Un participant pune întrebarea despre semnificația latexului de Euphorbia și a celui de păpădie în tratarea leucemiei. Acest remediu i s-a revelat în cursul unei meditații.
Într-un asemenea caz, trebuie să ținem seama întru câtva de manifestările secundare, căci leucemia poate avea cele mai diferite cauze. Dacă tulburarea izvorăște efectiv din sistemul ritmic, ideea dvs. este bună și veți avea rezultate. Iată ce se întâmplă: De fiecare dată când folosim niște substanțe vegetale care mai conțin un rest eteric, așa cum sunt rășinile, a latexul din Euphorbia (Euphorbia cyparissias, laptele câinelui, laptele cucului – n.tr.) și păpădie, ca și ceara vegetală, toate aceste substanțe au un efect puternic asupra sistemului ritmic al omului. Dacă însă cauza primară nu se află în sistemul ritmic, ci în sistemul metabolic – există și forme de tranziție, dar trebuie, totuși, să facem deosebirea –, nu veți obține nici un rezultat. Tot ceea ce mai conține corp eteric acționează intens asupra mobilității interne a corpului astral și, de aici, stimulează întreaga activitate organică. Avem astfel șanse de succes. Aceste efecte rezultă din activitatea intensă pe care o exercită aceste substanțe asupra corpului astral, care, acționând, la rândul său, asupra corpului eteric, realizează astfel compensarea.
Care sunt condițiile unei epidemii de variolă? Se pare că gravitatea bolii s-a atenuat. Am observat asemenea cazuri. Ce spune știința spirituală despre vaccinare?
Într-o boală cum este variola, organizarea Eului se retrage în mod considerabil din celelalte părți constitutive, atât din corpul fizic, cât și din cel eteric și din cel astral. Această retragere, această slăbire a organizării Eului, poate rezulta din faptul că omul, cu Eul său actual, se „vâră”, într-un fel, în Eul încarnărilor precedente. Există astfel, oricum, o mare afinitate a organizării Eului pentru lumea spirituală. Fapt ciudat, variola prezintă, astfel, o anumită analogie cu ceea ce se petrece cu omul în anumite forme de inițiere. Acest lucru pare ciudat, dar așa stau lucrurile.
Astfel, când un om face experiența intimă a efectelor figurilor zodiacului, el suferă o zguduire intensă. Astfel, el poate simți sufletește, dominându-l, ceea ce se petrece în cazul variolei, căci, în această boală, omul trăiește în mod intens în lumea spirituală, deși în mod absolut diferit.
Riscul contaminării, s-o spunem, este considerabil. Dar a atribui totul doar transmiterii fizice, acest lucru izvorăște dintr-o gândire superficială; chiar și în cazul variolei, predispozițiile sufletești sunt importante. Dovada este faptul că ne putem păzi, dacă este posibil să ne izolăm în mod corect. Pot vorbi despre așa ceva, cu atât mai mult cu cât, la vârsta de douăzeci și doi de ani, dădeam lecții unui băiat a cărui mamă, atinsă de vărsat negru, nu era separată de noi decât de un paravan, în camera unde dădeam lecțiile. Nu mi-am luat nici o măsură de precauție și mi-am continuat lecțiile până la însănătoșirea mamei. Am făcut-o de bună voie, mai ales pentru a vedea cum ne putem proteja dacă privim bolnavul atins de variolă, chiar neagră, în mod absolut obiectiv. Așa cum am face cu o piatră sau cu un boschet care nu ne-ar stârni nici teamă, nici emoție. Acesta este modul de a aborda riscul de contaminare. Astfel, factorul sufletesc joacă un rol considerabil.
Personal, nu m-am temut niciodată să mă expun contaminării și nu m-am contaminat vreodată, nu am fost atins niciodată de o boală contagioasă. Acest lucru mi-a permis să constat că simpla conștiență, conștiența intensă a existenței unei boli, prin intermediul corpului astral, poate fi o cauză de boală. A deveni în mod intens conștient de o boală prin intermediul corpului astral poate fi o cauză de boală.
Iar vaccinarea? Este o problemă foarte specială. Dacă este vaccinat un antroposof, o persoană căruia i se predă antroposofia, acest lucru nu dăunează. Vaccinarea nu dăunează decât acelui om care cultivă gânduri materialiste. Vaccinarea devine atunci o forță ahrimanică: Omul nu mai poate atunci să se elibereze de un mod materialist de a simți. Ceea ce este neliniștitor în vaccinarea antivariolică este faptul că ea îi îmbracă pe oameni într-un fel de fantomă, o fantomă care îi împiedică să-și elibereze organismul fizic de entitățile psihice, cum se întâmplă în conștiența normală. El devine prin constituția sa un materialist și nu se mai poate înălța spre spiritual. Acesta este inconvenientul vaccinării. Evident, este invocată statistica, dar îi putem oare atribui o asemenea importanță? Vaccinarea antivariolică este, înainte de toate, o problemă sufletească, nu este exclus ca însăși credința în eficacitatea vaccinării să joace un rol considerabil. Dacă am înlocui cu altceva această credință, dacă am educa omul conform naturii, pentru a-l face receptiv la altceva decât la vaccinare, dacă i-am deschide din nou accesul spre spiritual, l-am feri de ceea ce se strecoară în el în mod inconștient: aici bântuie o epidemie de variolă! I-am trezi conștiența față de ideea că aici domnește o forță spirituală, o forță spirituală ilegitimă, față de care trebuie să ne fortificăm. Trebuie să-l înarmăm pe om împotriva unor asemenea influențe.
Când ne aflăm în niște condiții cum sunt cele din regiunea noastră, unde este atât de greu să acționezi prin educație, cum ar trebui să ne comportăm?
În acest caz, trebuie ca oamenii să fie vaccinați, este singura posibilitate. Căci nu aș putea propovădui opoziția fanatică împotriva acestor lucruri, nu din rațiuni medicale, ci în virtutea principiilor antroposofice generale. Noi nu tindem spre fanatism, ci acționăm în mod diferit în virtutea unei conștiențe clare a lucrurilor. Am fost întotdeauna de părere că trebuie să combatem fanatismul, atunci când el apare la prietenii noștri medici, cum este cazul Dr. Asch [Nota 34], care nu vaccinează nici în ruptul capului. Căci, dacă nu o face el, o va face altul. Un asemenea fanatism este stupid.
Dr. Kolisko: Ca medic școlar, am putut observa o agitație extremă la copii, manifestându-se mai ales în somn. Părinții se plâng de faptul că la copiii lor de șase, șapte ani apar coșmaruri, agitație motorie și că adorm greu. Cărui fapt putem atribui toate acestea?
Ceea ce se manifestă la copiii care merg de acum la școală în Germania rezultă nu din situația generală, ci din condițiile alimentare existente de câțiva ani. Factorii interni de nutriție, nu legați de ceea ce se petrece în stomac, ci de ceva care este mai intern, de ceea ce se produce cu chimul după ce traversează intestinul, este foarte perturbat. La acești copii, se instalează, de fapt, o incapacitate de a-și articula în mod corect corpul astral cu cel eteric. Din această cauză, acești copii sunt, de regulă, incapabili să transfere în mod corect hrana în organism, chiar dacă ea este binefăcătoare. Fiecare aliment are, ce-i drept, virtuțile sale proprii, și trebuie să treacă, într-un anumit stadiu, printr-o stare anorganică. Este un fapt pe care știința îl ignoră, acela, de exemplu că albumina ingerată, fie ea de origine vegetală sau animală, trebuie să fie absolut dezorganizată, trebuie să fie adusă la starea minerală, și abia apoi reconvertită în albumină umană. Întreg procesul se produce în status nascendi, dar se produce. Această transformare trebuie să aibă loc, altfel procesul nu se desfășoară în mod uman, ci străin ființei umane. În mare, putem spune că între limitele pielii umane nu trebuie să existe nimic din ceea ce se află în afara omului, cu excepția sărurilor. Tot restul trebuie să fie metamorfozat. Ei bine, acești copii, atunci când corpul lor eteric devine liber – la vârsta școlară –, își pierd facultatea de a organiza în mod corect acest corp eteric devenit liber, de a-l organiza pornind din corpul astral. Aceasta este cauza acestor tulburări digestive. Acești copii adăpostesc în ei niște procese extraumane și acest lucru trebuie să fie combătut într-un mod absolut lucid prin niște mijloace fizice. Noi dispunem, în acest scop, de acest remediu pe care l-am preparat la vremea lui, atunci când am avut niște cazuri de acest fel deosebit de grave. Veți obține, cred, rezultate excelente în aceste cazuri. Vă amintiti de acel copilaș palid din clasa a II-a? Cum îi merge?
Mult mai bine. Acum sănătatea lui este relativ satisfăcătoare.
Am folosit, de asemenea, remediul la multi alți copii.
Iată ce ne-a determinat: Aveam în fața noastră un copil palid, abandonat de medicină, care îl condamnase pe termen scurt. I-am administrat următorul remediu: Carbonat și fosfat de calciu. Acest remediu s-a arătat având un efect remarcabil asupra transferului din cadrul digestiei; starea internă s-a ameliorat atunci. De fiecare dată când corpul astral nu poate acționa corect, apar dispneea și tulburările respiratorii. Dacă este refulat, se instalează dispneea și poate deveni cauza unor stări anxioase oculte. Toate acestea pot fi ameliorate prin acest remediu. El acționează în mod remarcabil la un bolnav care, deși se alimentează, aceasta nu-i folosește la nimic.
Ce faceți în caz de paralizie medulară?
Care sunt simptomele?
O simplă sensibilitate a vertebrei bolnave la apăsare. Radiografia arată o topire parțială a vertebrei respective, care a luat această formă (indicată sau desenată de participant). (tabla 8 stânga)
 [mărește imaginea] |
Tabla 8 |
Este, evident, foarte dificil să remediem aceste stări foarte localizate, dacă nu ajungem la cauza primară. De care vertebră este vorba?
De a șasea dorsală.
Există un traumatism la origine?
Nu, dar observația pune în discuție o tuberculoză pulmonară.
Dar există o modificare a ganglionilor hilari?
În acest loc radiografia indică niște umbre accentuate, răspândite în parenchimul pulmonar.
Care este vârsta pacientului?
Treizeci și cinci de ani.
Suferă de mult timp? De când datează primele constatări?
Cam de două luni. Am patru bolnavi de acest fel, toate femei. La unele dintre ele există la origine un traumatism, o cădere pe spate pe o scară. La celelalte două, radiografia ne face să bănuim o etiologie pulmonară.
Există o atingere a vertebrei adiacente?
În nici unul din cazuri. În unul este a zecea, în alte două, vertebra a șasea dorsală. Sunt persoane adulte. La un copil și la o tânără de douăzeci și patru de ani, la origine se află un traumatism.
Într-un asemenea caz, trebuie să vedem – aceasta nu este, evident, cauza – dacă nu cumva într-un anumit loc plămânul nu are destul spațiu, poate din cauza unei dilatări. Vom găsi, în acest caz, ceva în domeniul desfășurării plămânului spre partea din față. Este vorba, foarte posibil, în acest caz, de un proces de îngustare, care are drept corespondent o expansiune în zona pulmonară. Poate nu chiar în plămâni, ci în os, într-o coastă. Acest fapt trebuie cercetat. Va trebui atunci găsit un remediu capabil să echilibreze formarea corpului uman. Noi dispunem de o substanță deosebit de aptă pentru a compensa traumatismele. Este tabacul. Injectat sub formă diluată, el compensează deformările. Dacă vrem ca remediul să-și poată desfășura activitatea în mod liber în organism, trebuie să-i asociem fosforul. Astfel, vom ajunge, cu siguranță, la niște vindecări. Acest lucru este sigur dacă pacientul are mai puțin de douăzeci și opt de ani, dar nu este exclus să se obțină rezultate și la o vârstă mai avansată, mai ales la femei. Iar dacă suntem în prezența unor naturi deosebit de rebele, trebuie să încercăm să le facem să se deschidă în mod artificial, să-și pună în lucrare forțele de creștere, forțele vitale, pentru a activa efectele remediului. Acest lucru pot să-l indic în acest caz.
În legătură cu ceea ce s-a spus despre sifilis, aș dori să știu cum am putea remedia acele efecte nocive provocate de tratamentul cu mercur sau cu Salvarsan?
Le putem remedia în mod foarte eficace, când sunt cauzate de mercur, administrând pacientului în fiecare zi, sau la două zile, o baie foarte caldă și făcându-l să transpire din abundență în vapori. Organismul este astfel solicitat să se apere împotriva mercurului. Trebuie ca această rezistență la mercur să pătrundă până în oase. Desigur, știți cu toții că în tratamentele cu mercur se poate pune în evidență, cu ocazia autopsiei, prezența picăturilor infime de mercur în oase. Băile calde fortifică organismul și îi vin în ajutor. Aceasta se verifică prin faptul că apa din baie se înnegrește din cauza mercurului eliminat. N-ați constatat acest lucru? Trebuie să-l vedeți! Căci nu se înțelege de ce apa este atât de neagră. Dacă nu se întâmplă așa, ar trebui să-i dăm o baie arsenică, să adăugăm 5% apă arsenică în baie, în baia caldă, și să verificăm dacă pacientul percepe bine mirosul de cerneală, dacă simte aceasta pe cale senzorială (lacună în text).
Ei bine, într-un asemenea caz, trebuie să instituim o post-cură. Căci mercurul poate fi eliminat aproape în întregime, dar tendința distructivă pe care el a introdus-o se menține. Să nu uităm că mercurul exercită o influență extrem de puternică asupra organismului: Ce este mercurul pentru organism? Dacă studiați dezvoltarea embrionară, veți observa o dezvoltare ascendentă, de la celula-ou până la omul încheiat, și veți observa, de asemenea, o dezvoltare descendentă, ceva care cade, care distruge treptat. Ceea ce reglementează aceste distrugeri este natura mercurială a omului. Iar dacă dvs. sunteți în prezența unui exces de forțe vitale, îl veți putea înlătura cu ajutorul mercurului, care acționează din punct de vedere constituțional asupra deconstrucției omului. Acest efect distructiv al mercurului trebuie să fie combătut în mod fizic. Post-cura constă în a recomanda persoanei respective să practice în mod regulat o știință absolut abstractă, de exemplu, să se constrângă o jumătate de oră pe zi la geometrie. A gândi în mod riguros, logic, a asocia și a disocia ideile, acest lucru împrospătează spiritul și trezește activitatea interioară – în sens opus abandonării pasive în fața lumii –, și el trebuie practicat multă vreme. Vă veți elibera astfel bolnavii de forțele mercurului.
Găsim uneori, la femei, niște indurații mamare. Putem oare, fără pericol, să folosim injecțiile cu viscum, cu titlu preventiv, chiar dacă diagnosticul este îndoielnic?
Această profilaxie a provocat vreodată vreun prejudiciu?
Ne spuneați adineaori că acest remediu ar putea provoca ceva, în caz de utilizare improprie.
Noi folosim vâscul în mod absolut precis. Să presupunem că este vorba de o eroare de diagnostic, se poate întâmpla. Bineînțeles, dacă este pus diagnosticul și este vorba de un început de cancer, vom acționa în mod profilactic. De îndată ce există o asemenea predispoziție, profilaxia nu poate dăuna, dar să presupunem că este vorba de o eroare. Noi facem șapte injecții succesive, apoi facem pauză. Dacă, într-adevăr, am comis o eroare, vom constata imediat apariția unei tendințe carcinomatoase care dispare imediat datorită injecțiilor următoare. Ceea ce vom fi provocat se va retrage printr-un proces identic. Dacă acționăm cu prudență, este exclus să putem provoca vreun rău.
Dr. Koller: În cursul unei discuții cu un vindecător, i-am spus că eu cred că viscum este adecvat vindecării cancerului. Da, mi-a spus el, dar trebuie să-i asociem ceva, și anume cimbrișor, altfel nu putem vindeca. Cimbrișorul va face vindecarea posibilă.
Omul știa aceasta din capul său?
Dr. Koller: El a cunoscut acest lucru din faptul că săvârșise o vindecare ciudată. O tânără devenise aproape oarbă și l-a consultat. El este iridiolog. Modul în care procedează nu este clar. El avea 750 de soiuri de ceai. Este greu să discuți cu asemenea oameni. Ceea ce te izbește la ei, este optimismul lor colosal. El spunea că am putea vindeca totul, chiar și cancerul. El nu m-a întrebat cum procedăm noi, ci a spus doar: cu vâsc. Mi-a povestit că s-a plimbat într-o zi cu niște prieteni, când a zărit un cireș purtător de vâsc. Copacul era răsucit, te făcea să te gândești la un cancer, omul și-a spus atunci că vâscul trebuie să aibă virtuți curative în caz de cancer.
Este sigur că vâscul este remediul specific al cancerului, nu putem afirma contrariul. Dar, dat fiind faptul că fiecare boală are un caracter diferit, din cauza constituției individuale a fiecărui organism, ar fi poate bine să adăugăm un complement. Este posibil ca el să fi obținut vindecări cu vâscul. El nu îl folosește sub formă de injecții. În acest caz, este posibil să fie necesar un complement. Dar, sub formă de injecții, vâscul este remediul specific. Însă trebuie să facem o deosebire, în funcție de copacul de la care provine: stejar, cireș sau măr etc. Important este, de asemenea, să-i potențăm efectul. Ați fost atenți la faptul că eforturile noastre nu vizează o simplă folosire a vâscului, ci că este necesar un aparat? Noi imprimăm sucurilor de vâsc o mișcare verticală, care trebuie să fie apoi traversată de o mișcare orizontal-circulară. (tabla 8 mijloc) Este vorba să ajungem la faptul ca sucul să curgă, picătură cu picătură, și ca picăturile să fie traversate de sucul de vâsc în mișcare orizontal-circulară, pentru a face să ia naștere o structură particulară până în cele mai mici cercuri. În acest fel ia naștere ceea ce vindecă în vâsc. Desigur, vâscul în sine conține deja niște virtuți curative, dar remediul cu adevărat specific se formează doar prin această procedură complexă. Căci carcinomul în stare pură este o boală specială, o boală circumscrisă, care nu este ca gripa, o boală asupra căreia vin să se grefeze tot soiul de lucruri. Este o boală specifică, necesitând un remediu special.
Faptul că un om descoperă acest lucru nu este interesant decât prin felul în care vi l-a povestit, care nu este altceva decât o mască, dar de care el nu este conștient, căci un asemenea om nu-și dobândește cunoștințele decât în somn. Alor Săi, Domnul nu le dăruiește decât în somn, este adevărat. El visează în mod profetic că este în căutarea vâscului. Conversația are un rol absolut neînsemnat. Trebuie să știm că în special pentru aceste boli este posibilă o puternică „ghicire a viitorului”; ne putem încrede în ea. Vă reamintesc cazul dr. Schleich [Nota 35]. Pacientul acestui doctor știa că va muri în noaptea aceea.
Dr. Koller: S-a dovedit că el mai vindeca și în alte feluri și a spus că acest lucru nu a încetat să-l frământe; el nu credea că eu aș putea progresa.
El nu face injecții. Dacă administrăm vâscul per os, nu atingem cancerul, atingem elementul sufletesc, atingem o malformație a corpul eteric, care se manifestă printr-un obstacol al senzoriumului. Nu putem vindeca prin vâsc pe cale bucală, ci doar cu ajutorul injecțiilor. Eu înțeleg ce spuneți, el se teme să se angajeze pe această cale.
Cauza cancerului este aceeași la femeie ca și la bărbat? Este ea diferită în partea superioară și partea inferioară a organismului? Am impresia că remediul mi-a fost de folos în cancerul de stomac, dar nu în cancerul de uter. Rezultatul a fost clar în cancerele de stomac la bărbat, în timp ce în cele de uter, lucrurile se târăsc mult timp. În unele cazuri, nu le-am dat de capăt. Am injectat întotdeauna la periferia uterului.
Desigur, trebuie să facem deosebirea dintre o injecție îndepărtată și o injecție apropiată de tumoare. Dacă vă apropiați mai mult de focar, rezultatele vor fi mai rapide decât dacă tumoarea este mai puțin accesibilă.
De uter ne putem apropia, stomacul este mai îndepărtat.
Exact, dar, pe de altă parte, comunicarea dintre suprafața organului este mai bună în cazul stomacului decât în cazul uterului. Uterul este un organ foarte intern. În schimb, diferența de rezultate nu are nimic de-a face cu sexul. Trebuie că există alți factori. Trebuie să eliminăm toate cauzele de eroare. Este sigur că o parte din remediile noastre (aici nu este vorba de vâsc – n.tr.fr.) au avut reputația de a fi mai puțin eficace, deoarece, apărute prin vechea metodă de preparare, se conservau mai puțin bine. Cred că în prezent nu se mai pune această problemă.
Pentru unele din remediile noastre, ne găsim încă în etapa încercărilor.
Am constatat că remediul nostru împotriva cancerului, așa cum este el preparat în prezent, își pierde mult din eficacitate după un an, în timp ce este foarte eficace atunci când este preparat de curând. Aceasta este unul din cauzele de eroare pe care ar trebui s-o eliminăm și de care trebuie să ținem seama. Poate pentru cancerul de uter ar fi necesară o doză mai puternică.
Un participant pune o întrebare referitoare la o tânără atinsă de o alienare mintală, între optsprezece, nouăsprezece ani, acum în vârstă de douăzeci și nouă de ani. Ea era un copil recalcitrant și neascultător, acum este complet abrutizată. Ea era deosebit de dezlănțuită în timpul ciclului menstrual. Pe măsură ce se abrutiza, ea devenea obeză și are acum 97 de kg. Ea era, deci, înainte de boală, un copil dificil. Tulburările s-au accentuat între douăzeci și opt, douăzeci și nouă de ani, abrutizarea făcând loc, în momentul menstruației, agitației maniacale ce necesita folosirea cămășii de forță. Apoi, abrutizarea și îngrășarea au mers crescând, ciclul menstrual fiind regulat. I s-a administrat un extract tiroidian care i-a redus abrutizarea și obezitatea.
Aceste simptome arată că ea a suferit o slăbire considerabilă a organizării Eului. Într-un asemenea caz, trebuie să fortificăm, de fapt, organizarea Eului printr-o cură de silice aplicată în două feluri: pe cale internă și sub formă de băi. Equisetum ar fi, de asemenea, un bun remediu. În acest fel se vor obține, probabil, niște rezultate.
Acum doi ani a primit silice, dar nu sub formă de băi, fără rezultate.
Aș acorda o mare importanță acțiunii silicei sub formă de băi, care îi conferă o acțiune specifică. Situația ritmică particulară creată de silice ar frâna formarea grăsimilor, și ar combate abrutizarea, ar face ca bolnava să fie mai socială, dar s-ar putea, de asemenea, ca starea ei să opună o rezistență față de absorbția siliciului. În acest caz, ar trebui să încercați cu săruri de fosfor, fosfat de potasiu înalt dinamizat, pentru ca să repună lucrurile în mișcare.
Altă întrebare.
Să se folosească silicea în a șasea zecimală, sub formă de cuarț, pe cale internă. Să se folosească Equisetum, sub formă de băi.
Întrebare referitoare la un neurastenic. Tulburările au dispărut după injecțiile cu acid formic, dar s-a produs o recădere în acest an, asupra căreia injecțiile cu acid formic au rămas fără efect. În cele din urmă, am comis o eroare, procedând la ablațiunea unei unghii încarnate de la degetul mare al piciorului, ceea ce a provocat o agravare. Am încercat din nou cu acid formic, fortificat cu silice, dar fără succes. Durerile au devenit intolerabile, iradiind dinspre laba piciorului spre pulpă. Ele sunt variabile, au un caracter ritmic. A trebuit să recurg la morfină în mod intensiv. Abia îl atingeam pe bolnav, pentru a menține durerile la un nivel suportabil. Bolnavul nu mai putea dormi. Rămânea așezat, ținându-și piciorul, plângându-se de dureri atroce. Am încercat cu băi alternante. A trebuit să se decidă la o amputare la jumătatea pulpei. Întreb acum, pentru că procesul începe la celălalt picior. Ce-i de făcut?
Trebuie descoperită cauza primară.
Bolnavul consideră că este legată de activitatea sa militară. El purta încălțăminte nepotrivită. Are patruzeci și șapte de ani și a fost adesea constrâns să se culce în locuri umede.
Durerile n-au început în abdomen? Este posibil ca boala să fie consecutivă unei deformări la nivelul intestinului, să fi fost atins de o schijă de obuz sau să fi căzut de pe cal, să se fi lovit undeva. O asemenea deformare a intestinului are particularitatea de a migra înspre partea inferioară și de a provoca niște tulburări ca cele pe care le-ați descris. Ea atinge mai întâi un picior, apoi sare la celălalt. Aceasta se termină de obicei printr-o tuberculoză osoasă. Dacă acesta este cazul, se poate obține un rezultat cu remediul contra deformărilor, cu Tabacum, în acest caz sub formă de spălături [Nota 36]
El fumează mult.
Nu are nici o legătură. Fumul de tutun nu are același efect ca tutunul administrat sub formă de spălătură, în diluție înaltă. Efectul asupra organismului este total diferit. Când este fumat, tutunul nu poate exercita această acțiune antideformantă.
Este vorba de un băiat de unsprezece ani, care a învățat să umble la un an și, un pic, și să vorbească. Cu puțin înainte de a împlini doi ani, el a fost cam prea aproape de un loc unde se făceau exerciții de tras cu tunul. Ca urmare, el a devenit surdo-mut. Limbajul său este o bolboroseală ininteligibilă. Este complet surd. Se poate face ceva? El merge, și chiar are un aer foarte inteligent.
În afară de surdo-mutitate, nu cumva mai are și alte tulburări? Cum reacționează la impresiile vizuale?
Absolut normal. Singurele tulburări se referă la auz și la vorbire.
Cum este a doua serie de dinți?
Absolut normală, pentru șapte ani și jumătate.
Putem presupune că, într-un fel oarecare, a fost distrusă vitalitatea nervului auditiv. Se obțin, totuși, niște rezultate, cu Edelweiss (floarea de colț), în a șasea, apoi în a zecea zecimală, pentru a revitaliza nervul auditiv. Eșecurile se referă mai ales la pacienții relativ în vârstă, nu la tineri. Cred că ar trebui să încercați. Este, desigur, foarte dificil de remediat această devitalizare nervoasă, dar putem, eventual, obține niște rezultate cu Edelweiss.
Este vorba de o pacientă care a suferit un șoc în timpul războiului. Ea își credea logodnicul mort. Era singură acasă și nu putea vorbi despre aceasta nimănui. De atunci, este epileptică. Crizele, absolut tipice, cu mușcarea limbii, încep înainte de ciclu. De îndată ce apare ciclul, crizele încetează. Deși crizele nu apar decât la apropierea ciclului, ea a fost internată într-un așezământ pentru epileptici.
Cum este îngrijită?
(Răspunsul lipsește.)
Începeți, în acest caz, cu Belladonna. Dacă nu acționează, prescrieți Cladonia rangiferina (lichenul de ren), în D6, și la urmă procedați la niște injecții cu Amanita muscaria (Agaricus muscarius). Într-un asemenea caz, când nu vezi pacienta, este greu să spui ceva precis. Multe cauze sunt posibile.
Întrebare referitoare la un bărbat de cincizeci de ani, care a suferit niște încercări în trecut. Timp de unsprezece ani a suferit de reumatisme articulare, boală de care a murit fratele lui. Există și astăzi o modificare a genunchiului stâng. Până acum doi ani, sângele i se urca la cap. Acum doi ani, lucrurile au luat o altă turnură. El s-a îngrășat și puseurile de congestie a capului au dispărut, dar a apărut ceea ce el califică drept astm. Abia respiră când vorbește. Se pare că bronhiile sunt în cauză.
El are patruzeci și opt de ani. Urcarea sângelui spre cap a devenit acum o urcare înspre torace. Nu sunt semne trecătoare de cianoză?
Este posibil.
Este foarte probabil ca la acest om transformarea oxigenului în dioxid de carbon să fie excesivă, astfel încât să aibă întotdeauna prea mult dioxid de carbon în sânge. Vedeți dacă nu se simte mai bine într-o atmosferă bogată în oxigen. Dacă este așa, lucrurile sunt clare. Acest pacient produce prea mult gaz carbonic. Care este profesia lui?
(răspuns: inginer)
Trebuie să-i dați silice în prima zecimală, până la 5%, și să-l invitați să practice o activitate spirituală în jumătatea de oră care urmează administrării silicei. El va putea să-și amelioreze în acest fel starea și să-și reducă producția excesivă de gaz carbonic.
Este momentul să ne oprim.
Cred că acest mod de a pune întrebările nu este fecund. Răspunsul interesează un participant izolat, ceilalți nu se aleg de aici cu mare lucru. Întrebările ar trebui să aibă un caracter mai general. Mâine am putea proceda altfel. Ce credeți dvs., Dr. Steiner?
Sunt gata să primesc toate solicitările. Orice întrebare poate constitui obiectul unei conferințe. Aș fi putut vorbi până acum despre prima întrebare, dar n-aș fi mulțumit decât un singur participant. Cred că este bine să vorbim despre subiecte variate. Puțin contează că noi suntem sau nu satisfăcuți, dacă auditoriul este mulțumit.
Găsesc că modul de a proceda se aseamănă cu ceea ce se desfășoară într-o clinică universitară. Modul de a pune întrebarea nu permite să se răspundă la celeilalte probleme: aceea a dezvoltării comprehensiunii.
Răspunsul ar veni imediat dacă întrebarea ar fi pusă în acest sens. Așadar, începând de mâine, o întrebare despre aceasta. Nu cred că ar fi inutil s-o satisfacem. Răspunsurile date trebuie să satisfacă auditoriul.
Ati putea să ne spuneți ceva despre aprofundarea diagnosticului? Putem să ne facem o mulțime de idei despre un pacient și suntem confruntați cu dificultatea de a alege o conduită. Nu putem rezolva problema în mod intelectual, decizia este un act de voință. De unde, întrebarea mea: Nu putem refula acest impuls de voință intelectual, pentru ca soluția să ne fie dată? Puteți spune ceva despre acest lucru?
Vă gândiți la modul de a face diagnosticul mai clar?
Ni se oferă diferite posibilități de tratament. Nu ne putem decide pentru un remediu vegetal sau mineral. Ar trebui să avem posibilitatea de a aborda pacientul pornind de la niște motive mai profunde și să topim toate reprezentările într-un tot, pentru a ști ce este just.
Mâine o să ne imaginăm ceva, pentru a dezvolta un diagnostic ideal.
