Rudolf Steiner
Marie Steiner-von Sivers

METODICA ŞI FIINŢA MODELĂRII VORBIRII

GA 280

Vieţuind cuvântul, ajungem la aspectele intime ale cunoaşterii spirituale, care este ca o despecetluire a misterelor ascunse în om. Aici, omul ne întâmpină aşa cum este el în fiinţa sa cea mai lăuntrică, din străfundurile existenţei care-l creează, aşa cum l-au alcătuit forţele dătătoare de direcţie ale stelelor călătoare, ale planetelor, ale stelei fixe, ale Cercului Zodiacal, care-şi au în sunetele vorbirii semnele lor, iar în semne, peceţile lor. Dacă reuşim să percepem sonoritatea lor sintetizatoare în cadrul vorbirii date omului de către zei, vieţuim noi stări de conştienţă. Iar aceste stări de conştienţă ne smulg din încremenirea cauzată de intelectualizarea excesivă, ne duc mai aproape de izvorul originar al existenţei. Dacă ne cufundăm în sunetele vorbirii, eliberăm şi gândul din starea sa de încapsulare în creierul cel cenuşiu, care-i suge viaţa, care, din instrumentul supus, maleabil ‒ cum trebuia să rămână ‒, s-a transformat într-un vampir ce ucide gândul. Dacă readucem gândul în sfera vorbirii care i-a dat naştere, în sunetele ei, în culorile, imaginile, pulsaţiile ei, în suişurile şi coborâşurile sonorităţilor ei, în tendinţele ei de mişcare, în direcţiile ei care merg în jos, în largurile lumii, în înalturi, în zonele ei, în forţa ei plastică, elastică, de adunare în interior, de accelerare ‒ ei bine, atunci vieţuim nişte lumi care sunt cu atât mai frumoase şi mai bogate, cu cât suntem mai mult în măsură să le separăm de trăirile noastre subiective şi să ne scufundăm în viaţa Universului. Cât de săraci ne simţim noi înşine, cu sentimentele noastre înguste, în comparaţie cu bogăţia pe care o percepem scufundându-ne într-o trăire  obiectivă a lumilor. Vorbirea ne indică nişte căi ce duc spre o asemenea percepere. Fiindcă în vorbire noi atingem forţele divine care ne-au creat şi care sunt maeştrii şi conducătorii noştri. Atingem nişte puteri creatoare, care şi-au creat în om o imagine.

Marie Steiner