Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CURSUL DE PEDAGOGIE CURATIVĂ

GA 317


CUVÂNT DE SALUT LA PRIMA EDIŢIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ


Din momentul schimbării şi începerii reconstruirii sistemului său social, România are ca sarcină şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de dezvoltare a oamenilor cu handicap. O societate umană se va evalua totdeauna în funcţie de ceea ce face ea pentru membrii săi mai slabi. Într-o societate democratică aceasta nu reprezintă doar o sarcină a statului ci, în conlucrare cu forţele de iniţiativă socială, ale căror impuls au dus la această sarcină, statul să făurească condiţii de viaţă şi de învăţământ corespunzătoare.

Instituţiile româneşti pentru pedagogie curativă şi terapie socială antroposofice şi-au asumat această sarcină şi au dezvoltat oferte care, pe drept cuvânt, se poate spune că au caracter de model. Instituţiile din Bucureşti, Simeria şi Urlaţi au devenit în câţiva ani locuri de viaţă şi învăţătură pentru copiii, tinerii şi adulţii cu handicap şi au câştigat valoare şi respect nu numai în ţară ci şi în străinătate.

În toate ţările se constată tot mai clar că sarcinile de viaţă şi de educaţie depind totdeauna de imaginea pe care o avem despre om – explicit sau implicit –, imagine care determină motivele în virtutea cărora se lucrează. Pe poziţia cea mai de sus se află respectarea şi preţuirea demnităţii umane, care se revelează la oamenii care sunt prea uşor forţaţi să ajungă la periferia comunităţii umane sau sunt excluşi din ea. Nu este permis ca ei să fie dependenţi doar de milă sau situaţii conjuncturale ale circuitului economic, ei sunt posesorii drepturilor umane sociale. Nu este permis ca să se piardă contribuţia lor la creşterea societăţii.

Unul din motivele conducătoare ale epocii contemporane este conceptul de capacitate de evoluţie a fiecărui om. Cursul vieţii oamenilor cu handicap subliniază acest concept într-un mod impresionant. Mulţi paşi de evoluţie se pot parcurge numai luptând cu mari rezistenţe, dar în mod cât se poate de consecvent şi cu iniţiativă. Pentru a-şi ocupa locul ce li se cuvine în viaţă, ei au nevoie de ajutorul mediului înconjurător: al părinţilor şi al rudelor, al învăţătorilor şi a terapeuţilor, al comunităţilor pe care noi le construim împreună cu ei, şi nu în ultimul rând, al instituţiilor statului şi al societăţii.

Pedagogia curativă şi terapia socială antroposofică, de la întemeierea lor, şi-au stabilit ca sarcină construirea de aşezăminte de viaţă şi de învăţătură în care oamenii să fie făcuţi apţi să găsească propriile lor posibilităţi de evoluţie. Între aceste aşezăminte există o legătură internaţională, care astăzi cuprinde mai mult de 600 de instituţii – grădiniţe, şcoli, ateliere şi ateliere-locuinţă – care sunt răspândite în peste 40 de ţări. Ele lucrează împreună în Conferinţa permanentă pentru Pedagogie Curativă şi pentru Terapie Socială. Membrii acestei Conferinţe se simt strâns uniţi cu instituţiile româneşti pentru pedagogie curativă şi terapie socială şi ar dori să se folosească de prilejul apariţiei acestei cărţi în limba română pentru a transmite acestora mulţumirile lor cordiale, salutul lor şi cele mai bune urări pentru următorii paşi de dezvoltare.

Dr. Rüdiger Grimm
Secretar al Conferinţei pentru Pedagogie Curativă şi Terapie Socială.
Secţiunea de medicină
Şcoala liberă superioară de la Goetheanum