Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ

GA 294


CUVINTE DE ÎNCHEIERE

Stuttgart, 6 septembrie 1919

Aş vrea să închei astăzi aceste consideraţii, atrăgându-vă încă o dată atenţia asupra câtorva lucruri pe care doresc să vi le sădesc în inimă; doresc să ţineţi seama de aceste patru lucruri:

În primul rând, de faptul că dascălul acţionează asupra elevilor săi, atât în mare, cât şi în mic, prin întreaga spiritualizare a profesiunii lui şi prin felul cum rosteşte fiecare cuvânt în parte, prin felul cum dezvoltă fiecare noţiune, fiecare sentiment. Nu uitaţi că dascălul trebuie să fie un om al iniţiativei, că el nu are voie să devină niciodată apatic, el trebuie să fie cu trup şi suflet în ceea ce face la şcoală, în felul cum se poartă cu copiii. Acesta e primul lucru: Dascălul să fie un om al iniţiativei, în mare şi în mic.

Al doilea lucru, dragii mei prieteni, este acela că noi, ca dascăli, trebuie să nutrim interes pentru tot ceea ce există în lume şi pentru tot ceea ce-l priveşte pe om. În calitate de dascăli, noi trebuie să nutrim interes pentru toate cele ale lumii şi pentru toate cele omeneşti. Ar fi cum nu se poate mai regretabil să ne izolăm într-un fel oarecare de ceva care poate fi interesant pentru om, ar fi cum nu se poate mai regretabil dacă o asemenea tendinţă s-ar instala în dascăl. Noi trebuie să nutrim interes pentru marile probleme ale omenirii, ca şi pentru problemele ei cele mai mărunte. Trebuie să putem nutri interes pentru marile probleme ale fiecărui copil, ca şi pentru problemele lui cele mai mărunte. Acesta este cel de al doilea lucru: Dascălul trebuie să fie un om care nutreşte interes pentru întreaga existenţă a lumii şi a omului.

Iar cel de al treilea lucru este acesta: Dascălul trebui să fie un om care nu încheie niciodată în interiorul lui un compromis cu neadevărul. Dascălul trebuie să fie un om cu un profund simţ lăuntric al adevărului, el nu are voie să facă niciodată compromisuri cu neadevărul, altfel, noi am vedea că în învăţământul nostru, mai ales în metodă, şi-ar face intrarea prin multe canale lucruri neadevărate. Predarea noastră va fi o expresie a adevărului numai dacă avem cea mai mare grijă să tindem în interiorul nostru spre adevăr.

Şi pe urmă, un lucru care este mai uşor de zis decât de făcut, dar care este, de asemenea, o regulă de aur pentru profesiunea de dascăl: Dascălul nu are voie să se ofilească şi să se acrească. O dispoziţie sufletească neofilită, plină de prospeţime! Să nu ne ofilim şi să nu ne înăcrim! Acesta este un lucru spre care dascălul trebuie să năzuiască.

Eu ştiu că, dacă aţi primit aşa cum trebuie în sufletele dvs. lucrurile pe care le-am pus în lumină din cele mai diferite direcţii în cursul acestor paisprezece zile, atunci când vă veţi desfăşura munca la clasă ceea ce vă pare a fi îndepărtat va veni foarte aproape de dvs., tocmai prin intermediul simţirii şi al voinţei. În aceste paisprezece zile eu n-am spus altceva decât lucruri care, dacă le veţi lăsa să acţioneze în sufletele dvs., vor deveni în cadrul predării ceva nemijlocit practic. Dar Şcoala Waldorf va depinde de faptul că dvs. procedaţi în interiorul dvs. în aşa fel încât lăsaţi să devină active cu adevărat în sufletele dvs. lucrurile pe care le-am discutat acum.

Gândiţi-vă la unele dintre lucrurile pe care am încercat să vi le explic pentru ca să vă cuceriţi o înţelegere psihologică a omului, şi anume a omului în devenire. Şi când nu veţi şti cum să prezentaţi la oră un lucru sau altul, ori când, ori în ce loc, va putea întotdeauna să vă vină un gând în legătură cu asemenea procedee ale predării, dacă vă veţi aduce aminte în mod just de cele întâmplate în aceste zile. Bineînţeles că multe lucruri ar trebui spuse de multe ori, dar eu n-aş vrea să fac din dvs. nişte maşini de predat, ci nişte personalităţi de dascăl libere, independente. În acest sens am şi prezentat lucrurile în aceste paisprezece zile. Timpul a fost atât de scurt, încât, pentru rest, a trebuit să apelez la activitatea dvs. plină de dăruire, plină de înţelegere.

Gândiţi-vă însă tot mereu la cele prezentate acum în scopul înţelegerii omului, şi anume a copilului. Ele vă vor putea fi de folos în toate problemele de metodică.

Dacă vă veţi gândi din când în când în trecut la cele întâmplate, gândurile noastre se vor întâlni, cu siguranţă, în aceste diferite impulsuri ale celor paisprezece zile. Fiindcă eu însumi, de acest lucru pot să vă asigur, mă voi gândi la aceste zile. Cu siguranţă, această Şcoală Waldorf atârnă astăzi destul de greu asupra inimii acelora care iau parte la inaugurarea şi organizarea ei. Această Şcoală Waldorf trebuie să reuşească! De reuşita ei vor depinde multe! Reuşita ei va aduce un fel de mărturie pentru unele lucruri pe care trebuie să le susţinem în faţa lumii în cadrul evoluţiei spirituale.

Dacă-mi este îngăduit să rostesc acum, în încheiere, câteva cuvinte din partea mea, aş spune: Pentru mine însumi, această Şcoală Waldorf va fi un copil ce-mi va face multe griji [ Nota 85 ]. Şi eu nu voi putea face altfel, decât să mă întorc tot mereu cu gânduri pline de grijă spre această Şcoală Waldorf. Dar, dacă privim întreaga seriozitate a situaţiei, vom putea colabora cu adevărat bine. Să menţinem mereu viu în noi gândul care ne umple inimile, simţirea: cu mişcarea spirituală a epocii prezente sunt, de asemenea, unite nişte puteri spirituale ale evoluţiei lumii. Dacă vom crede în aceste puteri spirituale bune, atunci ele vor fi prezente, inspirându-ne, în existenţa noastră, şi noi ne vom putea îndeplini munca de dascăli aşa cum trebuie.