Dragi prieteni,
Când am ieșit de la conferința din ajun, am studiat întrebările dvs.; ele sunt, toate, evident, legate de conferința de ieri. O primă categorie de întrebări mărturisește o anumită angoasă. În cursul conferințelor, li se va răspunde unora dintre ele. Altora, toate mai mult sau mai puțin asemănătoare, nu li se poate răspunde în mod teoretic, ci doar prin ceea ce se va desprinde din acest curs. De fapt, aceste întrebări se referă toate la calea medicală pe care încearcă să se angajeze participanții după acest curs. Vom vorbi astăzi despre acest lucru, între considerațiile esoterice de ieri și cele de mâine, și vom vedea cum poate să acționeze în continuare acest impuls, pe care nu am putut să-l dau decât în mod sumar, din cauza numărului restrâns de ore. Persistența reală a acestui impuls va trebui să slujească drept bază pentru considerațiile esoterice pe care le vom aborda mâine.
Voi adăuga mai întâi ceva la ceea ce am spus ieri. A orienta pe cineva sau a te orienta tu însuți de la fizic-senzorial spre spiritual nu conduce, în general, la mare lucru. Desigur, această orientare corespunde cu ceea ce trăiește în suflet, corespunde unei anumite nevoi profunde a sufletului, și aceasta în toate domeniile existenței, iar pentru medic, cu atât mai mult. Dar, din multe puncte de vedere, această nevoie trebuie să se precizeze, să se afirme, să se clarifice și – acesta e principalul – să dobândească mai multă forță interioară decât de obicei. Spre acest lucru trebuie să năzuiți dvs., dragi prieteni. Dar e necesar să trasăm o cale. În ceea ce mă privește, eu nu pot decât să vă dau impulsul spre această cale. Vă revine dvs. misiunea de a transforma acest impuls în realitate, prin eforturile dvs., și păstrând legătura cu Dornachul.
Pentru această sarcină pe care v-ați asumat-o – întrebările dvs. arată cu câtă intensitate –, elanul general spre viitor nu e suficient. E necesar ca acest elan să se manifeste în mod absolut concret în diversele domenii ale existenței. Astfel, e necesar să ne obișnuim să participăm la viața întregului Cosmos. În prezent, omul nu mai simte Cosmosul și, din această cauză, nu mai percepe spiritualitatea, care nu poate fi atinsă decât prin intermediul Cosmosului.
Examinați niște cunoștințe medicale oarecare; așa cum apar la început, în devenirea lor, în manifestările lor exterioare, ele nu aduc nici o cunoaștere spirituală a existenței. Doar când ești în măsură să situezi lucrurile, ființele, în ansamblul relațiilor cosmice, doar atunci devine posibil să percepi, prin vălul naturii, formele spirituale pe care acesta le acoperă.
Ei bine, dificultățile care pot să apară când se promovează viața spirituală au fost studiate de mișcarea antroposofică, ea a făcut experiența acestor dificultăți în mod concret, timp de douăzeci de ani. Poate părea banal să spunem în câteva cuvinte în ce au constat aceste dificultăți. Ele au constat, pur și simplu, în faptul că aceia care aspirau la niște cunoștințe esoterice într-un anumit domeniu voiau să-și facă sarcina prea ușoară, prea comodă. Calea esoterică este dificilă, sau ea nu există. Nu se poate urma o dezvoltare esoterică pe o cale ușoară. Această observație atât de frecventă despre dificultățile ce trebuie să fie învinse, despre depășirea de sine, e necesar să fie luată foarte în serios, aș spune chiar că ar trebui să fie considerată cu un respect sacru. Ar fi necesar să se realizeze un reviriment, până în amănunt, în întreaga concepție a mișcării antroposofice, începând cu momentul de răscruce care este Congresul de Crăciun. Și, în timp ce dvs. vă căutați calea ca medici, trebuie să vă uniți interior cu acest reviriment real, pentru ca drumul esoteric să fie o împlinire a existenței dvs. În cursul acestor conferințe, se va face tot ce este posibil, dar – așa cum o voi spune la sfârșitul expunerii de astăzi – va trebui să existe o continuare.
Să începem prin a examina un detaliu. Dacă, în considerațiile dvs. spirituale, nu sunteți dispuși să intrați în detalii, nu veți găsi drumul spre spiritual. Să nu credeți că prin visătorie sau dăruindu-vă unor vagi inspirații veți găsi spiritualul. În zilele noastre, spiritualul trebuie să fie cucerit, în mod real, prin orientarea eforturilor proprii cu cea mai mare seriozitate. Și el nu poate fi cucerit decât în corelație cu ceea ce provine din lumea spirituală.
Să ne îndreptăm privirea spre un amănunt. Lumea vegetală ne poate învăța multe. Să privim o plantă. De obicei, i se examinează rădăcinile, tulpina, frunzele, floarea, cu pistilul și staminele, sămânța care se formează în ovar. Se descrie aproximativ ce se vede la plantă, ca și cum s-ar descrie un fotoliu, la descrierea căruia se mai adaugă că te poți așeza în el.
Cam în acest fel este descrisă planta. Este caracterizat modul în care se fixează rădăcinile în sol, din care ele extrag forțele fizice, forțele și substanțele chimice, modul în care seva urcă în capilare etc. Se consideră o eroare a vorbi despre dispunerea în spirală a frunzelor, și nu se știe, în orice caz, că acest fapt se află, într-un fel, în relație cu Cosmosul. Apoi sunt descrise florile și se vorbește, cel mult, despre o forță, atunci când sunt recunoscute culorile și substanțele florilor multicolore sau fecundarea. Toate acestea sunt descrise în același spirit în care este descris cineva care se așează într-un fotoliu.
Ei bine, esența a ceea ce trebuie să fie sesizat aici nu poate fi aflată în acest fel. Trebuie să fim perfect conștienți, studiind o asemenea plantă, că inserția ei în sol prin rădăcini ne atrage atenția asupra unui mister minunat. Iar tulpina, cu frunzele ei, ne conduce spre un alt mister, ceea ce se petrece în floare, la fel, spre un altul.
Vedeți dvs., dragi prieteni, cu rădăcina care se înfige în sol, existența vegetalului ia sfârșit în contact cu pământul, cu pământul dur. Dar rădăcina nu ar primi nimic de la sol, dacă acesta nu ar începe să fie supus influenței Cosmosului. Ambianța cosmică – nu numai căldura și lumina solară, ci tot restul sistemului planetar care aparține de Pământ – influențează pământul, începând de la suprafață până la o anumită adâncime. Și aceste forțe trezite în substanțele pământești permit rădăcinii să se afle în pământ.
Să căutăm acum în jurul nostru unde regăsim aceleași forțe. Aceleași forțe care se activează în jurul rădăcinii le regăsim în capul uman, dar ele au aici o natură complet diferită decât în pământ, în jurul rădăcinilor, și nu putem înțelege acest lucru cu noțiunile oferite de științele actuale ale naturii. Acest fapt reiese din multe dintre întrebările puse, atunci când vorbiți despre haosul pe care științele naturii l-au introdus în sufletele dvs. Este cu adevărat necesar să vă adânciți din nou în substanțele exterioare și să simțiți ce se numea odinioară pământ, apă, aer, foc. Căci, dacă vorbim doar despre hidrogen, carbon, azot, sulf și fosfor, în felul chimiștilor, aceste elemente rămân mereu ceva exterior; dvs. vă aflați aici și în jurul dvs. se află undeva oxigen și azot, nu puteți gândi altfel. Ceea ce vă învață fiziologia și chimia din zilele noastre despre oxigen și azot este absolut indirect. Fiziologia vă învață că azotul se află în organism, dar nu-l simțiți în interiorul dvs. Este vorba să faceți experiența lui vie în interiorul dvs. și să porniți de la această experiență. Iar ceea ce poate fi simțit astfel trebuie unit cu ființa umană în întregul ei, dacă vrem să punem aceasta în slujba organizării universale. Acest lucru îl facem când avem voința de a vindeca.
Printre aceste patru elemente, pământ, apă, aer, foc, există unul a cărui experiență o poate face oricine: căldura, în sensul de calitate naturală. O simțim, ne este cald, ne este frig. Nu ne situăm față de ea într-un mod atât de exterior ca față de oxigen sau azot. Aceasta este o particularitate a vechii concepții despre natură, de a ne baza pe ceea ce putem simți integrându-ne în ea, nu plasându-ne în exterior. Să rămânem, pentru moment, la elementul căldură, la elementul foc, căci acesta este elementul a cărui experiență o putem face în modul cel mai nemijlocit. Omul, se știe, simte căldura. Ei bine, substanța terestră este, de fapt, pentru rădăcină, ceea ce este căldura pentru capul uman. Încercați acum, reprezentându-vă pământul, să suprimați prin gândire ceea ce are el solid, elementul pământ, apoi elementul apă și elementul aer pe care le conține, și imaginați-vă – acest lucru este posibil – că nu rămâne decât căldura, că ați avea un sol de căldură pură. Aici este partea de sus, aici partea de jos (Rudolf Steiner arată figura I), luați totul și inversați-l; susul se află acum aici, josul – aici. Obțineți o adevărată opoziție polară. Pe de-o parte, vă puteți reprezenta căldura liberă de celelalte elemente, inclusiv de elementul pământ (I), pe de altă parte, solul, a cărui căldură a plecat împreună cu rădăcina (II). Ceea ce aici (II) este rădăcina, este elementul vegetal, aici (I) este ceea ce iese din însuși capul uman.
 |
 [mărește imaginea] |
Tabla 5 |
Ce să spunem despre toate acestea? Putem spune: Eu privesc rădăcina, ea se află în solul pământesc; privesc capul uman, el se află într-un sol de căldură, dar într-un sol inversat. Aceasta rezultă din faptul că ceea ce se împlinește aici (I) precede cu patru etape ceea ce se împlinește acolo (II). Puteți numi ceea ce se petrece aici cu rădăcina (II): un eveniment pământesc. Atunci trebuie să desemnăm ceea ce se petrece încă și astăzi cu capul, pe baza căldurii (I): un eveniment saturnian. Între cele două, se situează evenimentul solar și evenimentul lunar. Dacă acum, în gândire, eliminați din cap tot ceea ce s-a inserat aici ulterior: pământul, aerul și apa, nereținând decât căldura activă – a cărei diferențiere calorică este asigurată de restul organismului –, dacă nu luați în considerare decât organismul de căldură al capului, vă rămâne un mic Saturn.
Organizarea vechiului Saturn este acum prezentă în cap; și dacă sesizați legătura, puteți spune: În Cosmos, în urmă cu nenumărați ani, exista o formațiune care a anticipat întreaga constituție calorică a capului uman, iar în prezent rădăcina este, în pământ, imaginea a ceea ce a fost înainte această formațiune.
Aceasta este legătura. Organizarea calorică a vechiului Saturn, o observați în cap. Practicată în mod corect, o asemenea contemplare nu trebuie să rămână o simplă idee teoretică, ci trebuie să se unească apoi cu niște impulsuri interioare morale. Trebuie să putem privi capul uman întrebându-ne în ce fel ne atinge această contemplare a capului uman, ca amintire încarnată a unei perioade evolutive extrem de îndepărtate a Cosmosului, aceea a vechiului Saturn. Lăsați-vă pătrunși de următorul sentiment: Pe de-o parte, eu sunt un om care a atins o anumită vârstă, îmi revăd copilăria, iar amintirile ce se leagă de ea răsar în mine. La o vârstă mai înaintată, mă cufund iar în amintirile din copilărie; acest fapt trezește în mine o experiență intimă, în fața căreia mă pot găsi înarmat cu forțe morale. Amplificați apoi ceea ce simțiți până la a vă putea spune: Eram prezent ca om în epoca vechiului Saturn; dacă îmi fac în prezent o idee justă despre capul meu, el apare ca o amintire vie a Cosmosului la originea lui, și eu voi adăuga: Ceea ce se poate forma pe baza amintirilor mele din copilărie, atunci când merg înapoi de la aceste amintiri până în epoca vechiului Saturn, datorită capului meu uman viu, îmi apare multiplicat la infinit. Dar asemenea cunoștințe nu au valoare decât dacă ele pătrund simțul moral, dacă putem vibra interior când ne adâncim astfel, printr-o activitate umană, într-un sentiment cosmic. A medita nu constă, mai ales pentru medic, în a rumega gânduri. A medita înseamnă a prezenta sufletului asemenea legături, capabile să trezească niște sentimente diferențiate, datorită cărora pot fi simțite niște emoții.
Imaginați-vă că eu întâlnesc o persoană pe care nu am mai văzut-o de patruzeci de ani. În timp ce ea se află în fața mea în aspectul ei actual, în sufletul meu apare imaginea copilului care a fost. Aceasta provoacă în mine o anumită emoție. Acum, îmi îndrept privirea spre tot ceea ce ține de rădăcinile plantelor; făcând acest lucru, sunt în stare să raportez ansamblul acestor procese radiculare la capul uman, la acest cap care mă duce înapoi la epoca vechiului Saturn. Meditația trebuie să pătrundă în întregime sufletul omului și să trezească o viață interioară profundă.
Ceea ce am spus adineaori are drept scop să ne arate cum, odată puse bazele printr-un fel de curs exoteric, latura esoterică trebuie să se întemeieze pe o experiență a Cosmosului în relație cu omul întreg, experiență trăită prin sentiment. Căci, tot așa cum existența saturniană vi se poate revela prin examinarea raporturilor dintre capul uman și creșterea radiculară a plantei, existența solară vi se poate dezvălui prin studierea relațiilor dintre inima umană și formarea tulpinii și a frunzelor la plantă. La rândul ei, această formare a tulpinii și a frunzelor este amintirea epocii solare, care a prins viață.
Dacă urcăm spre floare, în sânul căreia ia naștere sămânța vegetalului, noi abordăm o relație cu sistemul metabolic-locomotor. Studierea acestei relații dintre ceea ce se desfășoară în floare și sistemul metabolic-locomotor al omului trezește în noi ca un fel de amintire a vechii Luni.
Când cultivați acest sentiment interior, dragi prieteni, când simțiți aceste relații în adâncul cel mai profund al meditației, simțiți încă ceva. Atunci în sufletul dvs. apare ceva foarte plin de semnificație: Când, aprofundând acest sentiment, sufletul se îndreaptă spre rădăcină, în interiorul dvs. ia naștere sentimentul că nici o rădăcină nu este imobilă. Fiecare rădăcină vă dă impresia de mișcare. Învățați să cunoașteți această mișcare. Toate acestea, eu nu pot decât să le schițez, de data aceasta nu pot decât să dau o indicație asupra unui impuls, asupra modului în care trebuie să se elaboreze experiența interioară, asupra modului în care cunoașterea naturii se transformă în înțelepciune. Veți simți această mișcare a rădăcinilor. Observându-le astfel, veți avea impresia că parcurgeți, împreună cu ele, spațiile cosmice. Într-o anumită măsură, datorită acestei impresii de a fi într-un vehicul parcurgând Cosmosul cu viteza rădăcinilor, veți face experiența mișcărilor în spațiu ale întregului nostru sistem planetar. În rădăcinile plantelor veți simți mișcarea prin spațiu a întregului nostru sistem planetar. Iar când urmăriți dezvoltarea foliată, când o simțiți așa cum am descris-o, participați, tot așa, la o mișcare care este adevărata mișcare a Pământului, mișcarea Pământului simțită în mod interior.
(Tabla 5)Mișcare a sistemului planetar: rădăcină
Mișcare a Pământului: legătura dintre frunză și tulpină
Sistemul lui Copernic, care face ca Pământul să se învârtă în jurul Soarelui, nu este decât o invenție. Luăm cunoștință de adevărata mișcare a Pământului când ne adâncim în modul în care sunt atașate frunzele de tulpină. O dată cu tulpina și frunzele, vă mișcați împreună cu Pământul după Soare, așa cum descrie sistemul lui Copernic. Dar, în realitate, aceasta este o mișcare mult mai complicată. Iar când vă îndreptați privirea spre ceea ce se efectuează în floare și pistil, când participați la aceasta, simțiți mișcarea Lunii în jurul Pământului. În ceea ce se desfășoară în floare simțiți această mișcare lunară, care este deja separată de Pământ. Ansamblul mișcării planetelor ce înconjoară Pământul este simțit în plantă prin intermediul rădăcinii; mișcarea Pământului este simțită prin intermediul tulpinii și al frunzelor; mișcarea Lunii, deci, ceea ce este izolat, eliminat, este simțită în plantă prin intermediul formării seminței.
Vă vorbesc despre acestea, dragi prieteni, pentru ca să învățați, înainte de toate, să recunoașteți acele lucruri de care nu se ține seama absolut deloc în știința uzuală, căci se consideră că aceste lucruri sunt imposibil de cunoscut, sau că ele nu merită efortul de a fi cunoscute. Dar acestea sunt niște lucruri pe care trebuie să le știm, fără de care nu știm absolut nimic. Spun acest lucru și dintr-un alt motiv. Nu cred că cineva se poate emoționa când studiază plantele, acest lucru îi este indiferent; noțiunile pe care le primește îi sunt indiferente, asupra sufletului său nu se răsfrânge nimic. Dar atunci când, într-un al doilea curs medical, pe care dvs. sunteți deja în măsură să-l urmați, abordați planta – în privința mineralelor va fi întru câtva diferit – și când, totodată, prin intermediul omului, învățați să cunoașteți mișcările planetelor, mișcarea Pământului și mișcarea Lunii, acest lucru nu va fi pentru dvs. ceva indiferent.
Da, dragii mei prieteni, suntem astăzi în situația de a trebui să aplicăm metodele noastre de cercetare acestor noțiuni, și simțim cu inima că aceste căi ale cunoașterii trebuie să se orienteze în acest fel. Dar ceea ce se oferă astăzi inimii are un caracter doctoral și nu conține nimic real; oamenii de știință cred că se sesizează realitățile în ceea ce e decupat în bucăți. Ce face astăzi știința? Iată cum procedează ea: Ea procedează asemeni unui cercetător care v-ar aborda în timp ce dvs. contemplați Madona Sixtină din Dresda și v-ar spune: „Așadar, Madona Sixtină nu este, la urma urmei, altceva decât o impresie exterioară”, apoi el ar scoate Madona din ramă, ar decupa-o în bucățele tot mai mici, până ar reduce-o la atomi, apoi ar spune: „Iată, acum aveți adevărata cunoaștere a Madonei.” Dar acest lucru nu este adevărat. Dacă vrem să dobândim o adevărată cunoaștere a Madonei, trebuie să cercetăm, în primul rând, ce ne învață religia, apoi spiritualitatea pe care Rafael a transpus-o aici – acesta este esențialul – și încă multe alte lucruri. În acest fel trebuie să încercăm să percepem intențiile zeilor, ale entităților spirituale, intenții care se disimulează în dosul aparenței fizice. Este ceea ce trebuie să-i aducă omului cel de-al doilea curs, și acest lucru nu e posibil decât dacă omul este pus în fața realităților.
Dacă primiți ceea ce v-am spus ca pe o stimulare, veți înțelege, aș putea spune, meditațiile, care, așa cum vi le-am spus ieri, vor trezi în interiorul dvs. forțe de cunoaștere medicală. Și această meditație se poate desfășura în felul următor: Începeți, pur și simplu, prin a vă cufunda în aparența exterioară a focului, care este maya, iluzie. În dosul focului se află voința, voința activă.
Ați putea întreba: Cum să recunoaștem că în dosul focului se ascunde voința? În toate vremurile, în învățământul esoteric, ceea ce provine din această orientare trebuie să facă apel la discipolul însuși. Dacă vă lăsați, pur și simplu, pătrunși de ceea ce v-am spus astăzi, veți simți în adâncul sufletului că pretutindeni unde există focul există voință activă, tot așa cum contemplarea unui chip, a unei forme umane, vă revelează prezența unui suflet și a unui spirit. Pretutindeni unde există foc, până în cel mai mărunt chibrit, există voință activă. Iar dacă vreți să pătrundeți celelalte substanțe ale naturii, trebuie să duceți meditația până la punctul în care un chibrit aprins nu mai este pentru dvs. aparența exterioară așa cum poate fi ea descrisă, ci voință activă. Căci, dacă reușiți să vă transformați sentimentul intim în acest fel, veți observa că sufletul dvs. învață să simtă, să se situeze într-un mod absolut diferit în raport cu mediul ambiant. Nu veți face doar experiența pe care v-o aduce viața reală; ci vă veți simți uniți cu ceea ce este focul prin propria dvs. voință. Omul din dvs. se va obișnui să simtă în lume focul într-un mod mult mai subtil decât înainte, căci se va manifesta în mod clar afinitatea acestuia cu propria dvs. voință. Orice prezență a focului va trezi această afinitate. Trebuie să vă antrenați în a simți: Eu mă găsesc, desigur, în acest foc, căci el este voință activă, el face parte din mine la fel ca degetul meu.
Veți face experiența interioară a aerului dacă îl veți simți drept curaj. Pretutindeni unde suflă vântul, îl veți simți în sufletul dvs. drept curaj. Ceea ce percepeți drept vânt în natură este curaj. Curajul este aer, trebuie să faceți experiența acestui fapt în sufletul dvs.
Apa este aparența exterioară a sentimentului. Acolo unde se manifestă sentimentul, acolo există, din punct de vedere interior, aceeași activitate ca acolo unde se află în exterior apa. Apa este sentiment.
Iar acolo unde se află pământul, pământul solid? Solidul este identic cu gândirea. Da, în gândire viața se înțepenește, se congelează.
Dacă sunteți capabili să percepeți prin meditație aceste patru gânduri: Focul este voință activă, aparența sa exterioară nu este decât maya, iluzie, dacă puteți vedea în el voința activă, așa cum vedeți sufletul și spiritul într-un om, dacă puteți să simțiți, în aparența care sunt norii și vânturile, manifestarea curajului, dacă puteți simți apa drept un sentiment omniprezent în natură, și dacă veți regăsi în pământ ceea ce există în gândurile dvs., atunci veți găsi o cale care să vă permită să recunoașteți în voi înșivă procesul organic ce pornește dinspre cap în jos. Este un proces continuu de formare terestră, combinarea elementelor materiale ale formațiunii pământești care are greutate. Și aceasta este esența gândirii.
Acum, luați în considerare propria respirație; veți simți aici elementul-aer încorporat circulației și veți recunoaște în elementul-aer, în acțiunea a ceea ce este gazos în om, tot ceea ce, în activitatea umană, conduce spre lumea exterioară, pentru a se putea manifesta în ea. Și dvs. veți încerca să studiați, prin manifestările din natură, cum se desfășoară procesul-aer în om.
Apoi, veți recunoaște cum tot ceea ce se petrece în elementul lichid, în organismul-apă al omului, cu mobilitatea sa internă, este locul în care trăiește sentimentul, în care trăiește acest sentiment al cărui curs este când centrifug, când centripet. Veți recunoaște ceea ce caracterizează mișcarea aerului într-o mișcare rotită pe jumătate, îndreptată în sus. Veți recunoaște că ceea ce trăiește în elementul lichid al omului își are mișcarea sa centrifugă și centripetă, căutând pretutindeni să păstreze echilibrul. Dacă observăm ce face natura în exterior, vom putea vedea tranziția spre ceea ce se petrece cu aceste elemente în interiorul omului. Aici, trebuie să ținem seama de o condiție, fundamentală, aceea de a nu ne opri la observația curentă, căci orice observație curentă ne face să fim noi înșine „pământ”, ne usucă, ne durifică și ne face să ne pierdem întreaga mobilitate.
Ce de noțiuni în cele schițate de mine astăzi! Am omis multe elemente intermediare, dar ar fi prea mult să intrăm în toate amănuntele. Nu pot decât să vă ofer niște impusluri. Veți deduce de aici că întregul mod de predare-învățare trebuie să fie modificat. Totuși, impulsul pe care vi-l dau poate să devină rodnic, în mod real, în sufletele dvs. Pentru aceasta, e necesar ca o mare parte din problemele care vă preocupă, și mă preocupă și pe mine, deoarece ele fac mărturia dificultăților epocii noastre, să-și găsească răspunsul în faptul că veți rămâne în legătură permanentă cu Goetheanum-ul. Veți avea de aici o permanentă fecundare a studiilor dvs. medicale. Dar pentru aceasta trebuie să simțiți cu câtă seriozitate trebuie să studiați și să vă conduceți eforturile. Trebuie să simțiți, de asemenea – acest fapt nu poate veni decât prin voi înșivă și vă revine misiunea de a hotărî în acest sens –, că de la Dornach trebuie să provină, în viitor, fecundarea studiilor medicale. Iar această fecundare se va realiza, la Dornach, conform cu cerințele epocii actuale. Trebuie să faceți o adevărată alegere, este vorba de o cale medicală pe care trebuie să vă angajați.
Apoi, se pune problema karmei. Acela care vrea să vindece trebuie, evident, să aibă un raport intim cu karma. Voi mai vorbi despre aceasta în următoarele conferințe. Nu se poate vindeca împotriva karmei, putem vindeca doar în sensul karmei. Dar karma nu se manifestă în așa fel încât să putem spune cu cinism: Dacă cineva este bolnav, n-are decât, asta-i karma lui! Iar când se face bine: Karma l-a vindecat! Nu e voie să judecăm în acest fel. Modul în care acționează karma în viața umană este un subiect care necesită o aprofundare cu adevărat cosmică. La aceste întrebări, vă vor veni răspunsurile de la Dornach, dacă le veți căuta.
Am mai spus-o, în viitor, impulsurile vor trebui să izvorască din sursele esoterice. Căci este cu adevărat necesar să luăm în considerare realitățile actuale; de acestea s-a ținut seama într-o largă măsură la Congresul de Crăciun pentru întemeierea Societății Antroposofice Universale. Aceasta înseamnă, în domeniul medical, să simțim, mult mai profund decât am spus-o eu ieri, lipsa de teamă cu privire la imitarea remediilor noastre. Numai să se înțeleagă bine că pe viitor studiile medicale esoterice trebuie să fie urmate ținându-se și mai în profunzime legătura cu Dornachul. Pentru aceasta, la Dornach trebuie să existe în viitor o strădanie în domeniul studiilor medicale, la fel ca și în alte ramuri ale vieții spirituale. Până în prezent, în cadrul Societății Antroposofice, personalitățile care căutau esoterismul nu respectau cu destul de mare strictețe condițiile vieții esoterice. Astfel, noi nu am reușit, în decursul anilor, decât în două domenii: acela al antroposofiei generale și acela al artei cuvântului și al euritmiei. Dar ceea ce s-a dezvoltat în aceste două domenii ca activitate interioară, ca activitate interioară independentă, trebuie să se realizeze în toate secțiile pe care le vom crea. Aceasta cere să ne supunem cu toată încrederea condițiilor elaborate aici. Face parte dintre aceste condiții și următoarea: toate problemele medicale vor fi tratate de mine însumi în colaborare cu Doamna Dr. Wegman, care, în cursul evoluției mișcării antroposofice, s-a pregătit în domeniul medicinei, și situația sa în acest curent medical o autorizează să-l conducă împreună cu mine. Astfel, cel care se va asocia, cu încredere, cu Doamna Wegman, își va găsi calea pornind de la Dornach. Prin urmare, ar trebui luate niște hotărâri, pentru ca cei care doresc să rămână în legătură cu Secția pentru renașterea medicinei să se poată adresa cu deplină încredere Doamnei Wegman, forma acestor dispoziții urmând să fie discutată. Într-o circulară periodică, vom răspunde întrebărilor acelora care, după ce se va încheia acest curs, se vor dovedi a fi niște studenți la Goetheanum, în Dornach. Astfel, în această secție va fi ca și în celelalte. Circularele vor răspunde întrebărilor puse de fiecare și toți cei care vor participa la viața secției corespunzătoare vor primi răspunsurile. Dar acest lucru nu este posibil fără o încredere interioară. Astfel, vor fi create niște adevărate legături și toate cerințele dvs. medicale și umane vor fi satisfăcute. O organizație provizorie va permite să se ia niște dispoziții ulterioare și să se creeze astfel niște legături.
Marea eroare care s-a comis în viața esoterică se datorează unei lipse de modestie a unor persoane care au crezut că trebuie să-și primească de la mine însumi exercițiile esoterice. Aceasta este cauza eșecului esoterismului până acum. Ceea ce trăiește în izvorul esoterismului nu poate fi transmis de persoanele adecvate decât pornind de la o bază interioară ocultă, faptul că această transmitere se realizează mai întâi prin niște persoane desemnate de destin face parte din esoterism. Acest lucru a fost refuzat, din lipsă de modestie. Dacă nu este recunoscut acest lucru, noi nu vom progresa cu nimic mai mult în noua Societate Antroposofică; și trebuie s-o facem.
Iată ce am schițat mai întâi. Voi dezvolta ceea ce trebuie să fie un esoterism care să dăinuie. Aceste baze fiind puse, voi continua mâine considerațiile noastre esoterice. Apoi voi încerca să răspund la majoritatea întrebărilor dvs., care revin mereu la aceeași problemă: Cum să primim o învățătură care provine de la Dornach? Acest lucru este posibil dacă aveți încredere. Nu e vorba de un apel la autoritate, la credința oarbă, ci de o construcție plină de sens, solid întemeiată pe niște baze interioare, o acceptare a condițiilor create de destin. E de-ajuns pentru astăzi, continuarea, mâine. Voi răspunde întrebărilor izolate în măsura în care răspunsul poate fi dat în acest fel.
| Foc Aer Apă Pământ |
= voință activă = curaj = sentiment = gândire |
(Tabla 5) |
