Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner, Marie Steiner-von Sivers

ARTA RECITĂRII ŞI DECLAMAŢIEI

GA 281


CUVÂNTARE PENTRU CHRISTIAN MORGENSTERN

II
Leipzig, 31 decembrie 1913

Vrem astăzi, când un an îşi încheie ciclul şi începe unul nou, înainte de a trece la conferinţa mea, să aducem în faţa sufletelor noastre ceva despre care pot să spun, dacă dau curs sentimentelor propriei mele inimi, că ne poate transpune într-o dispoziţie de sărbătoare potrivită, iubită.

Unii dintre prietenii noştri au putut face cunoştinţă, cu ocazia ultimului ciclu de conferinţe pe care l-am prezentat la Stuttgart, cu creaţiile poetului Christian Morgenstern, care astăzi, spre adânca noastră mulţumire, se află printre noi. Şi astăzi d-ra von Sivers  va avea ocazia să vă prezinte câteva dintre noile poezii ale veneratului nostru prieten, câteva dintre poeziile care încă n-au văzut lumina tiparului, dar a căror apariţie e aşteptată de noi, cu adâncă satisfacţie, în viitorul cel mai apropiat.

Dacă-mi daţi voie să exprim doar în câteva cuvinte ceea ce simt eu însumi faţă de aceste poezii, aş spune: faptul că ne este dat să cunoaştem poeziile lui Christian Morgenstern drept creaţiile unuia dintre membrii noştri iubiţi, se numără printre bucuriile cu totul deosebite pe care le am pe tărâmul activităţii desfăşurate de noi pentru o concepţie spirituală despre lume a epocii prezente. Aş vrea să spun că printre dovezile cele mai înalte ale sâmburelui de adevăr lăuntric şi ale valorii de adevăr a ceea ce căutăm noi cu sufletul nostru se numără şi faptul că din solul spiritual pe care încercăm să ne situăm vedem răsărind nişte creaţii poetice de o profunzime a simţirii şi de o înălţime spirituală cum sunt poeziile lui Christian Morgenstern.

Am fost nevoit să aud uneori spunând, pe unul sau pe altul, chiar şi dintre cei care ne sunt apropiaţi, că viaţa în acest fel de reprezentări prin care noi căutăm accesul la lumile spirituale poate să aibă un efect paralizant şi de răcire asupra dezvoltării forţei poetice şi a fanteziei poetice. Şi am putut observa uneori ceva ca un fel de teamă, la aceia care nu vor ca forţa lor poetică să fie prejudiciată de legătura cu viaţa spirituală pe care noi o căutăm cu sufletele noastre. Dar creaţiile lui Christian Morgenstern dovedesc că poezia cea mai frumoasă, cea mai gingaşă, mai nobilă, mai adevărată, poate fi de aceeaşi natură şi poate avea aceeaşi forţă stimulatoare ca ceea ce căutăm noi înşine. În orice caz, pentru ca în acele sfere ale vieţii spirituale la care căutăm noi accesul să domnească poezia, o poezie adevărată, un spirit artistic autentic, va fi necesar ca o căldură a inimii, care se pătrunde cu intimitatea vieţii spirituale, aşa cum ar putea ea să străbată epoca noastră, să se ridice la nivelul acelei fantezii creatoare care vrea să se lase străluminată de forţa vieţii spirituale. Şi aşa stau lucrurile, după cum îmi spune simţirea mea, tocmai cu creaţiile lui Christian Morgenstern. Mai ales când las să acţioneze asupra sufletului meu poezii de felul celor pe care le veţi auzi imediat, nu pot face altfel decât să cuprind trăirile mele în nişte cuvinte pe care aş vrea să le exprim într-o formă antroposofică.

Când las, în linişte, ca o asemenea poezie să acţioneze asupra sufletului meu, atunci mai am în suflet şi altceva în afară de acea poezie, ceva ce există, bineînţeles, la orice poezie adevărată, autentică. Aş vrea să rostesc cuvântul: Aceste poezii au aură! Ele sunt scăldate în valurile unui spirit care le întrepătrunde şi le întreţese, care radiază din ele, care le dă forţa cea mai lăuntrică şi care, din ele, poate radia în propriul nostru suflet. – Şi, dacă-mi îngăduiţi să-mi exprim propria situaţie sufletească în faţa acestor poezii, aş zice aşa: Adeseori auzim o vorbă care, fără îndoială, e justă: Cine pe poet vrea să-l înţeleagă, în ţara poetului trebuie să meargă! Azi eu aş vrea să inversez, într-un anumit sens, această vorbă, referindu-mă la poeziile prietenului nostru: Cine vrea să înţeleagă bine o ţară, trebuie să aibă o ureche deschisă pentru poeţii ei! – În cazul nici unei alte ţări nu mi se pare atât de necesar acest lucru, ca în cazul ţării spiritului. Când în ţara spiritului vorbesc poeţii, vrem să ne aţintim spre ei auzul. De-abia atunci când nu vom mai lăsa ca în inima noastră să pătrundă doar ceea ce are să ne spună ţara spiritului sub formă de conţinut mai mult sau mai puţin ştiinţific, ci atunci când în ţara spiritului îl înţelegem pe poet, abia atunci ne-am pregătit sufletul pentru ţara spiritului. Aceasta e dispoziţia cu care doresc să întâmpine sufletele dvs. poeziile ce urmează să fie recitate, aşa cum pe mine această dispoziţie pe care mi-au creat-o poeziile lui Christian Morgenstern m-a umplut de fericire faţă de forţa interioară a sufletului care ne conduce spre tărâmurile spiritului.

Şi, pornind de aici, poate că îmi este îngăduit să rostesc astăzi două urări: prima este aceea ca foarte mulţi dintre dvs. să fie stimulaţi să cunoască sufletul autentic de poet, în diferitele sale lucrări, din care vom auzi imediat câteva exemple. Voi fi întotdeauna mulţumit în conştiinţa mea, ştiind că mulţi dintre prietenii noştri se apropie de poezia lui Christian Morgenstern.

Cealaltă urare este aceea ca prietenului nostru să-i fie dat să desfăşoare, spre mulţumirea noastră intimă, spre înălţarea noastră artistică, o activitate creatoare la fel de fertilă cum este aceea din operele a căror apariţie o aşteptăm şi din care vom auzi acum câteva exemple.

Au urmat poeziile, recitate de Marie Steiner. Titlurile n-au fost consemnate.