Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CURSUL DE PEDAGOGIE CURATIVĂ

GA 317


CUVÂNT ÎNAINTE AL TRADUCĂTORULUI


După multe ezitări şi încercări, suntem acum în măsură să luăm la cunoştinţă – în traducere din limba germană – cele douăsprezece conferinţe ţinute de Rudolf Steiner în anul 1924 la rugămintea primilor pedagogi curativi în devenire – Franz Löffler, Siegfried Pickert și Albrecht Stroschein –, publicate sub titlul: „Cursul de Pedagogie Curativă“ (Bibliografie nr. GA 317).

Când utilizăm noţiunea de „conferinţă“ ne imaginăm, de obicei, o aulă, un amfiteatru sau ceva asemănător, cu un numeros auditoriu. „Cursul de Pedagogie Curativă“ nu conţine, în acest sens, „conferinţe“, ci este mai degrabă un atelier în care meşterul împărtăşeşte calfelor şi ucenicilor, în atmosferă intimă, tainele meşteşugului.

Traducătorul a avut posibilitatea să se întreţină în repetate rânduri cu unul dintre „veteranii“ Pedagogiei Curative, Siegfried Pickert – în momentul în care a scris «Cuvântul însoţitor …», în vârstă de 99 ani şi în deplină prezenţă spirituală.

Descrierile vivace făcute de acest participant la „Curs“ nu pot fi redate în noţiuni de factură intelectual-abstractă – două simţăminte fundamentale rezidau însă în fiecare din aceste descrieri: recunoştinţă şi entuziasm. Recunoştinţă pentru încrederea arătată de Rudolf Steiner faţă de aceşti tineri învăţăcei, şi entuziasm pentru cele încredinţate; un entuziasm fără de care cele încredinţate sunt complet lipsite de valoare – dacă nu de factură intelectual-informativă, cu siguranţă de factură etică.

Ezitările amintite mai sus se referă şi la faptul că textului publicat al „Cursului“ îi stau la bază doar parţial stenograme „profesioniste“, o parte din acesta fiind reconstituit din memorie, de câţiva din participanţi, imediat după încheierea unei conferinţe. De aceea, unele noţiuni trebuiesc permanent re-căutate în timpul lecturii, plămădite prin activitate lăuntrică neobosită, aşa cum ele sunt căutate permanent de vorbitorul însuşi, dar şi de traducător.

Asupra unui fapt trebuie să existe conştienţă deplină: încredinţarea acestor rezultate ale cercetării spirituale este în sine absolut inedită: Textul conţine, în mare măsură, indicaţii antropologice şi pedagogice care nu pot fi găsite – ca formă şi conţinut – în nici un alt context din vasta lucrare a lui Rudolf Steiner (peste 20 de scrieri, şi cca 6.000 de conferinţe): de pildă „legea pedagogică fundamentală“. El constituie un "impuls iniţial" – o iniţiere – în cel mai pur sens al cuvântului.

De aceea cursul este un izvor nesecat care, deşi a inspirat în ultimii 70 de ani mai mulţi autori (Walter Holtzapfel, Karl König, Thomas Weiss, Georg von Arnim, ş.a.), oferă în prezent, şi va oferi şi în viitor „materia primă“ pentru cei ce-l vor studia: nu pentru a „şti mai mult despre“ copiii cu tulburări de dezvoltare, ci pentru a „putea face mai mult pentru“ aceşti copii.

În acest sens doresc cititoarelor şi cititorilor „Cursului“ strădanie rodnică: pe plan intelectual, emoţional şi moral-faptic.

Paşti, 1997
Schloß Hamborn
Dr. C. Paxino