Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ANTROPOLOGIA GENERALĂ CA BAZĂ A PEDAGOGIEI

GA 293


ALOCUŢIUNE

ţinută în seara preliminară cursului
Stuttgart, 20 august 1919 [Nota ac.ed.] [Nota 1]

(după notiţele unor participanţi)


Astă seară vom spune doar ceva preliminar. Şcoala Waldorf trebuie să fie un adevărat fapt de cultură, pentru a se atinge o înnoire a vieţii noastre spirituale contemporane. Trebuie avută în vedere o schimbare în toate lucrurile; întreaga mişcare socială provine, în cele din urmă, din aspectele spirituale (mişcarea socială trebuie raportată la domeniul social), iar pro-blema şcolară este o subcomponentă a marilor probleme spirituale arzătoare ale prezentului. Posibilitatea şcolii Waldorf trebuie folosită în acest caz spre a acţiona reformator, revoluţionând, în domeniul învăţământului.

Reuşita acestui fapt de cultură stă în mâinile dumneavoastră. S-au pus multe în mâinile dumneavoastră spre a putea activa prin realizarea unui model. Multe depind de reuşita acestui fapt. Şcoala Waldorf va fi o dovadă practică a forţei decisive a orientării mondiale a antroposofiei. Aceasta va fi o şcoală unitară, în sensul că ea ţine seama doar de faptul de a educa şi instrui într-un aşa fel precum omul o cere, fiinţa omenească întreagă. Trebuie să punem totul în slujba acestui ţel.

Este însă necesar să încheiem compromisuri. Compromisurile sunt necesare pentru că nu am ajuns încă până la a realiza cu adevărat o faptă liberă. Statul ne va prescrie ţeluri rele de învăţare, finalităţi proaste. Aceste scopuri sunt cele mai proaste imaginabile şi va trebui să facem din ele cele mai înalte posible. Politica, activitatea politică de acum se va manifesta prin aceea că-i va trata pe oameni în mod şablonard, că va încerca într-o mult mai mare măsură ca până acum să-i încadreze pe oameni în şabloane. Oamenii vor fi trataţi ca nişte obiecte ce vor fi trase pe sârme şi se va crea închipuirea că asta înseamnă cel mai mare progres imaginabil. Se vor organiza asemenea lucruri precum sunt instituţiile de învăţământ ‒ într-un mod neadecvat şi cât se poate de trufaş. Un exemplu şi o anticipare a acestora este construcţia şcolilor bolşevice ruse, care sunt adevărate cimitire ale oricărui sistem real de învăţământ. Vom avea de susţinut o luptă dură împotriva lor, dar trebuie să facem acest fapt de cultură.

Vom avea de armonizat aici două forţe contradictorii. Pe de o parte, trebuie să ştim care ne sunt idealurile şi va trebui, de asemenea, să avem totuşi şi mlădierea adaptării la ceea ce se află departe de idealurile noastre. Cum se armonizează aceste două forţe, va fi dificil de realizat de oricare din dumneavoastră. O vom putea realiza doar dacă fiecare îşi implică întreaga sa personalitate. Fiecare trebue să-şi implice întrega personalitate, de la bun început.

De aceea vom organiza şcoala nu în manieră de guvernare, ci de administrare şi o vom conduce în mod republican. Într-o republică profesorală reală nu vom avea, drept capitonaj, prescripţiile ce provin de la rectorat, ci va trebui să aducem /să purtăm în noi/ ceea ce ne dă posibilitatea, ceea ce ne dă fiecăruia întreaga răspundere pentru ce anume avem de făcut. Fiecare trebuie să fie, de la sine, pe deplin responsabil.

Vom putea crea un înlocuitor al rectoratului prin faptul că organizăm acest curs pregătitor şi că asimilăm prelucrând aspectele ce fac din şcoală o unitate. Aspectul unitar ni-l vom însuşi prin curs, dacă vom lucra cu adevărat serios.

Despre curs, avem de anunţat că el va conţine:

‒ întâi, o abordare continuă a problemelor general ‒ pedagogice,

‒ în al doilea rând, o abordare a problemelor special ‒ metodice a obiectelor de predare mai importante,

‒ în al treilea rând, un anume fel de lucrări seminaristice din cadrul a ceea ce vor constitui sarcinile noastre de predare. Vom prelucra şi valorifica în exerciţii ‒ dispute asemenea sarcini de predare.

În fiecare zi, înainte de masă, vom avea aspectele mai mult teoretice, iar după amiază, cele seminaristice.

Vom începe aşadar mâine la ora 9, cu pedagogia generală, apoi la 10 1/2 vom avea instruirea special ‒ metodică, iar după amiază, de la 3 la 6, exerciţiile seminaristice.

Trebuie să fim pe deplin conştienţi că un fapt de cultură de mari dimensiuni trebuie înfăptuit în toate direcţiile.

Aici, în şcoala Waldorf, nu vrem să realizăm o şcoală bazată pe o anumită concepţie despre lume. Şcoala Waldorf nu va fi o şcoală bazată pe o anumită concepţie despre lume, în care să îndopăm copiii, cât se poate de mult, cu dogme antroposofice. Nu vrem să predăm câtuşi de puţin dogmatică antroposofică; antroposofia nu constituie materie de predare, dar ne străduim pe bazele practice ale antroposofiei. Vrem să transpunem ceea ce se poate obţine pe tărâmul antroposofic într-o practică a predării

Va fi vorba mult mai puţin de conţinuturi de predare ale antroposofiei, cât despre aplicarea practică a ceea ce poate proveni, în sens pedagogic, în general, şi în cel metodic, în special, din antroposofie, din felul cum antroposofia poate trece în aplicarea activităţilor de predare.

Instrucţia religioasă se va preda în comunităţi religioase. Antroposofia o vom activa doar în metodica predării. Aşadar pe copii îi vom împărţi la diverşi profesori de religie, după confesiuni.

Aceasta este cealaltă parte a compromisului. Prin compromisuri justificate, vom accelera faptul nostru de cultură.

Trebuie să fim conştienţi de marile sarcini. Nu este pemis să fim doar pedagogi, ci va trebui să devenim oameni de cultură în cel mai înalt grad, în sensul cel mai înalt al cuvântului. Trebuie să avem un interes viu pentru toate cele ce se petrec în ziua de azi, altfel suntem profesori răi pentru această şcoală. Nu va trebui să ne angajăm numai pentru sarcinile noastre specifice. Căci profesori buni vom putea fi numai dacă avem un interes viu pentru tot ceea ce se petrece în lume. Abia prin interesul pentru lume va trebui să dobândim entuziasmul de care avem nevoie pentru şcoală, pentru sarcinile muncii noastre. Pentru aceasta sunt necesare elasticitatea spiritului şi dăruirea pentru misiunea noastră. Vom putea crea cele ce se pot realiza în ziua de azi, doar atunci când ne aplecăm cu interes: întâi, asupra nevoilor vremurilor de azi şi, în al doilea rând, asupra marilor sarcini ale timpului, ale căror dimensiuni sunt mult mai mari decât ni le putem imagina noi.