Rudolf Steiner
FORȚELE SPIRITUAL-SUFLETEȘTI FUNDAMENTALE ALE ARTEI EDUCATIVE

GA 305

NOTĂ LA ACTUALA EDIȚIE

Impulsul pedagogic al lui Rudolf Steiner (1861-1925), pe care l-a supus pentru prima dată atenției publice în anul 1907 prin mica scriere Educația copilului din punctul de vedere al științei spirituale, a dus, după primul război mondial, în 1919, la întemeierea „Școlii Libere Waldorf” din Stuttgart, pe care el a condus-o până la moartea sa și după modelul căreia au mai luat ființă numeroase alte școli Waldorf sau școli Rudolf Steiner, în multe țări din Europa și de peste ocean.

Rudolf Steiner a vorbit în multe localități despre ceea ce trebuie să stea la baza acestor școli și a muncii desfășurate de ele din punct de vedere antropologic, pedagogic și didactic. Așa s-a întâmplat în 1922 la Oxford, unde a fost invitat să ia parte la congresul intitulat „Spiritual Values in Education and Social Life” și a ținut ciclul de conferințe cuprins în acest volum în fața unui auditoriu format din reprezentanții a douăzeci de națiuni.

Conferințele au fost prezentate în mod liber. Revizuirea stenogramelor în vederea tipăririi n-a putut fi dusă la bun sfârșit de Rudolf Steiner, lipsindu-i timpul necesar. Cu toate că textele pot fi privite într-o măsură foarte largă drept redarea literală a conferințelor, posibilitatea de a fi survenit greșeli de percepție acustică sau de traducere nu poate fi exclusă cu totul.

CUPRINS [Notă]

Baza spirituală a educației

Conferința I — Oxford, 16 august 1922

Introducere. Caracterul pedagogiei aplicate în Școala Waldorf; ea izvorăște dintr-o cunoaștere spirituală și dintr-un mod spiritual de a acționa. Perioadele copilăriei. Copilul ca organ de simț. Imitarea. Schimbarea dinților. Criza din jurul vârstei de 9 ani. Autoritate și ascultare. Pubertatea. Trezirea judecății proprii. Elementul imagine ca premisă a muncii la clasă în perioada în care a apărut judecata proprie.

Conferința a II-a — Oxford, 17 august 1922

Caracterizarea spiritului, a sufletului și a intelectului. Spiritul, principiul creator, perceptibil la copilul în creștere. Intelectul ‒ creator al unor imagini de oglindă. Căile istorice ale experienței spirituale. Calea yoga: viețuirea spiritului creator în respirație. Legătură strânsă dintre gândire și respirație. Calea modernă a cunoașterii: trăirea vidului, a simplei imagini-gând. A trăi împreună cu natura, cufundarea în lucrurile lumii exterioare duce la imaginații reale.

Conferința a III-a — Oxford, 18 august 1922

O altă cale ce duce spre cunoașterea spirituală: asceza. Metamorfoza ei în știința spirituală modernă. Câteva aspecte biografice referitoare la ideea de tripartiție a organismului uman. Gândirea, simțirea și voința în legătura lor cu sistemul nervos, cu sistemul ritmic și cu sistemul metabolic și al membrelor. Educarea copilului mic și dispoziția fundamentală a educatorului

Conferința a IV-a — Oxford, 19 august 1922

Diferențele de ritm ale celor trei sisteme. Preponderența sistemului neuro-senzorial la copilul mic. Copilul ca organ de simț. Imitarea. Obișnuința. Influența modului de a gândi și simți care trăiește în educator. Perioada schimbării dinților. Lupta cu ereditatea. Preponderența sistemului ritmic după perioada schimbării dinților. Modelarea artistică a muncii la clasă. Educația morală prin oferirea unor modele. Comandamente morale gata făcute și formarea forței morale. Venerație față de copil, recunoștință și iubire față de copil și față de meseria de educator ca dispoziție fundamentală a muncii educative: cele trei reguli de aur.

Cercetarea lumilor suprasensibile

Conferință specială — Oxford, 20 august 1922

Cunoașterea intelectuală și cunoașterea spirituală. Esența meditației. Imaginație, inspirație și intuiție. Exerciții pentru dezvoltarea acestor trepte superioare ale cunoașterii.

Educarea copiilor mai mici ‒ Dascălul ca artist al educației

Conferința a V-a — Oxford, 21 august 1922

Dezvoltarea scris-cititului din elementul voință și din imagine. Libertatea dascălului. Copilul la nouă ani. Rudolf Steiner ca educator. Pregătirea orei și economia în predare. Botanica. Zoologia. Încărcarea memoriei și predispoziția pentru boală. În predarea ilustrativă copilul preia în sine atâta cât poate suporta; tot așa și la clasele mai mari. Aritmetica. Legătura dintre aritmetică și dezvoltarea simțului moral.

Conferința a VI-a — Oxford, 22 august 1922

Vârsta de doisprezece ani. Predarea mineralogiei și a fizicii. Cauzalitatea în istorie. Dascălul ca artist al educației. Umorul. Perceperea individuală artistică a copilului. Copilul melancolic, flegmatic, sanguinic și coleric. Tratarea lor în cadrul clasei. Exemplu de tratament artistic aplicat în clasă: copii cu reprezentări care se blochează în cap, copii cu reprezentări care nu rămân în cap. Tratamentul lor la orele de pictură și gimnastică.

Școala Waldorf ca organism

Conferința a VII-a — Oxford, 23 august 1922

Deosebirea dintre organizare și organism. Școala Waldorf ca școală integrativă. Compromisuri necesare între ideea care stă la baza educației și cerințele epocii. Esența și misiunea consiliului pedagogic. Despre copiii care nu sunt buni de nimic. Predarea pe epoci. Economia în predare drept compensare a uitării. Predarea limbilor străine. Orarul. Orele de activități meșteșugărești și orele de lucru manual. Trăirea culorilor și predarea picturii.

Despre educarea organismului fizic și educarea morală

Conferința a VIII-a — Oxford, 24 august 1922

Trăsăturile fundamentale ale educării corpului fizic. Jocul copilului; legătura dintre joc și sănătate. Exemplu de tratament aplicat unei melancolii patologice și unui sanguinism patologic. Tulburări ale sănătății la pubertate; legătura dintre ele și tratarea lor. Despre certificate și maxime pentru elevi. Clasa ajutătoare. Trăsăturile fundamentale ale educației morale. Educația religioasă. Școala Waldorf nu este școala unei concepții despre lume, ci școala unei metode. Despre euritmie și figurile euritmice.

Educarea omului la vârsta adolescenței și condițiile de viață ale dascălului

Conferința a IX-a — Oxford, 25 august 1922

Transformările trupești, sufletești și spirituale survenite în ființa băieților, respectiv a fetelor. Lipsa de prejudecăți a dascălului față de transformările din natura umană. Dascălul trebuie să devină om al lumii. Aspectul fiziologic al gândirii intelectuale, proces de excreție. Prelucrarea de judecăți gata făcute sau formarea vie a propriei păreri; influența lor până la nivel fiziologic. Cauzele dificultăților din perioada pubertății. Cuvânt de încheiere. O muncă educativ-instructivă adevărată izvorăște dintr-o concepție despre lume cuprinzătoare. Antroposofia nu tinde spre fanatism, ci spre universalism. Atmosfera creată prin modul de a gândi și simți ca fundal al muncii educative.

Note la prezenta ediție

Lista lucrărilor lui Rudolf Steiner despre educație

Ediția Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea