Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA271PrecedentaUrmătoarea

Corecturi

Rudolf Steiner
ARTĂ ȘI CUNOAȘTEREA ARTEI

GA 271

NOTE

Referitor la textele de bază: Prima conferință, prezentată în cadrul Asociației Goethe din Viena, a fost editată sub formă de autoreferat de Rudolf Steiner însuși și ea a apărut în 1909, ca o a doua ediție, cu o prefață și cu observații. În această formă, ea a fost tipărită de atunci în repetate rânduri. A doua conferință, prezentată în fața membrilor secției germane a Societății Teosofice, a fost editată în 1910, tot de Rudolf Steiner.

Conferințele a treia, a patra, a cincea și a șasea (fiecare având două părți), au fost prezentate în Casa Artelor numită „Das Reich”, întemeiată de Alexander von Bernus la München. Numele stenografilor nu sunt cunoscute. În prefața la prima ediție, editată de ea în 1941, a volumului „Artă și cunoaștere artistică”, Marie Steiner relatează următoarele:

„La zece ani după ce scrisese prefața la ediția a doua a conferinței sale „Goethe, părinte al unei noi estetici”, prezentată în cadrul Asociației Goethe din Viena și editată apoi de el, Rudolf Steiner a prezentat la München, la rugămintea multor artiști care se chinuiau cu problema esteticii, două conferințe, care întregesc și aprofundează ceea ce el exprimase cu treizeci de ani în urmă drept concepția sa estetică. Perspectivele pe care le deschisese odinioară pentru acest domeniu al forțelor conștienței umane își găsesc aici extinderea și aprofundarea. Ele sunt o dovadă surprinzătoare a bazelor sigure pe care deja în anii tinereții se sprijinea acea cunoaștere despre spirit care a condus concepțiile lui Rudolf Steiner despre problemele lumii și vieții, în cadrul unei evoluții liniare, la întemeierea unei științe spirituale.

O modestie înțeleaptă i-a spus să aștepte până când își va fi însușit pe deplin cuceririle științei moderne, pentru a porni apoi la edificarea concretă și la vestirea acestei științe despre spirit. Între timp, el a căutat să modeleze vorbirea care se materializa din ce în ce mai mult, spre o transformare într-un instrument adecvat pentru o cunoaștere spirituală superioară.

Când aceste conferințe au fost prezentate la München, probabil că ele au fost încă prea puțin înțelese, cu toate că au trezit un interes viu, ceea ce s-a manifestat din punct de vedere exterior și în faptul că, după părerea organizatorilor, ea ar fi putut să fie prezentată nu de două ori, ci de patru ori, în fața unor săli pline. Din păcate, stenogramele sunt deficitare și la început au fost resimțite drept aproape inutilizabile. Dar după cei douăzeci și trei de ani care s-au scurs de atunci, esențialul înșiruirilor sale de gânduri apare atât de clar în fața ochilor, încât lacunele și inexactitățile resimțite dureros se dau înapoi în fața acestui esențial, care vrea să fie salvat.

Deoarece fiecare dintre aceste conferințe a fost prezentată de două ori, ele se completează reciproc, fiindcă Rudolf Steiner vorbea în mod liber și aducea mereu alte întorsături de frază, deschidea mereu alte puncte de vedere. Două asemenea conferințe au și fost publicate deja, în varianta care le este proprie, drept broșuri separate. Ni se pare că nu e lipsit de importanță să facem cunoscută și cea de-a doua variantă. Ceea ce într-una din stenograme poate că nu apare absolut clar își primește o lămurire mai apropiată prin cuvântul puțin altfel formulat în cea de-a doua. Prima conferință pornise de la Goethe; când a fost prezentată a doua oară, acest lucru este evitat și expunerea se dezvoltă și fără acest punct de sprijin, din propria ei forță. Alăturarea conferințelor prezentate în două perioade de viață diferite – 1888 și 1918 – este de un interes deosebit.

În mijloc – anul 1909 – cade o conferință pe care Rudolf Steiner a ‘improvizat-o’ o dată – așa se poate spune – cu o ocazie festivă, la Ramura din Berlin a Societății Antroposofice. A fost un episod din cadrul restului activității sale spiritual-științifice și el a acționat ca un stimulent pentru viața artistică incipientă a societății. Va fi și ea inclusă în volumul de față și ea își va revărsa intensa lumină spirituală asupra conferințelor prezentate într-o formă de exprimare mai pământească.”

S-ar putea ca și stenograma făcută de o mână necunoscută la cea de-a șaptea conferință, prezentată în fața celor aproximativ 60 de pictori invitați în atelierul Mariei Strakosch-Giesler de la Viena, să conțină deficiențe și lacune.

Conferința de la Dornach, din ziua de 12 septembrie 1920, a fost prezentată în fața membrilor Societății Antroposofice din Dornach și a fost stenografiată de Helene Finckh, stenografă profesionistă; la fel și ultima conferință din volumul de față, prezentată la 9 aprilie 1921 în timpul celui de-al doilea curs public al Școlii Superioare de la Goetheanum.

Titlul volumului a fost dat de Marie Steiner. Titlurile conferințelor au fost date de Rudolf Steiner; titlul conferinței din 12 septembrie 1920 a fost dat de Marie Steiner pentru ediția în volum separat din anul 1928.

În legătură cu tematica volumului de față, vezi printre altele și capitolul final al lucrării Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheană despre lume (Cunoaștere și creație artistică) din anul 1886, GA 2; introducerea la volumul 2 din seria scrierilor de științe naturale ale lui Goethe (Secțiunea: De la artă la știință) din anul 1887, GA 1 b; preludiul și intermezzo la drama-mister Poarta inițierii din anul 1910, GA 14 și, dintre numeroasele expuneri despre artă din anii 1915-1918, în special cele două conferințe despre estetică și morală, Dornach, 5 și 6 august 1916, în Enigma omului, GA 170.

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Ediției Opere Complete (GA) sunt indicate la trimiteri cu numărul bibliografic. Vezi și tabelul de la sfârșitul volumului.

  1. Galileo Galilei, (1564-1642), matematician, filosof, fizician.
  2. „De n-ar fi ochiul meu solar...”: Goethe, Scrieri de științe naturale, editate și comentate de Rudolf Steiner în „Literatura națională germană” a lui Kürschner, vol. 3, p. 88, reeditare Dornach 1975, 5 volume, GA 1 a-c.
  3. Alexander Gottlieb Baumgarten, (1714-1762), filosof; „Aesthetica”, 2 volume, 1750, 1758.
  4. Johann Joachim Winckelmann, (1717-1768) , arheolog; „Istoria artei antice”, 1764.
  5. Gotthold Ephraim Lessing, (1729-1781), scriitor, critic, filosof; „Laokoon: sau despre granițele dintre pictură și poezie”, 1766.
  6. Aristotel, (384-322 î. Chr.), filosof grec.
  7. Platon, (um 428-um 347 v. Chr.), filosof grec.
    Platon a declarat, pur și simplu, că arta plastică și cea dramatică sunt dăunătoare: Platon, „Ion” și „Statul”, cărțile 3 și 10 din „Dialogurile”, volumele 3 și 5, Leipzig 1916, p. 124, 407 și urm. (numărătoarea făcută de Spephanus 540/541 „Ion” și 411/412 și 607/608 „Statul”).
  8. „Natură! Noi suntem înconjurați și îmbrățișați de ea”: Goethe, „Către natură!” – „Scrieri de științe naturale”, vezi trimiterea la p. 15, vol. 2, p. 5 urm.
  9. „Când natura sănătoasă...”: Goethe, „Winckelmann și secolul său”, în scrisori și articole editate de Goethe.
  10. „Ciudățenia...”: Goethe, „Winckelmann” (Introducere).
  11. Articolul lui Goethe „Puterea de judecată intuitivă”: în „Scrieri de științe naturale”.
  12. Friedrich von Schiller, (1759-1805), poet;
  13. La 23 august 1794: Goethe răspunde la 27 august și scrie, printre altele: „... Scrisoarea dvs., în care faceți cu mână prietenoasă bilanțul existenței mele...”
  14. Immanuel Kant, (1724-1804) , filosof.
  15. Friedrich Theodor Vischer, (1807-1887) , scriitor și filosof.
  16. Vischer... „Estetica este încă la începuturile ei”: Textual: „Estetica, așa cum închide ea acum o lume terminată, trebuie doar să țină deschisă perspectiva spre acest viitor al artei, cât și al științei ei, după cum s-a remarcat deja înainte și în aceasta va consta cândva proba ei.” Vezi „Estetica sau știința frumosului”, Reutlingen și Leipzig 1846, Introducere, p. 410, ultima frază.
  17. „Scrisori despre educația estetică”: Schiller, „Despre educația estetică a omului, într-o serie de scrisori”, 1795.
  18. Kant... „plăcere dezinteresată”: Textual: „Gustul este capacitatea de a aprecia un obiect sau un mod de reprezentare printr-o plăcere sau neplăcere, fără orice interes. Obiectul unei asemenea plăceri se numește frumos.” Vezi „Critica puterii de judecată”, Partea 1, §§ 5 și 17.
  19. „Omul este om pe de-a-ntregul...”: Schiller, „Despre educația estetică a omului...”, Scrisoarea a 15-a.
  20. Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling, (1775-1854), filosof.
  21. Eduard von Hartmann, (1842-1906) , filosof.
    Eduard von Hartmann crede: vezi „Estetica” sa, Partea 1 (Capitolul „Schelling”, p. 42-44), Leipzig 1886.
  22. Georg Friedrich Wilhelm Hegel, (1770-1831), filosof.
  23. Citate din Hegel: Redate de Rudolf Steiner după Eduard von Hartmann în „Estetica germană de la Kant încoace”, Leipzig, fără an, p. 120; la Hegel, vezi „Prelegeri de estetică”, Capitolul 1, „Noțiunea de frumos” (volumul 10 din ediția completă editată de H. G. Hotho, p. 141), Berlin 1842.
  24. Theodor Vischer numește frumosul: Vezi „Estetica sau știința despre frumos” (Partea 1 „Metafizica frumosului”, §13, p. 53, §19, p. 72, §24, p. 80), Reutlingen și Leipzig 1846.
  25. Gustav Theodor Fechner, (1801-1887), fizician, psiholog, filosof. „Școală premergătoare esteticii”, 2 părți, Leipzig 1876.
  26. Johann Heinrich Merck (pseudonim: Joh. Heinrich Reinhardt junior), (1741-1791), scriitor, publicist.
    Citat din Merck: Vezi Goethe,„Poezie și adevăr”, Partea a 4-a, Cartea a 18-a.
  27. „Tu cugetă la Ce...”: Faust II, Actul 2, laborator.
  28. Goethe: ... „Eu nu m-am oprit”: În „Stimulent important printr-un singur cuvânt de duh”, în „Scrieri de științe naturale”, vezi trimiterea la p. 15, vol. 2, p. 34..
  29. ca să folosim un cuvânt al lui Goethe: vezi „Către natură!” Comp. nota 8
  30. „Frumosul este o manifestare...” și
    „Cel căruia natura începe să-i dezvăluie taina ei vădită...” /„Poetul e nevoit...” / „În floare, legea vegetală...”: fiecare în Goethe, „Maxime în proză”. Vezi Scrieri de științe naturale, trimiterea la p. 15, vol. 4, Secțiunea a 2-a.
  31. „În natură, nu există nimic frumos...”: Goethe, Convorbiri cu Eckermann III, 82.
  32. Johann Peter Eckermann, (1792-1854), scriitor.
  33. Goethe consideră că cea mai înaltă misiune a artei: vezi „Poezie și adevăr”, Partea a 3-a, Cartea a 11-a.
  34. Goethe, „măreția artei”: „Maxime în proză”, vezi nota 30.
  35. Eduard von Hartmann... „Filosofia frumosului”: „Filosofia frumosului. 2 părți sistem. ale esteticii”, 1885-1887.
  36. Goethe: „Înaltele opere de artă...”: În „Călătorie în Italia”, Roma, 6 septembrie 1787, vezi nota 77.
  37. Walther von Goethe: nepot al lui Johann Wolfgang von Goethe.
  38. Thales din Milet, (625-547 î. Chr.), filosof și matematician grec.
  39. Goethe ... „Aici e necesitate...”: Vezi nota 77.
  40. Robert Vischer, (1847-1933), istoric de artă. „Frumosul și arta – Introducere în estetică”, Stuttgart 1898.
  41. Theodor Vischer, vezi nota 15.
    Christian Hermann Weiße, (1801-1866), filosof, „Sistemul esteticii ca știință despre ideea de frumos”, Leipzig 1830.
    Moritz Carrière, (1817-1895), filosof și estetician: „Estetică. Ideea de frumos și realizarea ei în viață și în artă”, Leipzig 1885; „Arta în contextul evoluției culturii și idealurile omenirii”, Leipzig 1863-1873.
    Max Schasler, (1819-1903), filosof și estetician: Estetică. Partea 1: Lumea frumosului”, Partea a 2-a: „Domeniul artei”, Leipzig, 1886; „Istorie critică a esteticii”, Berlin 1871/72.
    Rudolf Hermann Lotze, (1817-1881), fiziolog și filosof. „Despre condițiile frumosului artistic”, Göttingen 1847; „Istoria esteticii în Germania”, München 1868.
    Robert Zimmermann, : vezi nota 68.
  42. Jean Paul (Johann Paul Friedrich Richter), (1763-1825), poet, „Preșcoala esteticii”; Berlin 1879.
  43. Leo Nikolaevici Tolstoi, conte, (1828-1910), scriitor rus. „Ce este arta?” studiu; tradus de Alexis Markow, 1898.
  44. „... articolul lui Goethe sub formă de dialog”: „Despre adevărul și verosimilitatea operelor de artă – un dialog” (Propyläen. Partea I din vol. I, 1798).
  45. Leonardo da Vinci, (1452-1519), pictor italian, sculptor, constructor, desenator și naturalist.
    Cina cea de Taină: Pictură murală, 1495-1497, Milano, Santa Maria delle Grazie.
  46. „Doar prin a frumuseții auroră”: Din poezia „Artiștii” de Schiller. În edițiile operelor lui Schiller citim „Doar prin a frumuseții poartă...” În conferința din 4 decembrie 1922, Stuttgart, Rudolf Steiner s-a pronunțat în felul următor asupra acestor versuri, în Corelații spirituale în alcătuirea organismului uman, GA 218: „... Schiller are dreptate când spune: ‘Doar prin a frumuseții auroră, ajungi pe al cunoașterii tărâm’, pasaj care e tipărit în cărți drept: ‘Doar prin a frumuseții poartă...’ Dacă un artist face o dată o greșeală de ortografie, bineînțeles că posteritatea va transmite mai departe, prin tradiție, acea greșeală. Bineînțeles că poezia spune: ‘Doar prin a frumuseții auroră... ‘ Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă: Întreaga cunoașterea e luată din artă. În fond, nu există cunoaștere care să nu fie intim înrudită cu arta.” (în germană: Morgenrot = auroră, Morgentor = poarta dimineții – n. t.).
  47. Goethe: „Cel căruia natura...”: vezi nota 30.
  48. Teoria goetheană a metamorfozei: vezi Goethe, Scrieri de științe naturale.
  49. Clădirea... din Dornach, de lângă Basel: Rudolf Steiner, „Ideea clădirii Goetheanum”, o conferință cu proiecții, prezentată la 29 iunie 1921 La Berna, cu multe imagini ale Primului Goetheanum, Dornach 1932, Stuttgart 1958.
  50. Raffael (Raffaelo Santi), (1483-1520), pictor și constructor italian.
  51. Paul Cézanne, (1839-1906), pictor francez.
    Ferdinand Hodler, (1853-1918), pictor elvețian.
  52. mister al culorii: vezi Rudolf Steiner Esența culorilor, GA 291.
  53. Paul Signac, (1863-1935), pictor și grafician francez.
  54. Gustav Klimt, (1862-1918), pictor și desenator austriac.
  55. Goethe... „Muzica...”: vezi nota 34.
  56. Goethe însuși a creat această expresie, „sensibil-suprasensibil”: În „Istoria studiilor mele botanice” (vezi trimiterea la p. 15, Goethe, Scrieri de științe naturale, vol. 1), Goethe scrie: După cum „plantele pot fi subsumate unei singure noțiuni, mi-a devenit treptat din ce în ce mai clar și mai clar că percepția mai poate fi însuflețită într-un mod superior: o cerință care îmi plana pe atunci în fața ochilor, sub forma sensibilă a unei plante originare suprasensibile.” La aceasta se referă Rudolf Steiner în introducerea sa la acest volum când scrie: „Forma ideatică, tipul organismelor, are caracteristic faptul că el constă din elemente spațial-temporale, de aceea el i-a apărut lui Goethe drept o formă sensibil-suprasensibilă.”
  57. Goethe... „Vreau să vă spun ceva...”: Textual: „Vreau să vă destăinui un lucru, care vă va ajuta imediat să treceți peste multe greutăți și care vă va fi de folos toată viața. Descoperirile mele nu pot deveni populare; cine crede acest lucru și caută să-l realizeze este în eroare. Ele n-au fost scrise pentru masele largi, ci doar pentru câțiva oameni care vor și caută ceva asemănător și sunt angajați în direcții asemănătoare.” „Convorbiri cu Eckermann”, 11 octombrie 1828.
  58. om de duh: Richard Wahle, „Tragicomedia înțelepciunii”, Viena și Leipzig 1915, p. 132.
  59. grup statuar care urmează să fie executat în lemn: Vezi nota 49.
  60. Christian Morgenstern, (1871-1914), scriitor, poet.
    Citate din Morgenstern: Textual: „Orice flecăreală are ca temelie necunoașterea sensului și valorii cuvântului izolat. Pentru flecar, vorbirea e ceva nebulos. Dar și ea i-o plătește cu vârf și îndesat: ‘nebulosului’, ‘confuzului’”. „Trepte”: Vorbirea, 1913. „Dorul vieții mele este un dor adesea copleșitor după creația practică în stil mare. Sculptura (și arhitectura) ar fi cazul meu cel mai înalt. Iubirea mea cea mai mare am avut-o întotdeauna față de ceea ce e concret-obiectual, față de linie, culoare, sunet în sine. Deja el singur a putut să mă răpească, deci, cu atât mai mult legăturile sale organice.” „Trepte”: In me ipsum, 1897.
  61. Emil Du Bois-Reymond, (1818 – 1896), fiziolog german.
    Du Bois-Reymond ... acolo unde materia bântuie prin spațiu: În: „Despre limitele cunoașterii naturii”, Leipzig 1872, citim: „Niciodată nu vom ști mai bine decât știm astăzi ce anume, după cum obișnuia să spună Paul Erman, ‘bântuie prin spațiu’ ‘aici’, unde există materie.
  62. Citat din Morgenstern: Din „Trepte” (Imaginea lumii: La poartă), 1912.
  63. Christian Friedrich Hebbel, (1813-1863), poet.
  64. Franz Grillparzer, (1818-1896), poet austriac.
  65. Citat din Morgenstern: Vezi nota 60.
  66. Citat din Morgenstern: Din „Trepte” (Imaginea lumii: La poartă), 1912.
  67. Georg Christoph Lichtenberg, (1742-1799), fizician și scriitor.
    Cuvântul lui Lichtenberg: Textual: „Există în Germania, puteți conta pe asta, mai mulți scriitori decât le este necesar celor patru părți ale lumii, pentru binele lor.” Vezi „Aforisme”, alese și prefațate de Albert Leitzmann, Insel Verlag, Leipzig, fără an, p. 30.
  68. Johann Friedrich Herbart, (1776-1841), filosof.
  69. Robert Zimmermann, (1824-1898), estetician și filosof. Unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai școlii lui Herbart. „Estetica”, volumul 1: „Istoria esteticii ca știință filosofică”, 1858; volumul 2: „Estetica generală ca știință a formelor”, 1865; „Studii și articole de critică referitoare la filosofie și estetică”, 1870.
  70. Isaac Newton, (1643-1727), matematician, fizician și filosof englez.
  71. maxima schilleriană: Textual: „În această constă, așadar, adevăratul secret artistic al maestrului, că el nimicește materia prin formă...”, „Despre educația estetică a omului într-o serie de scrisori”, Scrisoarea 22.
  72. Robert Zimmermann și-a intitulat cartea... „Antroposofie”: „Antroposofie pe scurt. Schița unui sistem al unei concepții ideale despre lume, pe o bază realistă”, Viena 1882.
  73. Eduard von Hartmann: „Estetică”, ediția a 2-a, Leipzig 1882.
  74. Novalis (Friedrich von Hardenberg), (1772-1801), poet.
  75. Sophie Wilhelmina von Kühn: Logodna (neoficială) dintre Novalis și Sophie von Kühn a avut loc la 15 martie 1795.
  76. În sensul lui Gustav Fechner: Gustav Theodor Fechner, „Estetica experimentală”, Leipzig 1871: „Școală premergătoare esteticii”, Leipzig 1876.
  77. Goethe: Aici e necesitate, aici e Dumnezeu: Textual: „Înaltele operele de artă au fost create, totodată, drept cele mai înalte opere ale naturii, de către oameni, după niște legi adevărate și naturale. Tot ceea ce e arbitrar, închipuit, dispare: aici e necesitate, aici e Dumnezeu.” „Călătorie în Italia”, Roma, 6 septembrie 1787.
  78. Baruch Spinoza (Benedictus de Bento Despinoza), (1632-1677), filosof olandez.
    Johann Gottfried Herder, (1744-1803), filosof și poet.
  79. Doar prin a frumuseții auroră: Vezi nota 46.
  80. Plăsmuiește, artist, nu vorbi: „Plăsmuiește, artist! Nu vorbi! Doar o suflare fie poezia ta!” Motto la secțiunea „Artă” din poeziile lui Goethe.

AcasăLucrări OnlineIndex GA271PrecedentaUrmătoarea