobiografia” mea: vezi Viaţa mea (“Mein Lebensgang”), Capitolul XII, GA 28.


58. prima mea creaţie misterială, Poarta iniţierii: Prima reprezentaţie a acestei drame a avut loc la München în 1910. Vezi “Patru drame-mister” (“Vier Mysteriendramen”), GA 14.


59. Aristotel, în “Physiognomia” sa: În legătură cu acest subiect, vezi explicaţiile lui Rudolf Steiner din conferinţa din 15 ianuarie 1918 cuprinsă în Esenţa şi importanţa artei ilustrative (“Wesen und Bedeutung der illustrativen Kunst”).


60. Astfel, de exemplu, Rousseau relatează şi el: Se referă la un pasaj din “Isis dezvăluită” (“Isis entschleiert”) de Blavatsky: “Jacques Pelissier ... spune că anumiţi oameni pot provoca într-un sfert de oră moartea animalelor privindu-le cu insistenţă, oculis intentis. Rousseau confirmă aceasta, pe baza unor experienţe personale făcute în Egipt şi în Orient, când  el a ucis în acest fel numeroase broaşte râioase. Dar când a făcut mai târziu încercări de acest fel la Lyon, broasca râioasă, dându-şi seama că nu poate scăpa de privirea sa, s-a întors către el, s-a umflat şi, fără să-şi mişte ochii, l-a privit cu o privire atât de pătrunzătoare, încât l-a cuprins o slăbiciune care a mers chiar până la leşin, astfel încât un anumit timp a fost considerat mort.” H. P. Blavatsky, “Isis dezvăluită” (“Isis entschleiert”). (De menţionat că acest Rousseau nu este aceeaşi persoană cu scriitorul Jean-Jacques Rousseau. D. H.)


61. Eu am descris acest lucru şi aici mai demult: Vezi conferinţele din 25 august 1918, în Ştiinţa devenirii omului (“Wissenschaft vom Werden des Menschen”), GA 183; din 8 iulie 1921, în Devenirea omului, suflet cosmic şi spirit cosmic (“Menschenwerden, Weltenseele, Weltengeist”), Partea I, GA 205; şi din 25 noiembrie 1923, în Forme misteriale (“Mysteriengestaltungen”), GA 232.
    


62. Raimundus Lullus, 1234-1315: “Marea artă” (“Ars magna Lulli”). Comp. în legătură cu acest subiect expunerea amănunţită a lui Rudolf Steiner din conferinţa din 5 ianuarie 1924, în “Centre misteriale din Evul Mediu. Rosicrucianismul şi principiul iniţierii moderne” (“Mysterienstätten des Mittelalters. Rosenkreuzertum und modernes Einweihungsprinzip”), în volumul Istoria lumii în lumina antroposofiei (“Die Weltgeschichte in anthroposophischer Beleuchtung”), GA 233.


63. Modelul lui Strader: Este vorba de Gideon Spicker, 1842-1912, profesor de filosofie din Münster, autorul lucrării “De la mănăstire la catedra universitară” (Vom Kloster ins akademische Lehramt”), Stuttgart 1908, des citată de Rudolf Steiner.


64. Jakob Frohschammer, 1821-1893. Lucrarea menţionată a apărut la München în 1877.


65. citez un celebru vers al unui romantic: Prolog şi sfârşit al comediei lui Ludwig Tieck “Împăratul Octavianus” (“Kaiser Octavianus”).
    
    Noapte vrăjită sub strălucirea Lunii,
    ce îmi cuprinde simţurile,
    minunată lume a poveştilor,
    înalţă-te în vechea ta splendoare.
    


66. eu am atras atenţia asupra acestui lucru în acel curs ..., în aşa-numitul “Curs francez”: Vezi conferinţa din 15 septembrie 1922 în Filosofie, cosmologie şi religie (Philosophie, Kosmologie und Religion”) , GA 215.


Soarele străluceşte şi peste cei buni, şi peste cei răi: Vezi oda “Divinul” (“Das Göttliche”) de Goethe.

Soarele străluceşte
peste cei buni şi peste cei răi,
şi luminează pentru criminal,
ca şi pentru cel drept,
Luna şi stelele.



67. acea scenă în care Wagner îl fabrică pe homunculus în eprubetă: “Faust”, Partea a II-a, Actul II: Un laborator.


68. De aici un profesor ... a tras concluzia: Este vorba de Dr. Hugo Fuchs, profesor de anatomie din Göttingen, care a devenit un violent adversar al antroposofiei.


69. dincolo de 49 de ani viaţa ne este dăruită: În ediţiile anterioare e scris “limitată”. În stenogramă, se află ambele cuvinte, unul lângă altul.


70. desenul: Indicaţiile cu privire la culori sunt date pentru a se distinge părţile desenului şi nu au nici o legătură cu indicaţiile lui Rudolf Steiner date în altă parte cu privire la culorile planetelor.


71. François Marie Arouet de Voltaire, 1694-1778.


72. Eliphas Lévi, 1810-1875. Pseudonimul abatelui Alphonse Louis Constant, autorul lucrării “Dogma şi ritualul înaltei magii” (“Dogme et rituel de la Haute Magie”), 1854-1856 şi “Cheia marilor mistere” (“La clef des grands Mystères”), 1861.


73. Eu v-am atras atenţia ... asupra a ceea ce se desfăşura în Misteriile Hyberniei: Vezi conferinţele din 7, 8 şi 9 decembrie 1923, în Forme misteriale, GA 232; şi conferinţele din 27, 28 şi 29 decembrie 1923, în Istoria lumii în lumina antroposofiei şi ca bază a cunoaşterii spiritului uman (“Die Weltgeschichte in anthroposophischer Beleuchtung und als Grundlage der Erkenntnis des Menschengeistes”), GA 233.


74. Victor Hugo, 1802-1885.


75. Gândiţi-vă la scenele: Vezi Tabloul al patrulea al primei drame-mister, Poarta iniţierii (“Die Pforte der Einweihung”), în “Patru drame-mister” (Vier Mysteriendramen”) (1910-1911), GA 14.


76. din elementul cel mai impersonal: În ediţiile anterioare se spune “elementul cel mai profund”. Stenograma nu este clară.


77. Jakob Böhme, 1575-1624. “Aurora sau ivirea zorilor” (“Aurora oder die Morgenröte im Aufgang”), redactată în 1612, prima tipărire în 1656.


78. acest cult ... în sensul Comunităţii Creştinilor: “Comunitatea Creştinilor” (Die “Christengemeinschaft”), mişcare de reînnoire religioasă, al cărei sediu este la Stuttgart, a fost întemeiată în septembrie 1922. Primul ei conducător suprem a fost Dr. Friedrich Rittelmayer.


79. faptul că există legenda despre un filosof: Empedocle din Agrigente, cca 500 î. Chr., despre care se spune că s-a aruncat în craterul vulcanului Etna. Vezi fragmentele de dramă ale lui Friedrich Hölderlin “Moartea lui Empedocle” (“Der Tod des Empedokles”).