Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CUNOAŞTERE ANTROPOSOFICĂ A OMULUI ŞI MEDICINĂ

GA 319


NOTE

  1. Goethe: Faust, Partea I, Mefisto:
    „De ce vă oţărâţi? - Ei bine, aflaţi că tocmai
    Unde conceptele se-ntâmplă să lipsească
    Se-nfiinţează, la dorinţă, un cuvânt.”
        (traducerea lui Lucian Blaga, EPLA, bpt, vol. I-II, Bucureşti, 1968)

  2. Hegel: Introducere la Fenomenologia spiritului (1806).

  3. Rudolf Steiner: Despre enigmele sufletului (Von Seelenrätseln), 1917, GA 21.

  4. Kaspar Appenzeller: Referitor la oglinda de antimoniu: dacă ceea ce este expus aici ar fi luat în sensul exact al chimiei, nu este just să spunem că nu se poate obţine o depunere de oglindă pe bază de oxid de antimoniu. Iată despre ce este vorba din punct de vedere chimic. Adăugând antimoniului metalic sau minereului de antimoniu, antimonitul, de exemplu, un acid tare, cum este acidul clorhidric, obţinem hidratul de antimoniu, care arde în prezenţa oxigenului şi degajă un fum alb. Acesta este compus din trioxid de antimoniu, care se poate depune pe nişte pereţi reci sub formă de „flori de antimoniu”. Este o depunere alb-pală, care prezintă reflexe cristaline, fără a realiza, totuşi o oglindă. - Oglinda de antimoniu se formează în absenţa oxigenului. Aşa cum am spus, ea nu rezultă din fumul alb de oxid de antimoniu, ci din antimoniul metalic, neoxidat şi sub formă de fum alb. Pentru a realiza o oglindă pe baza de oxid de antimoniu ar trebui să scoatem oxigenul, adică să reducem oxidul. În textul respectiv nu se menţionează acest proces. Ei bine, putem capta fumul alb de antimoniu, încă neoxidat, apropiind cât mai mult posibil o retortă răcită din sticlă de flacăra amestecată cu fum alb. Pe retortă se formează imediat o oglindă cu strălucire metalică şi constituită din antimoniu pur. (A se vedea experienţa lui Marsh pentru a decela arsenicul.) Antimoniul se separă în mod impecabil din fum, aderă de retortă şi devine oglindă. Obţinem astfel un fum alb, pornind de la „ceea ce se poate aplica pe perete şi care ia aspectul unei oglinzi”.
    Se pare că acesta este un proces pe care Rudolf Steiner îl menţionează aici. Aşa cum corpul uman constituie un mediu tulbure, care permite astfel naşterea gândirii lucide, tot aşa, fumul alb este condiţia necesară pentru formarea unei oglinzi cu strălucire metalică. Şi, tot astfel cum gândirea ia naştere din biruirea forţelor fizice, mai ales a gravitaţiei, tot aşa oglinda rezultă din respingerea opacităţii. Oglinda se formează dacă reuşim să împiedicăm formarea fumului. Este vorba despre un fel de voinţă de exprimare chimică, de fapt, care creează oglinda pornind de la minereu. Vedem aici apărând antimoniul, la un nivel vecin cu vegetalul. Astăzi, oglinda de antimoniu este preparată cel mai adesea prin distilare în vid. Înainte se practica o metodă de separare pe bază de hidrură de antimoniu. În ambele sensuri, este vorba de a elimina oxigenul, de unde absenţa fumului. Dacă s-ar forma fumul, nu am putea controla acest fenomen.
    Kaspar Appelzeller

    Alte observaţii ale lui Rudolf Steiner despre antimoniu se găsesc în următoarele volume de opere complete (GA):
    GA 27 - Rudolf Steiner, Ita Wegman: Elemente de bază pentru o extindere a artei vindecării conform cunoaşterii ştiinţei spirituale (Grundlegendes für eine Erweiterung der Heilkunst nach geisteswissenschaftlichen Erkenntnissen), 1925, tradusă în limba română la Editura Aldomar, Bucureşti, 1996;
    GA 232 - Rudolf Steiner: Centre iniţiatice (Mysteriengestaltungen), Paisprezece conferinţe, Dornach, 23 noiembrie - 23 decembrie 1923;
    GA 312 - Rudolf Steiner: Ştiinţă spirituală şi Medicină (Geisteswissenschaft und Medizin), Douăzeci de conferinţe pentru un grup de medici şi studenţi în medicină, 21 martie - 9 aprilie 1920 (Primul Curs), vezi traducerea în limba română la Editura Mirton, Timişoara, 2003;
    GA 314 - Rudolf Steiner: Fiziologie şi terapie în concepţia ştiinţei spirituale (Phisiologisch-therapeutisches auf Grundlage des Geisteswissenschaft), Treisprezece conferinţe, dintre care una publică, prezentate la Dornach, în 1920, 1923, 1924, la Stuttgart în 1922, Convorbiri cu medicii în 1924, vezi traducerea în limba română la Editura Triade, Cluj-Napoca, 2005;
    GA 316 - Rudolf Steiner: Arta de a vindeca aprofundată prin meditaţie (Meditative Betrachtungen und Anleitungen zur Vertiefung der Heilkunst), vezi traducerea în limba română la Editura Triade, Cluj-Napoca, 2005.

  5. Rudolf Steiner: Cunoaşterea iniţiatică (Initiations-Erkenntnis), Treisprezece conferinţe, Penmaenmawr, 19-31 august 1923, GA 227, vezi traducerea în limba română la Editura Arhetip, Bucureşti, 1995

  6. Institutul Clinic şi Terapeutic din Arlesheim a fost întemeiat după Paştile din 1920 şi a fost condus de Doamna Dr. Ita Wegman (1876 - 1943), al cărei nume îl poartă în prezent.

  7. Weleda S.A.: În Elveţia la Arlesheim, în Franţa la Huningue, în Germania la Schwäbisch Gmünd.

  8. Rudolf Steiner: Viaţă spirituală actuală şi educaţie (Gegenwärtiges Geistresleben und Erziehung), Paisprezece conferinţe, Ilkley/Anglia, 5-17 august 1923, GA 307.

  9. L. Kolisko: Milzfunktion und Plättchenfrage (Funcţia splinei şi problema plăcuţelor), Stuttgart 1922; Physiologischer und physikalischer Nachweis der Wirksamkeit kleinster Entitäten (Dovada fiziologică şi fizică a acţiunii entităţilor foarte mici).

  10. Rudolf Steiner: Cum dobândim cunoştinţe despre lumile superioare? (Wie erlangt man Erkenntnisse der höheren Welten?), 1904/1905, GA 10.

  11. Theodor Ziehen: 1863-1950, psihiatru şi filosof.

  12. Dr. F. W. Zeylmans von Emmichoven: 1893-1961; medic în Olanda, unde a condus propria sa clinică.

  13. Rudolf Steiner: Ştiinţă spirituală şi Medicină (Geisteswissenschaft und Medizin), Douăzeci de conferinţe pentru un grup de medici şi studenţi în medicină, 21 martie - 9 aprilie 1920 (Primul Curs), GA 312, vezi traducerea în limba română la Editura Mirton, Timişoara, 2003.

  14. Rudolf Steiner: Valoarea pedagogică a cunoaşterii omului şi valoarea culturală a pedagogiei (Der pädagogische Wert der Menchenerkenntnis und der Kulturwert der Pädagogik), Zece conferinţe publice, Arnheim/Olanda, 17-24 iulie 1924, GA 310.

  15. Şcoala Waldorf: întemeiată la Stuttgart de Emil Molt şi condusă de Rudolf Steiner, a fost prima şcoală de acest fel. În zilele noastre există peste 450 de astfel de şcoli în lume.

  16. Rudolf Steiner: Crăciun 1923 - crearea Universităţii Libere de Ştiinţă Spirituală aflată sub conducerea Societăţii Antroposofice Generale. Vezi: Congresul de Crăciun pentru întemeierea Societăţii Antroposofice Generale în 1923/24 (Die Weihnachtstagung zur Begründung der Allgemeinen Anthroposophischen Gesellschaft 1923/24), GA 260.

  17. Rudolf Steiner, Ita Wegman: Elemente de bază pentru o extindere a artei vindecării conform cunoaşterii ştiinţei spirituale (Grundlegendes für eine Erweiterung der Heilkunst nach geisteswissenschaftlichen Erkenntnissen), 1925, GA 27, tradusă în limba română la Editura Aldomar, Bucureşti, 1996.