Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

COLABORAREA DINTRE MEDICI ŞI PĂSTORII SUFLETEŞTI
CURS DE MEDICINĂ PASTORALĂ

GA 318


ALOCUŢIUNE

adresată medicilor [ Nota 14 ] (fără prezenţa preoţilor)
Dornach, 18 septembrie 1924

Dragii mei prieteni! Prin faptul că aţi luat parte la acest curs împreună cu teologii, a putut fi dezvoltat aici ceea ce trebuie să sune într-un acord armonios, în conştienţa omenirii de astăzi, între teologi şi medici. Dacă atitudinea acestui curs este prelucrată temeinic în conştienţă, atunci va rezulta, fără îndoială, în această conştienţă, o anumită consecinţă, dragii mei prieteni, şi anume faptul că medicul şi preotul trebuie să se coordoneze în munca lor pentru vindecarea omenirii. Nu este îngăduit, în nici un fel, ca acest raport să constea într-o subordonare a medicului faţă de preot, nici în dirijarea absolută a acestuia. Medicul trebuie să dezvolte tot mai mult conştienţa acestui fapt. Şi acest lucru ţine de ceea ce el trebuie să conceapă drept aspirantură la un esoterism medical nou. Numai dacă medicul se ştie situat pe o poziţie de echilibru deplin în raport cu preotul, numai atunci va putea sta el aşa cum se cuvine în faţa lumii spirituale. De aceea, ceea ce poate rezulta pentru dvs., dragii mei prieteni, din acest curs, ar trebui să fie această imagine, pe care să o aveţi în faţa sufletului: Pentru preot, flacăra de jertfă, pentru medic, caduceul lui Mercur. Şi medicul esoteric trebuie să înveţe să se simtă din nou în posesia caduceului lui Mercur. Este un lucru pe care el îl poate găsi alături de preot. Căci în sufletul medicului va putea lua naştere acel nobil entuziasm care este necesar dacă medicul vrea să fie în lume un adevărat medic practician, un adevărat terapeut, numai dacă va deveni pe deplin conştient de acest lucru. Ei bine, dragii mei prieteni, numai acest lucru vă oferă posibilitatea de a ajunge prin muncă la acea poziţie pe care trebuie să o cuceriţi prin faptul că sunteţi situaţi în cadrul mişcării antroposofice – eu mă adresez acum, în special, medicilor practicieni. Aceasta trebuie să devină conştienţa dvs. Situându-vă pe această poziţie a conştienţei, trebuie să munciţi pentru a realiza, în legătură cu ceea ce, din partea Secţiei, a Secţiei de Medicină, poate fi doar un imbold, trebuie să munciţi, pentru a realiza ceea ce poate realiza o adevărată comunitate de medici, care lucrează pe baza antroposofiei, aşa cum trebuie să lucreze şi preoţimea pe baza antroposofiei. Dar dvs. ar trebui să fiţi conştienţi, tocmai având în vedere acest raport de coordonare, că astăzi este şi mai greu să fii medic antroposof decât să fii preot. Căci, gândiţi-vă numai, preotul antroposof păşeşte în faţa lumii fără a depinde de vreo autoritate preoţească. Medicul care vrea să fie medic practician, trebuie să recunoaştem acest lucru, e nevoit să aibă în spatele său studii recunoscute de lumea exterioară. Aşadar, el nu este, de la bun început, în situaţia de a putea păşi în faţa lumii într-o comunitate medicală, aşa cum pot păşi preoţii noştri într-o comunitate preoţească. Totuşi, această comunitate este posibilă. Această comunitate trebuie să se manifeste în inimile celor care vor să se alăture în mod sincer practicii terapeutice de la Goetheanum. Cei care vor să desfăşoare o activitate ca medici în sensul antroposofiei trebuie să se unească, având o conştienţă absolut precisă a acestui fapt, cu izvorul acestei activităţi care are loc aici, la Goetheanum. Crearea izvorului unei asemenea activităţi, aici, la Goetheanum, în domeniul medical, acesta este este sensul şi strădania colaborării dintre doamna dr. Wegman şi mine. Şi numai aderarea fiecăruia la ceea ce poate fi aici izvorul, numai conştienţa apartenenţei, poate constitui sensul a ceea ce pot duce cu sine terapeuţii din ceea ce a fost prezentat în cadrul cursului de medicină al Secţiei de Medicină de la Goetheanum: sentimentul apartenenţei reale la ceea ce trebuie să pornească de la centrul indicat. Şi astfel, îmi pot îngădui, desigur, în încheiere, să vă spun, dragii mei prieteni, tocmai dvs.: Căutaţi calea care reprezintă în acest sens unirea într-o comunitate medicală practică. Căutaţi calea pentru a realiza această unire. O veţi găsi. Şi de acest lucru ne vom îngriji şi noi la Goetheanum, să o găsiţi.

Faptul că a fost făcut un prim pas în acest sens ne-a dat ocazia, doamnei dr. Wegman şi mie, să oferim mai întâi un prim impuls esoteric creând un nucleu esoteric, care poate fi, bineînţeles, extins, care, cum spuneam, poate fi extins, dar care, din motive bine întemeiate, la început este format numai dintr-un număr de medici practicieni, care, în ceea ce-i priveşte, au depus acel angajament solemn care este necesar pentru activitatea medicală esoterică. Acest nucleu constă din medicii practicieni: dr. Walter, dr. Bockholt, dr. Zeylmans, dr. Glas, dr. Schickler, dr Knauer, dr. Kolisko. Mai avem în vedere alte două personalităţi, care nu sunt prezente în momentul de faţă. – Dar dacă se poate realiza unirea reală, nu numai prin conferirea unui nume, această unire ar putea avea loc la început numai în cadrul grupului format din aceste şapte personalităţi, care se vor pune cu întreaga lor activitate umană în slujba ideilor medicale care pornesc de aici spre viitor, şi care vor realiza, prin aceasta, inaugurarea acelui curent medical-esoteric care trebuie să pornească treptat de la Goetheanum.

 Dragii mei prieteni, nişte măsuri esoterice se bazează pe anumite substraturi. Nimeni nu trebuie să se simtă trecut cu vederea, căci cercul poate fi extins, şi oricine care aparţine Secţiei de Medicină este considerat a fi pe cale de a intra în acest cerc, în măsura în care este medic practician. Dar conducerea Secţiei de Medicină, care este, ei bine, şi conducerea acestui cerc medical, trebuie să stabilească în mod corespunzător, pentru diferiţii membri ai Secţiei, momentul când poate interveni pentru ei o extindere a acestui cerc. Acest cerc a fost format la început într-un deplin acord între doamna dr. Wegman şi mine şi cuprinde aceste persoane: dr. Walter, dr. Bockholt, dr. Glas, dr. Zeylmans, dr. Schickler, dr Knauer, dr. Kolisko.

Sperăm ca toate acestea să evolueze în aşa fel încât acest cerc să poată fi extins tot mai mult. Căci conducerea acestui cerc are intenţia de a realiza acele ţeluri care sunt legate de tot ceea ce se petrece aici pe tărâm medical, care, înainte de toate, radiază din ceea ce voiam să vă comunic, dragii mei prieteni, în acest curs de medicină pastorală. El a prins formă de la sine în aşa fel încât a fost prezentat mai mult pentru medici decât pentru preoţi, deşi preoţimea a fost aceea care a dat la început impulsul exterior pentru realizarea lui. Dar el a luat această formă prin faptul că tocmai pentru medicii care lucrează pe baza antroposofiei abia de acum înainte trebuie să fie create mijloacele şi căile care să-i poată conduce la o unire, care este greu de realizat, în timp ce în cadrul preoţimii acest lucru s-a realizat relativ uşor. Acest lucru este mai uşor de realizat în cadrul preoţimii, prin faptul că, datorită diferitelor personalităţi, pot fi susţinuţi şi cei care se prezintă mai slab. În rândul medicilor acest lucru ar fi imposibil, căci medicul se bazează pe propria personalitate într-un sens mult mai înalt decât este cazul pentru preot. Pe preotul adevărat îl susţine cultul. Cultul îl situează în faţa lumii. Şi el este, în fond, ceea ce este, prin faptul că prin personalitatea sa acţionează Spiritul, care se manifestă în cult. Medicul trebuie să se afle în relaţie cu oamenii. El trebuie să poată aborda tot ce este omenesc bazându-se pe propria sa persoană. El trebuie să simtă în sine însuşi forţa puternică de a introduce activitatea divină – căci activitate divină este ceea ce se manifestă în sănătatea omului –, de a introduce activitatea divină în lume. El trebuie să se implice complet cu propria persoană în misiunea sa. Întreaga sa activitate de medic, întreaga sa activitate de terapeut, este, modificându-se pentru fiecare caz în parte, cult individual. Şi, dragii mei prieteni, a şti, în sensul cel mai înalt, că activitatea medicului este serviciu divin, aceasta va constitui temelia, fundamentul, pentru ceea ce vă va permite să găsiţi calea de a duce cu adevărat în lume, cu o atitudine justă, ceea ce ne străduim să realizăm, pornind de aici, de la Goetheanum.   

Fie ca ceea ce am vrut să vă spun în acest curs de medicină pastorală să fie primit în inimile dvs. Fie ca acest lucru să fie primit cu plăcere, fie ca cei care s-au putut uni aici, în primă instanţă, ca membri ai nucleului esoteric, să poată acţiona în continuare tot mai mult în acest sens. Şi atunci şi ceea ce am vrut să sădesc sub formă de germene în acest curs de medicină pastorală va acţiona în lume, purtat de inimile dvs., de mintea dvs., de spiritul dvs.

Acesta este lucrul cel mai bun care poate veni de la Goetheanum: A găsi oameni care să se situeze afară, în lume, pe cele mai diferite tărâmuri ale activităţii umane, şi ale căror intenţii să fie mereu un ecou a ceea ce s-a putut spune, a ceea ce s-a putut realiza pornind de aici, de la Goetheanum. Dacă fiecare face acest lucru pe tărâmul său, atunci va exista o legătură, spiritul goetheanist va uni inimile şi sufletele dvs. şi vom vedea înviind mereu roadele care aduc vindecarea omului, atunci când veţi găsi mereu şi mereu calea spre Goetheanum. Căci tot ceea ce se face aici, este, totuşi, numai un fragment, este mereu numai o parte, este mereu, în primul rând, un capitol iniţial. Cu cât putem spera mai mult că acesta este un imbold pentru ca fiecare să ia cu sine tot mai mult din ceea ce se oferă aici, cu atât mai mult aceasta îşi va fi atins ţelul. Vă rog să luaţi cu dvs. ca merinde de drum ceea ce am vrut să vă spun. Şi acum aş vrea să închei acest curs de medicină pastorală cu un profund salut cordial adresat dvs., tuturor.