Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner
Marie Steiner-von Sivers

METODICA ŞI FIINŢA MODELĂRII VORBIRII

GA 280


I

RUDOLF STEINER

CONDIŢIILE FUNDAMENTALE ALE ACTIVITĂŢII ANTROPOSOFICE

Din conferinţa inaugurală prezentată la 24 decembrie 1923,
în vol.: Congresul de Crăciun pentru întemeierea Societăţii Antroposofice Generale, GA 260


Întâmpinăm mari greutăţi din cauză că impulsurile Mişcării antroposofice nu  sunt înţelese pretutindeni în mod just, într-o măsură cuprinzătoare. Poţi auzi pur şi simplu, ici şi colo, diferite păreri care neagă cu totul Mişcarea antroposofică, prin faptul că o aşează alături de lucrurile pe care ea tocmai trebuie să le înlocuiască în evoluţia omenirii.

Mi s-a întâmplat iarăşi, acum câteva zile, ca cineva să vină şi să-mi spună: Dacă vorbeşti în faţa unor oameni, de o orientare sau alta, arătându-le ce anume ne dă antroposofia, aceste daruri ale ei sunt acceptate chiar de oamenii cei mai angajaţi în viaţa practică; numai că nu avem voie să le vorbim despre antroposofie şi tripartiţie, pe acestea trebuie să nu le recunoaştem. ‒ Vedeţi dvs., e un obicei practicat de mulţi, de ani şi ani. E lucrul cel mai greşit pe care putem să-l facem. Noi trebuie să apărem pretutindeni, indiferent pe ce tărâm, sub semnul adevărului deplin, drept reprezentanţi ai antroposofiei în lume, şi trebuie să devenim conştienţi de faptul că, în măsura în care nu putem face aşa, nu putem stimula, de fapt, mişcarea antroposofică. Orice încercare voalată de a prezenta antroposofia nu duce, în ultimă instanţă, la nimic bun.

Bineînţeles că în asemenea probleme totul este individual. Nu putem închide totul într-un şablon, totuşi aceasta e ideea pe care vreau s-o subliniez. Voi explica prin câteva exemple ceea ce vreau să spun.

Există euritmia. După cum am spus şi ieri, înainte de reprezentaţia euritmică, euritmia a fost scoasă şi cultivată din străfundurile cele mai adânci ale antroposofiei. Şi noi trebuie să devenim conştienţi de faptul că, oricât de imperfectă ar fi încă euritmia în zilele noastre, prin ea am adus în lume ceva absolut originar, ceva primar, care nu poate fi comparat în nici un caz cu alte lucruri ivite azi în lume şi, aparent, asemănătoare. Trebuie să găsim în noi entuziasmul care ne face să excludem posibilităţile de comparaţie exterioare, superficiale. Ştiu că o asemenea afirmaţie poate fi înţeleasă greşit, totuşi, o fac aici, în mijlocul dvs., dragi prieteni, fiindcă ea exprimă una dintre condiţiile fundamentale necesare pentru ca Mişcarea antroposofică să prospere în cadrul Societăţii Antroposofice.

Tot aşa, de exemplu, am sângerat mult ‒ simbolic, bineînţeles ‒ din cauza feluritelor discuţii referitoare la acea formă de recitare şi declamare care a fost dezvoltată în Societatea noastră de d-na dr. Steiner. La fel ca şi în cazul euritmiei, nervul vital al acestei recitări şi declamări este cel luat şi cultivat din sânul antroposofiei şi oamenii trebuie să se acomodeze cu acest nerv vital. El trebuie cunoscut şi nu trebuie să credem că dacă se introduce, ici şi colo, câte o zdreanţă din ceea ce există în alte forme similare, prezentat bine sau chiar mai bine, ar rezulta ceva mai bun. Pe toate tărâmurile activităţii noastre trebuie să fim conştienţi de acest ceva originar, de acest ceva primar.

Un al treilea exemplu: Unul dintre tărâmurile pe care antroposofia poate deveni deosebit de fecundă este cel medical. În mod absolut sigur, antroposofia va rămâne sterilă în ceea ce priveşte medicina, arta terapeutică, dacă în ea va domni tendinţa de a împinge antroposofia ca atare în ultimul plan în cadrul activităţii medicale din mişcarea antroposofică şi de a practica partea medicală a cauzei noastre în aşa fel încât să fim pe placul celor care reprezintă medicina de pe poziţiile epocii actuale. Noi trebuie să introducem cu tot curajul antroposofia în toate domeniile de activitate izolate şi în cel medical. Numai în acest caz o vom scoate la capăt ‒ aşa cum trebuie s-o scoatem la capăt ‒ cu antroposofia însăşi, în sens restrâns, cu ceea ce trebuie să fie euritmia, cu ceea ce trebuie să fie recitarea şi declamarea, cu ceea ce trebuie să fie medicina şi multe altele, care trăiesc sub formă de domenii izolate, în cadrul Societăţii Antroposofice.

Prin aceasta am sugerat, cel puţin, condiţiile fundamentale care trebuie aşezate în faţa inimilor noastre în încheierea acestui Congres* de întemeiere a Societăţii Antroposofice Generale.

* Crăciun 1923/24