Rudolf Steiner

DEZVOLTAREA SĂNĂTOASĂ A FIINŢEI UMANE

GA 303

NOTE

Înainte de a începe acest curs de pedagogie, Rudolf Steiner a adresat aceste cuvinte participanţilor reuniţi în “Sala albă” a Primului Goetheanum:

“Doamnelor şi Domnilor, acest curs nu era prevăzut decât pentru un cerc restrâns, şi iată că a venit atâta lume încât se înţelege că nu vom putea ţine acest curs aşa cum trebuie dacă suntem atât de înghesuiţi aici, în această sală. Ar fi imposibil; veţi observa curând, dacă veţi fi obligaţi să fiţi prezenţi în timpul conferinţei şi în timpul traducerii. Din acest motiv, trebuie să mă hotărăsc să ţin acest curs de două ori, prima dată, în fiecare zi la ora 10, şi apoi, în primul rând pentru acele persoane care vor să li se traducă, deoarece din punct de vedere tehnic nu se poate face altfel, la ora 11. Eu voi începe, aşadar, prima conferinţă în fiecare zi la ora 10 fix, iar repetarea va urma apoi la ora 11. Lucrurile ar putea fi organizate, poate, şi astfel: toţi participanţii care vin din Anglia, Olanda şi Scandinavia să asiste la a doua conferinţă, iar ceilalţi la prima.”

Numai varianta a doua a conferinţelor a fost stenografiată. Conferinţa era împărţită în două sau trei părţi, marcate prin nişte aliniate mari. După fiecare parte urma traducerea făcută de Georg Kaufmann (G. Adams).

Textul acestei ediţii urmează – cu infime excepţii – versiunea pe care Marie Steiner a dat-o pentru prima ediţie a conferinţelor.

1. Miss Mackenzie, era din 1910 profesoară de pedagogie la Universitatea College din Cardiff (Ţara Galilor).


2. Rudolf Steiner: Das lebendige Wesen der Anthroposophie, GA 252. S. Rihouët Coroze: “Rudolf Steiner. O epopee a spiritului în secolul XX”.
   


3. Rudolf Steiner se referă aici la faptul că în acea vreme Annie Besant şi Leadbeater propovăduiau revenirea lui Christos, spunând că încarnarea lui Christos ar fi tânărul hindus Krishnamurti. Acesta s-a distanţat mai târziu de acest rol pe care ei i-l destinaseră.


4. Edouard Schuré, 1841-1929: “Le Drame sacré d’Éleusis”, cu prologul “Le rapt de Perséphone”, trad. Marie Steiner.


5. Rudolf Steiner: Patru drame-misterii: Poarta iniţierii (1910), Încercarea sufletului (1911), Păzitorul pragului (1912) şi Trezirea sufletelor (1913), GA 14.
   


6. Rudolf Steiner: Die soziale Frage als Bewusstseinsfrage (1919), GA 189. M. M. Molt, R. Boss şi Kühn.


7. Jean-Jacques Rousseau, 1712-1778: “Du contrat social”, această lucrare a avut o influenţă decisivă asupra Revoluţiei franceze; “Discours sur les sciences et les arts”, 1750 (Gallimard folio 1981) şi “Émile, ou de l’éducation”, 1762.


8. Rudolf Steiner: Apel redactat şi pronunţat în februarie 1919, tipărit sub formă de broşură în martie 1919; în GA 24


9. Rudolf Steiner: Die Kernpunkte der sozialen Frage (1919), GA 23.


10. Emil Molt, 1876-1936: consilier comercial, patron al fabricii de ţigarete Waldorf-Astoria din Stuttgart. În 1919, el a întemeiat Şcoala Liberă Waldorf din Stuttgart, mai întâi pentru copiii muncitorilor şi funcţionarilor fabricii sale. La solicitarea sa, Rudolf Steiner şi-a asumat organizarea şi conducerea şcolii. În zilele noastre, şcolile Waldorf sunt răspândite în întreaga lume, ele sunt în număr de 300 şi mereu sunt înfiinţate altele noi.


11. Rudolf Steiner: Știinţă medicală şi medicină, 20 de conferinţe, 1920, GA 312, Terapeutică şi ştiinţă spirituală, 9 conferinţe, 1921, GA 313.


12. Rudolf Steiner: Geistwissenschaftliche Impulse zur Entwickelung der Physik I: “Licht, Farbe, Ton – Masse, Elektrizität, Magnetismus (1919-1920) (primul curs de ştiinţele naturii), GA 320; Geistwissenschaftliche Impulse zur Entwickelung der Physik II: “Die Wärme auf der Grenze positiver und negativer Materialität” (1920) (al doilea curs de ştiinţele naturii), GA 321; Astronomia şi ştiinţele naturii (1921) (al treilea curs de ştiinţele naturii), GA 323.
    


13. Galileo Galilei, zis Galileu, 1564-1642, ilustru matematician, fizician şi astronom italian.


14. Nicolaus Copernic, 1473-1543, celebru astronom polonez: “Tratat despre revoluţiile lumilor celeste”. Condamnat de papa Paul V.


15. Giordano Bruno, 1548-1600, filosof italian, el opunea creştinismului religia naturii. A fost ars pe rug la Roma.


16. Herbert Spencer, 1820-1903, filosof englez: “Educaţie” (1861).


17. Ralph Waldo Emerson, 1803-1882, scriitor american: “Reprezentanţii omenirii” (1850).
    


18. Immanuel Kant: “Istorie generală a naturii şi teorie a cerului”, 1775, mai ales ipoteza nebuloasei originare, şi Laplace: “Expunerea sistemului lumii”, 1796.


19. Hermann Rollett, 1819-1904. Despre această întâlnire, vezi conferinţa din 13.10.1922 în “Geistige Wirkenskräfte im Zusammenleben von alter und junger Generation” (1922), GA 217.


20. Charles Darwin, 1809-1882: “Despre originea speciilor prin intermediul selecţiei naturale”, Londra 1859. “Descendenţa omului şi selecţia sexuală”, Londra 1871. “Exprimarea emoţiilor la om şi la animale”, Londra 1872.


21. Ernst Haeckel, 1834-1919, vezi “Die Welträtsel. Gemeinverständliche Studien über monistische Philosophie”, Bonn 1899.


22. Emil Du Bois-Reymond, 1818-1896: “Darwin versus Galiani”, discurs rostit în şe-dinţa publică a Academiei Regale a Ştiinţelor din Prusia la a 230-a aniversare a lui Leibnitz, 6.07.1876.


23. Rudolf Steiner: Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? (1904-1905), GA 10. Ştiinţa ocultă (1910), GA 13.


24. Expresia “leiblich-physisch” sau “physisch-leiblich”, asociată cu “geistig-seelisch” sau “seelisch-geistig”, se referă la corpul viu, alături de suflet şi spirit. Ea este tradusă când prin “corporal-fizic”, când prin “fizic-eteric”, opunându-se “sufletesc-spiritualului”, pentru a sublinia raporturile dintre cele patru elemente constitutive ale fiinţei umane (n. t. fr.).


25. John Stuart Mill, 1806-1873: principalul reprezentant al empirismului moral.


26. Rudolf Steiner: “Dar prin faptul că materia nu există şi nu poate acţiona niciodată fără spirit, nici spiritul fără materie, materia poate şi ea să se înalţe, la fel cum spiritul nu se epuizează, poate să-şi ia dreptul de a atrage şi de a respinge.” Comentarii la “Imn către Natură”, în Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe, vol. II, editate şi comentate de Rudolf Steiner în “Deutsche National-Literatur” de Kürschner în 5 volume (1884-1897), GA 1 a-e.


27. Rudolf Steiner: Despre enigmele sufletului (1916), GA 21.


28. Rudolf Steiner: Conducerea spirituală a omului şi a omenirii (1911), GA 15.


29. Rudolf Steiner: Filosofia Libertaţii (1894), GA 4.


30. Rudolf Steiner: Consideraţii esoterice asupra legăturilor karmice (1924), vol. 1-6, GA 235, 236, 237, 238, 239, 240.
    


31. Karl Ludwig von Knebel, 1744-1834.


32. Oskar Pfungst: “Das Pferd des Herrn von Osten (Der kluge Hans), Ein Beitrag zur experimentellen Tier-und Menschen-Psychologie”, cu o introducere a profesorului C. Stumpf, Leipzig 1907, şi “Der Streit um die rechnenden Pferde”, conferinţă prezentată la Societatea de Psihologie din München de către Max Ettlinger la 27.02.1913.


33. Rudolf Steiner: Teosofia (1904), GA 9.


34. Rudolf Steiner: “Introduceri” la Konferenzen mit den Lehrern der Freien Waldorfschule (1919-1924), GA 300 a.


35. Oskar Peschel, profesor de geografie la Leipzig: “Die Lehren der jüngsten Kriegsgeschichte”, articol din 17.07.1866.


36. Rudolf Steiner: Mein Lebensgang (1923-1925), vol. 1 şi 2, GA 28.


37. Lorenz Oken, 1779-1851, a prezentat în “Manual de filosofie a naturii” (3 părţi, 1808-1811) un sistem care înglobează toate regnurile naturii.


38. John Dewey, 1859-1952: “Democracy and education”, 1916 şi “Human nature and conduct”, 1922. Fără îndoială că la concepţiile sale pedagogice cunoscute încă de pe atunci şi la scrierile sale se referă Rudolf Steiner.


39. Karl Vogt, 1817-1895: unul dintre principalii reprezentanţi ai materialismului în secolul al XIX-lea. “Ştiinţa şi credinţa cărbunarului”, Giessen 1885, “Lecţii despre om”, Giessen 1863.


40. Goethe: “Faust” I, Cabinet de studiu. Discuţia dintre Mefistofel şi student.


41. Georg Henry Lewes, 1817-1878: “The life and works of Goethe”, Londra 1855, 2 volume.


42. John Milton, 1608-1674: “Paradisul pierdut”, 1667.


43. Sfântul Augustin, 354-430: “De quantitate animae”.


44. Rudolf Steiner: Die Kernpunkte der sozialen Frage (1919), GA 23.


45. Jeremy Bentham, 1748-1832, întemeietorul utilitarismului moral.


46. Herbert Spencer, 1820-1903, filosof englez: “Educaţie” (1861).


47. Vladimir Soloviov, 1853-1900. Vezi introducerea la “Bazele religioase ale vieţii”.


48. Leviticul 19, 18. Marcu 12, 31.


49. Geneza 1, 27.


50. Lux mundi: “A series of studies in the religios of the incarnation”, Ed. Charles Gore, Londra 1889.


51. Aceste întrebări n-au fost stenografiate.


52. Rudolf Steiner: Goethes Weltanschauung (1897), GA 6.


53. Rudolf Steiner: Arta în misiunea ei cosmică (1923), GA 276, Eurythmie. Die Offenbarung der sprechenden Seele (1918-1924), GA 277.
    


54. Adică atunci s-a petrecut ceea ce a descris persoana care a pus întrebarea.


55. Rudolf Steiner se referă aici la conferinţele prezentate la Stuttgart la 11, 18 mai şi 1 iunie 1919, din ciclul Geisteswissenschaftliche Behandlung sozialer und pädagogischer Fragen (1919), GA 192.


56. Anatol Vasilievici Lunacearski, 1875-1833, scriitor rus şi om politic; din 1917 până în 1929, comisar al poporului pentru cultura proletară.


57. Rudolf Steiner: Alte und neue Einweihungsmethoden (1922), GA 210.


58. Otto von Bismarck, 1815-1898.


59. Maximilien M. I. de Robespierre, 1758-1794.


60. Rudolf Steiner: Mein Lebensgang (1923-1925), cap. XXVIII, GA 28.
    Mucke/A. Rudolph: “Amintiri, Rudolf Steiner şi Universitatea populară din Berlin 1899-1904”.


61. Rudolf Steiner, la recomandarea profesorului Karl Julius Schröer a fost, din 10.07.1884 până la 29.09.1890, în casa lui Ladislas Specht, agent comercial în industria bumbacului, din Viena, preceptor al celor patru fii ai acestuia: Richard, Arthur, Otto şi Ernst. Vezi Mein Lebensgang (1923-1925), GA 28.


62. Karl Schubert, 1881-1949, profesor Waldorf la clasa pentru copii retardaţi.


63. Tabesul dorsalis este menţionat aici ca exemplu, după toate aparenţele în legătură cu ideea care era vehiculată odinioară despre această boală. Acest termen nu trebuie luat în sensul pe care i-l dă noua diagnoză. Căci, în sensul restrâns al cuvântului, tabesul este boala care, lucru recunoscut, nu afectează decât elementele senzitive ale sistemului nervos. Interpretarea lui Rudolf Steiner prezentată aici este, fără îndoială, pertinentă; de altfel, tocmai în acest caz, ea nu este deloc infirmată de faptul că, după cum arată datele despre boală oferite de observaţia exterioară, aşa-numiţii nervi motori nu sunt afectaţi. Din acest context şi din altele, trebuie să presupunem că termenul “tabes” este luat aici într-un sens mai larg, referindu-se la toate maladiile care se manifestă prin tulburări ale mobilităţii corelate cu alterările măduvei spinării, aşadar, inclusiv ceea ce se numeşte mielită. De aceea, observaţia lui Rudolf Steiner, care spune că şi aici este întrerupt nu un element motor, ci percepţia internă, ar fi, formulată astfel, stimulatoare şi fertilă. Dr. W. Bopp.


64. Thomas H. Huxley: “Grundzüge der Physiologie”.


65. Rudolf Steiner: “Das Wesen des Musikalischen und das Tonerlebnis im Menschen” (1906, 1920-1923), GA 283, “Eurythmie als sichtbarer Gesang” (1924), GA 278 – a se vedea în legătură cu această temă.
    


66. Kathleen Schlesinger: “The greek aulos”, 1939, a se vedea şi
    H. Ruland: “Ein Weg zur Erweiterung des Tonerlebens” (Ed. Die Pforte, Basel, 1981).
    


67. Rudolf Steiner: cu ocazia celui de-al doilea curs pentru medici şi studenţi în medicină GA 313 (vezi nota 11), a dezvoltat în şase conferinţe o euritmie terapeutică, practicată, în claborare cu medicii, de către euritmiştii curativi formaţi în acest scop: Heileurythmie, 6 conferinţe (1921, 1922), GA 315.