Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CURSUL DE PEDAGOGIE CURATIVĂ

GA 317


CONFERINŢA A 11-A

Dornach, 6 iulie 1924

Acum vrem să abordăm cazurile la care nu ne-am putut referi ieri. Mai era o fetiţă în vârstă de zece ani, care suferea de tulburări de memorie. Ea frecventează de abia clasa a doua. Ea are vegetaţii adenoide în spaţiul rino-faringian; aceasta stă în relaţie cu hipertrofia eterică din regiunea vezicii urinare, care se oglindeşte în cap. La această fată s-a putut descoperi într-adevăr în fizic cauza debilităţii. Ea este în vârstă de zece ani, deci într-un stadiu despre care eu afirm întotdeauna că este foarte important cum se comportă educatorul faţă de un astfel de copil.

Desigur, fetiţa a ratat toate antecedentele care conduc la acest moment. Manifestările inflamatorii din regiunea vezicii urinare, care îşi au imaginea oglindită în organismul superior, arată foarte limpede că corpul eteric nu se instalează în organism în mod just, deoarece conlucrarea cu corpul astral nu poate avea loc aşa cum trebuie. Trebuie să luaţi mereu în considerare faptul că ceea are loc, când se exprimă în organismul sufletesc, îşi are cauza în organizaţia mai subtilă, organizaţia mai grosieră nu ne poate indica cauza. Desigur, în organizaţia superioară lucrurile pot fi observate mai uşor decât în organizaţia inferioară. Dar dacă vrei să-i ajuţi unui astfel de copil – la care corpul eteric nu funcţionează cum trebuie din cauza corpului astral defect, astfel încât în organizaţie nu pătrunde ceea ce vine din afară –, este necesar ca ceea ce trebuie să producă o impresie asupra copilului să fie intensificat; în cazul acestui copil trebuie lucrat cu impresii puternice. Trebuie să ţineţi seama de următorul fapt: memoria depinde de o organizare judicioasă a corpului fizic şi a corpului eteric. Corpul astral şi eul nu asimilează ceea ce trebuie păstrat în sensul memorizării. Visele apar şi ele doar atunci când are loc o îmbinare parţială a corpului astral şi a eului cu corpurile fizic şi eteric. Deci pentru eu şi organizaţia astralică este uitat, de fapt, totul între adormire şi trezire; impresiile memorate sunt depozitate în restul rămas în pat. Dacă acest rest nu este bine organizat, el nu poate asimila rămăşiţele impresiilor, şi într-un astfel de caz va trebui să se producă impresii puternice, pentru a induce o acţiune eficientă a organizaţiei superioare în cea inferioară, mai precis a eului şi a corpului astral în corpul eteric şi în corpul fizic.

Nu ştiu dacă s-a încercat deja să i se verifice memoria pentru melodii din folclor.

Dr. Ilse Knauer: Asta merge mai uşor.

Încercaţi să lucraţi în continuare pe baza acestei facultăţi prezente de a asimila impresii şi, pornind de aici, să-i îndrumaţi atenţia de pildă asupra unor mici poeme în care un motiv apare în mod repetat, după trei versuri, astfel încât copilul să recepteze o impresie ritmică puternică, pentru ca apoi să se apropie momentul în care să i se poată oferi şi impresii neritmice. Este greu de presupus că timpul, în care se poate realiza ceva în acest caz, ar putea fi mai scurt de trei până la patru ani, până la maturizarea genitală. Dacă se lucrează conform acestor puncte de vedere până în acest moment, în care pot acţiona impresii ritmice, pentru ca apoi să se treacă la celelalte exerciţii, se poate realiza ceva sub aspect pedagogic-educativ. Terapia am stabilit-o deja: aplicarea de comprese de Berberis vulgaris 10% şi euritmie curativă L M S – U (v. planșa 13).

După cum vedeţi: aici ne bazăm pe concepţia că introducerea elementul formator, plastifiant în mobilitatea corpului astral corespunde M-ului. M-ul este, după cum v-am spus, ceea ce plasează întregul organism în expiraţie, astfel încât prin aceasta organizaţia astrală şi cea eterică trebuie să se întâlnească. S-ul este prezent pentru a pune corpul astral într-o acţiune puternică, vie, însă de aşa natură încât el să se menţină în sine şi, în plus, pentru aceasta avem U-ul. Aceste lucruri se prezintă la observaţia nemijlocită, aici le evocăm numai. Faptul că copilului i se aplică comprese cu Berberis vulgaris se bazează pe faptul că avem nevoie să neutralizăm cauzele inflamatorii, şi acest lucru poate fi realizat pe această cale.

Am mai avut apoi un tânăr de 16 ani care era cleptoman, care prezintă tabloul exact al băiatului cleptoman prezentat aici. În această prezentare de caz aţi avut exemplul cel mai elocvent. El trebuie tratat în mod tipic exact la fel. Va trebui doar să se observe dacă impresiile care i se oferă pot fi asociate cu ceva prezent în educaţia lui precedentă; acest ceva poate fi, în funcţie de educaţia anterioară [ Nota 8 ], foarte diferit.

Acum rămâne doar copilul care este de fapt neastâmpărat; este un copil somnoros, retardat. Este încă mic, nu a învăţat să vorbească, este retardat în toate domeniile pe care trebuie să le luăm în considerare în prima perioadă de dezvoltare. Aşadar este foarte uşor de înţeles ceea ce îi lipseşte acestui copil: el nu a avut acces la principiul imitării. Cu alte cuvinte: el nu îşi poate pune organele în mişcare pornind de la eu şi corpul astral. Este un copil extraordinar de simpatic, dar el poate învinge dorul de odihnă al corpului său fizic doar cu foarte mare greutate. Acest copil va trebui să fie tratat astfel încât să facă la început euritmie tonală. Prin aceasta el va putea fi stimulat în dezvoltare. Nu pot expune decât aspectul ideal al lucrurilor. Dacă va practica în mod adecvat euritmie tonală, se va putea realiza pentru început stimularea corpului său astral de aşa natură încât ritmul va aborda apoi corpul eteric.

Apoi va trebui să fie stimulat să repete astfel propoziţii ritmice încât să pătrundă în ton: Apa rece / Iute trece // Trece iute / Recea apă. Este vorba de a face cu copilul acest lucru relativ lent – înainte şi înapoi. Se repetă mereu, lent, înainte şi înapoi. Iar apoi se face acest lucru, pe cât posibil, şi cu secvenţa de litere următoare. Copilul trebuie trezit lăuntric prin aceea că îi producem uimire: intonează A, apoi E I, apoi invers, I E A – A E I – I E A, ş.a.m.d. Astfel poate să fie trezit încet-încet un astfel de copil; şi el va repeta totuşi prin principiul imitării. Va trebui doar să luaţi copilul, singur, şi să vă străduiţi ca în tot ce exersaţi să lucreze imitarea: lăsaţi copilul să îngâne mereu, după un scurt interval de timp.

Apoi ar mai fi de aplicat un tratament medical, şi anume astfel încât să se lase să acţioneze un principiu extensiv, ceva ce mâna substanţialitatea organismului către periferie, un principiu centrifugal – aceasta este întotdeauna Hypophysis, dar copilul nu este astfel constituit încât să i se aplice Hypophysis, aşa cum se aplică ea copiilor rahitici, la care prin Hypophysis se vrea să se acţioneze asupra principiului expansiv, ci aici este cazul de a aplica şi principiul contrar, centripetal, care împreună cu Hypophysis are tendinţa de a clădi organismul din substanţial, şi acest principiu este sau Carbo vegetabilis sau Carbo animalis. Ar fi de aplicat Carbo animalis în mod alternativ, astfel încât avem pe de o parte principiul formator în Carbo animalis, iar pe de altă parte principiul organizator, care duce la creştere, prezent în Hypophysis cerebri.

Desigur, pentru debutul unui astfel de Institut pedagogic este cel mai important ca cei ce activează în el să observe tot ceea ce fac. Conducerea trebuie să se facă pe baza unei forţe de încredere lăuntrică. Căci în cazul acestui copil, cea mai dificilă sarcină nu va fi copilul însuşi – la el veţi remarca curând progrese –, dar problema cea mai dificilă într-un asemenea caz sunt părinţii, în acest caz mama copilului, care este cu siguranţă de părere că se vor face minuni în scurtă vreme. Ba chiar am auzit că mama vrea să vină şi ea cu copilul.

Remarcă din auditoriu: Ea aduce doar copilul.

Oricum, acest lucru este deja o uşurare, când mama nu este permanent prezentă. În tot cazul, aici trebuie să te impui în mod decis faţă de pretenţiile, ce-i drept, justificate, dar uneori îngrozitor de lipsite de raţiune, ale părinţilor, care nu ştiu şi nici nu pot şti ce îi este necesar unui astfel de copil.

Dar acum, nu-i aşa, este bine ca un astfel de copil să fie adus şi fizic în asemenea stări alternative, de genul A E I – I E A ş.a.m.d. Şi acest lucru îl puteţi provoca foarte bine prin aceea că îl îmbăiaţi scurt în apă caldă, după care îi administraţi un duş moderat. Prin aceasta activaţi ceea ce trebuie să fie resuscitat. Această măsură va acţiona întotdeauna favorabil, când remarcaţi că abnormitatea se manifestă în încetineală; însă nu trebuie să se exagereze. Dar nici nu trebuie avute temeri atunci când copiii sunt puţin agitaţi, imediat după ce s-a început această hidroterapie; acest lucru este trecător. Reacţia se manifestă deja, şi se orientează încet-încet în sens favorabil.

Acum mai avem de conferit despre un băiat [ Nota 9 ] care vede totul în culori. Acesta este băiatul care nu are bani – îmi este deja prezent mental. Acest băiat prezintă un fenomen primordial: el nu poate lua contact cu lumea exterioară, ci rămâne închistat (închis în sine). Trebuie să vă explic acest fenomen în mod cât se poate de plastic. El nu poate pătrunde în lumea exterioară, din care cauză propria organizaţie a eului intră în coliziune, din interior, cu propriul corp astral, ceea ce duce la o stângăcie lăuntrică, mai bine zis la o neglijenţă lăuntrică. Iar acest lucru merge mână în mână cu faptul că el dezvoltă o fină sensibilitate prin impactul cu propriul corp astral, ceea ce duce la faptul că el dovedeşte o anumită fineţe. Aceasta stă în corelaţie cu vederea în culori. El vede culorile pentru că poate trăi în stare de veghe în propriul corp astral. La el stau lucrurile astfel încât el poate fi educat doar prin aceea că se poate anticipa conştient ce se va dezvolta tot mai puternic în viitor: un discret imbold lăuntric spre idealuri, dar totodată o retragere, un fel de eşec în raport cu lumea exterioară. Totul va depinde de încrederea firească ce îi poate fi acordată tocmai acestui băiat, care poate fi educat întru totul conform metodei Waldorf. Tocmai în cazul lui nu se poate face aproape nimic altceva. Nu-i aşa, băiatul prezintă particularitatea de a scrie cam aşa (v. fig. 20, planșa 14 stânga). Dacă începeţi să aveţi de grijă ca el să transforme acest stil într-un scris de mână modelat cu fineţe, veţi vedea deja că el apare schimbat în întreaga sa constituţie lăuntrică. Dacă se ivesc tendinţe vanitoase, veţi încerca imediat, pe baza încrederii dobândite de el, să le reduceţi cumva ad absurdum.

figura 20
Figura 20

Ieri am vorbit despre albinoşi. Remarcile făcute au mers până într-acolo, încât afirmasem: Trebuie să găsim acum impulsul cosmic care poate ajuta aici. – Pentru început putem întreba personalitatea de specialitate în domeniul constelaţiilor cosmice dacă a remarcat în cazul acestor horoscoape [ Nota 10 ] ceva deosebit, comun acestor albinoşi.

Către D-ra Vreede: [ N.Tr. 58 ]

Se evidenţiază Uranus şi Neptun în mod deosebit printre planetele exterioare?

D-ra Vreede: Da, sunt multiple aspecte. Altceva nu pot spune despre aceste horoscoape.

Vă întreb pentru că Dvs. cugetaţi adesea la horoscoape şi aţi avut adesea de a face cu astfel de lucruri. Eu nu am deocamdată de la Dvs. decât aceste două horoscoape. Întrucât este vorba de un nou domeniu, cel mai bine este să procedăm pe cât posibil heuristic. Mai există o mulţime de lucruri de altă natură, care mai trebuie luate în considerare, dar vom pomeni deocamdată doar un lucru:

Consideraţi-l pe om. Noi îl diferenţiem, pornind mai ales de la principiul eteric, care diferenţiază întreaga fiinţă, în corpul fizic, corpul eteric, corpul sensibilităţii, pe care-l considerăm în relaţie cu sufletul sensibilităţii, apoi sufletul raţiunii, pe care grecii îl numesc corpul forţei, sufletul conştienţei, şi apoi ajungem la sinea spirituală, spiritul vieţii şi omul spiritual. Dacă privim aceste mădulare ale constituției umane, ele ne apar pentru început ca ceva ce trebuie observat în autonomie relativă și care compun omul. Dar această combinare este de fapt diferită de la om la om. Unul are ceva mai multă forţă în corpul eteric, în schimb mai puţină în corpul fizic, altul are mai multă forţă în sufletul conştienţei ş. a. m. d., care sunt în corelaţie. Înăuntru în toate acestea se vâră apoi omul cu individualitatea lui propriu-zisă, care trece prin vieţi repetate şi care, pornind de la principiul libertăţii, trebuie să aducă toate aceste corelaţii într-o reglementare individuală. Dar ceea ce provine din cosmic, stă în relaţie cu omul de aşa natură încât fizicului îi corespunde cea mai puternică acţiune solară (v. fig. 26, planșa 13 stânga), care are, în general, şi cea mai mare influenţă asupra omului. Corpului eteric îi corespund cele mai puternice influenţe lunare, corpului sensibilităţii cele mai puternice influenţe ale lui Mercur iar sufletului sensibilităţii, cele mai puternice influenţe ale lui Venus. Sufletului raţiunii îi corespund cele mai puternice influenţe ale lui Marte, sufletului conştienţei, cele ale lui Jupiter, iar Sinei-Spirituale îi corespunde Saturn. Şi ceea ce la ora actuală încă nu este dezvoltat la om, corespunde lui Uranus şi lui Neptun, care sunt „vagabonzii“ care s-au afiliat sistemului nostru planetar mai târziu; la ei trebuie să căutăm influenţele planetare care, de fapt, în condiţii normale, nu au o influenţă prea puternică asupra constelaţiei de la naştere.

Omul spirit


Neptun

Spiritul vieţii


Uranus

Sinea spirituală


Saturn

Sufletul conştienţei


Jupiter

Sufletul raţiunii


Marte

Sufletul sensibilităţii


Venus

Corpul sensibilităţii


Mercur

Corpul eteric


Lună

Corpul fizic


Soare


figura 26 plansa 12

 [măreşte imaginea]
Figura 26 Planşele 13-14

Din alte conferinţe antroposofice ştiţi cât este de puternică influenţa Lunii prin intermediul corpului eteric. Ea stă în corelaţie cu întregul principiu ereditar. Luna imprimă acestui model de corp fizic tot felul de forţe ce provin de la părinţi. Această influenţă lunară dă de fapt, din cele mai timpurii stadii evolutive embrionare, întregul impuls director.

Gândiţi-vă acum că la om poate exista o astfel de constelaţie încât acest impuls lunar să fie puternic, sau cel puţin atât de puternic încât omul să primească ceva pe cale ereditară, ceva care să-l tragă în jos în organizaţia metabolică. Dar se poate ca lucrurile să se prezinte şi de aşa natură încât să fi extras ceva din influenţa lunară; ceea ce nu vrea influenţele lunare şi care se află de cealaltă parte [ N.Tr. 59 ] – şi anume Uranus şi Neptun –, atrage ceea ce trebuie să fie de fapt în domeniul lunar. Pot fi şi altfel de constelaţii. Dar la aceşti copii este prezentă această constelaţie, şi la ei lucrurile sunt deja de aşa natură încât prin ceea ce se arată în horoscop se poate vedea despre ce este vorba.

Să luăm unul din horoscoape; aici găsiţi – acest lucru trebuie că l-aţi remarcat – că Uranus, Venus şi Marte se află în acest domeniu. Nu-i aşa? Nu trebuie să depăşiţi poziţia de trigon; aici îi găsiţi pe Marte, Venus şi Uranus. Şi dacă îl luaţi pe Marte, el stă la acest copil născut în 1909 chiar în opoziţie totală cu Luna. Deci Marte, în apropierea căruia se află Venus şi Uranus, stă el însuşi în puternică opoziţie cu Luna. Aici este Luna, aici Marte. Marte are în trenă, în imediată apropiere, planetele Venus şi Uranus (v. fig. 21/22, planșa 13-14 sus).

figura 21-22
Figura 21-22

Acum vă mai atrag atenţia asupra unui fapt: Luna se află în acelaşi timp în Cumpănă, prin aceasta ea are din partea cercului zodiacal un suport minim, se clatină, este la ora respectivă astenică; influenţa ei este şi mai mult diminuată prin faptul că Marte, care trage după sine influenţa luciferică, stă în opoziţie cu ea.

Să privim acum horoscopul copilului mai mic; aici lucrurile stau astfel: Venus, Uranus şi Marte se afla şi aici într-un domeniu, astfel încât sunt apropiate între ele; ele nu cuprind decât acest sector ceresc. Din nou sunt apropiate între ele. La unul am văzut că ele stau în opoziţie cu Luna, şi că Luna se află în cumpănă. Acum privim cel de-al doilea horoscop, aici avem din nou planetele Marte, Venus şi Uranus în vecinătate, exact la fel ca în cazul precedent. Dacă îl căutăm pe Marte, îl găsim în opoziţie cu Luna, chiar dacă nu în totală opoziţie. Aşadar copilul cel mai mic nu atinge o opoziţie atât de puternică cu Luna, dar este totuşi prezentă o astfel de relaţie. Ceea ce este ciudat, este faptul că, dacă noi căutăm Luna, ea se află din nou în Cumpănă, aproape în opoziţie cu Marte, care trage după sine planetele Uranus şi Venus. Aşadar, acest lucru se petrece din nou în Cumpănă. Nu trebuie ca lucrurile să stea astfel, dar aici nu aveţi nici date de naştere exacte. Acolo avem Luna în Cumpănă, la fel şi aici.

D-ra Dr. Vreede: Remarcabil este faptul că la amândoi este prezentă aceeaşi constelaţie între Lună şi Neptun.

Acest lucru ar trebui clarificat aparte. Horoscoapele trebuiesc interpretate în mod individual. Faptul că aici apare o astfel de asemănare nu este de mirare, căci este vorba de surori. Iar faptul că la copilul mai în vârstă este prezentă o opoziţie mai puternică decât la cel mai tânăr, care este deja influenţat de cel mai vârstnic, nu este nici el de mirare. Dar aici este vorba de a evidenţia o constelaţie clară care, atunci când este interpretată, duce la următoarea concluzie: Marte, care este purtătorul fierului, se emancipează faţă de principiul reproductiv, deci faţă de Lună, deviază, înainte de toate, ceea ce îi revine omului prin principiul venusian – tot ce stă în relaţie cu iubirea – de la sarcina sa reală, şi nu-l lasă în contextul cu ceea ce se află în reproducere şi apoi în creştere. Şi prin aceasta vedem cum ceea ce trebuie să acţioneze în regiunea abdominală, care stă în relaţie cu forţele de creştere, se deplasează în regiunea cefalică, şi constatăm faptul că prin aceasta fierul trebuie să lipsească în creştere, pe când tot ce stă în relaţie cu combaterea fierului, şi anume sulful, trebuie să fie supraabundent.

Aşadar avem de a face cu o preponderenţă deosebit de puternică a voinţei, şi trebuie să se aibă în vedere ca în cadrul educaţiei sistemul nervos, care este foarte labil, să fie tratat cât se poate de gingaş. Acest lucru se realizează de pildă prin faptul că la astfel de copii, la care sistemul nervos trebuie tratat foarte gingaş, se va încerca să nu se solicite ochii pentru citit, sau pentru ceva asemănător, ci întreaga predare să aibă loc fără citit. În schimb ochii să fie obişnuiţi cu impresii cromatice ce se deosebesc foarte discret, ca de pildă în cazul trecerii lente prin culorile curcubeului, lăsând copilul să le urmărească cu privirea. Acestea ar fi măsuri pedagogice ce ar putea fi aplicate.

Dacă se intenţionează intervenţia terapeutică asupra organismului, până la ora actuală nu pot spune decât că după maturizarea genitală aceste măsuri nu vor mai fi prea eficiente. Dar acest lucru vă poate fi un indiciu preţios, deoarece un copil s-a născut în 1909 iar celălalt în 1921, şi acţiunile diferite pot fi observate aici (foarte) bine. Este vorba de a supune un astfel de copil într-adevăr unei puternici radiaţii ferice cu punct de plecare în organizaţia metabolic-motoare. Această puternică radiaţie ferică o puteţi realiza numai printr-o pulverizare a piritei, pulberea de pirită trebuie aplicată pe o suprafaţă puţin permeabilă pentru radiaţia ferică, de pildă o placă de sticlă; dar aceasta nu poate fi folosită în acest caz. Va trebui să încercaţi cu o hârtie pe cât posibil impregnată cu grăsime, să folosiți hârtie veritabilă, cel mai bine ar fi o hârtie pergament foarte subțire, dar trebuie să fie subţire, astfel încât să se muleze pe corp. Hârtia obişnuită făcută din zdrențe de pânză de in nu este bună să o folosiți în acest scop. Pe acest pergament ar trebui aplicată răşină de brad sau ceva asemănător, peste care se presară pulberea de pirită. Prin aceasta va fi determinată radiaţia ferică spre interior. Pergamentele astfel preparate se aplică pe membrele inferioare şi pe omoplaţi, după care se încearcă aplicarea unei comprese iritante cu Cochlearia pe frunte. Dacă acest lucru se aplică la organismul aflat în perioada schimbării dinţilor – timp în care au loc puternici curenţi şi contracurenţi –, este foarte posibil să se combată labilitatea la un astfel de copil.

Aceasta ar fi ce rezultă din astfel de cazuri. Dar problema trebuie urmărită, fireşte, în continuare, căci până în prezent lumea nu a făcut pentru albinoşi decât să îi prezinte la iarmaroace cam la modul: Eu sunt cam gras, am păr alb, ziua nu văd nimic, noaptea văd mai bine. – În acest mod sunt prezentaţi albinoşii şi nu se ştie mare lucru, căci ştiinţa actuală nu se ocupă cu aşa ceva. Însă în momentul în care se ajunge la lucruri eclatante de genul celor prezentate de mine, va deveni repede clar că influenţa cosmică este foarte puternică atunci când apare o completă neregularitate în compoziţia organizaţiei omului.

Acum vă rog să exprimaţi întrebările pe care doriţi să le puneţi.

Întrebare: Că am ajuns în situaţia de a pune întrebări îl datorăm faptului că Dr. L. s-a dus la D-na Dr. Wegman – dar dintr-un alt motiv, şi anume D-sa a găsit că atitudinea lăuntrică a participanţilor nu ar fi una potrivită.

Nu este deloc necesar să pierdem vremea prin pomenirea acestui lucru; este mult mai simplu. Dr. L. a venit la mine şi mi-a explicat că atitudinea participanţilor din Lauenstein era că ei vroiau să întreprindă ceva în cadrul Mişcării Antroposofice, ceva inedit, o misiune, o misiune care abia începe, şi care ar trebui să fie legată de faptul că, înainte de toate, să fie menţionate relaţiile karmice dintre cei care fac un astfel de lucru, şi lucruri asemănătoare.

L. dă din cap.

Acum, dacă vrem să punem cea mai multă valoare pe faptul că L. a afirmat: Dvs. sunteţi de părere că ar trebuie să se înceapă ceva foarte fundamental, iar eu i-am spus că aici va fi vorba în primul rând de a se învăţa conţinutul acestui Curs. Dacă acest Curs nu ar fi considerat ca satisfăcător, şi s-ar rămâne la abstracţiuni de genul organizării unei Mişcări cu totul noi, atunci s-ar practica ceva ce creşte pe solul nostru antroposofic deja de multă vreme. S-ar ajunge la pericolul grandomaniei. Dar pentru a ţine seamă de dedesubturile parţial justificate, eu am spus: Trebuie să puneţi întrebări. – Deci lucrurile stau aşa, că L. a venit la mine şi mi-a spus că acest nou absolut inedit ar trebui să înflorească în lume, că Lauenstein-ul însuşi ar trebui să stea în centrul Lumii – toate acestea au dus la aceste lucruri, nu-i aşa? – Dar nu-i chiar atât de rău. Acum ar fi cel mai bine să punem întrebări concrete, şi să nu ne mai gândim deloc la celălalt lucru.

S. întreabă în ce relaţie stă Institutul Lauenstein cu faptul că Trüper [ N.Tr. 60 ] a fost cel ce a inaugurat educaţia copiilor deficienţi.

Ce vreţi să spuneţi, că acest om s-a ocupat mai întâi de aceşti copii? Acest lucru nu trebuie exagerat. În ce priveşte educarea copiilor deficienţi: eu nu cred că Institutele înfiinţate relativ devreme în Hanovra, care au avut un oarecare succes, ar fi putut să fie influenţate de acest om. Începutul educării copiilor deficienţi este datat mult mai timpuriu. Ce a lipsit întotdeauna este tocmai ceea ce face posibil să priveşti în fiinţa integrală a unor astfel de copii. Nu se ajunge nici la cele mai simple lucruri, dragii mei prieteni, dacă nu se posedă elementul antroposofic ca bază a observării. Pe de altă parte, tocmai omul este cel ce oferă cele mai profunde priviri în antroposofie ca atare.

Gândiţi-vă de pildă la faptul că luăm învăţătura goetheanistă despre metamorfoză, aşa cum a putut fi dezvoltată de Goethe, care era un om foarte inteligent. Ea este o pură abstracţiune, este ceva ce are pretutindeni începuturi, dar care trebuie să rămână deja pretutindeni pe loc, arătând cum frunza trăieşte în floare, cum o petală se transformă în sepală, deci ea cuprinde doar o metamorfoză elementară, iar la animal şi la om se opreşte la descrierea sfioasă a transformării oaselor vertebrale în oase craniene. Pretutindeni nu s-a trecut peste elementar. Eu însumi eram şocat şi îmi spuneam: Nu şi-a dat Goethe seama – asta mă frământa în anii 80 [ N.Tr. 61 ] – că întregul creier este transformarea unui singur ganglion cerebral? Prin clarvedere percepeam faptul că Goethe descoperise acest lucru. Iar apoi am remarcat reţinerea lui de a publica ceea ce descoperise. Când am venit la Weimar, am găsit într-un caiet de notiţe, scris cu creionul: Creierul este un ganglion cefalic transformat. – Acest lucru a fost tipărit abia în anii 90, prin strădaniile mele. În anii 90 a apărut dintr-o dată un nou autor: Goethe a devenit, ca să zic aşa, autorul cel mai prolific la finele secolului al XIX-lea.

Gândiţi-vă doar, ce drum lung este de la învăţătura goetheanistă a metamorfozelor până la acea învăţătură a metamorfozelor care apare când vedeţi un copil normal în vârstă de un an devenit prin metamorfoză acel embrion uriaş care v-a fost prezentat aici în urmă cu câteva zile. Aceasta este metamorfoza retardantă, menţinerea stării embrionare (într-un stadiu de dezvoltare ulterioară – n.tr.).

Dar această înţelegere o dobândiţi, dragii mei prieteni, prin repetarea consecventă a acestei meditaţii pe care v-am dat-o eu ieri spunându-vă: Aici este un cerc, aici este un punct, acolo cercul este punct, aici punctul este cerc – şi aşa mai departe (v. fig. 23). Lăsaţi tot mereu în meditaţia dvs. cercul să se strecoare în punct, lăsaţi punctul să se extindă în cerc, şi simţiţi prin aceasta naşterea organizaţiei metabolic-motorii din organizaţia cefalică. Duceţi lucrurile până într-acolo, încât să simţiţi capul când vă spuneţi: Punctul este punct, cercul este cerc. – Simţiţi cum descindeţi din cap spre sistemul metabolic atunci când vă spuneţi: Punctul este cerc, cercul este punct –, inversul. Atunci veţi avea dezvoltată în această activitate lăuntrică învăţătura metamorfozei şi vă veţi putea spune: Doar prin acest mod de a gândi izvorât din antroposofie devine posibil să se creeze o înţelegere a deficienţei copiilor. Acest lucru l-am încercat în aceste prelegeri.

figura 23
Figura 23

Dar dacă se vrea să se acţioneze, nu este bine să se reprezinte karma astfel încât să se spună: Aici este un înger, care l-a plasat pe S., celălalt înger l-a plasat pe P., un alt înger l-a plasat pe L. Apoi un înger a plasat-o pe ceva mai refractara Dr. K, şi un înger foarte binevoitor a introdus-o pe D-ra B. – ne simţim combinaţi de cinci îngeri. – Dacă se intenţionează să se acţioneze, aceasta nu este nicidecum concepţia justă despre karmă, în care ar trebui să se intre. Concepţia justă este aceea că se caută tocmai impulsurile de entuziasm care ţintesc la perpetuarea karmei. Aici vă puteţi pune întrebarea: Ce antecedente sunt prezente în Jena, pe care putem să le abordăm, la care să ne conectăm? – Căci, desigur, când te muţi într-o casă mobilată, nu vei arunca toate mobilele, ci te întrebi, de la caz la caz – şi aici este cazul: Cum se poate folosi ceea ce este deja prezent? Şi în cazul de faţă nu poate fi vorba decât de a vă întreba: Cum poate fi folosit ceea ce este deja prezent?

Ştiţi că în Jena este prezentă ciudăţenia că din predispoziţii juvenile asemănătoare, din tendinţe religios-spirituale – dar tendinţe de viaţă care îşi reprezintă spiritualul cu metodică – cândva monahul german Hildebrandt s-a îndreptat spre Roma şi a devenit Papa Grigore al VII-lea, care a fost influenţat puternic de Roma în direcţia care organiza totul. Avem deci un puternic impuls roman, care se revarsă de la Roma peste Europa sub forma impulsului cluniacenzic [ N.Tr. 62 ] de factură romană. Studiaţi acest lucru! Ciudăţenia constă în aceea că aceeaşi individualitate, în viaţa următoare este din nou mânată spre Jena, şi reapare ca Ernst Haeckel [ N.Tr. 63 ]. Acest lucru este ca şi cum în omul însuşi principiile de-constructoare intervin în mod regulat în principiile constructoare. Prin aceasta aveţi în Jena o radiaţie care contracarează clar curentul roman. Punctul de întâlnire îl aveţi aici (v. fig. 24, planșa 14 jos).

figura 24
Figura 24

Iar când Ernst Haeckel a vorbit cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, pentru început în Institutul Zoologic, puteai avea impresia că a înviat bătrânul Hildebrandt. El avea acelaşi mod de exprimare, vorbea la fel ca el: cu o voce domolă, cântărind cuvintele ca cineva care, deşi a vorbit mult, totuşi încă nu este chiar stăpân pe vorbire. Ce este curios: monahul Hildebrandt, care nu avea decât aparenţa severă a Papei – el apărea pur și simplu ca organ al Bisericii –, avea particularitatea de a povesti cu plăcere lucruri la care auditorii zâmbeau, dacă nu chiar prea evident, oricum foarte îngăduitor. Era minunat de frumos cum Haeckel, în timpul dineului, a ajuns să povestească între felurile servite tocmai năzbâtiile din biografia sa, ceea ce le-a dezlegat celorlalţi limba şi au început să zâmbească amuzaţi. El a reuşit ca prin întregul său comportament, ca om de 60 de ani, zâmbind ca un copil, provocant, să-i dea pe toţi peste cap. Îmi amintesc bine cât de satiric era faptul că Oscar Hertwig [ N.Tr. 64 ] îşi ţinu cuvântarea în stare de graviditate avansată fără să fie în stare să o nască, pe când Haeckel tot mai povestea năzbâtii.

Da, acum este aşa, că eu sunt de părere că Dvs. aţi putea realiza ceva deosebit din ceea ce eu v-am oferit ca un oarecare fundament esoteric prin aceea că v-aţi procura cuvântarea pe care a ţinut-o Haeckel la Institutul Zoologic cu ocazia aniversării celei de-a 60-a zi de naştere. Cuvântarea nu a fost lungă, dar a fost personală şi are ceva extraordinar de obiectiv. Şi apoi comparaţi-o cu cuvântarea pe care a ţinut-o Prof. Gärtner [ N.Tr. 65 ], care avea întru totul tendinţa de a nu îi atribui lui Haeckel vreo importanţă în istoria omenirii, care a spus fără înconjur, că importanţa lucrărilor lui Haeckel poate fi neglijată, care vorbea plin de mulţumire de sine nu despre Haeckel ca creatorul „Istoriei creaţiei naturale“, ci afirma: Acest lucru îl putem ignora, dar vrem să evidenţiem cât de multe prelegeri a ţinut colegul Haeckel, că el a ţinut mai multe prelegeri decât toţi ceilalţi luaţi împreună, că este foarte ciudat că ceilalţi colegi au ţinut atât de puţine prelegeri, că ceea ce a făcut Haeckel nu a fost în stare să facă întreaga Societate natural-ştiinţifică Medicală din Jena! – Gärtner era un filistin notoriu. Era de-a dreptul comic să auzi această cuvântare din partea acestui tip. Dacă luaţi cuvântarea lui Haeckel, aveţi ceva proaspăt, ceva viu, după care este adus eşafodul şi apoi vine colegul igienist Gärtner şi decapitează. Iar fiziologul, care era un cleric catolic, asistă mâhnit la execuţie – căci toţi trebuiau să participe. Dar să îl vezi pe Haeckel în acest context cum acţiona întineritor! Şi studenţimea a devenit în acele zile foarte creativă. Vedeai mulţi studenţi, ciudat de imaginativi. Procuraţi-vă cărticica în care sunt culese toate cântecele ce au fost cântate în cursul acelei zile, care descriu în mod comic cum un arheopterix îşi ascute ciocul pe turla bisericii – şi imaginaţi-vă în primul rând viaţa proaspăt-tinerească. Şi acest lucru este propus spre meditaţie – atunci vă regăsiţi în modul în care Jena este poziţionată în dezvoltarea spirituală europeană. – Pentru ca lucrul să aibă o încheiere, voi ţine mâine, la ora nouă, ultima prelegere în faţa Dvs.