Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTA EDUCAŢIEI. DISCUŢII DE SEMINAR ŞI
CONFERINŢE ASUPRA PLANULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

GA 295


A DOUĂSPREZECEA DISCUŢIE DE SEMINAR

Stuttgart, 3 septembrie 1919

Exerciţii de vorbire:

Ketzerkrächzer patzten jetzt kläglich
Letzlich plötzlich leicht skeptisch

Rudolf Steiner: Aceste exerciţii sunt făcute aşa cum trebuie de-abia când le putem turui pe de rost. Rostiţi în mod conştient fiecare silabă!

Nur renn nimmer reuig
Gierig grinsend
Knoten knipsend
Pfänder knüpfend

Din „Găsit-am o cărare” de Christian Morgenstern:

Wer vom Ziel nicht weiß,
kann den Weg nicht haben,
wird im selben Kreis
all sein Leben traben;
kommt am Ende hin,
wo er hergerückt,
hat der Menge Sinn
nur noch mehr zerstückt.

Wer vom Ziel nichts kennt,
kann’s doch heut erfahren;
wenn es ihn nur brennt
nach dem Göttlich-Wahren;
wenn in Eitelkeit
er nicht ganz versunken
und vom Wein der Zeit
nicht bis oben trunken.


Cel ce n-are ţelul,
calea n-o găseşte,
în acelaşi cerc
veşnic se-nvârteşte;
va ajunge iar,
de unde-a plecat,
sensul lumii doar
l-a fărâmiţat.

Cel ce n-are ţelul,
să-l găsească poate,
dacă-l arde dorul
de Divinitate;
dacă-n valul lumii
nu s-a scufundat
şi de vinul vremii
nu s-a îmbătat

Rudolf Steiner: Nuanţele în care trebuie citite strofele vor fi scoase în evidenţă de-abia mâine, după citirea celei de-a treia strofe.


Câţiva cursanţi prezintă descrierea-sinteză a istoriei lumii vegetale discutate până aici, aşa cum li se ceruse.

Rudolf Steiner: Să daţi cât mai multe exemple! ‒ Copiii sub paisprezece ani, dar mai ales copiii de nouă-unsprezece ani nu pot înţelege încă ideea de metamorfoză şi ideea de germinare.

Aici mai trebuie să observăm un lucru care este foarte important. Dvs. aţi văzut în mod absolut sigur că în epoca modernă a fost discutată sub toate aspectele problema aşa-numitei educaţii sexuale a copiilor. Au fost aduse toate argumentele posibile, pro şi contra. În principal, se ridică trei întrebări.

Trebuie să reflectăm la următorul lucru: Cine să facă educaţia sexuală? Acela care se priveşte pe sine în mod serios cu întreaga răspundere ce apasă pe umerii educatorului în şcoală îşi va da seama curând că e extraordinar de greu să-ţi asumi această sarcină. Cred că nici unul dintre dvs. nu va face cu plăcere ora de educaţie sexuală cu băieţi şi fete de doisprezece, paisprezece ani.

În al doilea rând, e vorba de următorul lucru: Cum să se facă educaţia sexuală? Nici felul cum trebuie să abordăm problema nu e prea uşor.

În al treilea rând, se pune întrebarea: Unde s-o facem? Unde s-o încadrăm? La orele de ştiinţele naturii ş.a.m.d.?

Dacă predarea s-ar face după nişte principii pedagogic-didactice juste, lucrurile ar rezulta absolut de la sine. Dacă procedaţi în aşa fel încât le explicaţi copiilor procesul creşterii în legătura lui cu lumina, aerul, apa, pământul ş.a.m.d., copilul va primi în el nişte noţiuni care vă vor permite să treceţi cu încetul la procesul fecundării la plante, apoi la animale şi la om. Dar ar trebui să priviţi lucrurile într-un cadru larg, ar trebui să faceţi ca plantele să ia naştere în faţa copiilor în contact cu lumina, cu apa, cu pământul, într-un cuvânt, ar trebui să pregătiţi acele reprezentări care îi pun copilului bazele reprezentărilor despre complicatul proces al creşterii şi fecundării. Faptul că s-a flecărit atâta în legătură cu educaţia sexuală este o dovadă că în zilele noastre metodele de predare nu sunt cele potrivite, altfel ar fi fost create deja de multă vreme elementele necesare prin astfel de reprezentări pure, caste, cum este explicarea procesului creşterii în legătură cu lumina, aerul, apa ş.a.m.d.


M. face nişte expuneri de geografie în legătură cu ţinuturile de pe cursul mijlociu şi inferior al Rinului.

Rudolf Steiner: Când desenăm hărţile, ar trebui să facem munţii cu cafeniu, râurile cu albastru. Un râu ar trebui desenat întotdeauna în mod corespunzător cu mersul lui, de la izvoare în jos, niciodată de la vărsare. O hartă cu bogăţiile naturale, cărbune, fier, aur, argint şi cu constituţia solului; apoi o a doua, cu oraşele, industria ş.a.m.d.

Vă atrag atenţia asupra faptului că e important să facem o selecţie şi să structurăm în aşa fel încât să ne întoarcem adeseori la acest ţinut. Şi modul de prezentare este aici foarte important. Căutaţi să vă transpuneţi foarte bine în materialul de predare, astfel încât copilul să aibă mereu sentimentul, atunci când descrieţi industria, că dvs. trăiţi cu totul acolo, ca şi cum aţi lucra dvs. înşivă acolo. Când e vorba de minerit, tot aşa etc. Într-un mod cât mai viu! Cu cât descrieţi mai viu, cu atât mai mult vor colabora aici copiii.


T. dezvoltă cunoştinţele despre calcularea suprafeţei, pornind de la pătrat şi trecând la dreptunghi, paralelogram, trapez, triunghi.

Rudolf Steiner: E greu să-l înveţi pe copil ce este, de fapt, un unghi. Aţi putea găsi o metodă de a-i arăta acest lucru copilului? Poate că vă aduceţi aminte ce greu v-a fost să faceţi această distincţie, ca să nu mai vorbim de faptul că printre domniile voastre s-ar putea găsi unii care să nu ştie ce este, de fapt, un unghi.

Astfel, îl veţi învăţa pe copil ce este un unghi mare şi unul mic, descriind mai întâi unghiuri la care faceţi laturile o dată mari, o dată mici. Care unghi e mai mare? ‒ Ele sunt egale ca mărime!

Puneţi apoi doi copii să pornească, în acelaşi timp, din acelaşi punct, de două ori, şi faceţi-i să înţeleagă că prima dată au parcurs un unghi mare, a doua oară un unghi mic. Când au mers formând un unghi mic, drumurile parcurse au fost mai aproape unul de altul;

desen

când au mers formând un unghi mare, ele au fost mai depărtate. Putem vedea acest lucru şi cu ajutorul încheieturii cotului.

desen

E bine să existe deja mai înainte la copii o reprezentare a unghiului mare şi a unghiului mic, înainte de a începe să măsurăm unghiul cu ajutorul cercului.


T. vorbeşte mai departe despre transformarea unui paralelogram într-un dreptunghi, ca să demonstreze că aria este linia bazei înmulţită cu înălţimea.

Rudolf Steiner: Putem, desigur, proceda în acest fel. Dar dacă veţi transpune până mâine încă o dată reflecţiile dvs. pe un teren puţin schimbat, ar fi poate, totuşi, recomandabil să meditaţi la întrebarea dacă nu cumva noţiunea de suprafaţă ca atare şi noţiunea de mărime a suprafeţei ar putea fi transmise copilului, într-un mod oarecare, pe cale raţională. Copilul cunoaşte figura pătratului şi dvs. vreţi să-l faceţi acum să înţeleagă că acesta este o suprafaţă şi că suprafaţa ar putea fi mai mare sau mai mică. În al doilea rând: Gândiţi-vă până mâine cum le-aţi da copiilor teme în care ei ar putea face calcule fără să scrie numere, ceea ce a fost numit întotdeauna socotitul din cap.

Gândiţi-vă că-i daţi copilului următoarea sarcină: De undeva pleacă un sol, el parcurge atâtea şi atâtea mile şi mult mai târziu pleacă un al doilea sol, dar el nu merge pe jos, ci cu bicicleta, el parcurge atâtea şi atâtea mile. Când l-a ajuns din urmă solul care merge cu bicicleta pe solul care merge pe jos? Această temă trebuie tratată în aşa fel încât copiii să dezvolte o anumită prezenţă de spirit în sesizarea unor situaţii şi în cuprinderea situaţiilor într-o viziune de ansamblu.