|
Un participant pune întrebarea despre semnificaţia latexului de Euphorbia şi a celui de păpădie în tratarea leucemiei. Acest remediu i s-a revelat în cursul unei meditaţii.
Într-un asemenea caz, trebuie să ţinem seama întru câtva de manifestările secundare, căci leucemia poate avea cele mai diferite cauze. Dacă tulburarea izvorăşte efectiv din sistemul ritmic, ideea dvs. este bună şi veţi avea rezultate. Iată ce se întâmplă: De fiecare dată când folosim nişte substanţe vegetale care mai conţin un rest eteric, aşa cum sunt răşinile, a latexul din Euphorbia (Euphorbia cyparissias, laptele câinelui, laptele cucului – n.tr.) şi păpădie, ca şi ceara vegetală, toate aceste substanţe au un efect puternic asupra sistemului ritmic al omului. Dacă însă cauza primară nu se află în sistemul ritmic, ci în sistemul metabolic – există şi forme de tranziţie, dar trebuie, totuşi, să facem deosebirea –, nu veţi obţine nici un rezultat. Tot ceea ce mai conţine corp eteric acţionează intens asupra mobilităţii interne a corpului astral şi, de aici, stimulează întreaga activitate organică. Avem astfel şanse de succes. Aceste efecte rezultă din activitatea intensă pe care o exercită aceste substanţe asupra corpului astral, care, acţionând, la rândul său, asupra corpului eteric, realizează astfel compensarea.
Care sunt condiţiile unei epidemii de variolă? Se pare că gravitatea bolii s-a atenuat. Am observat asemenea cazuri. Ce spune ştiinţa spirituală despre vaccinare?
Într-o boală cum este variola, organizarea Eului se retrage în mod considerabil din celelalte părţi constitutive, atât din corpul fizic, cât şi din cel eteric şi din cel astral. Această retragere, această slăbire a organizării Eului, poate rezulta din faptul că omul, cu Eul său actual, se “vâră”, într-un fel, în Eul încarnărilor precedente. Există astfel, oricum, o mare afinitate a organizării Eului pentru lumea spirituală. Fapt ciudat, variola prezintă, astfel, o anumită analogie cu ceea ce se petrece cu omul în anumite forme de iniţiere. Acest lucru pare ciudat, dar aşa stau lucrurile.
Astfel, când un om face experienţa intimă a efectelor figurilor zodiacului, el suferă o zguduire intensă. Astfel, el poate simţi sufleteşte, dominându-l, ceea ce se petrece în cazul variolei, căci, în această boală, omul trăieşte în mod intens în lumea spirituală, deşi în mod absolut diferit.
Riscul contaminării, s-o spunem, este considerabil. Dar a atribui totul doar transmiterii fizice, acest lucru izvorăşte dintr-o gândire superficială; chiar şi în cazul variolei, predispoziţiile sufleteşti sunt importante. Dovada este faptul că ne putem păzi, dacă este posibil să ne izolăm în mod corect. Pot vorbi despre aşa ceva, cu atât mai mult cu cât, la vârsta de douăzeci şi doi de ani, dădeam lecţii unui băiat a cărui mamă, atinsă de vărsat negru, nu era separată de noi decât de un paravan, în camera unde dădeam lecţiile. Nu mi-am luat nici o măsură de precauţie şi mi-am continuat lecţiile până la însănătoşirea mamei. Am făcut-o de bună voie, mai ales pentru a vedea cum ne putem proteja dacă privim bolnavul atins de variolă, chiar neagră, în mod absolut obiectiv. Aşa cum am face cu o piatră sau cu un boschet care nu ne-ar stârni nici teamă, nici emoţie. Acesta este modul de a aborda riscul de contaminare. Astfel, factorul sufletesc joacă un rol considerabil.
Personal, nu m-am temut niciodată să mă expun contaminării şi nu m-am contaminat vreodată, nu am fost atins niciodată de o boală contagioasă. Acest lucru mi-a permis să constat că simpla conştienţă, conştienţa intensă a existenţei unei boli, prin intermediul corpului astral, poate fi o cauză de boală. A deveni în mod intens conştient de o boală prin intermediul corpului astral poate fi o cauză de boală.
Iar vaccinarea? Este o problemă foarte specială. Dacă este vaccinat un antroposof, o persoană căruia i se predă antroposofia, acest lucru nu dăunează. Vaccinarea nu dăunează decât acelui om care cultivă gânduri materialiste. Vaccinarea devine atunci o forţă ahrimanică: Omul nu mai poate atunci să se elibereze de un mod materialist de a simţi. Ceea ce este neliniştitor în vaccinarea antivariolică este faptul că ea îi îmbracă pe oameni într-un fel de fantomă, o fantomă care îi împiedică să-şi elibereze organismul fizic de entităţile psihice, cum se întâmplă în conştienţa normală. El devine prin constituţia sa un materialist şi nu se mai poate înălţa spre spiritual. Acesta este inconvenientul vaccinării. Evident, este invocată statistica, dar îi putem oare atribui o asemenea importanţă? Vaccinarea antivariolică este, înainte de toate, o problemă sufletească, nu este exclus ca însăşi credinţa în eficacitatea vaccinării să joace un rol considerabil. Dacă am înlocui cu altceva această credinţă, dacă am educa omul conform naturii, pentru a-l face receptiv la altceva decât la vaccinare, dacă i-am deschide din nou accesul spre spiritual, l-am feri de ceea ce se strecoară în el în mod inconştient: aici bântuie o epidemie de variolă! I-am trezi conştienţa faţă de ideea că aici domneşte o forţă spirituală, o forţă spirituală ilegitimă, faţă de care trebuie să ne fortificăm. Trebuie să-l înarmăm pe om împotriva unor asemenea influenţe.
Când ne aflăm în nişte condiţii cum sunt cele din regiunea noastră, unde este atât de greu să acţionezi prin educaţie, cum ar trebui să ne comportăm?
În acest caz, trebuie ca oamenii să fie vaccinaţi, este singura posibilitate. Căci nu aş putea propovădui opoziţia fanatică împotriva acestor lucruri, nu din raţiuni medicale, ci în virtutea principiilor antroposofice generale. Noi nu tindem spre fanatism, ci acţionăm în mod diferit în virtutea unei conştienţe clare a lucrurilor. Am fost întotdeauna de părere că trebuie să combatem fanatismul, atunci când el apare la prietenii noştri medici, cum este cazul Dr. Asch [ Nota 34 ], care nu vaccinează nici în ruptul capului. Căci, dacă nu o face el, o va face altul. Un asemenea fanatism este stupid.
Ca medic şcolar, am putut observa o agitaţie extremă la copii, manifestându-se mai ales în somn. Părinţii se plâng de faptul că la copiii lor de şase, şapte ani apar coşmaruri, agitaţie motorie şi că adorm greu. Cărui fapt putem atribui toate acestea?
Ceea ce se manifestă la copiii care merg de acum la şcoală în Germania rezultă nu din situaţia generală, ci din condiţiile alimentare existente de câţiva ani. Factorii interni de nutriţie, nu legaţi de ceea ce se petrece în stomac, ci de ceva care este mai intern, de ceea ce se produce cu chimul după ce traversează intestinul, este foarte perturbat. La aceşti copii, se instalează, de fapt, o incapacitate de a-şi articula în mod corect corpul astral cu cel eteric. Din această cauză, aceşti copii sunt, de regulă, incapabili să transfere în mod corect hrana în organism, chiar dacă ea este binefăcătoare. Fiecare aliment are, ce-i drept, virtuţile sale proprii, şi trebuie să treacă, într-un anumit stadiu, printr-o stare anorganică. Este un fapt pe care ştiinţa îl ignoră, acela, de exemplu că albumina ingerată, fie ea de origine vegetală sau animală, trebuie să fie absolut dezorganizată, trebuie să fie adusă la starea minerală, şi abia apoi reconvertită în albumină umană. Întreg procesul se produce în status nascendi, dar se produce. Această transformare trebuie să aibă loc, altfel procesul nu se desfăşoară în mod uman, ci străin fiinţei umane. În mare, putem spune că între limitele pielii umane nu trebuie să existe nimic din ceea ce se află în afara omului, cu excepţia sărurilor. Tot restul trebuie să fie metamorfozat. Ei bine, aceşti copii, atunci când corpul lor eteric devine liber – la vârsta şcolară –, îşi pierd facultatea de a organiza în mod corect acest corp eteric devenit liber, de a-l organiza pornind din corpul astral. Aceasta este cauza acestor tulburări digestive. Aceşti copii adăpostesc în ei nişte procese extraumane şi acest lucru trebuie să fie combătut într-un mod absolut lucid prin nişte mijloace fizice. Noi dispunem, în acest scop, de acest remediu pe care l-am preparat la vremea lui, atunci când am avut nişte cazuri de acest fel deosebit de grave. Veţi obţine, cred, rezultate excelente în aceste cazuri. Vă amintiti de acel copilaş palid din clasa a II-a? Cum îi merge?
Mult mai bine. Acum sănătatea lui este relativ satisfăcătoare.
Am folosit remediul la multi alţi copii.
Iată ce ne-a determinat: Aveam în faţa noastră un copil palid, abandonat de medicină, care îl condamnase pe termen scurt. I-am administrat următorul remediu: Carbonat şi fosfat de calciu. Acest remediu s-a arătat având un efect remarcabil asupra transferului din cadrul digestiei; starea internă s-a ameliorat atunci. De fiecare dată când corpul astral nu poate acţiona corect, apar dispneea şi tulburările respiratorii. Dacă este refulat, se instalează dispneea şi poate deveni cauza unor stări anxioase oculte. Toate acestea pot fi ameliorate prin acest remediu. El acţionează în mod remarcabil la un bolnav care, deşi se alimentează, aceasta nu-i foloseşte la nimic.
Ce faceţi în caz de paralizie medulară?
Care sunt simptomele?
O simplă sensibilitate a vertebrei bolnave la apăsare. Radiografia arată o topire parţială a vertebrei respective, care a luat această formă (indicată sau desenată de participant).(plansa 8 stânga)
| Planșa 8 | |
 |
|
| [măreşte imaginea] |
Este, evident, foarte dificil să remediem aceste stări foarte localizate, dacă nu ajungem la cauza primară. De care vertebră este vorba?
De a şasea dorsală.
Există un traumatism la origine?
Nu, dar observaţia pune în discuţie o tuberculoză pulmonară.
Dar există o modificare a ganglionilor hilari?
În acest loc radiografia indică nişte umbre accentuate, răspândite în parenchimul pulmonar.
Care este vârsta pacientului?
Treizeci şi cinci de ani.
Suferă de mult timp? De când datează primele constatări?
Cam de două luni. Am patru bolnavi de acest fel, toate femei. La unele dintre ele există la origine un traumatism, o cădere pe spate pe o scară. La celelalte două, radiografia ne face să bănuim o etiologie pulmonară.
Există o atingere a vertebrei adiacente?
În nici unul din cazuri. În unul este a zecea, în alte două, vertebra a şasea dorsală. Sunt persoane adulte. La un copil şi la o tânără de douăzeci şi patru de ani, la origine se află un traumatism.
Într-un asemenea caz, trebuie să vedem – aceasta nu este, evident, cauza – dacă nu cumva într-un anumit loc plămânul nu are destul spaţiu, poate din cauza unei dilatări. Vom găsi, în acest caz, ceva în domeniul desfăşurării plămânului spre partea din faţă. Este vorba, foarte posibil, în acest caz, de un proces de îngustare, care are drept corespondent o expansiune în zona pulmonară. Poate nu chiar în plămâni, ci în os, într-o coastă. Acest fapt trebuie cercetat. Va trebui atunci găsit un remediu capabil să echilibreze formarea corpului uman. Noi dispunem de o substanţă deosebit de aptă pentru a compensa traumatismele. Este tabacul. Injectat sub formă diluată, el compensează deformările. Dacă vrem ca remediul să-şi poată desfăşura activitatea în mod liber în organism, trebuie să-i asociem fosforul. Astfel, vom ajunge, cu siguranţă, la nişte vindecări. Acest lucru este sigur dacă pacientul are mai puţin de douăzeci şi opt de ani, dar nu este exclus să se obţină rezultate şi la o vârstă mai avansată, mai ales la femei. Iar dacă suntem în prezenţa unor naturi deosebit de rebele, trebuie să încercăm să le facem să se deschidă în mod artificial, să-şi pună în lucrare forţele de creştere, forţele vitale, pentru a activa efectele remediului. Acest lucru pot să-l indic în acest caz.
În legătură cu ceea ce s-a spus despre sifilis, aş dori să ştiu cum am putea remedia acele efecte nocive provocate de tratamentul cu mercur sau cu Salvarsan?
Le putem remedia în mod foarte eficace, când sunt cauzate de mercur, administrând pacientului în fiecare zi, sau la două zile, o baie foarte caldă şi făcându-l să transpire din abundenţă în vapori. Organismul este astfel solicitat să se apere împotriva mercurului. Trebuie ca această rezistenţă la mercur să pătrundă până în oase. Desigur, ştiţi cu toţii că în tratamentele cu mercur se poate pune în evidenţă, cu ocazia autopsiei, prezenţa picăturilor infime de mercur în oase. Băile calde fortifică organismul şi îi vin în ajutor. Aceasta se verifică prin faptul că apa din baie se înnegreşte din cauza mercurului eliminat. N-aţi constatat acest lucru? Trebuie să-l vedeţi! Căci nu se înţelege de ce apa este atât de neagră. Dacă nu se întâmplă aşa, ar trebui să-i dăm o baie arsenică, să adăugăm 5% apă arsenică în baie, în baia caldă, şi să verificăm dacă pacientul percepe bine mirosul de cerneală, dacă simte aceasta pe cale senzorială (lacună în text – n.tr.fr.).
Ei bine, într-un asemenea caz, trebuie să instituim o post-cură. Căci mercurul poate fi eliminat aproape în întregime, dar tendinţa distructivă pe care el a introdus-o se menţine. Să nu uităm că mercurul exercită o influenţă extrem de puternică asupra organismului: Ce este mercurul pentru organism? Dacă studiaţi dezvoltarea embrionară, veţi observa o dezvoltare ascendentă, de la celula-ou până la omul încheiat, şi veţi observa, de asemenea, o dezvoltare descendentă, ceva care cade, care distruge treptat. Ceea ce reglementează aceste distrugeri este natura mercurială a omului. Iar dacă dvs. sunteţi în prezenţa unui exces de forţe vitale, îl veţi putea înlătura cu ajutorul mercurului, care acţionează din punct de vedere constituţional asupra deconstrucţiei omului. Acest efect distructiv al mercurului trebuie să fie combătut în mod fizic. Post-cura constă în a recomanda persoanei respective să practice în mod regulat o ştiinţă absolut abstractă, de exemplu, să se constrângă o jumătate de oră pe zi la geometrie. A gândi în mod riguros, logic, a asocia şi a disocia ideile, acest lucru împrospătează spiritul şi trezeşte activitatea interioară – în sens opus abandonării pasive în faţa lumii –, şi el trebuie practicat multă vreme. Vă veţi elibera astfel bolnavii de forţele mercurului.
Găsim uneori, la femei, nişte induraţii mamare. Putem oare, fără pericol, să folosim injecţiile cu viscum, cu titlu preventiv, chiar dacă diagnosticul este îndoielnic?
Această profilaxie a provocat vreodată vreun prejudiciu?
Ne spuneaţi adineaori că acest remediu ar putea provoca ceva, în caz de utilizare improprie.
Noi folosim vâscul în mod absolut precis. Să presupunem că este vorba de o eroare de diagnostic, se poate întâmpla. Bineînţeles, dacă este pus diagnosticul şi este vorba de un început de cancer, vom acţiona în mod profilactic. De îndată ce există o asemenea predispoziţie, profilaxia nu poate dăuna, dar să presupunem că este vorba de o eroare. Noi facem şapte injecţii succesive, apoi facem pauză. Dacă, într-adevăr, am comis o eroare, vom constata imediat apariţia unei tendinţe carcinomatoase care dispare imediat datorită injecţiilor următoare. Ceea ce vom fi provocat se va retrage printr-un proces identic. Dacă acţionăm cu prudenţă, este exclus să putem provoca vreun rău.
În cursul unei discuţii cu un vindecător, i-am spus că eu cred că viscum este adecvat vindecării cancerului. Da, mi-a spus el, dar trebuie să-i asociem ceva, şi anume cimbrişor, altfel nu putem vindeca. Cimbrişorul va face vindecarea posibilă.
Omul ştia aceasta din capul său?
El a cunoscut acest lucru din faptul că săvârşise o vindecare ciudată. O tânără devenise aproape oarbă şi l-a consultat. El este iridiolog. Modul în care procedează nu este clar. El avea 750 de soiuri de ceai. Este greu să discuţi cu asemenea oameni. Ceea ce te izbeşte la ei, este optimismul lor colosal. El spunea că am putea vindeca totul, chiar şi cancerul. El nu m-a întrebat cum procedăm noi, ci a spus doar: cu vâsc. Mi-a povestit că s-a plimbat într-o zi cu nişte prieteni, când a zărit un cireş purtător de vâsc. Copacul era răsucit, te făcea să te gândeşti la un cancer, omul şi-a spus atunci că vâscul trebuie să aibă virtuţi curative în caz de cancer.
Este sigur că vâscul este remediul specific al cancerului, nu putem afirma contrariul. Dar, dat fiind faptul că fiecare boală are un caracter diferit, din cauza constituţiei individuale a fiecărui organism, ar fi poate bine să adăugăm un complement. Este posibil ca el să fi obţinut vindecări cu vâscul. El nu îl foloseşte sub formă de injecţii. În acest caz, este posibil să fie necesar un complement. Dar, sub formă de injecţii, vâscul este remediul specific. Însă trebuie să facem o deosebire, în funcţie de copacul de la care provine: stejar, cireş sau măr etc. Important este, de asemenea, să-i potenţăm efectul. Aţi fost atenţi la faptul că eforturile noastre nu vizează o simplă folosire a vâscului, ci că este necesar un aparat? Noi imprimăm sucurilor de vâsc o mişcare verticală, care trebuie să fie apoi traversată de o mişcare orizontal-circulară. (planșa 8 dreapta) Este vorba să ajungem la faptul ca sucul să curgă, picătură cu picătură, şi ca picăturile să fie traversate de sucul de vâsc în mişcare orizontal-circulară, pentru a face să ia naştere o structură particulară până în cele mai mici cercuri. În acest fel ia naştere ceea ce vindecă în vâsc. Desigur, vâscul în sine conţine deja nişte virtuţi curative, dar remediul cu adevărat specific se formează doar prin această procedură complexă. Căci carcinomul în stare pură este o boală specială, o boală circumscrisă, care nu este ca gripa, o boală asupra căreia vin să se grefeze tot soiul de lucruri. Este o boală specifică, necesitând un remediu special.
Faptul că un om descoperă acest lucru nu este interesant decât prin felul în care vi l-a povestit, care nu este altceva decât o mască, dar de care el nu este conştient, căci un asemenea om nu-şi dobândeşte cunoştinţele decât în somn. Alor Săi, Domnul nu le dăruieşte decât în somn, este adevărat. El visează în mod profetic că este în căutarea vâscului. Conversaţia are un rol absolut neînsemnat. Trebuie să ştim că în special pentru aceste boli este posibilă o puternică “ghicire a viitorului”; ne putem încrede în ea. Vă reamintesc cazul dr. Schleich [ Nota 35 ]. Pacientul acestui doctor ştia că va muri în noaptea aceea.
S-a dovedit că el mai vindeca şi în alte feluri şi a spus că acest lucru nu a încetat să-l frământe; el nu credea că eu aş putea progresa.
El nu face injecţii. Dacă administrăm vâscul per os, nu atingem cancerul, atingem elementul sufletesc, atingem o malformaţie a corpul eteric, care se manifestă printr-un obstacol al senzoriumului. Nu putem vindea prin vâsc pe cale bucală, ci doar cu ajutorul injecţiilor. Eu înţeleg ce spuneţi, el se teme să se angajeze pe această cale.
Cauza cancerului este aceeaşi la femeie ca şi la bărbat? Este ea diferită în partea superioară şi partea inferioară a organismului? Am impresia că remediul mi-a fost de folos în cancerul de stomac, dar nu în cancerul de uter. Rezultatul a fost clar în cancerele de stomac la bărbat, în timp ce în cele de uter, lucrurile se târăsc mult timp. În unele cazuri, nu le-am dat de capăt. Am injectat întotdeauna la periferia uterului.
Desigur, trebuie să facem deosebirea dintre o injecţie îndepărtată şi o injecţie apropiată de tumoare. Dacă vă apropiaţi mai mult de focar, rezultatele vor fi mai rapide decât dacă tumoarea este mai puţin accesibilă.
De uter ne putem apropia, stomacul este mai îndepărtat.
Exact, dar, pe de altă parte, comunicarea dintre suprafaţa organului este mai bună în cazul stomacului decât în cazul uterului. Uterul este un organ foarte intern. În schimb, diferenţa de rezultate nu are nimic de-a face cu sexul. Trebuie că există alţi factori. Trebuie să eliminăm toate cauzele de eroare. Este sigur că o parte din remediile noastre (aici nu este vorba de vâsc – n.tr.fr.) au avut reputaţia de a fi mai puţin eficace, deoarece, apărute prin vechea metodă de preparare, se conservau mai puţin bine. Cred că în prezent nu se mai pune această problemă.
Pentru unele din remediile noastre, ne găsim încă în etapa încercărilor.
Am constatat că remediul nostru împotriva cancerului, aşa cum este el preparat în prezent, îşi pierde mult din eficacitate după un an, în timp ce este foarte eficace atunci când este preparat de curând. Aceasta este unul din cauzele de eroare pe care ar trebui s-o eliminăm şi de care trebuie să ţinem seama. Poate pentru cancerul de uter ar fi necesară o doză mai puternică.
Un participant pune o întrebare referitoare la o tânără atinsă de o alienare mintală, între optsprezece, nouăsprezece ani, acum în vârstă de douăzeci şi nouă de ani. Ea era un copil recalcitrant şi neascultător, acum este complet abrutizată. Ea era deosebit de dezlănţuită în timpul ciclului menstrual. Pe măsură ce se abrutiza, ea devenea obeză şi are acum 97 de kg. Ea era, deci, înainte de boală, un copil dificil. Tulburările s-au accentuat între douăzeci şi opt, douăzeci şi nouă de ani, abrutizarea făcând loc, în momentul menstruaţiei, agitaţiei maniacale ce necesita folosirea cămăşii de forţă. Apoi, abrutizarea şi îngrăşarea au mers crescând, ciclul menstrual fiind regulat. I s-a administrat un extract tiroidian care i-a redus abrutizarea şi obezitatea.
Aceste simptome arată că ea a suferit o slăbire considerabilă a organizării Eului. Într-un asemenea caz, trebuie să fortificăm, de fapt, organizarea Eului printr-o cură de silice aplicată în două feluri: pe cale internă şi sub formă de băi. Equisetum ar fi, de asemenea, un bun remediu. În acest fel se vor obţine, probabil, nişte rezultate.
Acum doi ani a primit silice, dar nu sub formă de băi, fără rezultate.
Aş acorda o mare importanţă acţiunii silicei sub formă de băi, care îi conferă o acţiune specifică. Situaţia ritmică particulară creată de silice ar frâna formarea grăsimilor, şi ar combate abrutizarea, ar face ca bolnava să fie mai socială, dar s-ar putea, de asemenea, ca starea ei să opună o rezistenţă faţă de absorbţia siliciului. În acest caz, ar trebui să încercaţi cu săruri de fosfor, fosfat de potasiu înalt dinamizat, pentru ca să repună lucrurile în mişcare.
Altă întrebare.
Să se folosească silicea în a şasea zecimală, sub formă de cuarţ, pe cale internă. Să se folosească Equisetum, sub formă de băi.
Întrebare referitoare la un neurastenic. Tulburările au dispărut după injecţiile cu acid formic, dar s-a produs o recădere în acest an, asupra căreia injecţiile cu acid formic au rămas fără efect. În cele din urmă, am comis o eroare, procedând la ablaţiunea unei unghii încarnate de la degetul mare al piciorului, ceea ce a provocat o agravare. Am încercat din nou cu acid formic, fortificat cu silice, dar fără succes. Durerile au devenit intolerabile, iradiind dinspre laba piciorului spre pulpă. Ele sunt variabile, au un caracter ritmic. A trebuit să recurg la morfină în mod intensiv. Abia îl atingeam pe bolnav, pentru a menţine durerile la un nivel suportabil. Bolnavul nu mai putea dormi. Rămânea aşezat, ţinându-şi piciorul, plângându-se de dureri atroce. Am încercat cu băi alternante. A trebuit să se decidă la o amputare la jumătatea pulpei. Întreb acum, pentru că procesul începe la celălalt picior. Ce-i de făcut?
Trebuie descoperită cauza primară.
Bolnavul consideră că este legată de activitatea sa militară. El purta încălţăminte nepotrivită. Are patruzeci şi şapte de ani şi a fost adesea constrâns să se culce în locuri umede.
Durerile n-au început în abdomen? Este posibil ca boala să fie consecutivă unei deformări la nivelul intestinului, să fi fost atins de o schijă de obuz sau să fi căzut de pe cal, să se fi lovit undeva. O asemenea deformare a intestinului are particularitatea de a migra înspre partea inferioară şi de a provoca nişte tulburări ca cele pe care le-aţi descris. Ea atinge mai întâi un picior, apoi sare la celălalt. Aceasta se termină de obicei printr-o tuberculoză osoasă. Dacă acesta este cazul, se poate obţine un rezultat cu remediul contra deformărilor, cu Tabacum, în acest caz sub formă de spălături [ Nota 36 ].
El fumează mult.
Nu are nici o legătură. Fumul de tutun nu are acelaşi efect ca tutunul administrat sub formă de spălătură, în diluţie înaltă. Efectul asupra organismului este total diferit. Când este fumat, tutunul nu poate exercita această acţiune antideformantă.
Este vorba de un băiat de unsprezece ani, care a învăţat să umble la un an şi, un pic, şi să vorbească. Cu puţin înainte de a împlini doi ani, el a fost cam prea aproape de un loc unde se făceau exerciţii de tras cu tunul. Ca urmare, el a devenit surdo-mut. Limbajul său este o bolboroseală ininteligibilă. Este complet surd. Se poate face ceva? El merge, şi chiar are un aer foarte inteligent.
În afară de surdo-mutitate, nu cumva mai are şi alte tulburări? Cum reacţionează la impresiile vizuale?
Absolut normal. Singurele tulburări se referă la auz şi la vorbire.
Cum este a doua serie de dinţi?
Absolut normală, pentru şapte ani şi jumătate.
Putem presupune că, într-un fel oarecare, a fost distrusă vitalitatea nervului auditiv. Se obţin, totuşi, nişte rezultate, cu Edelweiss (floarea de colţ), în a şasea, apoi în a zecea zecimală, pentru a revitaliza nervul auditiv. Eşecurile se referă mai ales la pacienţii relativ în vârstă, nu la tineri. Cred că ar trebui să încercaţi. Este, desigur, foarte dificil de remediat această devitalizare nervoasă, dar putem, eventual, obţine nişte rezultate cu Edelweiss.
Este vorba de o pacientă care a suferit un şoc în timpul războiului. Ea îşi credea logodnicul mort. Era singură acasă şi nu putea vorbi despre aceasta nimănui. De atunci, este epileptică. Crizele, absolut tipice, cu muşcarea limbii, încep înainte de ciclu. De îndată ce apare ciclul, crizele încetează. Deşi crizele nu apar decât la apropierea ciclului, ea a fost internată într-un aşezământ pentru epileptici.
Cum este îngrijită? (Răspunsul lipseşte.) Începeţi, în acest caz, cu Belladonna. Dacă nu acţionează, prescrieţi Cladonia rangiferina (lichenul de ren), în D6, şi la urmă procedaţi la nişte injecţii cu Amanita muscaria (Agaricus muscarius). Într-un asemenea caz, când nu vezi pacienta, este greu să spui ceva precis. Multe cauze sunt posibile.
Întrebare referitoare la un bărbat de cincizeci de ani, care a suferit nişte încercări în trecut. Timp de unsprezece ani a suferit de reumatisme articulare, boală de care a murit fratele lui. Există şi astăzi o modificare a genunchiului stâng. Până acum doi ani, sângele i se urca la cap. Acum doi ani, lucrurile au luat o altă turnură. El s-a îngrăşat şi puseurile de congestie a capului au dispărut, dar a apărut ceea ce el califică drept astm. Abia respiră când vorbeşte. Se pare că bronhiile sunt în cauză.
El are patruzeci şi opt de ani. Urcarea sângelui spre cap a devenit acum o urcare înspre torace. Nu sunt semne trecătoare de cianoză?
Este posibil.
Probabil că la acest om transformarea oxigenului în gaz carbonic este excesivă. Vedeţi dacă nu se simte mai bine într-o atmosferă bogată în oxigen. Dacă este aşa, lucrurile sunt clare. Acest pacient – care este profesia lui? (răspuns: inginer) – produce prea mult gaz carbonic. Trebuie să-i daţi silice în prima zecimală, până la 5%, şi să-l invitaţi să practice o activitate spirituală în jumătatea de oră care urmează administrării silicei. El va putea să-şi amelioreze în acest fel starea şi să-şi reducă producţia excesivă de gaz carbonic.
Este momentul să ne oprim.
Cred că acest mod de a pune întrebările nu este fecund. Răspunsul interesează un participant izolat, ceilalţi nu se aleg de aici cu mare lucru. Întrebările ar trebui să aibă un caracter mai general. Mâine am putea proceda altfel. Ce credeţi dvs., Dr. Steiner?
Sunt gata să primesc toate solicitările. Orice întrebare poate constitui obiectul unei conferinţe. Aş fi putut vorbi până acum despre prima întrebare, dar n-aş fi mulţumit decât un singur participant. Cred că este bine să vorbim despre subiecte variate. Puţin contează că noi suntem sau nu satisfăcuţi, dacă auditoriul este mulţumit.
Găsesc că modul de a proceda se aseamănă cu ceea ce se desfăşoară într-o clinică universitară. Modul de a pune întrebarea nu permite să se răspundă la celeilalte probleme: aceea a dezvoltării comprehensiunii.
Răspunsul ar veni imediat dacă întrebarea ar fi pusă în acest sens. Aşadar, începând de mâine, o întrebare despre aceasta. Nu cred că ar fi inutil s-o satisfacem. Răspunsurile date trebuie să satisfacă auditoriul.
Ati putea să ne spuneţi ceva despre aprofundarea diagnosticului? Putem să ne facem o mulţime de idei despre un pacient şi suntem confruntaţi cu dificultatea de a alege o conduită. Nu putem rezolva problema în mod intelectual, decizia este un act de voinţă. De unde, întrebarea mea: Nu putem refula acest impuls de voinţă intelectual, pentru ca soluţia să ne fie dată? Puteţi spune ceva despre acest lucru?
Vă gândiţi la modul de a face diagnosticul mai clar?
Ni se oferă diferite posibilităţi de tratament. Nu ne putem decide pentru un remediu vegetal sau mineral. Ar trebui să avem posibilitatea de a aborda pacientul pornind de la nişte motive mai profunde şi să topim toate reprezentările într-un tot, pentru a şti ce este just.
Mâine o să ne imaginăm ceva, pentru a dezvolta un diagnostic ideal.
