Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CONSIDERAŢII ESOTERICE ASUPRA LEGĂTURILOR KARMICE
VOLUMUL IV

GA 238


Completări la conţinutul cuvântării din 28 septembrie 1924
(ultima cuvântare)

Trebuie să se ţină seama de faptul că Rudolf Steiner nu a putut duce la bun sfârşit expunerea din 28 septembrie 1924. În articolul comemorativ, “În ajunul zilei de Mihaeli”, Marie Steiner scria în Foaia informativă a Societăţii, în septembrie 1925:

“El nu a dus conferinţa atât de departe cum voise iniţial. El ne-a dat prima parte a misterului lui Lazăr; în acel moment, el nu numai că mi-a spus, dar a şi scris ulterior pe învelitoarea primei redactări: A nu se da mai departe până când nu scriu partea a doua. – I s-a cerut, totuşi, cu insistenţă acest text şi a fost obţinut, ca multe alte lucruri. – Acum, el nu ne va mai da această parte a doua. Rămâne ca forţele noastre de cunoaştere să distingă în mod just taina încarnării de taina încorporării, şi încrucişările dintre liniile individualităţilor. El a încheiat cu ceea ce a traversat ca un fir roşu revelaţiile înţelepciunii sale: Misterul lui Novalis, Rafael, Ioan... Am fost conduşi mereu şi mereu la acest mister, pornind de la cele mai diferite aspecte. El ne-a dat în ajunul acelei zile de Mihaeli ultimul, cel mai dificil dintre mistere, fiindcă se încrucişează cu linia unei alte individualităţi – apoi s-a întrerupt...”

Ceea ce era schiţat aici de Marie Steiner sub forma unei declaraţii încă verbale a lui Rudolf Steiner a fost confirmat de dr. Ludwig Noll, care era, alături de Ita Wegman, medicul curant al lui Rudolf Steiner:

La învierea lui Lazăr, entitatea spirituală a lui Ioan Botezătorul, care de la moartea sa adumbrise grupul ucenicilor, ar fi pătruns în cel ce fusese Lazăr până la nivelul sufletului conştienţei, şi de jos venea entitatea lui Lazăr, astfel că cei doi s-au întrepătruns. Acesta este apoi, după învierea lui Lazăr, Ioan, “ucenicul pe care Domnul îl iubea”. (Compară şi conferinţa a 6-a din “Evanghelia lui Marcu”, unde Ilie este descris ca fiind sufletul-grup al ucenicilor).

După doamna dr. M. Kirchner-Bockholt, Rudolf Steiner i-a dat doamnei dr. Ita Wegman explicaţia următoare: “În această epocă, Lazăr nu îşi putea realiza dezvoltarea în mod plenar, pornind de la forţele pământeşti, decât până la sufletul raţiunii sau afectiv; Misteriul de pe Golgotha are loc în epoca a patra postatlanteană, în momentul în care fusese dezvoltat acest suflet al raţiunii sau afectiv. De aceea, el trebuia să primească de la o altă entitate cosmică ceea ce există de la sufletul conştienţei în sus, Manasul, Buddhi şi Atma. Astfel, în faţa lui Christos stătea un om a cărui entitate se înălţa din adâncurile Pământului până la cele mai înalte culmi ale Cerului, care purta în sine un corp fizic desăvârşit în toate părţile sale constitutive, până la părţile constitutive spirituale Manas, Buddhi, Atma, care vor putea fi dezvoltate de toţi oamenii abia într-un viitor îndepărtat.” (Foaia informativă, anul 40, nr. 48, din 1 decembrie 1963).

În octombrie 1924, Ita Wegman scria Helenei Finckh: “Iubită Doamnă Finckh. Dr. Steiner ne-a dat încuviinţarea să spunem că el este de acord ca dvs. să daţi meditaţia lui Mihael celor care o cer. El a fost de acord, de asemenea, ca dvs. să le citiţi membrilor conferinţa, dar atunci dvs. ar trebui să aşteptaţi până când Dr. mai adaugă ceva la conferinţa de Mihaeli, pentru a clarifica taina care există între Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul.”

Vezi, în acest sens, şi: Hella Wiesberger: “Despre cercetarea lui Rudolf Steiner asupra lui Hiram-Ioan” (“Zur Hiram-Johannes-Forschung Rudolf Steiners”), ca anexă la volumul “Despre istoria şi din conţinuturile secţiunii de cunoaştere cultică a Şcolii Esoterice 1904-1914” (“Zur Geschichte und aus den Inhalten der erkenntniskultischen Abteilung der Esoterische Schule 1904-1914”), paginile 423 şi urm.