Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CONSIDERAŢII ESOTERICE ASUPRA LEGĂTURILOR KARMICE
VOLUMUL III

GA 237


CONFERINŢA A NOUA

Dornach, 3 august 1924

Aţi putut vedea din conferinţele anterioare cum sufletele care simt în străfundurile subconştientului imboldul de a se apropia de Mişcarea antroposofică poartă în sine acest imbold datorită relaţiei lor speciale cu forţele lui Mihael. Şi noi am examinat cum acţionează aceste forţe ale lui Mihael pe parcursul diferitelor secole tocmai pentru a vedea ce influenţă pot avea aceste impulsuri michaelice asupra vieţii celor care se află într-o anumită legătură cu ele.

Dar aceste impulsuri michaelice, şi acest lucru este de o importanţă deosebită pentru karma fiecărui antroposof, sunt de-aşa natură încât ele acţionează în mod profund şi intens asupra întregului om. Expunerile precedente ne-au arătat că domnia lui Mihael, dacă vrem să o numim astfel, care a început pentru viaţa pământească la sfârşitul anilor ‘70 ai secolului al 19-lea, a fost precedată de domnia lui Gabriel, şi v-am arătat deja că această domnie a lui Gabriel este legată de forţele care sunt vehiculate prin reproducerea fizică, de forţele eredităţii fizice.

Forţele lui Mihael sunt exact de sens opus. Sub domnia lui Gabriel, impulsurile acţionează cu putere în organismul fizic al omului. Mihael acţionează cu putere în natura spirituală a omului. Dvs. puteţi deduce aceasta deja din faptul că el este administratorul inteligenţei Universale. Dar impulsurile lui Mihael sunt foarte puternice, sunt pline de forţă, şi ele acţionează, pornind din spiritual, asupra întregului om; ele acţionează în elementul spiritual, de aici în elementul sufletesc, şi apoi în elementul trupesc. Şi, în contextul karmic, sunt mereu în acţiune aceste forţe suprapământeşti: entităţile Ierarhiilor superioare acţionează împreună cu omul, asupra omului; prin aceasta se elaborează karma. Astfel forţele lui Mihael, fiindcă acţionează asupra întregului om, sunt totodată acele forţe care acţionează deosebit de puternic în karma omului. Forţele lui Gabriel acţionează foarte puţin, nu chiar deloc, dar ele acţionează foarte puţin în karma propriu-zisă a omului; forţele michaelice acţionează, în schimb, foarte puternic în karma omului.

Aşadar, dacă anumiţi oameni – şi, în general, dvs. toţi sunteţi aceşti oameni, dragii mei prieteni – sunt deosebit de legaţi de acest curent michaelic, karma lor nu poate fi înţeleasă decât dacă o concepem în legătură cu acest curent michaelic. Şi dacă ne gândim că Mihael este un spirt care se află într-o legătură deosebită cu Soarele şi cu toate impulsurile solare, vom înţelege mai bine ce importanţă extraordinară au aceste impulsuri michaelice pentru oamenii care sunt deosebit de expuşi acestor impulsuri; spiritualul acţionează până în organizarea fizică. Trebuie, pur şi simplu, să considerăm fenomenele fizice legate de sănătate şi boală – care se constată, de exemplu, la cei pe care îi putem numi oamenii lui Mihael –, mult mai mult decât se face de obicei, ca fiind legate de karma lor într-un sens mai înalt decât la oamenii lui Gabriel sau ai lui Rafael ş.a.m.d. Deşi Rafael este totodată tocmai acel spirit care se află în strânsă legătură cu arta de a vindeca – în Univers, lucrurile sunt complexe –, Mihael este, cu toate acestea, spiritul care orientează karma fiecăruia, în modul cel mai intim, şi în ceea ce priveşte sănătatea sau boala.

Acest lucru, la rândul său, se află în legătură cu faptul că forţele michaelice nu acţionează numai în sensul cosmopolitismului, ci îl şi smulg pe om din îngustimea relaţiilor pământeşti şi îl transportă la un nivel spiritual unde el simte aceste relaţii pământeşti mai puţin intens decât alţi oameni; el este cel puţin predispus la aceasta prin karma sa – şi aici avem iarăşi ceva ce exercită o profundă influenţă asupra karmei oamenilor individuali care aparţin curentului michaelic.

Vedeţi dvs., în ultima treime a secolului al 19-lea situaţia a fost într-adevăr de-aşa natură încât oamenii – nu spun nervoşi, ci foarte sensibili din punct de vedere spiritual şi sufletesc – au putut simţi în mod clar cum forţele michaelice pătrund în lume. Această pătrundere a forţelor michaelice în lume s-a manifestat, la cei care erau cu adevărat oamenii lui Mihael, prin faptul că anumite evenimente care au trecut neobservate de alţii au răsunat foarte profund şi într-un mod decisiv în viaţa lor.

Şi, înainte de toate, karma unor asemenea oameni era de-aşa natură încât, chiar dacă nu îşi dădeau seama foarte clar despre acest lucru, ei simţeau totuşi că între Mihael şi Ahriman se desfăşoară această luptă pe care eu am descris-o alaltăieri. În epoca actuală, Ahriman nu are o mare influenţă asupra oamenilor decât atunci când, într-un fel oarecare, este prezentă o deviere a conştienţei. Forma cea mai accentuată a acestei devieri se manifestă, să spunem, în cazul pierderii cunoştinţei sau atunci când conştienţa este întunecată un timp mai îndelungat. În momentele în care conştienţa este întunecată, puterile ahrimanice îl pot atinge pe om foarte puternic. Ele acţionează atunci în el, omul este expus atacurilor lor. Şi tocmai în această ultimă treime a secolului al 19-lea, mai ales în perioada care a precedat sfârşitul erei Kali Yuga, aşadar în ultimii ani ai secolului precedent, era de-a dreptul zguduitor să vezi ce se întâmplă în dosul scenei lumii exterioare fizic-sensibile, care se întinde în faţa organelor umane de simţ. Într-adevăr, la graniţa imediată a acestei lumi se află ceea ce ne arată multe aspecte din aceste evenimente istorice în care intervin fiinţele superioare, fiinţele suprasensibile.

Însă în această ultimă treime a secolului al 19-lea, mai ales în ultimul deceniu, tot ce se referea la domnia lui Mihael, la întreaga sa luptă, la întregul context de realităţi legate de Mihael, nu era ascuns decât de un văl subţire. Dar de atunci Mihael luptă, într-un fel, în lumea exterioară. Astfel, noi avem acum nevoie de o forţă mult mai mare pentru a vedea aspectul suprasensibil al acestor lucruri decât înainte de sfârşitul erei Kali Yuga, aşadar, încă din ultimul secol, când, aşa cum am spus, lumea învecinată nu era ascunsă decât de un văl şi când Mihael mai lupta în spatele scenei. Dar Mihael, aşa cum am spus, vrea neapărat să-şi instaureze domnia. Mihael este un spirit puternic, el nu se poate sluji din plin decât de oameni plini de curaj, plini de curaj interior.

Şi, în tot acest context de evenimente pe care vi le-am prezentat, în şcoala suprasensibilă din secolele 15, 16, 17, în acest cult suprasensibil de la începutul secolului al 19-lea, printre spiritele care iau parte la aceste evenimente intervin în permanenţă numeroase cohorte de spirite luciferice, a căror prezenţă este necesară pentru întregul context. Mihael are nevoie de colaborarea fiinţelor luciferice pentru a putea birui polul opus, pentru a-l birui pe Ahriman. Astfel încât oamenii lui Mihael sunt deja şi ei incluşi – poate nu trebuie să spunem în această luptă, ci într-o pendulare între impulsurile luciferice şi impulsurile ahrimaice. Aceste lucruri puteau fi observate cu o mare claritate tocmai la sfârşitul secolului trecut. Nu se întâmpla atunci atât de rar să se poată pătrunde cu privirea prin acest văl, cum l-am numit. Se vedea ce luptă grea avea de dus Mihael împotriva lui Ahriman, şi cât de uşor putea fi deviată conştienţa oamenilor de tot felul de influenţe luciferice.

Veţi spune, poate: devieri ale conştienţei, pierderi ale cunoştinţei, aici nu e nimic extraordinar. Desigur, văzut din exterior, aici nu e nimic extraordinar; dar aceste fenomene devin importante prin consecinţele lor. Aş vrea să vă dau un exemplu în acest sens.

Cineva trebuia într-o zi să cunoască pe cale istorică, într-un mod intim, o anumită personalitate. Acest om trebuia să se ocupe cu această personalitate din epoca Renaşterii şi a Reformei, să o cunoască din punct de vedere istoric. Vă rog să mă înţelegeţi exact: Erau îndeplinite toate condiţiile preliminare necesare pentru ca un om – era la sfârşitul anilor ‘90 ai secolului trecut – să poată cunoaşte, pe căile istoriei, o personalitate din epoca Renaşterii şi a Reformei. Ei bine, s-ar putea spune că nici nu se putea concepe cum ar fi putut acest om să cunoască acea personalitate altfel decât, aş zice, într-un mod cu totul pedant-filistin. Dar iată că, prin efectul celor mai rafinate împrejurări karmice, omul respectiv a fost incapabil, exact în perioada când ar fi trebuit să facă această experienţă, să se servească de conştienţa sa. El a căzut într-un fel de somn din care nu s-a putut trezi. El a fost împiedicat să facă această experienţă.

Asemenea lucruri, bineînţeles, nu prea sunt remarcate în viaţa curentă. Dar tocmai aceste lucruri ne permit să vedem în mod direct din lumea pământească în lumea spirituală. Şi dacă vrem să avem aici o explicaţie, trebuie să spunem: Acel om care trebuia să cunoască o personalitate din epoca Renaşterii şi a Reformei ar fi simţit, fără îndoială, dacă ar fi făcut ceea ce am relatat, o foarte puternică impresie personală. Dar el nu a făcut acest lucru, şi nu a mai avut acea impresie. Dar impresia pe care acest om ar fi putut-o avea s-a transformat în timp într-o sensibilitate cu totul deosebită pentru elementul michaelic. El a dobândit, într-adevăr – deşi în mod inconştient –, înţelegere pentru elementul michaelic.

Vă dau acest exemplu oarecum paradoxal pentru a vă arăta pe ce căi a ajuns elementul michaelic până la oameni. S-ar putea menţiona multe, foarte multe exemple de acest fel. Oamenii ar fi astăzi cu totul diferiţi dacă nu s-ar fi produs asemenea lucruri la un mare număr dintre ei. Căci aceste lucruri se pot întâmpla în sute de moduri diferite. În cazul pe care vi l-am relatat, aflăm că acest om a căzut cu adevărat într-un fel de somn. În alte cazuri, s-a întâmplat că un anumit eveniment care l-ar fi îndepărtat de Mihael pe omul respectiv a fost evitat prin sosirea unui prieten sau a altcuiva, conducându-l în alt loc pe acest om, a cărui conştienţă s-a voalat atunci în modul cel mai firesc, cel mai banal – astfel încât el a fost împiedicat să ia parte la evenimentul care, în realitate, era prevăzut în karma sa. Intervenţiile cele mai pronunţate în desfăşurarea normală şi liniştită a karmei s-au produs tocmai în timpul acestor ani.

În general, s-a putut vedea cât de profund acţionează aceste influenţe ale lui Mihael. În numeroase cazuri s-a văzut că oamenii a căror karmă primise o zdruncinătură de acest fel, deoarece Mihael trebuia să pătrundă prin poarta anumitor conştienţe umane în lumea sensibil-pământească, au fost afectaţi nu numai în viaţa lor interioară, ci până în corporalitate.

Este extraordinar de interesant să vedem cum în anii ‘90 oamenii au fost implicaţi în nişte evenimente care nu erau altceva decât căile prin care Mihael pătrundea din lumea spirituală în lumea fizică. Aşadar, trebuie să ne gândim: Această intrare a lui Mihael în lumea fizică în ultima treime a secolului al 19-lea se pregătea deja în lumea spirituală de multă vreme, de la începutul anilor ‘40 ai secolului al 19-lea. Mihael şi ai săi, aş spune, se apropiau tot mai mult şi devenea tot mai vizibil că se năşteau oameni al căror destin pământesc era legat de misiunea lui Mihael: aceea de a recuceri aici, pe Pământ, inteligenţa, după ce ea le scăpase, în lumea suprasensibilă, cetelor michaelice.

În cele din urmă – aţi aflat acest lucru din expunerile precedente –, în miezul acestor evenimente este situată Mişcarea antroposofică. Căci ea este legată de acest întreg curent michaelic, cum reiese în mod clar din ceea ce v-am descris până acum.

Ei bine, examinaţi în această lumină legăturile karmice dintre diferitele personalităţi pe care un imbold profund le face să adere la Mişcarea antroposofică. Ele încep prin a veni din lumea exterioară. Ele sunt situate în lume într-un context sau altul. În realitate, au existat întotdeauna în lume numeroase comunităţi care i-au unit pe oameni, dar niciodată forţele de coeziune nu au avut caracterul deosebit pe care îl manifestă forţele michaelice. Aceasta îl situează într-o situaţie deosebită pe acela care, părăsind mediul în care a trăit, găseşte calea în interiorul Societăţii Antroposofice. Oamenii pot intra în alte asociaţii, întotdeauna au putut s-o facă: destinul omului respectiv nu este atât de profund afectat. Dar în Societatea Antroposofică nu poate intra cineva, cel puţin dacă această aderare este sinceră şi dacă afectează sufletul în mod profund, fără ca destinul omului respectiv să fie, datorită acestui fapt, în mod profund influenţat. Şi aceasta se vede în mod absolut clar atunci când lucrurile sunt privite din unghiul potrivit.

Luaţi, de exemplu, un om care tocmai a intrat în Societatea Antroposofică sau în Mişcarea antroposofică şi care înainte de aceasta era prins într-un ansamblu de relaţii cu neantroposofi, sau el a păstrat aceste relaţii. Deosebirea dintre cel care a intrat în Societate şi cel care se află sau care rămâne în afara ei are o greutate mai mare decât dacă este vorba de o altă comunitate. Există aici două feluri de relaţii. Datorită evenimentelor pe care vi le-am descris, noi trăim în prezent într-o epocă a unor mari decizii, astfel încât această coexistenţă a antroposofilor şi neantroposofilor corespunde unui fapt foarte important. Sau este vorba de rezolvarea unei vechi karme pentru cel care face parte din Societatea Antroposofică, sau de inaugurarea unei noi karme pentru cel care nu face parte din ea. Şi acestea sunt mari deosebiri.

Să presupunem că un antroposof are legături apropiate cu un om care nu este antroposof. Se poate ca antroposoful să aibă de reglat cu neantroposoful nişte vechi raporturi karmice, sau ca neantroposoful să aibă de înnodat legături cu antroposoful în vederea viitorului. Cel puţin aceste două cazuri – cu toate nuanţele posibile, bineînţeles – sunt singurele care să-mi fi fost dat să le observ; nici cazuri intermediare, nici altfel de cazuri. De aici rezultă că epoca noastră este, într-adevăr, o epocă a marilor decizii: sau cei care nu sunt antroposofi suferă o influenţă care face ca ei să intre în comunitatea michaelică, sau influenţa se exercită în sensul că cei care nu aparţin comunităţii michaelice îi evită pe primii. Acesta este epoca marilor decizii, epoca acelei mari crize despre care vorbesc de fapt cărţile sacre ale tuturor timpurilor, referindu-se la epoca noastră. Căci caracteristica impulsurilor michaelice este faptul că ele sunt decisive şi ele sunt decisive tocmai în epoca noastră. Cei care, în prezenta încarnare, primesc prin intermediul antroposofiei impulsurile michaelice, îşi pregătesc întreaga lor fiinţă în aşa fel încât impulsurile michaelice să pătrundă în profunzime în acele forţe ale fiinţei care, fără acestea, sunt determinate numai de apartenenţa la o anumită rasă sau la un anumit popor.

Gândiţi-vă numai ce putere au cuvintele: Acest om aparţine unui anumit popor. Putem vedea, privindu-l, că este rus, sau francez, sau englez, sau german. Acest lucru se vede la un om, şi oamenii sunt clasificaţi în aşa fel încât, privindu-i, îi situăm pe un anumit loc. Se consideră că este important să vedem că unul este turc, altul rus ş.a.m.d. Dar pentru cei care aderă astăzi la antroposofie cu toată puterea sufletului lor, cu tot elanul inimii lor, şi o consideră drept izvorul cel mai profund din care viaţa lor îşi scoate forţa, pentru aceştia o astfel de diferenţiere, atunci când ei vor reveni pe Pământ, nu va mai avea nici un sens. Se va spune: De unde este oare acesta? El nu provine din nici un popor, din nici o rasă, el este ca şi cum ar fi înlăturat trăsăturile tuturor raselor şi popoarelor.

Vedeţi dvs., cu ocazia ultimei domnii a lui Mihael, în epoca lui Alexandru, era important de a răspândi peste tot elenismul, de a-i da un caracter cosmopolit. Prin campaniile lui Alexandru a fost realizată o operă considerabilă, în sensul compensării deosebirilor dintre oameni, în sensul răspândirii unui element comun. Dar acesta nu putea încă acţiona atât de profund, fiindcă Mihael stăpânea încă asupra inteligenţei cosmice. Acum această inteligenţă este pe Pământ. Acum Mihael acţionează în profunzime, el intervine până în natura pământească a omului. Pentru prima dată, spiritul se pregăteşte să fie elementul care modelează rasele. Va veni timpul când nu se va mai putea spune: Acest om arată aşa sau altfel, aşadar, el aparţine acestui popor, el este turc, arab sau englez sau rus sau german; ci va trebui să se spună: Acest om a primit dintr-o viaţă anterioară un impuls care l-a făcut să se orienteze spre spirit în sensul michaelic. Astfel, ceea ce este influenţat de Mihael se manifestă în mod nemijlocit fizic-creator, fizic-plăsmuitor.

Dar aceasta este ceva care se depune apoi adânc, adânc în karma fiecăruia. De unde destinul celor care sunt în mod sincer antroposofi: ei nu pot să se adapteze cu adevărat în această lume, simţind totuşi necesitatea de a o aborda cu cea mai mare seriozitate.

Eu am arătat că cei care sunt angajaţi cu toată energia lor în Mişcarea antroposofică vor reveni la sfârşitul secolului, că li se vor alătura şi alţii, fiindcă prin aceasta trebuie să se decidă în mod definitiv dacă Pământul va fi salvat, dacă civilizaţia pământească va fi salvată de la declin. Aceasta este, aş putea spune, misiunea Mişcării antroposofice; ea apasă greu asupra inimilor noastre, dar, pe de altă parte, ea le înflăcărează şi le insuflă entuziasm. Trebuie să avem privirea îndreptată asupra acestei misiuni.

Aici este absolut necesar pentru noi, care suntem antroposofi, să ştim că în această situaţie karma este mai greu de purtat pentru antroposofi decât pentru ceilalţi oameni. În primul rând, oamenii care intră în Societatea Antroposofică sunt, într-adevăr, predestinaţi să-şi trăiască mai greu decât alţii karma lor. Şi dacă refuzăm această dificultate, dacă vrem să ne trăim karma într-un mod comod, această atitudine se răzbună, într-un fel sau altul. Trebuie să putem fi antroposofi şi prin modul în care ne trăim karma; trebuie să veghem cu atenţie la modul în care ne trăim karma, pentru a fi cu adevărat antroposofi. Trăirea comodă a unei karme, dorinţa de a ne trăi karma într-un mod comod, aceasta conduce apoi la faptul că aceasta se răzbună sub formă de boli fizice, de accidente fizice ş.a.m.d.

Acestea sunt acele înlănţuiri subtile ale vieţii pe care trebuie să le vedem în mod clar; atunci, o dată cu aceste înlănţuiri mai intime, se revelează multe alte lucruri. Şi cea mai bună pregătire pentru vederea spirituală constă a privi aceste înlănţuiri mai intime ale vieţii. Nu este un principiu just acela de a voi să ajungi să dezvolţi, într-un mod nebulos, cine ştie ce stări vizionare anormale. Dar este extraordinar de important să ne preocupăm de ceea ce se întâmplă mai intim în înlănţuirile de destin care pot fi observate.

Căci nu vedem noi, dragii mei prieteni, karma noastră conturându-se sub ochii noştri atunci când trăim – sau am trăit – alături de nişte oameni care sunt împiedicaţi în mod absolut, în interiorul lor, să ajungă la antroposofie, în ciuda întregii antroposofii pe care nu voi spune că le-o oferim, dar pe care le-am putea-o oferi, numai să vrea să o accepte? Noi vedem acest lucru, nu-i aşa? E un fapt care ţine de marile decizii pe care le cere viaţa actuală. Ceea ce se desfăşoară aici dobândeşte importanţă karmică atât pentru cel care intră apoi în Mişcarea antroposofică, cât şi pentru cel care rămâne în afară; acest lucru este extraordinar de important.

Să ni-i imaginăm, într-adevăr, pe aceşti oameni întâlnindu-se din nou într-o încarnare viitoare – ceea ce se întâmplă în încarnările noastre viitoare se pregăteşte deja în această încarnare -: atunci, această întâlnire între oamenii care s-au aflat în această relaţie pe care am caracterizat-o adineaori nu va face decât ca ei să se simtă, în esenţă, şi mai străini unii faţă de alţii. Căci Mihael acţionează până la nivelul simpatiilor şi antipatiilor fizice. Toate acestea se pregătesc încă de pe acum, aceasta se pregăteşte pentru fiecare antroposof. De aceea este extraordinar de important pentru antroposof să aibă în vedere tocmai aceste relaţii karmice care există între el şi neantroposof. Este vorba aici, într-adevăr, despre nişte lucruri ale căror efecte ajung până în sfera Ierarhiei care este cea mai apropiată de noi. Căci, vedeţi dvs., există corelativul faptului pe care l-am descris, şi anume, că impulsurile michaelice sunt creatoare de rase; există o replică a acestui fapt.

Să luăm cazul unui om a cărui karmă vrea ca el să fie cuprins în totalitate, cu inimă şi cap, aş putea spune, cu spirit şi suflet – de impulsurile antroposofiei. Atunci, ei bine, atunci e necesar ceva, oricât de paradoxal şi neobişnuit ar suna aceasta, dar este necesar ca Îngerul său să înveţe ceva. Şi acest lucru, vedeţi dvs., este extraordinar de important. Destinul antroposofului care se desfăşoară între el şi neantroposof îşi trimite vibraţiile până în lumea Îngerilor. Acest lucru ajunge până la a provoca o separaţie de spirite în lumea Îngerilor. Îngerul care îl însoţeşte pe antroposof spre următoarea sa încarnare învaţă să se situeze în sferele spirituale încă şi mai profund decât putea s-o facă înainte. Cât despre Îngerul celui care nu poate deveni antroposof, el coboară la un nivel spiritual inferior. Destinul Îngerilor ne arată cum se operează marea separare a spiritelor. La ora actuală – şi mă adresez aici inimilor dvs., dragii mei prieteni –, vedem o împărăţie a Îngerilor, până atunci relativ omogenă, scindându-se în două: o parte care tinde spre lumile superioare, o altă parte care tinde spre lumile inferioare. În timp ce pe Pământ se constituie comunitatea michaelică, putem vedea, deasupra acestei comunităţi în formare, Îngeri care se ridică (vezi desenul, galben) şi Îngeri care coboară (verde). Astăzi putem observa fără încetare, când privim mai adânc în străfundurile Universului, două curente; este ceva care zguduie inimile.

plansa
  Planşa 7
[măreşte imaginea]

Ei bine, eu spuneam că cei care intră în Mişcarea antroposofică se împart, în principal, în două grupuri. Un grup este format din cei care mai au o anumită cunoaştere a vechiului păgânism şi care, pe baza acestui păgânism, fără a avea o mare experienţă a creştinismului aşa cum s-a dezvoltat el în timpul erei Kali-Yuga, au evoluat în continuare şi se integrează acum în acel creştinism care trebuie să fie un creştinism cosmic; aşadar, sufletele cu predestinare păgână, care, de fapt, abia acum intră în creştinism. Celălalt grup se compune din acele suflete care sunt sătule de creştinism [de păgânism?] [ Nota 32 ], dar fără a-şi mărturisi aceasta, şi care intră în Mişcarea antroposofică în primul rând datorită caracterului său christic; acest grup pătrunde mai puţin profund în cosmologia şi antropologia antroposofică ş.a.m.d., în schimb, pătrunde mai profund în elementul abstract religios. Aceste două grupuri se disting în mod clar unul de altul.

Grupul care mai are încă într-un fel o predestinare spre păgânism simte, înainte de toate, nevoia de a-şi însuşi, cu întreaga intensitate interioară, forţele vii ale antroposofiei şi de a se angaja în această direcţie fără să se lase abătut de nici o influenţă.

Toate acestea sunt lucruri care de fapt, tocmai de aceea, trebuie să se reverse in inimi; dar ele trebuie să pătrundă în inimile antroposofilor. Abia atunci va fi posibilă o adevărată viaţă în comun în Societatea Antroposofică pe baza unei antroposofii concrete. Căci dacă cei al căror suflet este marcat mai mult de păgânism îşi vor scoate la lumină forţele, care adesea există în adâncul sufletului încă din încarnarea lor actuală, numai că la unii ies la iveală atât de greu –, dacă ei vor scoate la iveală aceste forţe, atunci o atmosferă stimulatoare şi cu totul conformă cu spiritul lui Mihael se va răspândi asupra întregii Societăţi Antroposofice.

Dar pentru aceasta trebuie să avem curajul de a privi în faţă lupta grea care se duce între ceea ce Mihael trebuie să întreprindă pentru a-şi îndeplini înalta misiune şi faptul că Ahriman nu încetează să i se opună lui Mihael. Ahriman a acaparat anumite tendinţe prezente în evoluţia actuală a civilizaţiei, le-a pus în slujba sa. Gândiţi-vă că luarea în stăpânire a inteligenţei de către om nu a fost posibilă decât începând din secolul al 15-lea, de când sufletul conştienţei se află în fiinţa umană; căci sufletul conştienţei este proprietatea omului, el îşi poate însuşi inteligenţa. Numai de atunci a ajuns până la om ceea ce îl face să se fălească atât de mult cu această inteligenţă eficientă şi personală.

Încercaţi să faceţi un mic calcul, dar care în realitate cuprinde enorm de multe lucruri, dar numai în spaţiu, aşadar încercaţi, dragii mei prieteni, să faceţi un mic calcul. Adunaţi în minte tot ceea ce este cugetat într-o singură zi, pe întregul Pământ, de toţi autorii de articole, pentru ca să poată apărea ziarele. Faceţi suma inteligenţei care se scurge prin tocurile de scris, se înscrie pe hârtie, trece sub prese etc. Faceţi totalul inteligenţei personale ale cărei valuri se răspândesc prin lume!

Şi acum, întoarceţi-vă cu câteva secole în urmă, până în secolul al 13-lea, şi întrebaţi-vă dacă exista pe atunci ceva asemănător. Pe atunci, desigur, nu exista absolut nimic asemănător. Nici nu putea fi vorba de aşa ceva.

Aş vrea să vă propun încă un alt calcul. Imaginaţi-vă – astăzi este duminică, ocazia este favorabilă –, imaginaţi-vă numărul de întruniri publice care se ţin astăzi în Europa de la vest la est cu privire la problemele politice, la Europa; să ne gândim numai câtă inteligenţă personală se revarsă în atmosfera Pământului. Imaginaţi-vă acum secolul al 13-lea: atunci lipseau toate acestea, jurnale, întruniri publice; toate acestea nu existau. Dacă vă transpuneţi în secolul al 13-lea şi vă plimbaţi privirea asupra lumii, nimic nu o opreşte, vederea este absolut liberă. Atunci nu existau redacţii de ziare, nu existau întruniri politice. Nimic din toate acestea nu exista, vederea era absolut liberă.

Plimbaţi-vă astăzi privirea asupra lumii, şi valuri de inteligenţă personală urcă peste tot. Ele sunt prezente. Nu puteţi trece prin ele, aerul trebuie tăiat cu cuţitul în spiritual. Exact aşa cum în anumite săli de întruniri publice, unde fiecare trage din pipă sau din ţigară, aerul poate fi tăiat cu cuţitul, la fel este în această privinţă şi atmosfera spirituală.

Trebuie să avem în vedere asemenea diferenţieri, dacă vrem să ne formăm o judecată asupra succesiunii epocilor. Dacă citiţi nişte istorici ca Ranke, nu găsiţi nimic la ei din toate acestea; dar aici este vorba despre nişte fapte reale.

Dar tot ce a intrat astfel în atmosferă, ce este oare? Este o hrană spirituală pentru puterile ahrimanice. Ele au astfel posibilitatea să atace tocmai pe acest tărâm. De aceea sunt tot mai puternice posibilităţile lui Ahriman de a pune stăpânire asupra civilizaţiei. Bineînţeles, spirite ca Ahriman nu sunt prezente aici pentru a se încarna pe Pământ într-un corp fizic, dar aceasta nu le împiedică să acţioneze pe Pământ; ele pot acţiona pe Pământ fără a se încarna, ci încorporându-se pentru anumite perioade. Apoi, când intervin acele fenomene despre care am vorbit – tulburare a conştienţei la un om sau altul ori deviere a conştienţei pentru un anumit timp –, atunci omul constituie un înveliş pentru Ahriman: acesta are posibilitatea, nu să se încarneze, ci să se încorporeze în acest înveliş şi să acţioneze prin intermediul facultăţilor omului care este atunci instrumentul său.

Sarcina mea va fi să vă spun cum acţionează Ahriman. După aceea aş vrea să vă arăt cum Ahriman chiar a apărut în epoca noastră sub trăsăturile unui scriitor, pentru a vă atrage atenţia asupra a ceea ce trebuie să observe cei care vor să observe astăzi realităţile.