Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTĂ ŞI CUNOAŞTEREA ARTEI

GA 271


NOTE

Referitor la textele de bază: Prima conferinţă, prezentată în cadrul Asociaţiei Goethe din Viena, a fost editată sub formă de autoreferat de Rudolf Steiner însuşi şi ea a apărut în 1909, ca o a doua ediţie, cu o prefaţă şi cu observaţii. În această formă, ea a fost tipărită de atunci în repetate rânduri. A doua conferinţă, prezentată în faţa membrilor secţiei germane a Societăţii Teosofice, a fost editată în 1910, tot de Rudolf Steiner.

Conferinţele a treia, a patra, a cincea şi a şasea (fiecare având două părţi), au fost prezentate în Casa Artelor numită “Das Reich”, întemeiată de Alexander von Bernus la München. Numele stenografilor nu sunt cunoscute. În prefaţa la prima ediţie, editată de ea în 1941, a volumului “Artă şi cunoaştere artistică”, Marie Steiner relatează următoarele:

“La zece ani după ce scrisese prefaţa la ediţia a doua a conferinţei sale “Goethe, părinte al unei noi estetici”, prezentată în cadrul Asociaţiei Goethe din Viena şi editată apoi de el, Rudolf Steiner a prezentat la München, la rugămintea multor artişti care se chinuiau cu problema esteticii, două conferinţe, care întregesc şi aprofundează ceea ce el exprimase cu treizeci de ani în urmă drept concepţia sa estetică. Perspectivele pe care le deschisese odinioară pentru acest domeniu al forţelor conştienţei umane îşi găsesc aici extinderea şi aprofundarea. Ele sunt o dovadă surprinzătoare a bazelor sigure pe care deja în anii tinereţii se sprijinea acea cunoaştere despre spirit care a condus concepţiile lui Rudolf Steiner despre problemele lumii şi vieţii, în cadrul unei evoluţii liniare, la întemeierea unei ştiinţe spirituale.

O modestie înţeleaptă i-a spus să aştepte până când îşi va fi însuşit pe deplin cuceririle ştiinţei moderne, pentru a porni apoi la edificarea concretă şi la vestirea acestei ştiinţe despre spirit. Între timp, el a căutat să modeleze vorbirea care se materializa din ce în ce mai mult, spre o transformare într-un instrument adecvat pentru o cunoaştere spirituală superioară.

Când aceste conferinţe au fost prezentate la München, probabil că ele au fost încă prea puţin înţelese, cu toate că au trezit un interes viu, ceea ce s-a manifestat din punct de vedere exterior şi în faptul că, după părerea organizatorilor, ea ar fi putut să fie prezentată nu de două ori, ci de patru ori, în faţa unor săli pline. Din păcate, stenogramele sunt deficitare şi la început au fost resimţite drept aproape inutilizabile. Dar după cei douăzeci şi trei de ani care s-au scurs de atunci, esenţialul înşiruirilor sale de gânduri apare atât de clar în faţa ochilor, încât lacunele şi inexactităţile resimţite dureros se dau înapoi în faţa acestui esenţial, care vrea să fie salvat.

Deoarece fiecare dintre aceste conferinţe a fost prezentată de două ori, ele se completează reciproc, fiindcă Rudolf Steiner vorbea în mod liber şi aducea mereu alte întorsături de frază, deschidea mereu alte puncte de vedere. Două asemenea conferinţe au şi fost publicate deja, în varianta care le este proprie, drept broşuri separate. Ni se pare că nu e lipsit de importanţă să facem cunoscută şi cea de-a doua variantă. Ceea ce într-una din stenograme poate că nu apare absolut clar îşi primeşte o lămurire mai apropiată prin cuvântul puţin altfel formulat în cea de-a doua. Prima conferinţă pornise de la Goethe; când a fost prezentată a doua oară, acest lucru este evitat şi expunerea se dezvoltă şi fără acest punct de sprijin, din propria ei forţă. Alăturarea conferinţelor prezentate în două perioade de viaţă diferite – 1888 şi 1918 – este de un interes deosebit.

În mijloc – anul 1909 – cade o conferinţă pe care Rudolf Steiner a ‘improvizat-o’ o dată – aşa se poate spune – cu o ocazie festivă, la Ramura din Berlin a Societăţii Antroposofice. A fost un episod din cadrul restului activităţii sale spiritual-ştiinţifice şi el a acţionat ca un stimulent pentru viaţa artistică incipientă a societăţii. Va fi şi ea inclusă în volumul de faţă şi ea îşi va revărsa intensa lumină spirituală asupra conferinţelor prezentate într-o formă de exprimare mai pământească.”

S-ar putea ca şi stenograma făcută de o mână necunoscută la cea de-a şaptea conferinţă, prezentată în faţa celor aproximativ 60 de pictori invitaţi în atelierul Mariei Strakosch-Giesler de la Viena, să conţină deficienţe şi lacune.

Conferinţa de la Dornach, din ziua de 12 septembrie 1920, a fost prezentată în faţa membrilor Societăţii Antroposofice din Dornach şi a fost stenografiată de Helene Finckh, stenografă profesionistă; la fel şi ultima conferinţă din volumul de faţă, prezentată la 9 aprilie 1921 în timpul celui de-al doilea curs public al Şcolii Superioare de la Goetheanum.

Titlul volumului a fost dat de Marie Steiner. Titlurile conferinţelor au fost date de Rudolf Steiner; titlul conferinţei din 12 septembrie 1920 a fost dat de Marie Steiner pentru ediţia în volum separat din anul 1928.

În legătură cu tematica volumului de faţă, vezi printre altele şi capitolul final al lucrării Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume (Cunoaştere şi creaţie artistică) din anul 1886, GA 2; introducerea la volumul 2 din seria scrierilor de ştiinţe naturale ale lui Goethe (Secţiunea: De la artă la ştiinţă) din anul 1887, GA 1 b; preludiul şi intermezzo la drama-mister Poarta iniţierii din anul 1910, GA 14 şi, dintre numeroasele expuneri despre artă din anii 1915-1918, în special cele două conferinţe despre estetică şi morală, Dornach, 5 şi 6 august 1916, în Enigma omului, GA 170.

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Ediţiei Opere Complete (GA) sunt indicate la trimiteri cu numărul bibliografic. Vezi şi tabelul de la sfârşitul volumului.

  1. Galileo Galilei, (1564-1642), matematician, filosof, fizician.

  2. “De n-ar fi ochiul meu solar...”: Goethe, Scrieri de ştiinţe naturale, editate şi comentate de Rudolf Steiner în “Literatura naţională germană” a lui Kürschner, vol. 3, p. 88, reeditare Dornach 1975, 5 volume, GA 1 a-c.

  3. Alexander Gottlieb Baumgarten, (1714-1762), filosof; “Aesthetica”, 2 volume, 1750, 1758.

  4. Johann Joachim Winckelmann, (1717-1768) , arheolog; “Istoria artei antice”, 1764.

  5. Gotthold Ephraim Lessing, (1729-1781), scriitor, critic, filosof; “Laokoon: sau despre graniţele dintre pictură şi poezie”, 1766.

  6. Aristotel, (384-322 î. Chr.), filosof grec.

  7. Platon, (um 428-um 347 v. Chr.), filosof grec.
    Platon a declarat, pur şi simplu, că arta plastică şi cea dramatică sunt dăunătoare: Platon, “Ion” şi “Statul”, cărţile 3 şi 10 din “Dialogurile”, volumele 3 şi 5, Leipzig 1916, p. 124, 407 şi urm. (numărătoarea făcută de Spephanus 540/541 “Ion” şi 411/412 şi 607/608 “Statul”).

  8. “Natură! Noi suntem înconjuraţi şi îmbrăţişaţi de ea”: Goethe, “Către natură!” – “Scrieri de ştiinţe naturale”, vezi trimiterea la p. 15, vol. 2, p. 5 urm.

  9.  “Când natura sănătoasă...”: Goethe, “Winckelmann şi secolul său”, în scrisori şi articole editate de Goethe.

  10. “Ciudăţenia...”: Goethe, “Winckelmann” (Introducere).

  11. Articolul lui Goethe “Puterea de judecată intuitivă”: în “Scrieri de ştiinţe naturale”.

  12. Friedrich von Schiller, (1759-1805), poet;

  13. La 23 august 1794: Goethe răspunde la 27 august şi scrie, printre altele: “... Scrisoarea dvs., în care faceţi cu mână prietenoasă bilanţul existenţei mele...”

  14. Immanuel Kant, (1724-1804) , filosof.

  15. Friedrich Theodor Vischer, (1807-1887) , scriitor şi filosof.

  16. Vischer... “Estetica este încă la începuturile ei”: Textual: “Estetica, aşa cum închide ea acum o lume terminată, trebuie doar să ţină deschisă perspectiva spre acest viitor al artei, cât şi al ştiinţei ei, după cum s-a remarcat deja înainte şi în aceasta va consta cândva proba ei.” Vezi “Estetica sau ştiinţa frumosului”, Reutlingen şi Leipzig 1846, Introducere, p. 410, ultima frază.

  17. “Scrisori despre educaţia estetică”: Schiller, “Despre educaţia estetică a omului, într-o serie de scrisori”, 1795.

  18. Kant... “plăcere dezinteresată”: Textual: “Gustul este capacitatea de a aprecia un obiect sau un mod de reprezentare printr-o plăcere sau neplăcere, fără orice interes. Obiectul unei asemenea plăceri se numeşte frumos.” Vezi “Critica puterii de judecată”, Partea 1, §§ 5 şi 17.

  19. “Omul este om pe de-a-ntregul...”: Schiller, “Despre educaţia estetică a omului...”, Scrisoarea a 15-a.

  20. Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling, (1775-1854), filosof.

  21. Eduard von Hartmann, (1842-1906) , filosof.
    Eduard von Hartmann crede: vezi “Estetica” sa, Partea 1 (Capitolul “Schelling”, p. 42-44), Leipzig 1886.

  22. Georg Friedrich Wilhelm Hegel, (1770-1831), filosof.

  23. Citate din Hegel: Redate de Rudolf Steiner după Eduard von Hartmann în “Estetica germană de la Kant încoace”, Leipzig, fără an, p. 120; la Hegel, vezi “Prelegeri de estetică”, Capitolul 1, “Noţiunea de frumos” (volumul 10 din ediţia completă editată de H. G. Hotho, p. 141), Berlin 1842.

  24. Theodor Vischer numeşte frumosul: Vezi “Estetica sau ştiinţa despre frumos” (Partea 1 “Metafizica frumosului”, §13, p. 53, §19, p. 72, §24, p. 80), Reutlingen şi Leipzig 1846.

  25. Gustav Theodor Fechner, (1801-1887), fizician, psiholog, filosof. “Şcoală premergătoare esteticii”, 2 părţi, Leipzig 1876.

  26. Johann Heinrich Merck (pseudonim: Joh. Heinrich Reinhardt junior), (1741-1791), scriitor, publicist.
    Citat din Merck: Vezi Goethe,“Poezie şi adevăr”, Partea a 4-a, Cartea a 18-a.

  27. “Tu cugetă la Ce...”: Faust II, Actul 2, laborator.

  28. Goethe: ... “Eu nu m-am oprit”: În “Stimulent important printr-un singur cuvânt de duh”, în “Scrieri de ştiinţe naturale”, vezi trimiterea la p. 15, vol. 2, p. 34..

  29. ca să folosim un cuvânt al lui Goethe: vezi “Către natură!” Comp. nota 8

  30. “Frumosul este o manifestare...” şi
    “Cel căruia natura începe să-i dezvăluie taina ei vădită...” /“Poetul e nevoit...” / “În floare, legea vegetală...”: fiecare în Goethe, “Maxime în proză”. Vezi Scrieri de ştiinţe naturale, trimiterea la p. 15, vol. 4, Secţiunea a 2-a.

  31. “În natură, nu există nimic frumos...”: Goethe, Convorbiri cu Eckermann III, 82.

  32. Johann Peter Eckermann, (1792-1854), scriitor.

  33. Goethe consideră că cea mai înaltă misiune a artei: vezi “Poezie şi adevăr”, Partea a 3-a, Cartea a 11-a.

  34. Goethe, “măreţia artei”: “Maxime în proză”, vezi nota 30.

  35. Eduard von Hartmann... “Filosofia frumosului”: “Filosofia frumosului. 2 părţi sistem. ale esteticii”, 1885-1887.

  36. Goethe: “Înaltele opere de artă...”: În “Călătorie în Italia”, Roma, 6 septembrie 1787, vezi nota 77.

  37. Walther von Goethe: nepot al lui Johann Wolfgang von Goethe.

  38. Thales din Milet, (625-547 î. Chr.), filosof şi matematician grec.

  39. Goethe ... “Aici e necesitate...”: Vezi nota 77.

  40. Robert Vischer, (1847-1933), istoric de artă. “Frumosul şi arta – Introducere în estetică”, Stuttgart 1898.

  41. Theodor Vischer, vezi nota 15.
    Christian Hermann Weiße, (1801-1866), filosof, “Sistemul esteticii ca ştiinţă despre ideea de frumos”, Leipzig 1830.
    Moritz Carrière, (1817-1895), filosof şi estetician: “Estetică. Ideea de frumos şi realizarea ei în viaţă şi în artă”, Leipzig 1885; “Arta în contextul evoluţiei culturii şi idealurile omenirii”, Leipzig 1863-1873.
    Max Schasler, (1819-1903), filosof şi estetician: Estetică. Partea 1: Lumea frumosului”, Partea a 2-a: “Domeniul artei”, Leipzig, 1886; “Istorie critică a esteticii”, Berlin 1871/72.
    Rudolf Hermann Lotze, (1817-1881), fiziolog şi filosof. “Despre condiţiile frumosului artistic”, Göttingen 1847; “Istoria esteticii în Germania”, München 1868.
    Robert Zimmermann, : vezi nota 68.

  42. Jean Paul (Johann Paul Friedrich Richter), (1763-1825), poet, “Preşcoala esteticii”; Berlin 1879.

  43. Leo Nikolaevici Tolstoi, conte, (1828-1910), scriitor rus. “Ce este arta?” studiu; tradus de Alexis Markow, 1898.

  44. “... articolul lui Goethe sub formă de dialog”: “Despre adevărul şi verosimilitatea operelor de artă – un dialog” (Propyläen. Partea I din vol. I, 1798).

  45. Leonardo da Vinci, (1452-1519), pictor italian, sculptor, constructor, desenator şi naturalist.
    Cina cea de Taină: Pictură murală, 1495-1497, Milano, Santa Maria delle Grazie.

  46. “Doar prin a frumuseţii auroră”: Din poezia “Artiştii” de Schiller. În ediţiile operelor lui Schiller citim “Doar prin a frumuseţii poartă...” În conferinţa din 4 decembrie 1922, Stuttgart, Rudolf Steiner s-a pronunţat în felul următor asupra acestor versuri, în Corelaţii spirituale în alcătuirea organismului uman, GA 218: “... Schiller are dreptate când spune: ‘Doar prin a frumuseţii auroră, ajungi pe al cunoaşterii tărâm’, pasaj care e tipărit în cărţi drept: ‘Doar prin a frumuseţii poartă...’ Dacă un artist face o dată o greşeală de ortografie, bineînţeles că posteritatea va transmite mai departe, prin tradiţie, acea greşeală. Bineînţeles că poezia spune: ‘Doar prin a frumuseţii auroră... ‘ Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă: Întreaga cunoaşterea e luată din artă. În fond, nu există cunoaştere care să nu fie intim înrudită cu arta.” (în germană: Morgenrot = auroră, Morgentor = poarta dimineţii – n. t.).

  47. Goethe: “Cel căruia natura...”: vezi nota 30.

  48. Teoria goetheană a metamorfozei: vezi Goethe, Scrieri de ştiinţe naturale.

  49. Clădirea... din Dornach, de lângă Basel: Rudolf Steiner, “Ideea clădirii Goetheanum”, o conferinţă cu proiecţii, prezentată la 29 iunie 1921 La Berna, cu multe imagini ale Primului Goetheanum, Dornach 1932, Stuttgart 1958.

  50. Raffael (Raffaelo Santi), (1483-1520), pictor şi constructor italian.

  51. Paul Cézanne, (1839-1906), pictor francez.
    Ferdinand Hodler, (1853-1918), pictor elveţian.

  52. mister al culorii: vezi Rudolf Steiner Esenţa culorilor, GA 291.

  53. Paul Signac, (1863-1935), pictor şi grafician francez.

  54. Gustav Klimt, (1862-1918), pictor şi desenator austriac.

  55. Goethe... “Muzica...”: vezi nota 34.

  56. Goethe însuşi a creat această expresie, “sensibil-suprasensibil”: În “Istoria studiilor mele botanice” (vezi trimiterea la p. 15, Goethe, Scrieri de ştiinţe naturale, vol. 1), Goethe scrie: După cum “plantele pot fi subsumate unei singure noţiuni, mi-a devenit treptat din ce în ce mai clar şi mai clar că percepţia mai poate fi însufleţită într-un mod superior: o cerinţă care îmi plana pe atunci în faţa ochilor, sub forma sensibilă a unei plante originare suprasensibile.” La aceasta se referă Rudolf Steiner în introducerea sa la acest volum când scrie: “Forma ideatică, tipul organismelor, are caracteristic faptul că el constă din elemente spaţial-temporale, de aceea el i-a apărut lui Goethe drept o formă sensibil-suprasensibilă.”

  57. Goethe... “Vreau să vă spun ceva...”: Textual: “Vreau să vă destăinui un lucru, care vă va ajuta imediat să treceţi peste multe greutăţi şi care vă va fi de folos toată viaţa. Descoperirile mele nu pot deveni populare; cine crede acest lucru şi caută să-l realizeze este în eroare. Ele n-au fost scrise pentru masele largi, ci doar pentru câţiva oameni care vor şi caută ceva asemănător şi sunt angajaţi în direcţii asemănătoare.” “Convorbiri cu Eckermann”, 11 octombrie 1828.

  58. om de duh: Richard Wahle, “Tragicomedia înţelepciunii”, Viena şi Leipzig 1915, p. 132.

  59. grup statuar care urmează să fie executat în lemn: Vezi nota 49.

  60. Christian Morgenstern, (1871-1914), scriitor, poet.
    Citate din Morgenstern: Textual: “Orice flecăreală are ca temelie necunoaşterea sensului şi valorii cuvântului izolat. Pentru flecar, vorbirea e ceva nebulos. Dar şi ea i-o plăteşte cu vârf şi îndesat: ‘nebulosului’, ‘confuzului’”. “Trepte”: Vorbirea, 1913. “Dorul vieţii mele este un dor adesea copleşitor după creaţia practică în stil mare. Sculptura (şi arhitectura) ar fi cazul meu cel mai înalt. Iubirea mea cea mai mare am avut-o întotdeauna faţă de ceea ce e concret-obiectual, faţă de linie, culoare, sunet în sine. Deja el singur a putut să mă răpească, deci, cu atât mai mult legăturile sale organice.” “Trepte”: In me ipsum, 1897.

  61. Emil Du Bois-Reymond, (1818 – 1896), fiziolog german.
    Du Bois-Reymond ... acolo unde materia bântuie prin spaţiu: În: “Despre limitele cunoaşterii naturii”, Leipzig 1872, citim: “Niciodată nu vom şti mai bine decât ştim astăzi ce anume, după cum obişnuia să spună Paul Erman, ‘bântuie prin spaţiu’ ‘aici’, unde există materie.

  62. Citat din Morgenstern: Din “Trepte” (Imaginea lumii: La poartă), 1912.

  63. Christian Friedrich Hebbel, (1813-1863), poet.

  64. Franz Grillparzer, (1818-1896), poet austriac.

  65. Citat din Morgenstern: Vezi nota 60.

  66. Citat din Morgenstern: Din “Trepte” (Imaginea lumii: La poartă), 1912.

  67. Georg Christoph Lichtenberg, (1742-1799), fizician şi scriitor.
    Cuvântul lui Lichtenberg: Textual: “Există în Germania, puteţi conta pe asta, mai mulţi scriitori decât le este necesar celor patru părţi ale lumii, pentru binele lor.” Vezi “Aforisme”, alese şi prefaţate de Albert Leitzmann, Insel Verlag, Leipzig, fără an, p. 30.

  68. Johann Friedrich Herbart, (1776-1841), filosof.

  69. Robert Zimmermann, (1824-1898), estetician şi filosof. Unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai şcolii lui Herbart. “Estetica”, volumul 1: “Istoria esteticii ca ştiinţă filosofică”, 1858; volumul 2: “Estetica generală ca ştiinţă a formelor”, 1865; “Studii şi articole de critică referitoare la filosofie şi estetică”, 1870.

  70. Isaac Newton, (1643-1727), matematician, fizician şi filosof englez.

  71. maxima schilleriană: Textual: “În această constă, aşadar, adevăratul secret artistic al maestrului, că el nimiceşte materia prin formă...”, “Despre educaţia estetică a omului într-o serie de scrisori”, Scrisoarea 22.

  72. Robert Zimmermann şi-a intitulat cartea... “Antroposofie”: “Antroposofie pe scurt. Schiţa unui sistem al unei concepţii ideale despre lume, pe o bază realistă”, Viena 1882.

  73. Eduard von Hartmann: “Estetică”, ediţia a 2-a, Leipzig 1882.

  74. Novalis (Friedrich von Hardenberg), (1772-1801), poet.

  75. Sophie Wilhelmina von Kühn: Logodna (neoficială) dintre Novalis şi Sophie von Kühn a avut loc la 15 martie 1795.

  76. În sensul lui Gustav Fechner: Gustav Theodor Fechner, “Estetica experimentală”, Leipzig 1871: “Şcoală premergătoare esteticii”, Leipzig 1876.

  77. Goethe: Aici e necesitate, aici e Dumnezeu: Textual: “Înaltele operele de artă au fost create, totodată, drept cele mai înalte opere ale naturii, de către oameni, după nişte legi adevărate şi naturale. Tot ceea ce e arbitrar, închipuit, dispare: aici e necesitate, aici e Dumnezeu.” “Călătorie în Italia”, Roma, 6 septembrie 1787.

  78. Baruch Spinoza (Benedictus de Bento Despinoza), (1632-1677), filosof olandez.
    Johann Gottfried Herder, (1744-1803), filosof şi poet.

  79. Doar prin a frumuseţii auroră: Vezi nota 46.

  80. Plăsmuieşte, artist, nu vorbi: “Plăsmuieşte, artist! Nu vorbi! Doar o suflare fie poezia ta!” Motto la secţiunea “Artă” din poeziile lui Goethe.