Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner
Marie Steiner-von Sivers

METODICA ŞI FIINŢA MODELĂRII VORBIRII

GA 280


RUDOLF STEINER

EXERCIŢII DE VORBIRE, CU EXPLICAŢII

Notat de Marie Steiner cu scopul de a întocmi un manual de arta modelării vorbirii


“În modelarea artistică a vorbirii se exprimă conlucrarea sănătoasă şi armonizarea dintre trup, suflet şi spirit. Trupul arată dacă e în măsură să-şi integreze spiritul în mod just; sufletul ne permite să vedem dacă spiritul trăieşte în el aşa cum trebuie; iar spiritul se înfăţişează în mod vizibil, ca efect fizic nemijlocit. Oamenii care iau parte la cursurile de vorbire vieţuiesc astfel în mod absolut nemijlocit cum se revelează antroposofia în activitatea omului. Putem vedea o confirmare a antroposofiei în faptul că ea e în stare să facă să învie din nou, în întreaga ei importanţă şi semnificaţie, arta vorbirii, care, din cauza materialismului concepţiei despre lume şi viaţă, a fost adusă într-o stare de plâns. ‒ Participarea vie la cursurile de arta vorbirii care au fost ţinute de Marie Steiner arată că importanţa ‛artei de a vorbi’ se va bucura de o înţelegere din ce în ce mai largă.”*

Rudolf Steiner

* Din raportul prezentat în legătură cu Congresul de Antroposofie şi Pedagogie din Olanda, iulie 1924, în vol.: Constituirea Societăţii Antroposofice Generale 1924/25, GA 260 a.


Poţi învăţa să vorbeşti numai dacă înveţi să asculţi. Cea mai bună şcoală pentru începător este aceea de a imita el însuşi o vorbire-model justă. În vechile şcoli bune, elevii erau puşi, la început, numai să repete, să imite. În cazul vorbirii, singura metodă justă e aceasta: a repeta după cineva, a învăţa să asculţi. Fiecare trebuie să treacă prin aceasta şi să-şi găsească apoi stilul său propriu.

Exerciţiile model trebuie repetate în aşa fel încât elevul să intre el însuşi în sunet; el trebuie să se transpună în fiecare silabă, în fiecare sunet. El trebuie să simtă că e susţinut, cu vocea sa, de la un cuvânt la altul, şi în acest timp să devină cu totul liber, astfel încât să aibă sentimentul: vorbesc nu cu gâtlejul, ci cu aerul din jur. El trebuie să simtă aerul vibrând din jurul său şi să dea un ecou la această vibraţie.

Elevul învaţă astfel să-şi dea seama că vorbirea este un organism care se transpune în ceea ce el aude în mod just. El trebuie să audă sunetul în aerul exterior; acolo este terenul de rezonanţă. Organele vorbirii nu fac decât să ofere solul necesar pentru formarea de vibraţii. Trebuie să devenim conştienţi de organele noastre de vorbire şi să învăţăm să simţim liniile de rezonanţă. Orice căutare a rezonanţelor în nas, diafragmă, piept şi cap nu fac decât să mecanicizeze. O vorbire firească, de la sine înţeleasă, trebuie să ia naştere prin faptul că elevul se transpune în fiecare silabă şi, de asemenea, în asociaţiile de consoane. Mai târziu, după ce a învăţat acest lucru, îi va veni de la sine să accentueze, de exemplu, mai uşor, silabele secundare. Rezonanţele fiziologice duc la unilateralităţi. Putem realiza totul, dacă pornim de la sunete; dacă învăţăm să modelăm sunetul, dacă învăţăm cum se studiază un a şi un o, cum sunt făcute ele să devină plastice prin faptul că aducem tonul din partea posterioară spre cea anterioară; dacă simţim că fiecare consoană devine plastică de-abia când am făcut-o mobilă în alt fel, prin vecinătatea vocalelor.


*

Sunetele vorbirii trebuie să fie simţite, să intre în conştienţă; în acest scop folosim la început nişte exerciţii de articulare simple:


Daß er dir log uns darf es nicht loben *
Nimm nicht Nonnen in nimmermüde Mühlen
Rate mir mehrere Rätsel nur richtig
Redlich ratsam
Rüstet rühmlich
Riesig rächend
Ruhig rollend
Reuige Rosse
Protzig preist
Bäder brünstig
Polternd putzig
Bieder bastelnd
Puder patzend
Bergig brüstend

învăţaţi să simţiţi fiecare sunet, şi atunci veţi deveni conştienţi de organele dvs. de vorbire.

* În cartea de faţă, exerciţiile sunt reproduse pentru prima dată după originalul scris de Rudolf Steiner însuşi.

*

Străluminarea conştienţei, acesta e lucrul spre care trebuie să năzuim.

A ne transpune cu conştienţa în organele vorbirii nu înseamnă a le simţi puternic doar din punct de vedere fizic, ci a le elibera din fizic, prin faptul că le pătrundem cu conştienţa, şi a le aşeza în curentul respirator. Conştienţa sesizează fără îndoială esenţialul şi se lasă dusă de esenţial, pe când intelectul poate să treacă, în mod atât de bizar, pe lângă esenţă. El oglindeşte, fotografiază şi din această cauză ia atât de uşor un caracter mecanic, abstract, ca şi cum ceva s-ar rarefia şi dilua tot mai mult.

Astăzi oamenii înţeleg prin “spirit” ‒  intelectul; ei nu ştiu deloc că intelectul e doar o treaptă pe scara ce duce la spirit, cât timp face servicii procesului de trezire a conştienţei. El se poate apleca în două direcţii: spre spirit, spre luminare, spre iluminare; sau spre percepţie, spre simpla deducţie. Dacă se împotmoleşte pe această treaptă, va fi luat prizonier de materie şi automatisme; el se închide în sine, îşi pierde legătura cu lumea de dincolo şi devine cu adevărat sicriul gândirii; moartea sa interioară îl separă cu totul de spirit.

Dacă ne însuşim esenţa reală a vorbirii, prin aceasta ne putem întoarce la vieţuirea spiritualului. Să ne apropiem, tatonând, de ea, pornind de la elementele fundamentale.

Elementele fundamentale sunt perceperea pe bază de simţire a sunetului şi a respiraţiei; ridicarea lor treptată în sfera conştienţei.

*

Căutaţi să deveniţi conştienţi de respiraţia dvs., prin faptul că o împărţiţi în secţiuni şi o urmăriţi în curgerea ei. Nu e necesar să vă juruiţi unei metode: atunci se va instaura aceea care e cel mai bine adaptată organismului dvs.

Erfüllung geht
Durch Hoffnung
Geht durch Sehnen
Durch Wollen
Wollen weht
Im Webenden
Weht im Bebenden
Webt bebend
Webend bindend
Im Finden
Findend windend
Kündend

Avem aici nişte versuri foarte scurte ‒  la fiecare vers dăm cu totul afară o respiraţie; respiraţia trebuie să fie pusă din nou în ordine în faţa fiecărui vers.

Cu acest exerciţiu trebuie să facem un fel de gimnastică, pentru a ne regla respiraţia.

Învăţaţi, făcându-l, să deveniţi maleabili pentru consoane şi grupurile de consoane. Reuşiţi s-o faceţi, dacă le simţiţi în cadrul curentului respirator.

La exerciţiile precedente trebuia să vă îndreptaţi atenţia spre organele de care s-a izbit sunetul şi aţi avut astfel posibilitatea de a deveni conştienţi de curentul dvs. respirator.

Câştigaţi mult dacă rostiţi cuvintele invers, de exemplu: Wollen (voinţă) ‒  Nellow (ăţniov).

Puteţi exploata din plin valorile sunetelor, fără a vă lăsa stingheriţi de sens. Încercaţi să vă avântaţi o dată cu acest l vibrare dublă, să simţiţi ce face el în contact cu o şi e. În contact cu sunetul însuşi trebuie să învăţaţi ce aveţi de făcut ca să rostiţi sunetul. Încercaţi să ascultaţi cu întreaga dvs. fiinţă şi să auziţi ce face aerul în timp ce vorbiţi: ca şi cum v-aţi afla în interiorul unui balon de aer şi aţi fi atenţi să vedeţi ce se întâmplă în aerul din jurul dvs. când propriul dvs. curent respirator se revarsă în el. Bineînţeles, când altcineva vorbeşte, în ureche sună mai tare. Când ne ascultăm pe noi înşine, e ca şi cum am simţi sunetul: ca şi cum aţi vrea să percepeţi în piept şi în cap ceva care se revarsă prin urechi. Veţi simţi sunetul numai dacă vă menţineţi senzitive mişcările timpanului, ca şi vibraţiile ce sună prin trompa lui Eustache, pornind din gură. Le percepem, în primă instanţă, în mod lăuntric, dar urechea sună şi ea o dată cu ele. În acest fel trebuie să ne deprindem cu ascultatul, mai ales cu ascultatul a ceea ce recităm noi înşine ‒  şi, dintr-un anumit punct de vedere, aceasta este o simţire. 

Rostogolirea lui r trebuie simţită în alt mod decât valurile pe care le face să se nască l. Trebuie să ne deprindem să simţim ce face aerul în acest caz. Trebuie să simţim în natura lor specifică consoanele şuierătoare, ondulatorii, vibrante şi explozive, şi pe cele siflante; nu porniţi de la poziţionarea fiziologică a organelor, pentru a căuta sunetul ‒  aşa ceva nu duce niciodată la o mânuire firească a funcţiilor organice -, porniţi de la ascultat, de la autoascultare.

Ceea ce se petrece în diafragmă, în piept şi în cap, trebuie să aibă loc în mod inconştient. N-ar trebui să avem deloc sentimentul că folosim gâtlejul şi alte organe, ci să avem sentimentul că folosim aerul. Noi trebuie să ne deprindem a simţi ce face aerul; de exemplu, atunci când ne pregătim să rostim un mm sau un nn sau ll.

În contact cu sunetul trebuie să învăţaţi tot ceea ce aveţi de învăţat. Respiraţia însăşi trebuie să se regleze de la sine, când simţiţi sunetul şi îl auziţi simţind.

Vom face acum un exerciţiu prin care veţi învăţa să înţelegeţi ce înseamnă să te transpui cu toată fiinţa în ton, să-l faci să devină viu.

In den unermesslich weiten Räumen,
In den endenlosen Zeiten,
In des Menschenseele Tiefen,
In der Weltenoffenbarung:
Suche des großen Rätsels Lösung

Faceţi ca primele patru versuri să ia amploare treptat; în primă instanţă, luaţi cu dvs. tonurile proprii, în aşa fel încât totul să sune şi să vibreze o dată cu ele; vieţuiţi apoi aerul ce sună în afara dvs., pe curentul căruia vă aşezaţi cu propriul dvs. curent respirator; învăţaţi să-l auziţi; învăţaţi să-l recunoaşteţi drept o entitate în care vă aşterneţi slabul sunet scos de dvs., care se fortifică în contact cu ea şi, treptat, se obiectivează.

În primele patru versuri e conţinută o aşteptare, care face ca sunetul să ia amploare. Aşteptarea devine împlinire în cel de-al cincilea vers, care exprimă cunoaşterea liniştită, înălţându-se din conştienţa ce voieşte.

  I. Lăsaţi-vă să cădeţi!

In den unermesslich weiten Räumen,
In den endenlosen Zeiten,
In des Menschenseele Tiefen,
In der Weltenoffenbarung:
Suche des großen Rätsels Lösung


Facsimilul unei foi scrise de Rudolf Steiner:
facsimil

 II. Acum dirijaţi!

In den unermesslich weiten Räumen,
In den endenlosen Zeiten,
In des Menschenseele Tiefen,
In der Weltenoffenbarung:
Suche des großen Rätsels Lösung

Trebuie să dobândiţi o conştienţă a respiraţiei. Trebuie să dobândiţi conştienţa faptului că auziţi sunetul din interior, nu din exterior. Dacă vă daţi frâu liber, dezbărându-vă de intelect, sunetul cade în curentul respirator şi acesta îl ia cu sine.

Conştienţa fiinţei reale a sunetului pe care-l simţim e luată de curentul respirator; prin faptul că ne aflăm noi înşine în el, îl auzim din interior; şi scrutăm astfel calităţile sunetelor care alcătuiesc acel cuvânt. Dacă rămânem la suprafaţă, dacă trecem doar cu intelectul pe deasupra cuvintelor, auzim doar zgomote, nu percepem sunarea interioară a vieţii.

Primul exerciţiu este foarte potrivit pentru a învăţa să ne găsim atunci când ne lăsăm să cădem. E altceva ‒  o cufundare bruscă în elementul aer, ca o săritură în apă sau ca o conducere lentă a bărcii, în cazul celui de-al doilea exerciţiu.

Apucaţi mai întâi cârma, conştienţi de eul dvs., apoi lăsaţi-vă în voia valurilor, abandonaţi-vă elementului care vă susţine. Dar simţiţi cârma dvs.: forţa eului. Ea îşi modelează barca ce vă susţine şi vă poartă, barca aeriană în care se aşează curentul dvs. respirator. Încercaţi să simţiţi cum el alunecă în mod ritmic, mereu mai departe, pe valurile şi talazurile aerului. Dacă faceţi aceasta, eliberaţi pe cineva care era captiv în dvs.

*

Repetarea celor două exerciţii de respiraţie să constituie punctul de plecare pentru o nouă oră de curs. Ţelul nostru să fie o simţire cu adevărat practică a celor spuse anterior:

A învăţa să asculţi.

A te transpune, tatonând, în ascultat.

A elibera respiraţia de noi înşine, a o lăsa în voia independenţei sale, a o urma.

Şi acuma, un exerciţiu asemănător; structura e inversă:

Du findest dich selbst:
Suchend in Weltenfernen,
Strebend nach Weltenhöhen,
Kämpfend in Weltentiefen.

Trebuie să se facă auzite “Die Fernen, die Hohen, die Tiefen” (depărtările, înalturile, adâncurile).

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să luăm sunetele în curentul respirator. Şi atunci sunetele şi grupurile de sunete reglează curentul respirator. Coborâţi foarte adânc în vocale şi în grupurile de consoane care se unesc cu substanţa aerului de afară şi sunt purtate mereu mai departe de curentul respirator. Lăsaţi-l să vă ia cu el. Rostiţi apoi textul în mod intelectual şi fiţi atenţi la deosebire.

*

Acum un alt exerciţiu, ca să învăţaţi să articulaţi.

Lalle Lieder lieblich
Lipplicher Laffe
Lappiger lumpiger
Laichiger Lurch

Reprezentaţi-vă o broască verde pe care o aveţi în faţa dvs., stând cu gura deschisă, şi adresaţi-vă ei, într-un mod afectiv-umoristic ...

Exprimaţi îndemnul care e conţinut în cuvinte; şi atunci v-aţi transpus totodată în situaţie.

*

Exerciţii pure de articulare, în scopul de a face maleabile organele vorbirii. Ele trebuie să fie învăţate pe de rost, pentru ca să putem face apoi cu ele o adevărată gimnastică. Le derulăm cu deplin folos de-abia după ce le-am învăţat pe de rost.

Pfiffig pfeifen
Pfäffische Pferde
Pflegend Pflüge
Pferchend Pfirsiche
Pfiffig pfeifen aus Näpfen
Pfäffische Pferde schlüpfend
Pflegend Pflüge hüpfend
Pferchend Pfirsiche knüpfend

Kopfpfiffig pfeifen aus Näpfen
Napfpfäffische Pferde schlüpfend
Wipfend pflegend Pflüge hüpfend
Tipfend pferchend Pfirsiche knüpfend

Ketzer petzten jetzt kläglich
letztlich leicht skeptisch
Ketzerkrächzer petzten jetzt kläglich
Letzlich plötzlich leicht skeptisch
Schlinge Schlange geschwinde
Gewundene Fundewecken weg
Gewundene Fundewecken
Geschwinde schlinge Schlange weg

Zuwider zwingen zwar
Zweizweckige Zwacker zu wenig
Zwanzig Zwerge
Die sehnige Krebse
Sicher suchend schmausen
Daß schmatzende Schmachter
Schmiegsam schnellstens
Schnurrig schnalzen

Pentru a face maleabile organele vorbirii:

Nur renn nimmer reuig
Gierig grinsend
Knoten knipsend
Pfänder knüpfend

Klipp plapp plick glick
Klingt klapperrichtig
Knatternd trappend
Rossegetrippel ( erste Fassung: Rossegetrampel)

Marsch schmachtender
Klappriger Racker
Krackle plappernd linkisch
flink von vorne fort
 
Krackle plappernd linkisch
Flink von vorne fort
Marsch schmachtender
Klappriger Racker

*

Pentru bâlbâiţi:

Nimm mir nimmer
Was sich wässerig
Mit Teilen mitteilt

Nimmer nimm mir
Wässerige Wickel
Was sich schlecht mitteilt
Mit Teilen deiner Rede
*

De obicei, în cursul acestor exerciţii se arată deficienţele de vorbire sau anumite deprinderi deranjante ale diferiţilor oameni, care stau în calea vorbirii artistice. Aici, bineînţeles, totul trebuie individualizat. Nu putem da decât exemple izolate. Există, de exemplu, voci  strivite, care trebuie să devină mai pline. Aici ar fi de ajutor următorul exerciţiu:

Ei ist weisslich, weisslich ist Ei
Blei ist neu im Streu, neu im Streu ist Blei
Die Maid ist bläulich, bläulich maidlich

Prima variantă:

Ei ist weiss, weiss ist Ei
Blei ist neu, neu ist Blei
Maid ist bläulich, bläulich Maid ist

Trebuie să fim atenţi aici şi la deosebirea dintre ei ‒  Blei, care se rosteşte mai mult în gură, şi ai ‒  Maid, situat mai mult în gât.

Sau, tonul trebuie să iasă din nas. Acesta ar fi un exerciţiu foarte bun:

Der Base Nase aß Mehl
Rasen Masse kratze kahl

Aveţi grijă ca tendoanele, cartilagiile nasului să nu sune şi ele.

*

A vorbi cu respiraţia. Respiraţia nu trebuie să se ascundă, ci să fie un curent ce curge mereu mai departe. De obicei, respiraţia se ascunde; modul obişnuit de a vorbi taie în bucăţi curentul respirator. Trebuie să învingem această piedică, pentru a căuta acel nivel de vorbire la care auzim curentul respirator continuu. Întregul flux al vorbirii ar trebui să fie străbătut, parcă, de bătaia vântului. Cuvintele n-ar trebui să stea ca nişte copaci izolaţi, ci ar trebui să auzim ceva ca un fel de vânt ce trece prin copaci.

Căutaţi, de asemenea, să percepeţi nişte diferenţieri în însăşi curentul vorbirii, înotând în el. De exemplu:

Sturm-Wort rumort um Tor und Turm
Molch-Wurm bohrt durch Tor und Turm
Dumm tobt Wurm-Molch durch Tor und Turm

La prima propoziţie puteţi înota în curentul vorbirii. Încercaţi acum să distingeţi, în simţire, că cea de-a doua propoziţie este altfel; şi, pe urmă, că cea de-a treia propoziţie este cu totul altfel.

*

Sende aufwärts
Sehnend Verlangen ‒  Sende vorwärts
Bedachtes Streben ‒  Sende rückwärts
Gewissenhaft Bedenken

Aici trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra felului cum trebuie nuanţate cele trei versuri, fiecare vers cere o anumită nuanţă.

Ca să ne pregătim pentru ceva, trebuie să pornim de la un exerciţiu ca cel de mai sus.

Esenţială este aici mişcarea în sus, înainte, înapoi.

Cu toate că mişcarea în sus pare a fi mai mult decât cea înainte şi înapoi, din punct de vedere retoric însă trebuie consemnată o uşoară creştere.

Încercaţi să simţiţi, rostind acest text, că limba trebuie să devină un fel de barcă, de-a lungul tuturor celor şase versuri.

Glasul se reglează singur, devine disponibil, se instalează, se aşează dacă a fost adus în poziţia justă.*

* Aici însemnările se întrerup.


Pe o foaie de notițe scrisă de Rudolf Steiner:
notiţe