Rudolf Steiner
ARTĂ ŞI CUNOAŞTEREA ARTEI
GA 271
NOTE
Referitor la textele de bază:
Prima conferinţă, prezentată în cadrul Asociaţiei Goethe din
Viena, a fost editată sub formă de autoreferat de Rudolf Steiner
însuşi şi ea a apărut în 1909, ca o a doua ediţie, cu o
prefaţă şi cu observaţii. În această formă, ea a fost tipărită de
atunci în repetate rânduri. A doua conferinţă, prezentată
în faţa membrilor secţiei germane a Societăţii Teosofice, a fost
editată în 1910, tot de Rudolf Steiner.
Conferinţele a treia, a patra, a
cincea şi a şasea (fiecare având două părţi), au fost
prezentate în Casa Artelor numită “Das Reich”, întemeiată
de Alexander von Bernus la München. Numele stenografilor nu sunt
cunoscute. În prefaţa la prima ediţie, editată de ea în
1941, a volumului “Artă şi cunoaştere artistică”, Marie Steiner
relatează următoarele:
“La zece ani după ce scrisese prefaţa la ediţia a doua a conferinţei
sale “Goethe, părinte al unei noi estetici”, prezentată în cadrul
Asociaţiei Goethe din Viena şi editată apoi de el, Rudolf Steiner a
prezentat la München, la rugămintea multor artişti care se
chinuiau cu problema esteticii, două conferinţe, care întregesc
şi aprofundează ceea ce el exprimase cu treizeci de ani în urmă
drept concepţia sa estetică. Perspectivele pe care le deschisese
odinioară pentru acest domeniu al forţelor conştienţei umane îşi
găsesc aici extinderea şi aprofundarea. Ele sunt o dovadă
surprinzătoare a bazelor sigure pe care deja în anii tinereţii se
sprijinea acea cunoaştere despre spirit care a condus concepţiile lui
Rudolf Steiner despre problemele lumii şi vieţii, în cadrul unei
evoluţii liniare, la întemeierea unei ştiinţe spirituale.
O modestie înţeleaptă i-a spus să aştepte până
când îşi va fi însuşit pe deplin cuceririle ştiinţei
moderne, pentru a porni apoi la edificarea concretă şi la vestirea
acestei ştiinţe despre spirit. Între timp, el a căutat să
modeleze vorbirea care se materializa din ce în ce mai mult, spre
o transformare într-un instrument adecvat pentru o cunoaştere
spirituală superioară.
Când aceste conferinţe au fost prezentate la München,
probabil că ele au fost încă prea puţin înţelese, cu toate
că au trezit un interes viu, ceea ce s-a manifestat din punct de vedere
exterior şi în faptul că, după părerea organizatorilor, ea ar fi
putut să fie prezentată nu de două ori, ci de patru ori, în faţa
unor săli pline. Din păcate, stenogramele sunt deficitare şi la
început au fost resimţite drept aproape inutilizabile. Dar după
cei douăzeci şi trei de ani care s-au scurs de atunci, esenţialul
înşiruirilor sale de gânduri apare atât de clar
în faţa ochilor, încât lacunele şi inexactităţile
resimţite dureros se dau înapoi în faţa acestui esenţial,
care vrea să fie salvat.
Deoarece fiecare dintre aceste conferinţe a fost prezentată de două
ori, ele se completează reciproc, fiindcă Rudolf Steiner vorbea
în mod liber şi aducea mereu alte întorsături de frază,
deschidea mereu alte puncte de vedere. Două asemenea conferinţe au şi
fost publicate deja, în varianta care le este proprie, drept
broşuri separate. Ni se pare că nu e lipsit de importanţă să facem
cunoscută şi cea de-a doua variantă. Ceea ce într-una din
stenograme poate că nu apare absolut clar îşi primeşte o lămurire
mai apropiată prin cuvântul puţin altfel formulat în cea
de-a doua. Prima conferinţă pornise de la Goethe; când a fost
prezentată a doua oară, acest lucru este evitat şi expunerea se
dezvoltă şi fără acest punct de sprijin, din propria ei forţă.
Alăturarea conferinţelor prezentate în două perioade de viaţă
diferite – 1888 şi 1918 – este de un interes deosebit.
În mijloc – anul 1909 – cade o conferinţă pe care Rudolf
Steiner a ‘improvizat-o’ o dată – aşa se poate spune – cu o ocazie
festivă, la Ramura din Berlin a Societăţii Antroposofice. A fost un
episod din cadrul restului activităţii sale spiritual-ştiinţifice şi el
a acţionat ca un stimulent pentru viaţa artistică incipientă a
societăţii. Va fi şi ea inclusă în volumul de faţă şi ea
îşi va revărsa intensa lumină spirituală asupra conferinţelor
prezentate într-o formă de exprimare mai pământească.”
S-ar putea ca şi stenograma făcută de o mână necunoscută la
cea de-a şaptea conferinţă, prezentată în faţa celor aproximativ
60 de pictori invitaţi în atelierul Mariei Strakosch-Giesler de
la Viena, să conţină deficienţe şi lacune.
Conferinţa de la Dornach, din ziua de 12 septembrie 1920, a fost
prezentată în faţa membrilor Societăţii Antroposofice din Dornach
şi a fost stenografiată de Helene Finckh, stenografă profesionistă; la
fel şi ultima conferinţă din volumul de faţă, prezentată la 9 aprilie
1921 în timpul celui de-al doilea curs public al Şcolii
Superioare de la Goetheanum.
Titlul volumului a fost dat
de Marie Steiner. Titlurile
conferinţelor au fost date de Rudolf Steiner; titlul conferinţei
din 12 septembrie 1920 a fost dat de Marie Steiner pentru ediţia
în volum separat din anul 1928.
În legătură cu tematica volumului de faţă, vezi printre altele
şi capitolul final al lucrării Linii fundamentale ale
unei teorii a cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume
(Cunoaştere şi creaţie artistică) din anul 1886, GA 2; introducerea la
volumul 2 din seria scrierilor de ştiinţe naturale ale lui Goethe
(Secţiunea: De la artă la ştiinţă)
din anul 1887, GA 1 b; preludiul
şi intermezzo la drama-mister Poarta iniţierii
din anul 1910, GA 14 şi, dintre numeroasele expuneri despre artă din
anii 1915-1918, în special cele două conferinţe despre estetică
şi morală, Dornach, 5 şi 6 august 1916, în Enigma omului,
GA 170.
Operele lui Rudolf Steiner
din cadrul Ediţiei Opere Complete (GA) sunt indicate la trimiteri cu
numărul bibliografic. Vezi şi tabelul de la
sfârşitul volumului.
- Galileo Galilei,
(1564-1642), matematician, filosof, fizician.
- “De n-ar fi
ochiul meu solar...”: Goethe, Scrieri de ştiinţe
naturale, editate şi comentate de Rudolf Steiner în
“Literatura naţională germană” a lui Kürschner, vol. 3, p. 88,
reeditare Dornach 1975, 5 volume, GA 1 a-c.
- Alexander
Gottlieb Baumgarten, (1714-1762), filosof; “Aesthetica”, 2
volume, 1750, 1758.
- Johann Joachim
Winckelmann, (1717-1768) , arheolog; “Istoria artei antice”,
1764.
- Gotthold
Ephraim Lessing, (1729-1781), scriitor, critic, filosof;
“Laokoon: sau despre graniţele dintre pictură şi poezie”, 1766.
- Aristotel,
(384-322 î. Chr.), filosof grec.
- Platon,
(um 428-um 347 v. Chr.), filosof grec.
Platon a declarat, pur şi simplu,
că arta plastică şi cea dramatică sunt dăunătoare: Platon, “Ion”
şi “Statul”, cărţile 3 şi 10 din “Dialogurile”, volumele 3 şi 5,
Leipzig 1916, p. 124, 407 şi urm. (numărătoarea făcută de Spephanus
540/541 “Ion” şi 411/412 şi 607/608 “Statul”).
- “Natură! Noi
suntem înconjuraţi şi îmbrăţişaţi de ea”: Goethe,
“Către natură!” – “Scrieri de ştiinţe naturale”, vezi trimiterea la p.
15, vol. 2, p. 5 urm.
- “Când
natura sănătoasă...”: Goethe, “Winckelmann şi secolul său”,
în scrisori şi articole editate de Goethe.
- “Ciudăţenia...”:
Goethe, “Winckelmann” (Introducere).
- Articolul lui
Goethe “Puterea de judecată intuitivă”: în “Scrieri de
ştiinţe naturale”.
- Friedrich von
Schiller, (1759-1805), poet;
- La 23 august
1794: Goethe răspunde la 27 august şi scrie, printre altele:
“... Scrisoarea dvs., în care faceţi cu mână prietenoasă
bilanţul existenţei mele...”
- Immanuel Kant,
(1724-1804) , filosof.
- Friedrich
Theodor Vischer, (1807-1887) , scriitor şi filosof.
- Vischer...
“Estetica este
încă la începuturile ei”: Textual: “Estetica, aşa
cum închide ea acum o lume terminată, trebuie doar să ţină
deschisă perspectiva spre acest viitor al artei, cât şi al
ştiinţei ei, după cum s-a remarcat deja înainte şi în
aceasta va consta cândva proba ei.” Vezi “Estetica sau ştiinţa
frumosului”, Reutlingen şi Leipzig 1846, Introducere, p. 410, ultima
frază.
- “Scrisori
despre educaţia
estetică”: Schiller, “Despre educaţia estetică a omului,
într-o serie de scrisori”, 1795.
- Kant...
“plăcere dezinteresată”:
Textual: “Gustul este capacitatea de a aprecia un obiect sau un mod de
reprezentare printr-o plăcere sau neplăcere, fără orice interes.
Obiectul unei asemenea plăceri se numeşte frumos.” Vezi “Critica
puterii de judecată”, Partea 1, §§ 5 şi 17.
- “Omul este om
pe
de-a-ntregul...”: Schiller, “Despre educaţia estetică a
omului...”, Scrisoarea a 15-a.
- Friedrich
Wilhelm Joseph von
Schelling, (1775-1854), filosof.
- Eduard von
Hartmann,
(1842-1906) , filosof.
Eduard von Hartmann crede:
vezi “Estetica” sa, Partea 1 (Capitolul “Schelling”, p. 42-44), Leipzig
1886.
- Georg
Friedrich Wilhelm Hegel,
(1770-1831), filosof.
- Citate din
Hegel: Redate
de Rudolf Steiner după Eduard von Hartmann în “Estetica germană
de la Kant încoace”, Leipzig, fără an, p. 120; la Hegel, vezi
“Prelegeri de estetică”, Capitolul 1, “Noţiunea de frumos” (volumul 10
din ediţia completă editată de H. G. Hotho, p. 141), Berlin 1842.
- Theodor
Vischer numeşte frumosul:
Vezi “Estetica sau ştiinţa despre frumos” (Partea 1 “Metafizica
frumosului”, §13, p. 53, §19, p. 72, §24, p. 80),
Reutlingen şi Leipzig 1846.
- Gustav Theodor
Fechner,
(1801-1887), fizician, psiholog, filosof. “Şcoală premergătoare
esteticii”, 2 părţi, Leipzig 1876.
- Johann
Heinrich Merck
(pseudonim: Joh. Heinrich Reinhardt junior), (1741-1791), scriitor,
publicist.
Citat din Merck: Vezi
Goethe,“Poezie şi adevăr”, Partea a
4-a, Cartea a 18-a.
- “Tu cugetă la
Ce...”: Faust II, Actul 2, laborator.
- Goethe: ...
“Eu nu m-am oprit”: În “Stimulent important printr-un
singur cuvânt de duh”, în “Scrieri de ştiinţe naturale”,
vezi trimiterea la p. 15, vol. 2, p. 34..
- ca să folosim
un cuvânt al lui Goethe: vezi “Către natură!” Comp. nota 8
- “Frumosul este
o manifestare...” şi
“Cel căruia natura începe
să-i dezvăluie taina ei vădită...” /“Poetul e nevoit...” / “În
floare, legea vegetală...”: fiecare în Goethe, “Maxime
în proză”. Vezi Scrieri de ştiinţe
naturale, trimiterea la p.
15, vol. 4, Secţiunea a 2-a.
- “În
natură, nu există nimic frumos...”: Goethe, Convorbiri cu
Eckermann III, 82.
- Johann Peter
Eckermann, (1792-1854), scriitor.
- Goethe
consideră că cea mai înaltă misiune a artei: vezi “Poezie
şi adevăr”, Partea a 3-a, Cartea a 11-a.
- Goethe,
“măreţia artei”: “Maxime în proză”, vezi nota 30.
- Eduard von
Hartmann... “Filosofia frumosului”: “Filosofia frumosului. 2
părţi sistem. ale esteticii”, 1885-1887.
- Goethe:
“Înaltele opere de artă...”: În “Călătorie în
Italia”, Roma, 6 septembrie 1787, vezi nota
77.
- Walther von
Goethe: nepot al lui Johann Wolfgang von Goethe.
- Thales din
Milet, (625-547 î. Chr.), filosof şi matematician grec.
- Goethe ...
“Aici e necesitate...”: Vezi nota 77.
- Robert Vischer,
(1847-1933), istoric de artă. “Frumosul şi arta – Introducere în
estetică”, Stuttgart 1898.
- Theodor Vischer,
vezi nota 15.
Christian Hermann Weiße,
(1801-1866), filosof, “Sistemul esteticii ca ştiinţă despre ideea de
frumos”, Leipzig 1830.
Moritz Carrière,
(1817-1895), filosof şi estetician: “Estetică. Ideea de frumos şi
realizarea ei în viaţă şi în artă”, Leipzig 1885; “Arta
în contextul evoluţiei culturii şi idealurile omenirii”, Leipzig
1863-1873.
Max Schasler, (1819-1903),
filosof şi estetician: Estetică. Partea 1: Lumea frumosului”, Partea a
2-a: “Domeniul artei”, Leipzig, 1886; “Istorie critică a esteticii”,
Berlin 1871/72.
Rudolf Hermann Lotze,
(1817-1881), fiziolog şi filosof. “Despre condiţiile frumosului
artistic”, Göttingen 1847; “Istoria esteticii în Germania”,
München 1868.
Robert Zimmermann, : vezi nota 68.
- Jean Paul
(Johann Paul Friedrich Richter), (1763-1825), poet, “Preşcoala
esteticii”; Berlin 1879.
- Leo
Nikolaevici Tolstoi, conte, (1828-1910), scriitor rus. “Ce este
arta?” studiu; tradus de Alexis Markow, 1898.
- “... articolul
lui Goethe sub formă de dialog”: “Despre adevărul şi
verosimilitatea operelor de artă – un dialog” (Propyläen. Partea I
din vol. I, 1798).
- Leonardo da
Vinci,
(1452-1519), pictor italian, sculptor, constructor, desenator şi
naturalist.
Cina cea de Taină: Pictură
murală, 1495-1497, Milano, Santa
Maria delle Grazie.
- “Doar prin a
frumuseţii auroră”: Din poezia “Artiştii” de Schiller. În
ediţiile operelor lui Schiller citim “Doar prin a frumuseţii poartă...”
În conferinţa din 4 decembrie 1922, Stuttgart, Rudolf Steiner s-a
pronunţat în felul următor asupra acestor versuri, în Corelaţii spirituale
în alcătuirea organismului uman, GA 218: “... Schiller are
dreptate când spune: ‘Doar prin a frumuseţii auroră, ajungi pe al
cunoaşterii tărâm’, pasaj care e tipărit în cărţi drept:
‘Doar prin a frumuseţii poartă...’ Dacă un artist face o dată o
greşeală de ortografie, bineînţeles că posteritatea va transmite
mai departe, prin tradiţie, acea greşeală. Bineînţeles că poezia
spune: ‘Doar prin a frumuseţii auroră... ‘ Cu alte cuvinte, aceasta
înseamnă: Întreaga cunoaşterea e luată din artă. În
fond, nu există cunoaştere care să nu fie intim înrudită cu
arta.” (în germană: Morgenrot = auroră, Morgentor = poarta
dimineţii – n. t.).
- Goethe: “Cel
căruia natura...”: vezi nota 30.
- Teoria
goetheană a metamorfozei: vezi Goethe, Scrieri de ştiinţe
naturale.
- Clădirea...
din Dornach, de lângă Basel: Rudolf Steiner, “Ideea
clădirii Goetheanum”, o conferinţă cu proiecţii, prezentată la 29 iunie
1921 La Berna, cu multe imagini ale Primului Goetheanum, Dornach 1932,
Stuttgart 1958.
- Raffael (Raffaelo
Santi), (1483-1520), pictor şi constructor italian.
- Paul
Cézanne, (1839-1906), pictor francez.
Ferdinand Hodler,
(1853-1918), pictor elveţian.
- mister al
culorii: vezi Rudolf Steiner Esenţa culorilor,
GA 291.
- Paul Signac,
(1863-1935), pictor şi grafician francez.
- Gustav Klimt,
(1862-1918), pictor şi desenator austriac.
- Goethe...
“Muzica...”: vezi nota 34.
- Goethe
însuşi a creat această expresie, “sensibil-suprasensibil”:
În “Istoria studiilor mele botanice” (vezi trimiterea la p. 15,
Goethe, Scrieri de ştiinţe
naturale, vol. 1), Goethe scrie: După cum “plantele pot fi
subsumate unei singure noţiuni,
mi-a devenit treptat din ce în ce mai clar şi mai clar că
percepţia mai poate fi însufleţită într-un mod superior: o
cerinţă care îmi plana pe atunci în faţa ochilor, sub forma
sensibilă a unei plante originare suprasensibile.” La aceasta se referă
Rudolf Steiner în introducerea sa la acest volum când
scrie: “Forma ideatică, tipul organismelor, are caracteristic faptul că
el constă din elemente spaţial-temporale, de aceea el i-a apărut lui
Goethe drept o formă sensibil-suprasensibilă.”
- Goethe...
“Vreau să vă spun ceva...”: Textual: “Vreau să vă destăinui un
lucru, care vă va ajuta imediat să treceţi peste multe greutăţi şi care
vă va fi de folos toată viaţa. Descoperirile mele nu pot deveni
populare; cine crede acest lucru şi caută să-l realizeze este în
eroare. Ele n-au fost scrise pentru masele largi, ci doar pentru
câţiva oameni care vor şi caută ceva asemănător şi sunt angajaţi
în direcţii asemănătoare.” “Convorbiri cu Eckermann”, 11
octombrie 1828.
- om de duh:
Richard
Wahle, “Tragicomedia înţelepciunii”, Viena şi Leipzig 1915, p.
132.
- grup statuar
care urmează să
fie executat în lemn: Vezi nota 49.
- Christian
Morgenstern,
(1871-1914), scriitor, poet.
Citate din Morgenstern:
Textual: “Orice flecăreală are ca temelie necunoaşterea sensului şi
valorii cuvântului izolat. Pentru flecar, vorbirea e ceva
nebulos. Dar şi ea i-o plăteşte cu vârf şi îndesat:
‘nebulosului’, ‘confuzului’”. “Trepte”: Vorbirea, 1913. “Dorul vieţii
mele este un dor adesea copleşitor după creaţia practică în stil
mare. Sculptura (şi arhitectura) ar fi cazul meu cel mai înalt.
Iubirea mea cea mai mare am avut-o întotdeauna faţă de ceea ce e
concret-obiectual, faţă de linie, culoare, sunet în sine. Deja el
singur a putut să mă răpească, deci, cu atât mai mult legăturile
sale organice.” “Trepte”: In me ipsum, 1897.
- Emil Du
Bois-Reymond,
(1818 – 1896), fiziolog german.
Du Bois-Reymond ... acolo unde
materia bântuie prin spaţiu: În: “Despre limitele
cunoaşterii naturii”, Leipzig 1872, citim: “Niciodată nu vom şti mai
bine decât ştim astăzi ce anume, după cum obişnuia să spună Paul
Erman, ‘bântuie prin spaţiu’ ‘aici’, unde există materie.
- Citat din
Morgenstern:
Din “Trepte” (Imaginea lumii: La poartă), 1912.
- Christian
Friedrich Hebbel,
(1813-1863), poet.
- Franz
Grillparzer,
(1818-1896), poet austriac.
- Citat din
Morgenstern:
Vezi nota 60.
- Citat din
Morgenstern:
Din “Trepte” (Imaginea lumii: La poartă), 1912.
- Georg
Christoph Lichtenberg,
(1742-1799), fizician şi scriitor.
Cuvântul lui Lichtenberg:
Textual: “Există în Germania, puteţi conta pe asta, mai mulţi
scriitori decât le este necesar celor patru părţi ale lumii,
pentru binele lor.” Vezi “Aforisme”, alese şi prefaţate de Albert
Leitzmann, Insel Verlag, Leipzig, fără an, p. 30.
- Johann
Friedrich Herbart, (1776-1841), filosof.
- Robert
Zimmermann, (1824-1898), estetician şi filosof. Unul dintre cei
mai importanţi reprezentanţi ai şcolii lui Herbart. “Estetica”, volumul
1: “Istoria esteticii ca ştiinţă filosofică”, 1858; volumul 2:
“Estetica generală ca ştiinţă a formelor”, 1865; “Studii şi articole de
critică referitoare la filosofie şi estetică”, 1870.
- Isaac Newton,
(1643-1727), matematician, fizician şi filosof englez.
- maxima
schilleriană: Textual: “În această constă, aşadar,
adevăratul secret artistic al maestrului, că el nimiceşte materia prin
formă...”, “Despre educaţia estetică a omului într-o serie de
scrisori”, Scrisoarea 22.
- Robert
Zimmermann şi-a intitulat cartea... “Antroposofie”:
“Antroposofie pe scurt. Schiţa unui sistem al unei concepţii ideale
despre lume, pe o bază realistă”, Viena 1882.
- Eduard von
Hartmann: “Estetică”, ediţia a 2-a, Leipzig 1882.
- Novalis (Friedrich
von Hardenberg), (1772-1801), poet.
- Sophie
Wilhelmina von Kühn: Logodna (neoficială) dintre Novalis şi
Sophie von Kühn a avut loc la 15 martie 1795.
- În
sensul lui Gustav Fechner: Gustav Theodor Fechner, “Estetica
experimentală”, Leipzig 1871: “Şcoală premergătoare esteticii”, Leipzig
1876.
- Goethe: Aici e
necesitate, aici e Dumnezeu: Textual: “Înaltele operele de
artă au fost create, totodată, drept cele mai înalte opere ale
naturii, de către oameni, după nişte legi adevărate şi naturale. Tot
ceea ce e arbitrar, închipuit, dispare: aici e necesitate, aici e
Dumnezeu.” “Călătorie în Italia”, Roma, 6 septembrie 1787.
- Baruch Spinoza
(Benedictus de Bento Despinoza), (1632-1677), filosof olandez.
Johann
Gottfried Herder, (1744-1803), filosof şi poet.
- Doar prin a
frumuseţii auroră: Vezi nota 46.
- Plăsmuieşte,
artist, nu vorbi: “Plăsmuieşte, artist! Nu vorbi! Doar o suflare
fie poezia ta!” Motto la secţiunea “Artă” din poeziile lui Goethe.
