Astăzi voi mai adăuga câte ceva la ceea ce s-a spus până acum despre remediile noastre. Pentru început, voi arăta că procesele care corespund la om regnului mineral pot fi interpretate, așa cum am încercat s-o facem ieri, în raport cu regnul vegetal. Dar, va trebui să ajungem la niște perspective mai complexe. Căci compararea plantei cu omul pune față în față două entități întru câtva bine circumscrise, în timp ce, trecând la regnul mineral, găsim niște limite mai puțin clare. Astfel, deosebirile sunt greu de stabilit. Dar prepararea unui remediu nu constă doar în utilizarea unei anumite substanțe, și acest lucru trebuie să-l realizați în mod special în legătură cu remediile noastre. Este vorba mai curând de a capta procesul în care trăiește substanța și de a-l include într-un alt proces. Astfel, cunoscând acțiunea unui anumit remediu, va trebui adesea să frânați această acțiune pe care, de altfel, dvs. ați trezit-o. Luați exemplul remediului pe care-l preparăm noi după un anumit procedeu, care conține Plumb amestecat cu miere. Veți găsi o notiță pe această temă. În acest remediu, acțiunea Plumbului este frânată de către aceea a mierii. Într-adevăr, Plumbul acționează foarte puternic în cazul omului, asupra tuturor proceselor formatoare care pornesc din Eu.
Va amintiți, a trebuit să spunem că, în ceea ce privește formațiunea cefalică, este vorba de o acțiune fizică sau, mai precis, de o acțiune fizică emanând din cap, apoi de o copie eterică, de o copie astrală și de o copie a Eului. Am spus că Eul, în esență, se reflectă în sistemul locomotor. Ei bine, acțiunea Plumbului se adresează în special acestei copii a Eului, legată de cea a astralului. În acțiunea Plumbului avem de-a face cu o forță a naturii foarte ascunsă. Observația ocultă leagă o semnificație profundă de ceea ce vede ea în efectele Plumbului. Importanța acestor efecte este cu adevărat foarte mare pentru entitatea umană, chiar înainte încă de a se pregăti să coboare în existența fizică. În acest moment, acțiunile Plumbului au o importanță deosebită. Căci Plumbul nu are doar proprietățile pe care i le cunoaștem noi, ci el mai are și altele, diametral opuse.
Acestea din urmă rezultă ca dintr-un fel de emanație cosmică, în timp ce proprietățile deja cunoscute ale Plumbului țin de o emanație telurică. Iată cum am putea reprezenta în mod schematic acest fapt: aveți aici suprafața terestră și acțiunea centrifugă a Plumbului, în raport cu Pământul (vezi săgețile de pe schiță, și tabla 7).
 |
 [mărește imaginea] |
Tabla 7 |
Acțiunile diametral opuse vin din toate părțile. Emanația lor nu are un centru, aceste forțe nu sunt centrale, ci periferice (roșu). Aceste forțe periferice sunt legate în mod special de formarea a ceea ce este sufetesc-spiritual în om. În esență, ființa umană trebuie să fi părăsit domeniul acestor forțe când se pregătește să coboare în domeniul pământesc. De aceea, Plumbul este chemat să-și exercite asupra Pământului forțele sale de sens contrar, acum toxice.
Aici avem de-a face cu o enigmă a Universului, care merită cea mai mare atenție, și anume cu faptul că tot ceea ce este legat în spațiu de ființa sufletesc-spirituală a omului, tot ceea ce putem menționa în această privință, este otravă pentru organismul uman. Din acest fapt decurge, de altfel, semnificația noțiunii de toxicitate. De aceea, aici avem de-a face cu o stimulare foarte puternică, aproape cu o emancipare a forțelor care sunt copia Eului în natura umană. Iar efectele saturnismului tind să distrugă în mod radical structura ființei umane, în măsura în care ea este purtătoare a unui Eu. Ele tind să dezumanizeze ființa umană. Într-adevăr, tot felul de simptome tind să-l facă pe bolnav să treacă în neantul necorporal, desigur, cu prețul morții sale. Extincția vocii, leșinul, obnubilarea ș.a.m.d., atestă distrugerea radicală a forțelor structurante înnăscute ființei umane. Structurile umane sunt distruse începând de la polul superior al omului, diametral opus polului său inferior. Acțiunea distructivă în doze masive la polul superior al omului devine constructivă începând de la polul inferior, dacă ea se exercită în doze slabe, în diluție.
Aici aș vrea să intercalez o reflecție despre interminabila dispută dintre homeopatie și alopatie. Sunt convins că ea nu se va calma decât atunci când se va putea vorbi despre constituția elementară a omului în conformitate cu datele științei spirituale. Pe de o parte, în virtutea experienței acumulate, nu ne putem îndoi, cel puțin nu ar trebui s-o facem, de principiul homeopatiei. Totuși, există oameni care s-au obișnuit să nu se orienteze numai după experiență, iar homeopații sunt niște fenomenologiști mult mai mult decât alopații, amestecând întotdeauna tot felul de prejudecăți în indicațiile lor terapeutice. Tocmai în aceste medii, în care se tinde întotdeauna spre tot felul de reflecții, de prejudecăți și păreri referitoare la organismul uman, nu va fi înțeleasă fără dificultate formula conform căreia efectele patogene ale dozelor mari se inversează în cazul unor doze mici, cu efect curativ. Căci această formulă nu cuprinde totalitatea faptelor. Pentru a înțelege toate aceste fapte, trebuie să spunem că efectul patogen în doză puternică la polul inferior al omului se transformă în efect curativ atunci când îl facem să acționeze, în doze mici, pornind de la polul superior al omului. Este valabilă și reciproca. Această transformare a regulii homeopatice este singura în stare să stingă disputa respectivă.
După această paranteză, revin la remediul pe care încercăm să-l preparăm, într-un anumit fel, pe bază de Plumb și miere. Acest remediu vă învață cum, pornind de la polul inferior și în diluție mare, Plumbul combate forța care distruge forma umană. Această acțiune există, așadar, în Plumb. Ei bine, noi căutăm să edificăm această forță formatoare a Eului uman. Pentru aceasta, deplasăm activitatea Eului în organismul fizic. Și, vindecând omul din punct de vedere trupesc, îl slăbim în schimb din punct de vedere sufletesc, în raport cu activitățile care vin de jos în sus, și până în organe. Și această influență care produce slăbirea poate merge mai departe. Pe de o parte, se poate ca bolnavul să fie condus întru câtva spre procesul formator din ființa umană, atunci când anumite stări patologice, cauzate de absența unor fenomene structurante, ne invită să folosim efectele Plumbului. În acest caz, se întâmplă frecvent să subminăm forțele Eului și ale corpului astral, mai ales pe cele izvorâte din Eu, atunci când stimulăm bolnavul să-și desfășoare din nou procesele formatoare. Putem spune că vindecăm insuficiența facultăților dobândite de om atunci când intră în existență. Dar îl și slăbim, în raport cu activitatea organică pe care el însuși trebuie să o desfășoare în cursul existenței. Această activitate este combătută prin acțiunea mierii care se adaugă preparatului. Acest adaos fortifică, într-adevăr, radiația forțelor Eului. Vedeți, așadar, că în prepararea unui remediu de acest fel este vorba mai ales să discernem ce se petrece în ființa umană.
Pentru a înțelege acțiunea mineralelor în om este necesar, desigur, să avem în vedere acțiunea în general a mineralelor pământești. Trebuie să începem prin a ne familiariza cu importanța sărurilor pentru evoluția pământească. În cursul acesteia, sărurile permit Pământului să se constituie. În cele din urmă, Pământul s-a constituit formând săruri. Apoi, să studiem trecerea de la săruri la acizi. Trebuie să observăm ce este acid în domeniul pământesc, în mediul apos, fluid al domeniului pământesc. Vedem în acest mediu polul opus față de ceea ce corespunde, la om, procesului intern al digestiei, procesului digestiv care se petrece dincolo de stomac.
Studiind toate aceste fenomene din cursul evoluției pământești, în măsura în care ele exprimă raportul dintre săruri și acizi, noi avem de-a face cu ceea ce observă chimia dintr-un punct de vedere exterior atunci când ea merge de la baze la săruri, trecând prin acizi. Despre aceste stări succesive putem spune că procesul baze - acizi - săruri corespunde cu procesul de formare a Pământului. Acest proces constă, în esență, din electricitate negativă. Ar fi bine să ne exprimăm în mod precis pentru a arăta ce este acest proces în spațiul exterior, izbucnirea fizică a acestui proces ieșind din starea spirituală pentru a irupe în domeniul fizic. În acest sens, putem recurge la următoarea schemă. Trecerea de la baze la săruri, trecând prin acizi, corespunde unei acțiuni căreia îi putem indica doar direcția (vezi, pe schița de mai jos, săgeata roșie). Dar, în termeni schematici, în acest caz nu este vorba, de fapt, de altceva decât de un proces de sedimentare. Inversând acum progresia, exprimând-o prin secvența săruri - acizi - baze, ar trebui să suprimăm linia de sedimentare. Ar avea loc întotdeauna un efect de comprimare, iar radiația s-ar produce în sens invers (a se vedea, la dreapta, pe schiță, săgețile).
Și atunci avem de-a face cu un proces de electricitate pozitivă. Sunt convins că, privind această schemă, care este corectă, nu vă veți îndoi de faptul că natura însăși a trasat-o. Priviți bine anozii și catozii, și veți avea o imagine desenată de natura însăși.
Trecând acum la procesul metalic propriu-zis, adică la metalele înseși, avem în ele substanțele în care Pământul se descompune cel mai mult, deși această expresie (în germană: entwerden = a des-deveni, werden = a deveni ‒ n.t.), care caracterizează, totuși, o realitate, este desuetă de foarte mult timp. Într-adevăr, în domeniul pământesc, metalele nu tind să se conserve și să se consolideze și mai mult, ele tind mai degrabă să se facă țăndări. Prin ele vedem că Pământul, de fapt, se descompune. De aici rezultă acțiunea lor radiantă, dar care se sustrage observației exterioare. Este deosebit de important să observăm întotdeauna aceste lucruri atunci când, pentru a interpreta natura în raport cu medicamentele pe care le extragem din ea, ne preocupăm de metale.
Ei bine, este deosebit de interesant să studiem anumite metale pe baza acestui punct de vedere. Din acest studiu rezultă viziunea care este determinantă pentru lista noastră de medicamente. Iată despre ce este vorba. Pentru a realiza această listă, ar trebui să reunim tot ceea ce rezultă dintr-o interpretare corectă a observațiilor, și veți fi siguri de aceasta; căci până acum nu s-a realizat decât ceea ce se bazează pe o interpretare completă a observațiilor. Dar și aici putem veni în ajutorul interpretării. Căci nu este deloc important să recapitulăm această listă în fața dvs., oricum am face-o. Completarea pe care trebuie s-o primească această listă va trebui să se concretizeze într-o zi într-o expunere scrisă. Consider că este mai important să vă orientez gândirea spre felul în care a fost alcătuită o asemenea listă.
Să considerăm, din acest punct de vedere metalele sau, mai bine zis, metalitatea. Avem ceea ce am descris adineaori ca o acțiune radiantă, sub formele cele mai diverse. Acțiunea radiantă poate apărea sub formă de emanații care merg până în Univers și distrug tot ceea ce este pământesc. Este în special cazul acțiunii Plumbului. Am putea spune că acțiunea Plumbului implantează în om niște forțe care tind să-l facă să sară țăndări în lume. Astfel, acțiunea Plumbului ar putea fi numită, înainte de toate, o acțiune radiantă. În cazul altor metale, niște acțiuni radiante analoage apar sub alte forme, de exemplu, în Magneziu. Observăm, desigur, acest lucru, și pe această acțiune se bazează rolul Magneziului pentru dinți. Organismul uman trebuie să suscite el însuși acțiunea metalică. Și se petrece tocmai acest lucru. Dar trebuie să știm că acțiunea radiantă poate suferi o metamorfoză. După aceea, acțiunea radiantă nu mai este decât direcție, aș spune, și în jurul direcției se produce o mișcare pendulară, o oscilație.
Niște acțiuni de acest fel trebuie să fie observate atât la omul sănătos, cât și la cel bolnav. La omul sănătos, aceste acțiuni radiante există sub forma a ceea ce aș numi niște reziduuri ale existenței prenatale, ale existenței prenatale în acțiunile radiante ale organelor de simț. Acestea sunt întotdeauna prezente. Acțiunea radiantă a organelor de simț constă, în fond, dintr-o acțiune tardivă a Plumbului, fără ca acest metal să fie prezent. Iar în întregul corp, orice activitate senzorială este însoțită, de fapt, de această acțiune radiantă. Activitatea nervoasă, așadar, funcția nervilor, se bazează, în esență, pe atenuarea în această direcție a activității senzoriale, care are, deci, o acțiune radiantă mai slabă.
Vedeți, de aici, de ce am spus în cartea mea Enigmele sufletului [Nota 20] că, la urma urmei, activitatea nervoasă este greu de descris. Căci tot ceea ce s-a spus acolo despre acest subiect ar trebui să preceadă cele spuse aici.
Ne găsim în prezența unor funcțiuni de bază ale întregii respirații a organismului uman și ale oricărei activități ritmice, atunci când se produce această oscilare pendulară, când acțiunea radiantă nu mai este reținută decât în ceea ce privește direcția sa. Activitatea ritmică se bazează pe mișcarea ce devine pendulară, pe o mișcare de această natură, în comparație cu mișcarea radiantă care se consolidează mai curând în sine însăși. În ansamblul metalelor sau al metalității, Staniul are, în esență, o mișcare de acest fel. În aceasta constă atunci acțiunea binefăcătoare a Staniului, într-o dinamizare destul de înaltă, asupra a tot ceea ce constituie sistemul ritmic. Dar această mișcare a acțiunii radiante pendulare se poate modifica apoi și mai mult. Această a treia modificare este deosebit de importantă. Ea mai respectă direcția doar într-un mod oarecum latent, la fel ca mișcarea pendulară. Ea constă, dimpotrivă, din formarea și destructurarea permanentă a unor sfere, care se alcătuiesc și se descompun neîncetat în direcția acțiunii radiante.
Pe aceasta se bazează, de fapt, la om, acțiunea asupra metabolismului. Dintre metale, Fierul este acela în care aceste forțe se desfășoară în mod deosebit. Acesta este, așadar, motivul pentru care Fierul sanguin se opune, ca o a treia metamorfoză a acțiunii radiante, acțiunii metabolice. Prima metamorfoză se referă la acțiunea asupra a tot ceea ce are legătură cu realitățile organice ale Eului. O a doua metamorfoză se referă la acțiunea organică ce se exercită asupra a tot ceea ce ține de corpul astral. Cât despre a treia metamorfoză, suntem în prezența acțiunii organice care se referă la tot ceea ce este legat de corpul eteric (vezi schița de mai sus).
Dar să mergem mai departe. Există, așadar, ceea ce aș numi, dacă îmi permiteți, o acțiune radiantă sferică permanentă. Prin faptul că această acțiune radiantă se exercită întru câtva dinspre polul superior al omului spre polul său inferior, ea trebuie să fie integrată în permanență. Ea nu se întinde decât până la eteric! Dar ea trebuie să fie integrată și la nivel fizic printr-o forță care acționează în mod polar. Căci unei formațiuni sferice de acest fel trebuie să-i răspundă, din exterior, ceva care să înconjoare sfera. Sfera trebuie să fie cuprinsă, trebuie să fie învăluită.
Ei bine cele două tendințe, aceea de creare a sferei și cealaltă, de învăluire, se pot menține într-un echilibru aproximativ. Este foarte firesc să fie așa la omul normal, este firesc ca influența care coboară de la polul său superior să fie ținută în echilibru de aceea care urcă de la polul inferior. Iar acest echilibru se realizează prin tensiunea acestor influențe în inimă. Pentru a remedia tulburările acestui echilibru, tocmai Aurul, Aurum, va fi metalul indicat. Aurum restabilește echilibrul dintre partea mediană și forțele care o înconjoară.
Aurul va fi indicat în cazul tulburărilor circulatorii și respiratorii, împotriva cărora organismul nu are altceva la care să recurgă, de unde apariția tulburărilor respective. Vom folosi Aurul în cazul în care cauzele tulburărilor nu își au sediul în alte părți ale organismului. Când observăm, totuși, că tulburările sunt cauzate de o altă parte a organismului decât aceea pe care aș numi-o granița dintre polul superior al omului și polul său inferior, trebuie să ne spunem că ființa umană nu produce destule forțe metabolice care să fie capabile să învăluie procesul, mai curând eteric-spiritual, care se desfășoare în acest caz. Dacă acțiunea pe care o constatăm are o localizare internă, dacă ea se găsește, fără nici o îndoială, dincolo de peretele intestinal, atunci Cuprul, care conține procesul de învăluire, este cel de care avem nevoie. Ceea ce ne conduce la modul de aplicare a Cuprului, pe care îl găsiți printre remediile noastre, și care este indicat în caz de subalimentație, și mai ales atunci când aceasta se manifestă prin tulburări circulatorii asociate ca o consecință a subalimentației. Tulburările circulatorii care nu s-ar datora subalimentației cer Aurum. Așadar, Cuprul este indicat în caz de tulburări circulatorii cauzate de subalimentație.
Bineînțeles, este necesar ca și celorlalte forme de acțiuni radiante să li se opună niște procese contrare, niște procese de natură materială, opuse față de procesele eteric-spirituale. Vom studia acum un proces situat dincoace de peretele intestinal. Trebuie să studiem acest proces intern, care, devenit patologic, adică prea intens, suscită mișcarea pendulară, această oscilare, în așa fel încât o găsim în tot ceea ce este orientat spre exterior, în digestie, în asimilarea materiilor absorbite prin intestin. La fel, ceea ce se petrece în sexualitate ține, de exemplu, de acțiunea radiantă venită din adâncul organismului uman, desfășurându-se astfel (vezi schița de mai sus), ca un baston a lui Esculap. De unde forma acestuia. Acest fapt juca un rol în crearea simbolurilor antice. Căci acțiunea respectivă, ca să nu degenereze, trebuie să fie frânată de forțele formatoare materiale moderatoare. Ele se află, în esență, în Mercur. Prin aceasta, menționăm un domeniu în care este extraordinar de important să se facă legătura dintre noțiunile din cursul precedent și cele despre care vorbim acum, care se referă mai mult la procesele orientate spre interior. Reunind aceste două feluri de realități, veți avea procesul complet. Este vorba aici de o interferență dintre acțiunea radiantă pendulară și fenomenele antagoniste și astralul. Intrăm din plin în astral (vezi schița de mai sus).
Dar mai putem să avem de-a face și cu procesul radiant propriu-zis, care se manifestă sub tot felul de forme în organismul uman. Pe de o parte, el există în tot ceea ce trece spre exterior prin piele, în orice acțiune radiantă directoare orientată în acest sens. Acest proces există, de asemenea, și în tot ceea ce este diuretic, în tot ceea ce stimulează la om funcțiunile de excreție. Tot așa cum în gastrulare avem de-a face interiorizarea părților exterioare ale embrionului, în acest proces radiant avem de-a face cu o acțiune în sens invers, trecând și prin piele, astfel încât ea se manifestă în diureză sau în funcțiile de excreție. De obicei, polaritatea pune față în față niște fenomene de sens contrar. Dar în cazul de față există un soi de antagonism și totodată o similitudine. Nu trebuie să schematizăm niciodată prea mult. Erorile se produc întotdeauna când pornim de la teorii. Nu putem porni de la teorii fără a ne înșela. Așadar, dacă declarăm că în lume se manifestă polaritatea și construim o schemă, o formulă a polarității, pentru a hotărî asupra felului în care poate acționa polaritatea, vom cuprinde în ea o serie de fapte, dar alte fapte nu se vor potrivi cu această schemă. Dacă am fi lucizi, în loc să ne supunem tiraniei teribile exercitate asupra științelor prin construirea de teorii! Căci, pentru a forma niște teorii, trebuie să vrem cu adevărat să fim lucizi. Fără teorii, nu am putea cuprinde nici un ansamblu de fenomene. Dar mai trebuie să avem și voința de a abandona întotdeauna într-un anumit punct teoriile și de a merge spre faptele care nu se potrivesc cu aceste teorii. Științele naturii ar trebui să știe și ele acest lucru. Pentru a te ocupa, în sensul exterior, de teoria evoluționistă, trebuie să urmezi această teorie, dar nu fără unele transformări adecvate ș.a.m.d.
Pentru a înțelege omul pornind din interior, trebuie să urmăm datele antroposofiei. Nu putem recurge nici la o teorie antroposofică, nici la o teorie antropologică, fără a le părăsi la un moment dat, schimbând tabăra. Bineînțeles, pe tărâmul a ceea ce numim antroposofie, noi trecem în tabăra sufletesc-spirituală, pentru a reveni de acolo la fenomenele senzoriale exterioare. Puteți vedea cum am început acest drum în primele mele scrieri, în scrierile din a doua perioadă, și cum mă străduiesc acum să includ restul. Este de la sine înțeles că unele persoane mărginite vor găsi aici doar contradicții, de care se vor sluji pentru a-și dezlănțui atacurile prostești. Apoi, unele reviste germane conduse de niște indivizi fără judecată nu-și dau seama ce sunt aceste dispute prostești, și le iau drept o discuție serioasă cu privire la antroposofie. Nu știu dacă sunteți informați că autorul Hauer [Nota 21], adică bătăiosul care a deschis unul dintre aceste atacuri debile, într-o revistă condusă de Diedrich, „Tat”, poartă un nume care-i ilustrează foarte bine atitudinea bătăioasă (în germană, hauen = a bate, a lovi ‒ n.t.). Este vorba să avem în vedere, așa cum am arătat adineaori, ceea ce putem descrie ca un fel de acțiune radiantă. Trebuie să-i opunem acesteia o acțiune contrară. Este ceea ce se petrece atunci când facem apel la tot ceea ce acționează în Argint, sub formă de acțiune radiantă opusă. În acest sens, este nevoie să știm neapărat că Argintul este indicat să fie aplicat sub formă de unguent, dacă trebuie să întâlnească o acțiune radiantă care trece prin piele. Când este vorba de celălalt tip de acțiune, care se desfășoară în sensul eliminării, el poate fi injectat sub piele. Dispuneți, așadar, de o regulă generală pentru modul de a acționa atât de special în acest domeniu. Căci modul de a acționa contează la fel de mult ca și calitatea remediului.
Aș vrea, pentru a încheia aceste considerații în care a fost vorba despre medicamente, să fac câteva reflecții suplimentare legate de întrebările care au fost puse. Din lipsă de timp, de data aceasta nu am putut expune lucrurile în mod complet, și vă rog să aveți bunăvoința de a înțelege. Urmăriți, totuși, metoda conform căreia voi răspunde foarte pe scurt la întrebările puse și veți observa că am încercat să conduc conferințele din aceste ultime zile spre răspunsurile așteptate. Voi alege o întrebare foarte caracteristică, deoarece are legătură cu un fapt absolut real. Cineva a întrebat, într-adevăr, de ce femeile exercită în timpul menstruației o influență nocivă asupra plantelor. Aceasta este o credință populară foarte răspândită, care se bazează pe o realitate adesea neglijată, căci nu este îndeajuns de observată. Pentru a înțelege cauza interioară a acestui fapt, este suficient să aveți în vedere viziunea despre om pe care am dezvoltat-o noi aici.
Amintiți-vă că floarea se află sub influența unor forțe care urcă din pământ. Fenomenul corespunzător la om se produce în sens invers. Este vorba, efectiv, de o polaritate cosmologic-organică. Nu trebuie decât să vă reprezentați că tendința ascendentă, normală pentru floarea plantei, se exercită la ființa umană în sens invers față de tendințele descendente (vezi schița).
Între ele trebuie să existe un echilibru și acesta există la omul normal. Imaginați-vă că forțele descendente se fortifică și că, prin urmare, apare menstruația, și vedeți fortificate la om forțele antagoniste față de înflorire. Acestea sunt niște fenomene care ne permit să înțelegem ciudata relație amintită în întrebare. Se întâmplă că tocmai înțelepciunea populară o menționează.
Mi s-a pus o altă întrebare. Iat-o. Cum să combatem o formă de astm cauzată de spasmodicitate și care prezintă în sindromul său o congestie sanguină la polul inferior și ischemie la polul superior? Despre ce este vorba în acest caz? În acest caz, în procesul respirator s-a insinuat un proces neuro-senzorial. Nu s-a produs nimic altceva decât excesul procesului neuro-senzorial, introdus în procesul respirator. Așadar, trebuie să contracarăm această acțiune. Trebuie să acționăm din cealaltă direcție. Dvs. trebuie să combateți ceea ce, prin natura faptelor, acționează dinspre exterior spre interior, slujindu-vă de forțele de sens opus. Veți degaja aceste forțe făcând să treacă procesul acid prin piele. Aceasta vrea să spună că trebuie să vă slujiți de niște băi carbo-gazoase sau de alte băi de acest fel. Ceea ce va fi deosebit de benefic pentru bolnavii astmatici cu această formă. În asemenea cazuri mai puteți recurge și la alte mijloace, la care va trebui să fiți atenți, amintindu-vă ceea ce v-am spus cu diverse ocazii.
A mai fost pusă întrebarea, ce-i cu injecțiile cu lapte în caz de blenoragie. În clinici a existat, și întrebarea pusă ne face s-o simțim, un entuziasm exagerat pentru acest tratament. Puteți găsi dvs. înșivă legătura dintre acest tratament și secreția lactată dacă reflectați la ceea ce v-am spus în aceste zile. Amintiți-vă cum am demonstrat că în secreția lactată a coborât un proces senzorial. Am explicat tot ce s-a întâmplat aici anormal. Bineînțeles, rămân forțele directoare în procesul secretat. Aici se află, de fapt, și un alt proces, care se continuă în ceea ce s-a petrecut în organism. Prin injecțiile subcutanate, puteți, desigur, combate un proces care constă în niște fapte oarecum analoage. Dar aici hazardul empiric acționează într-un mod foarte spiritual. Căci lucrul a fost descoperit din întâmplare, prin tatonări. De altfel, este foarte important să fie studiată metamorfoza proceselor. Nu vom putea judeca lucrurile cele mai simple fără a avea în vedere metamorfoza proceselor.
A apărut o altă întrebare, referitoare la cauza răcelilor, adică a tot felul de stări cuprinse în noțiunea, întru câtva vagă, de răceală. Și în acest caz, activitatea neuro-senzorială s-a insinuat în activitatea respiratorie, deși în mod diferit față de cazurile discutate. Secrețiile pe care le observăm în acest caz nu sunt decât o reacție împotriva acestui fapt. În organism se petrece ceva mai curând superficial. În sânul organismului are loc un fenomen permanent de interferență între activitatea senzorială și activitatea metabolică, un fenomen interior. O dată în plus, nu veți fi surprinși să aflați că se poate acționa asupra unei stări de acest fel prin procedeele cele mai simple. Se fac niște comprese, sau altceva de acest fel, și se introduce prin aceasta, din exterior, un fel de activitate neuro-senzorială în niște locuri în care în mod normal așa ceva nu există. Compresele și alte proceduri de acest fel fac să se strecoare în organism o activitate senzorială semiconștientă acolo unde ea nu se află în mod normal.
Am mai fost întrebat care este legătura dintre forțele musculare și forțele osoase. Aș vrea să cred că, în esență, am răspuns la această întrebare, datorită informațiilor date despre homeopatie. Mi-au mai fost puse și alte întrebări, la care trebuie să mă opresc câte puțin. Comportamentul forțelor musculare și cel al forțelor osoase poate fi caracterizat spunând că forțele musculare sunt toate în mișcare, datorită activităților imobilizate, și aproape moarte în os. Căci, din punctul de vedere al ideilor, nu al geneticii, oasele sunt, în fond, niște mușchi metamorfozați. Este un nonsens să căutăm o relație genetică între oase și mușchi, și chiar între cartilagii și oase, și pe bună dreptate se atrage atenția asupra dificultăților acestei cercetări. Bunge [Nota 22], de exemplu, a arătat această dificultate, fără a indica, bineînțeles, de ce natură este relația dintre cartilagii și oase, și de unde provine dificultatea de a o înțelege. Dificultatea provine din faptul că aici există, în realitate, o metamorfoză. Dar, amintiți-vă momentul în care musculatura nu a intrat încă în starea vizibil organică (vezi pe schița următoare, cu roșu), este ceea ce se mai petrece, în mod foarte atenuat, și în formarea cartilagiilor, așadar, în stadiul în care sistemul osteo-muscular este încă nediferențiat (pe schiță, luminos).
Dacă în momentul diferențierii procesele mușchi și os sunt integrate împreună într-o polaritate, nu veți constata metamorfoza decât cu mare greutate. O metamorfoză genetică exterioară se observă în trecerea de la un stadiu la altul, în momentul diferențierii. Contează doar direcția, și polaritatea încă nu acționează. Dar dacă polaritatea intervine imediat în diferențiere, atunci va lua naștere o formă net diferită, fără nici o asemănare cu forma primară.
Alte câteva întrebări vor mai primi răspuns la următoarea întâlnire. Dar este una pe care vă rog s-o considerați foarte potrivită pentru a induce în eroare, o întrebare în cazul căreia trebuie să evităm să procedăm prin analogie. Este întrebarea despre felul cum am putea construi spectrul gustativ, pornind de la ceea ce este dulce, amar, acid, alcalin, până la gustul sărat. În această privință, dispunem, într-adevăr, de prea puține criterii obiective, tocmai referitor la gusturi și mirosuri, pentru a încerca să găsim cu folos niște analogii. Din punct de vedere practic, aceste lucruri au mai puțină importanță. Căci, trecând de la ochi și ureche la domeniile gustului și mirosului, intrăm într-o sferă foarte diferită. Percepția vizuală este în relație cu ceea ce se manifestă pornind de la eteric. Procesele olfactive și gustative depind foarte mult de niște procese materiale, de acțiunile substanțelor, de activitățile metabolice. Astfel că, trecând la această activitate senzorială, putem să avem în vedere faptul că ea este mai robustă și se manifestă în metabolism.
Aș vrea să atrag atenția rapid încă asupra unei întrebări, alte întrebări urmând să primească răspuns în expunerea următoare. Această întrebare este de o importanță fundamentală. Oare ființa umană este capabilă să producă, fără a fi absorbit: brom, morfină, iod, chinină, arsenic, și încă alte remedii? Vedeți că această întrebare ne conduce spre bazele foarte profunde ale întregii organizări umane. Căci nu putem produce aceste substanțe, dar putem produce procesele lor. Desigur, ne putem declara incapabili să producem noi înșine Plumbul, ca substanță. Dar suntem absolut capabili să producem noi înșine, pornind din eteric, procesul Plumbului, și să-l facem apoi să radieze în corpul fizic. Ne putem întreba, în legătură cu aceasta, dacă nu este posibil să procedăm pe cale homeopatică și să încercăm să acționăm astfel până în corpul nostru eteric, pentru a provoca aici o autometalizare, o autoiradiere, corespunzătoare unui proces metalic cu acțiune radiantă. Într-un anumit sens, se poate face, într-adevăr, așa ceva. Numai că este vorba să ajungem la o apropiere veritabilă de procesul cu acțiune radiantă care a luat naștere din starea metalică. Nu veți reuși să faceți, bineînțeles, acest lucru, dacă rămâneți cufundați în modul de gândire alopat. Mai bine veți reflecta în felul următor: procesul de formare a dinților comportă niște forțe radiante de natura Magneziului. Așadar, aceste forțe interesează întreg organismul uman, căci ele fac să apară dinții din întregul om. Folosiți o sare de Magneziu, indiferent care, să zicem, de preferință, sulfatul de Magneziu. Îl folosiți, făcând abstracție de orice indicație alopatică, realizând o diluție deosebit de puternică. (Aici suntem confruntați cu necesitatea de a recurge la niște diluții foarte puternice.) Atunci aveți, în primul rând, acțiunea Magneziului, care încetează, de fapt, acolo unde sunt dinții. Este o zonă pe care, în mod normal, forțele Magneziului nu o penetrează. Așadar, trebuie să le dăm un impuls de fortificare, pentru ca acțiunea lor să se extindă și să-și trimită efectul radiant în întregul om. Este ceea ce putem face folosind sarea, în special sulfatul de Magneziu. Căci această sare transportă efectul radiant al Magneziului până în forțele cefalice. De acolo, el este reflectat. În acest fel suscităm un proces, pornind din eteric, care rămâne un proces cu dinamică homeopatică, până în eteric, un proces din care nu mai rămân din substanță decât forțele, în care nu mai rămâne substanță, în care am plecat de la o substanță complet diferită. Știți bine că deja se folosește în mod empiric sulfatul de Magneziu, dar nu-l vom folosi în mod adecvat decât dacă ținem seama de această legătură, căci nu vom întârzia să observăm, de exemplu, că nu ne putem folosi decât pe jumătate de sărurile de sulf acide. Trebuie să fie folosit, pentru cealaltă jumătate, Magneziul, astfel că se înșeală cine credem că pate folosi o altă sare de sulf. Totuși, se crede acest lucru, atunci când se pornește de la niște reflecții care se nutresc doar din metodele lumii senzoriale exterioare și din rațiunea speculativă.
În fine, aș vrea să menționez pe scurt că în legătură cu tot ceea ce am expus aici trebuie să ne spunem că, pentru a străpunge aparențele pe care le observăm, trebuie să studiem faptele particulare. Dar, la rândul ei, este necesară și sinteza. În cursul acestor conferințe, mi-am permis să vă fac o sinteză. Iată cum trebuie să procedăm aici. Mi s-a pus o întrebare referitoare la boala lui Basedow. În legătură cu aceasta, puteți să aruncați o privire asupra a ceea ce am spus în decursul primei întâlniri din cadrul secțiunii de euritmie [Nota 23]. Am arătat că glanda tiroidă este un creier neterminat. Vă spuneți, așadar, că glanda tiroidă este un creier neterminat și observați că forțele active în mod normal în boala lui Basedow se îndreaptă spre tiroidă. Făcând aceasta, ele provoacă tot felul de tulburări, reunite apoi în sindromul basedowian. Descoperiți, astfel, că va trebui să combateți aceste forțe prin ceea ce se opune cefalizării prea puternice a ființei umane. Am ajuns, astfel, să trecem la tema majoră a viitoarei întâlniri, căci vom fi conduși să descoperim că în aceste situații mișcarea cu sens, orientată în special spre consoane, poate avea un efect antagonist și binefăcător. Când apare boala lui Basedow, veți avea rezultate bune folosind, într-un mod radical, cele despre care a fost vorba în cadrul secțiunii de euritmie. Iată cum de leagă lucrurile.
Nu vom încheia încă aceste considerații. Sper, mai curând, să le putem continua cândva. Dar, exceptând întâlnirea următoare, va trebui să ne oprim. După o scurtă pauză, vom continua, dar mai mult referitor la euritmie.
