Biblioteca antroposofică

Baza spirituală a educaţiei

Introducere. Caracterul pedagogiei aplicate în Şcoala Waldorf; ea izvorăşte dintr-o cunoaştere spirituală şi dintr-un mod spiritual de a acţiona.

Perioadele copilăriei. Copilul ca organ de simţ. Imitarea. Schimbarea dinţilor. Criza din jurul vârstei de 9 ani. Autoritate şi ascultare. Pubertatea. Trezirea judecăţii proprii. Elementul imagine ca premisă a muncii la clasă în perioada în care a apărut judecata proprie.

Caracterizarea spiritului, a sufletului şi a intelectului. Spiritul, principiul creator, perceptibil la copilul în creştere. Intelectul ‒ creator al unor imagini de oglindă.

Căile istorice ale experienţei spirituale.
Calea yoga: vieţuirea spiritului creator în respiraţie. Legătură strânsă dintre gândire şi respiraţie. Calea modernă a cunoaşterii: trăirea vidului, a simplei imagini-gând. A trăi împreună cu natura, cufundarea în lucrurile lumii exterioare duce la imaginaţii reale.

O altă cale ce duce spre cunoaşterea spirituală: asceza. Metamorfoza ei în ştiinţa spirituală modernă.

Câteva aspecte biografice referitoare la ideea de tripartiţie a organismului uman.

Gândirea, simţirea şi voinţa în legătura lor cu sistemul nervos, cu sistemul ritmic şi cu sistemul metabolic şi al membrelor.

Educarea copilului mic şi dispoziţia fundamentală a educatorului

Diferenţele de ritm ale celor trei sisteme. Preponderenţa sistemului neuro-senzorial la copilul mic. Copilul ca organ de simţ. Imitarea. Obişnuinţa. Influenţa modului de a gândi şi simţi care trăieşte în educator. Perioada schimbării dinţilor. Lupta cu ereditatea.

Preponderenţa sistemului ritmic după perioada schimbării dinţilor. Modelarea artistică a muncii la clasă. Educaţia morală prin oferirea unor modele. Comandamente morale gata făcute şi formarea forţei morale.

Veneraţie faţă de copil, recunoştinţă şi iubire faţă de copil şi faţă de meseria de educator ca dispoziţie fundamentală a muncii educative: cele trei reguli de aur.

Cercetarea lumilor suprasensibile

Cunoaşterea intelectuală şi cunoaşterea spirituală. Esenţa meditaţiei. Imaginaţie, inspiraţie şi intuiţie. Exerciţii pentru dezvoltarea acestor trepte superioare ale cunoaşterii.

Educarea copiilor mai mici ‒ Dascălul ca artist al educaţiei

Dezvoltarea scris-cititului din elementul voinţă şi din imagine. Libertatea dascălului.

Copilul la nouă ani. Rudolf Steiner ca educator. Pregătirea orei şi economia în predare. Botanica. Zoologia. Încărcarea memoriei şi predispoziţia pentru boală. În învăţământul intuitiv copilul preia în sine atâta cât poate suporta; tot aşa şi la clasele mai mari.

Aritmetica. Legătura dintre aritmetică şi dezvoltarea simţului moral.

Vârsta de doisprezece ani. Predarea mineralogiei şi a fizicii. Cauzalitatea în istorie. Dascălul ca artist al educaţiei. Umorul.

Perceperea individuală artistică a copilului. Copilul melancolic, flegmatic, sanguinic şi coleric. Tratarea lor în cadrul clasei.

Exemplu de tratament artistic aplicat în clasă: copii cu reprezentări care se blochează în cap, copii cu reprezentări care nu rămân în cap. Tratamentul lor la orele de pictură şi gimnastică.

Şcoala Waldorf ca organism

Deosebirea dintre organizare şi organism. Şcoala Waldorf ca şcoală integrativă. Compromisuri necesare între ideea care stă la baza educaţiei şi cerinţele epocii. Esenţa şi misiunea consiliului pedagogic. Despre copiii care nu sunt buni de nimic.

Predarea pe epoci. Economia în predare drept compensare a uitării. Predarea limbilor străine. Orarul.

Orele de activităţi meşteşugăreşti şi orele de lucru manual. Trăirea culorilor şi predarea picturii.

Despre educarea organismului fizic şi educarea morală

Trăsăturile fundamentale ale educării corpului fizic. Jocul copilului; legătura dintre joc şi sănătate. Exemplu de tratament aplicat unei melancolii patologice şi unui sanguinism patologic. Tulburări ale sănătăţii la pubertate; legătura dintre ele şi tratarea lor.

Despre certificate şi maxime pentru elevi. Clasa ajutătoare. Trăsăturile fundamentale ale educaţiei morale. Educaţia religioasă. Şcoala Waldorf nu este şcoala unei concepţii despre lume, ci şcoala unei metode.

Despre euritmie şi figurile euritmice.

Educarea omului la vârsta adolescenţei şi
condiţiile de viaţă ale dascălului

Transformările trupeşti, sufleteşti şi spirituale survenite în fiinţa băieţilor, respectiv a fetelor. Lipsa de prejudecăţi a dascălului faţă de transformările din natura umană. Dascălul trebuie să devină om al lumii. Aspectul fiziologic al gândirii intelectuale, proces de excreţie. Prelucrarea de judecăţi gata făcute sau formarea vie a propriei păreri; influenţa lor până la nivel fiziologic. Cauzele dificultăţilor din perioada pubertăţii.

Cuvânt de încheiere. O muncă educativ-instructivă adevărată izvorăşte dintr-o concepţie despre lume cuprinzătoare. Antroposofia nu tinde spre fanatism, ci spre universalism. Atmosfera creată prin modul de a gândi şi simţi ca fundal al muncii educative.