Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTA EDUCAŢIEI. METODICĂ ŞI DIDACTICĂ

GA 294


CONFERINŢA A UNSPREZECEA

Stuttgart, 2 septembrie 1919

V-am spus că putem începe predarea geografiei abia pe treapta a doua a şcolii elementare. Putem începe în mod just cu predarea geografiei după ce copilul a împlinit 9 ani. Numai că trebuie s-o organizăm în mod just. În general, în şcoala elementară a viitorului ‒ acest lucru este valabil şi pentru şcoala medie ‒ trebuie să avem grijă ca această predare a geografiei să cuprindă mult mai mult decât cuprinde în prezent. În prezent, geografia este prea desconsiderată, ea este tratată ca un adevărat copil vitreg. De fapt, realizările de la celelalte materii ar trebui să conflueze în multe privinţe cu cele ale geografiei, devenind una. Şi, chiar dacă v-am spus că predarea mineralogiei apare de-abia pe treapta a treia, în jurul vârstei de 12 ani, putem împleti deja pe treapta anterioară unele cunoştinţe despre lumea minerală, în mod descriptiv, intuitiv, în predarea geografiei. Copilul îşi poate însuşi între 9 şi 12 ani extraordinar de multe cunoştinţe de geografie, numai să procedăm în mod just cu această geografie. Aici, esenţialul este ca tocmai la geografie să pornim de la ceea ce copilul cunoaşte deja, într-un fel sau altul, despre suprafaţa Pământului şi despre cele ce se întâmplă pe suprafaţa Pământului. Încercăm să-i transmitem la început copilului, în mod artistic, un fel de imagine despre munţi şi râuri, dar şi despre alte condiţii ale mediului înconjurător. Facem în aşa fel încât să elaborăm realmente împreună cu copilul, într-un mod elementar, o hartă pentru ambianţa imediată în care creşte copilul, pe care o cunoaşte. Încercăm să-i arătăm copilului ce oferă trecerea de la situarea în sânul unui anumit ţinut la contemplarea lui din perspectiva sau prin perspectiva aeriană, aşadar, transpunerea pe hartă a ţinutului cunoscut cel mai îndeaproape. Încercăm să-i arătăm copilului cum străbat râurile acest ţinut, cu alte cuvinte, noi desenăm cu adevărat pe hartă sistemul râurilor şi pâraielor din mediul înconjurător, transpunând astfel, treptat, perceperea mediului ambiant în hartă. Şi însemnăm pe această hartă şi munţii. E bine să lucrăm aici în culori, să desenăm râurile cu albastru, munţii cu cretă cafenie. Însemnăm apoi pe această hartă restul lucrurilor care au legătură cu condiţiile vieţii umane. Însemnăm pe această hartă diferitele configuraţii ale ţinutului, atrăgând copilului atenţia asupra următorului lucru: Ia te uită, o anumită parte a ţinutului este plantată cu pomi fructiferi ‒ şi desenăm pomii fructiferi (vezi desenul 1).

desen 13Desenul 1

Îi atragem copilului atenţia asupra faptului că aici există şi păduri de conifere ‒ şi însemnăm, de asemenea, zonele acoperite cu păduri de conifere (vezi desenul 2).

desen 14Desenul 2

Îi atragem copilului atenţia asupra faptului că o parte a ţinutului este acoperită cu cereale, şi însemnăm şi aceste ţinuturi (vezi desenul 3).

desen 15Desenul 3

Apoi îi atragem atenţia asupra faptului că există pajişti, şi le însemnăm şi pe ele (vezi desenul 4).

desen 16Desenul 4

Acest desen reprezintă pajiştile, pe care le putem cosi. Spunem copilului acest lucru. Pajiştile pe care nu le putem cosi, dar pe care le putem folosi, totuşi, pentru că în aceste locuri sunt mânate vitele şi sunt lăsate să pască iarba, care acolo este scundă, sărăcăcioasă, le însemnăm, de asemenea, pe hartă (vezi desenul 5),

desen 17Desenul 5

şi-i spunem copilului că acestea sunt păşuni. În acest fel facem vie pentru copii harta. Cu ajutorul acestei hărţi, copilul ajunge să aibă o privire de ansamblu asupra bazelor economice ale ţinutului. Apoi însă îi mai atragem copilului atenţia şi asupra faptului că în pântecele munţilor se află tot felul de lucruri: cărbune, minereuri ş.a.m.d. Şi îi mai atragem copilului atenţia asupra faptului că râurile sunt folosite la transportarea în alt loc a lucrurilor care cresc sau sunt fabricate într-un anumit loc. Îi povestim multe din lucrurile care au legătură cu această formă economică a unui ţinut. După ce am explicat bazele naturale ale economiei, cu râurile şi munţii, cu pajiştile, pădurea ş.a.m.d., atât cât este posibil, conform cunoştinţelor pe care copilul le poate primi, însemnăm la locul cuvenit satele sau oraşele existente în ţinutul de care vrem să ne ocupăm. Şi apoi începem să-i spunem copilului de ce tocmai în anumite locuri se dezvoltă sătuleţe, îi spunem că acest fapt are legătură cu ceea ce există în munţi şi poate fi scos din ei, că are legătură cu cursul râurilor şi pâraielor. Într-un cuvânt, căutăm să trezim în copil, cu ajutorul hărţii, o anumită reprezentare despre conexiunile economice dintre formele de relief şi raporturile vieţii umane, apoi încercăm să trezim în copil o anumită reprezentare despre deosebirea dintre condiţiile de viaţă de la ţară şi cele de la oraş. Facem aceasta atât de mult, cât poate copilul să înţeleagă aceste lucruri. Şi, în cele din urmă, îi povestim şi ce face omul prin activitatea lui economică pentru a veni în întâmpinarea condiţiilor naturale. Cu alte cuvinte, începem să-i atragem copilului atenţia asupra faptului că omul face râuri artificiale, canale, că-şi construieşte căi ferate. Pe urmă, faceţi-l pe copil să observe cum căile ferate transportă alimentele şi altele asemenea, şi pe oamenii înşişi. Dacă am lucrat un timp căutând să-l facem pe copil să înţeleagă conexiunea economică dintre condiţiile naturale şi condiţiile vieţii umane, putem folosi noţiunile pe care le-am trezit astfel în copil ca să extindem totul la contextele mai mari ale vieţii de pe Pământ. Dacă am făcut în mod just ceea ce ţine de această primă treaptă, nu va fi nevoie să dezvoltăm o prea mare pedanterie. Pedantul va spune acum: Firesc este să transmitem mai întâi cunoştinţele despre locul natal, în sensul cel mai restrâns, şi apoi să extindem lucrurile în mod concentric. ‒ Aceasta este, fără îndoială, pedanterie. Nu e nevoie să înaintăm în acest fel. Ci, dacă am creat o bază pentru înţelegerea legăturii dintre natură şi fiinţa umană, putem trece liniştiţi la altceva. Putem dezvolta cât mai bine şi mai intensiv conexiunile economice dintre om şi condiţiile naturale. De pildă, pentru ţinutul nostru de aici, după ce aţi dezvoltat noţiunile necesare în legătură cu teritoriile cunoscute, orientându-l pe copil în spaţiu, lărgindu-i orizontul, îi spuneţi: Aici sunt Alpii. ‒ Treceţi la geografia Alpilor. L-aţi învăţat pe copil să deseneze hărţi. Puteţi extinde acum activitatea de desenare a hărţilor, trasându-i copilului linia care arată că ţinutul Alpilor Sudici se învecinează cu Marea Mediterană. Desenându-i copilului partea de nord a Italiei, Marea Adriatică ş.a.m.d., îi spuneţi: Aici există nişte râuri mari ‒ şi desenăm în această regiune şi cursurile râurilor. Îi putem desena apoi: Rhonul, Rhinul, Innul, Dunărea, cu afluenţii lor. Putem desena aici şi diferitele lanţuri muntoase ale Alpilor. Şi copilul va fi extrem de captivat dacă-i spunem că diferitele lanţuri muntoase, ale Alpilor, de pildă, sunt despărţite între ele prin râuri. Desenaţi cu calm, de-a lungul liniilor albastre ale râurilor, nişte linii roşii, care sunt acum linii ideale ‒ de pildă, de-a lungul Rhonului, de la lacul Geneva [ Nota 67 ] până la izvoare, şi treceţi apoi la Rhin ş.a.m.d., trasaţi linia dincolo peste Arlberg, ş.a.m.d., apoi linia Drau, Enns [ Nota 68 ]ş.a.m.d., pentru a împărţi Alpii în acest fel, prin asemenea linii roşii, în direcţia vest-est, astfel încât să-i puteţi spune copilului: Ia te uită, eu am tras acum, de-a lungul cursurilor râurilor, o linie roşie pe dedesubt şi o linie roşie pe deasupra. Ceea ce se află între aceste două linii roşii sunt alţi Alpi decât ceea ce se află sus, deasupra liniei roşii, şi jos, sub linia roşie. ‒ Şi arătaţi-i acum copilului ‒ aici, predarea mineralogiei se confundă cu cea a geografiei, izvorăşte din ea ‒ o bucată de calcar din munţii Jura, de pildă, şi spuneţi-i: Iată, masele muntoase de deasupra liniei roşii de sus sunt constituite dintr-un asemenea calcar, iar ceea ce se află sub linia roşie este constituit tot dintr-un asemenea calcar. ‒ Iar pentru ceea ce se află la mijloc, între linii, arătaţi-i o bucată de granit, gnais şi spuneţi-i: Munţii de la mijloc sunt formaţi dintr-o asemenea rocă, rocă originară. Şi pe copil îl va interesa extraordinar de mult acest masiv al Alpilor pe care poate că i-l veţi arăta şi pe o hartă teritorială, pe care se află şi perspectiva laterală, nu numai cea aeriană, dacă-l lămuriţi plastic asupra faptului că râurile despart Alpii în: Alpi calcaroşi, şiruri muntoase cu gnais [ Nota 69 ], şist cu mică, şist argilos ş.a.m.d. şi că masivul muntos, întregul lanţ de munţi este aşezat de la sud spre nord, numai că este arcuit în acest fel: munţi calcaroşi ‒ munţi originari ‒ munţi calcaroşi, despărţiţi de râuri. Multe lucruri, care să nu fie o predare intuitivă pedantă, pot fi asociate cu acestea, lucruri care lărgesc foarte mult lumea de noţiuni a copilului.

Treceţi apoi ‒ aţi creat deja elementele necesare când aţi predat cunoştinţele despre natură ‒ la a-i înfăţişa copilului ce creşte jos în vale, ce creşte mai sus şi ce creşte sus de tot şi, de asemenea, ceea ce sus, sus de tot nu creşte. Treceţi la vegetaţie pe direcţia verticală.

Şi acum începeţi să-i atrageţi copilului atenţia asupra felului cum se situează omul într-un ţinut pe care-şi pune pecetea masivul muntos. Începeţi să-i descrieţi în mod foarte sugestiv un sătuc de munte situat undeva foarte sus, pe care i-l însemnaţi pe hartă, şi cum trăiesc oamenii acolo. Şi îi mai descrieţi şi un sat situat jos în vale, cu uliţe. Şi apoi oraşele, situate acolo unde un râu primeşte apele unui afluent. Descrieţi apoi, în aceste conexiuni mai mari, raportul dintre formele de relief şi viaţa economică umană. Construiţi, aş zice, din sânul naturii, această viaţă economică umană, atrăgând copilului atenţia asupra locului unde se află minereuri şi cărbuni, asupra felului cum acestea îşi pun pecetea asupra aşezărilor umane ş.a.m.d.

Îi însemnaţi apoi un ţinut lipsit de munţi, un ţinut de şes, şi faceţi şi cu acesta la fel. Descrieţi mai întâi ceea ce ţine de natură, constituţia solului, şi atrageţi deja acum atenţia asupra faptului că pe un sol slab creşte altceva decât pe unul gras. Atrageţi atenţia asupra constituţiei solului pe care cresc cartofi ‒ acest lucru se poate face cu mijloace foarte simple ‒ , asupra constituţiei solului pe care creşte grâul, a celui pe care creşte secara ş.a.m.d. Dvs. i-aţi arătat copilului, desigur, deja mai înainte, deosebirea dintre grâu, secară, ovăz. Acum nu vă sfiiţi să-i prezentaţi copilului unele lucruri pe care, pentru început, le înţelege numai în general, pe care le va înţelege mai clar abia mai târziu, când i se va atrage atenţia în predare asupra lor dintr-un alt punct de vedere. Dar căutaţi să-l introduceţi pe copilul sub 12 ani mai ales în cunoaşterea raporturilor economice. Faceţi ca acestea să-i fie limpezi. Predaţi mai mult o geografie lăuntrică şi străduiţi-vă mai puţin să oferiţi de pe acum o imagine completă a Pământului. Este, totuşi, important să atrageţi atenţia asupra faptului că marea e foarte mare. Aţi început deja s-o desenaţi când a fost vorba de Alpii Sudici, în vecinătatea cărora aţi desenat Marea Mediterană. Marea desenaţi-o ca suprafaţă albastră. Desenaţi-i apoi copilului contururile exterioare ale Spaniei, ale Franţei, desenaţi-i înspre vest o mare întinsă şi conduceţi-l în acest fel, încetul cu încetul, spre înţelegerea faptului că există şi America. Ar trebui să trezim această reprezentare deja înainte de împlinirea vârstei de 12 ani.

Dacă începeţi în acest fel cu o temelie bună, veţi putea conta pe faptul că în jurul vârstei de 12 ani copilul vă va înţelege, dacă veţi proceda de acum înainte mai sistematic, dacă de-a lungul unei perioade mai scurte de timp veţi căuta să faceţi în aşa fel încât copilul să-şi formeze cu adevărat o imagine despre Pământ, învăţându-l care sunt cele cinci continente, mările ‒ în orice caz, mai pe scurt decât aţi făcut-o înainte ‒ , descriind acum viaţa economică a acestor diferite ţinuturi ale Pământului. De aici, din ceea ce aţi aşezat ca temelie, ar trebui să scoateţi tot restul. Dacă, aşa cum am spus, aţi sintetizat, în legătură cu întreaga suprafaţă a Pământului, cunoştinţele despre viaţa economică pe care le-aţi transmis copilului, atunci, tocmai în momentele în care poate că aţi predat deja o jumătate de an istoria, aşa cum am învăţat, veţi trece la discutarea cu copiii a raporturilor spirituale ale oamenilor care locuiesc în diferitele ţinuturi ale Pământului. Dar trebuie să aveţi grijă ca aceste deosebiri să le subliniaţi numai după ce aţi pregătit sufletul întru câtva pentru aceasta prin primele cunoştinţe de istorie. Vorbiţi apoi şi despre răspândirea teritorială a trăsăturilor de caracter ale diferitelor popoare. Dar să nu vorbiţi mai devreme, ci numai exact în acest moment, despre deosebirile dintre diferitele popoare în ceea ce priveşte trăsăturile de caracter, căci acum, având acea temelie pe care v-am descris-o, copilul vine în întâmpinarea acestor lucruri cu cea mai mare înţelegere. Îi puteţi vorbi acum despre deosebirile dintre popoarele asiatice, europene, americane, despre deosebirile dintre popoarele Europei Centrale şi popoarele din nordul Europei. Puteţi încerca apoi să uniţi treptat geografia cu istoria. Veţi îndeplini aici o sarcină foarte frumoasă şi care-l va bucura pe copil, dacă lucrurile pe care vi le-am descris acum le veţi preda mai ales între vârsta de 12 ani şi sfârşitul şcolii elementare, deci, până spre 15 ani. Vă daţi seama că ar trebui să introducem extraordinar de multe lucruri prin orele de geografie, pentru ca predarea geografiei să devină, într-adevăr, un fel de sinteză a ceea ce facem la celelalte materii. Câte nu pot să conflueze în geografie! În încheiere, va fi posibil chiar să realizaţi o minunată întrepătrundere între geografie şi istorie. Dacă aţi introdus astfel în predarea geografiei unele lucruri, veţi putea acum să şi scoateţi din ea unele lucruri. Fireşte, aici se va cere ceva de la fantezia dvs., de la inventivitatea dvs. Dacă-i veţi povesti copilului că aici sau acolo se face un lucru sau altul, de pildă: japonezii îşi fac tablourile aşa şi aşa, atunci veţi încerca să-l îndemnaţi pe copil să facă şi el aşa ceva, în modul său simplu, elementar. Nu neglijaţi să-i oferiţi copilului, chiar de la început, atunci când îi arătaţi legătura dintre cultivarea pământului şi viaţa umană, o reprezentare clară despre plug, despre greblă ş.a.m.d., asociată cu reprezentările geografice. Şi încercaţi să-l îndemnaţi pe copil să imite unele dintre aceste lucruri, chiar dacă numai sub formă de mică jucărie sau lucrare artistică. Aceasta îl va face pe copil îndemânatic şi în stare să se situeze mai târziu în mod just în viaţă. Şi dacă s-ar putea face chiar nişte pluguri mici cu care copiii să are în grădina şcolii, dacă am putea să-i punem să secere cu nişte seceri mici sau să taie iarba cu nişte coase mici, în acest fel s-ar crea o legătură bună cu viaţa [ Nota 70 ]. Căci mai importantă decât îndemânarea este legătura sufletească dintre viaţa copilului şi viaţa în lume. Căci lucrurile stau cu adevărat aşa: un copil care a tăiat iarbă cu secera, care a cosit iarbă cu coasa, care a făcut brazde cu un plug mic, va deveni alt om decât un copil care n-a făcut asta. Sufletescul devine, pur şi simplu, altceva. Abstractele ore de lucru manual nu pot înlocui, de fapt, aceste lucruri. Iar construitul cu beţişoarele şi împletitul fâşiilor de hârtie ar trebui evitate, pe cât posibil, pentru că ele mai mult împiedică încercarea de a-l introduce pe om în viaţă, decât o stimulează. E mult mai bine să-l îndemnaţi pe copil să facă lucruri care se întâmplă cu adevărat în viaţă, decât să născociţi lucruri care nu se întâmplă în viaţă. Dacă dăm predării geografiei forma pe care am descris-o, atunci îi vom face cunoştinţă copilului într-un chip firesc cu faptul că viaţa umană se compune, în diferite moduri, din cele mai diferite aspecte. Şi aici ţinem seama întotdeauna de ceea ce el poate să înţeleagă bine. La orele de geografie, îi descriem copilului aflat între 9 şi 12 ani mai întâi nişte relaţii economice şi exterioare. Îl facem apoi să înţeleagă relaţiile culturale, relaţiile spirituale, la diferitele popoare. Şi aici, lăsând tot restul pentru mai târziu, atragem uşor atenţia asupra relaţiilor juridice care domnesc la diferitele popoare. Dar nu facem să transpară prin viaţa economică şi spirituală decât primele noţiuni absolut elementare din aceste relaţii juridice. Căci copilul nu are încă înţelegerea deplină pentru relaţiile juridice. Şi dacă îi facem cunoştinţă prea devreme cu aceste noţiuni ale relaţiilor juridice, îi ruinăm forţele sufleteşti pentru tot restul vieţii, pentru că aceste noţiuni sunt ceva foarte abstract.

E bine, într-adevăr, dacă folosiţi predarea geografiei pentru a crea unitate în tot restul predării. Poate că tocmai pentru geografie ar fi cel mai păgubitor lucru s-o încadrăm în orarul strict delimitat pe care noi şi aşa nu vrem să-l avem.

Vom face în aşa fel încât să tratăm de-a lungul unei perioade de timp mai lungi acelaşi obiect de învăţământ. Îl primim pe copil la şcoală şi ne îndreptăm eforturile, pentru început, spre obiectivul ca el să înveţe să scrie. Aceasta înseamnă: În orele pe care le ţinem cu el înainte de masă îl ocupăm cu pictatul, cu desenatul, cu învăţarea scrisului. Nu alcătuim orarul în aşa fel încât în prima oră scriem, în a doua citim ş.a.m.d., ci facem, de-a lungul unor lungi perioade de timp, lucruri de acelaşi fel. Abia mai târziu, când copilul ştie deja puţin să scrie, trecem la citit. De fapt, când scrie, el învaţă puţin şi să citească; totuşi, lucrurile pot fi legate mai bine. Pentru ceea ce vrem să facem mai târziu, stabilim, de asemenea, anumite perioade, în care nu facem ca în fiecare oră un obiect să fie urmat de altul, ci îi ocupăm pe copii timp mai îndelungat cu aceeaşi materie, şi abia după ce i-a ocupat săptămâni în şir cu aceasta, revenim la altceva. Procedând în acest fel, noi concentrăm predarea şi suntem în situaţia de a preda în mod mult mai economic, decât dacă practicăm acel procedeu îngrozitor care iroseşte forţe şi timp, al orarului, şi anume: în prima oră luăm o materie, în ora următoare ştergem iarăşi ceea ce s-a învăţat în ora precedentă. Dar tocmai la geografie puteţi vedea în mod clar că puteţi trece la geografie de la aproape orice. Nu ni se prescrie din capul locului: de la 9 la 10 ani trebuie să predăm geografia, ci se lasă în seama dvs. să găsiţi momentul potrivit ca, după tot ceea ce aţi făcut în alte domenii, să treceţi la problemele de geografie.

Prin aceasta, fireşte, pe umerii dvs. va apăsa multă răspundere, dar fără această răspundere nu se poate face şcoală. Şcoala care îi prescrie dascălului din capul locului orarul şi tot felul de alte lucruri exclude, în realitate, cu totul arta dascălului. Şi acest lucru nu are voie să se întâmple. Dascălul trebuie să fie elementul propulsor şi dătător de viaţă din întregul învăţământ. Tocmai din felul cum v-am arătat că trebuie să se procedeze cu geografia vă veţi forma o noţiune justă despre felul cum trebuie să se procedeze în general. Geografia poate fi cu adevărat un mare făgaş în care toate se revarsă, din care scoatem iarăşi unele lucruri. De pildă, i-aţi arătat copilului la geografie în ce fel se deosebeşte muntele calcaros de muntele originar. Îi arătaţi copilului părţile componente ale muntelui originar, granit sau gnais. Îi atrageţi atenţia asupra faptului că în acesta sunt conţinute diferite minerale, cum unul sclipeşte ca mineral scânteietor, apoi îi puneţi alături mica şi-i spuneţi că ceea ce se vede acolo înăuntru e mică. Şi îi arătaţi după aceea toate câte mai sunt conţinute în granit sau gnais. Pe urmă, îi arătaţi nişte cuarţ şi încercaţi să arătaţi cum se dezvoltă mineralul din rocă. Tocmai aici puteţi realiza foarte mult cu privire la înţelegerea a ceea ce este compus [ Nota 71 ] şi se împarte apoi în diferitele lui părţi componente. E mult mai folositor să-l învăţaţi mai întâi pe copil ce este granitul şi gnaisul şi pe urmă să-l învăţaţi mineralele din care este alcătuit granitul şi gnaisul, decât să-l învăţaţi mai întâi: acesta este granitul, el este alcătuit din cuarţ, mică, feldspat ş.a.m.d., şi să-i arătaţi abia pe urmă că acestea s-au asociat în granit sau gnais. Tocmai în predarea mineralogiei puteţi merge de la întreg spre detaliu, de la alcătuirea munţilor la mineralogie. Acest lucru este, cu siguranţă, folositor pentru copil.

La regnul animal veţi proceda exact invers, construindu-l din diferitele animale individuale. Regnul vegetal, aşa cum aţi văzut la seminar [ Nota 72 ], trebuie tratat ca întreg şi vom trece numai după aceea la exemplarele individuale. La regnul mineral, în multe cazuri natura însăşi ne dă întregul şi noi putem trece la exemplarul individual.

Pe urmă însă ‒ unind iarăşi mineralogia cu geografia ‒, ar trebui să nu neglijăm să vorbim despre aplicarea a ceea ce găsim în natură din punct de vedere economic. De discuţia la care ajungem referitor la alcătuirea munţilor din roci, legăm tot ceea ce, asemeni cărbunelui, are de-a face, în întrebuinţarea sa, şi cu industria. Descriem acest lucru la început într-un mod accesibil copilului, dar legăm descrierea noastră de discuţia despre munte [ Nota 73 ].

N-ar trebui să uităm să descriem, de pildă, nici munca tăietorilor de lemne, atunci când descriem pădurea. Ne ocupăm mai întâi de lemn şi descriem apoi munca tăietorului de lemne.

Putem face extraordinar de mult în această direcţie, dacă nu avem din capul locului un orar delimitat milităreşte, ci dacă putem proceda conform cu ceea ce rezultă din predare. Trebuie numai să avem o reprezentare adecvată despre ceea ce cere vârsta copilului, de la intrarea la şcoală până la 9 ani, de la 9 până la 12 ani, de la 12 ani până la 15 ani.