Rudolf Steiner

OBSERVAREA NATURII.
MATEMATICA.
EXPERIMENTUL ŞTIINŢIFIC ŞI REZULTATELE CUNOAŞTERII
DIN PUNCTUL DE VEDERE AL ANTROPOSOFIEI

GA 324

NOTE

Cursul de faţă a fost ţinut de Rudolf Steiner în cadrul “Cursului Universităţii Libere Antroposofice” (Stuttgart, 12-23 martie 1921). Pentru reeditarea sa în cadrul Operelor Complete, textul a fost revizuit încă o dată pe baza notelor existente şi, cu această ocazie, au putut fi incluse câteva pasaje absente în prima ediţie (1948).

Cursul a fost tipărit pentru prima dată în revista “Die Drei”, anul 9 (1929-1930), caietele 9-12, şi anul 10 (1930-1931), caietele 1-3.

1. afirmaţia făcută cândva de Kant, că în fiecare ramură a ştiinţei există numai atâta cunoaştere adevărată câtă matematică există în ea: Textual: “Eu afirm că în fiecare teorie specială despre natură poate fi întâlnită numai atâta ştiinţă propriu-zisă, câtă matematică putem întâlni în ea.” Immanuel Kant, 1724-1804: Cuvânt înainte la “Motivele metafizice pentru începutul ştiinţelor naturii”, 1786.


2. Johann Friedrich Herbart, 1776-1841, filosof, psiholog şi pedagog german.


3. David Hume a rostit totuşi un cuvânt foarte just: David Hume, 1711-1776, filosof englez. În lucrarea sa principală “Enquiry concerning human understanding” (Cercetări asupra intelectului uman); Partea I, Secţiunea a 5-a: “Rezolvare sceptică a acestor rezerve”, 1748.


4. Noi observăm lumea exterioară: Vezi nota precedentă.


5. despre care şi noi vom mai avea de vorbit: Această temă n-a mai fost abordată.


6. Platon le cerea discipolilor săi: Platon, 427-347 î. Chr. “Matematica era preţuită de Platon în egală măsură, după cum era folosită, în viaţă şi după conţinutul ei formal de cultură, ca şi după locul ei propedeutic în raport cu speculaţia, ... (ca) întoarcere a spiritului de la cele materiale spre cele ale gândirii (Rep. p. 522, sq.). Ridicarea acesteia la rangul de element al vieţii spirituale şi de şcoală pregătitoare a speculaţiei a început cu Pythagora, dar a fost efectuată de-abia de Platon.” Vezi “Istoria idealismului” de Otto Willmann, Braunschweig 1894, p. 394.


7. afirmaţia lui Platon “Dumnezeu geometrizează”: Textual: “Dumnezeu geometrizează fără încetare.” Ea ne-a fost transmisă în “Convorbiri la masă” de Plutarh, acesta făcând observaţia că un asemenea cuvânt nu se întâlneşte nicăieri în scrierile lui Platon, dar că el sună foarte autentic şi este cu totul în spiritul lui.


8. ne vom referi: Vezi Conferinţa a 8-a din volumul de faţă.


9. în aceste şapte conferinţe: Cuvântul de închidere rostit de Rudolf Steiner a fost inclus aici drept Conferinţa a 8-a.


10. în cartea mea “Despre enigmele sufletului”..., ce se întâmplă în interiorul omului când ascultă muzică: Vezi Despre enigmele sufletului, GA 21, Dornach 1960, p. 152.


11. în cazul unui act de voinţă ca fenomen originar: Referitor la noţiunea de fenomen originar, vezi capitolul “Fenomenul originar” din Introduceri la scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe.


12. un profesor de anatomie: Prof. Dr. Hugo Fuchs, Göttingen; vezi Johannes Walter Stein “Relatare asupra conferinţelor din Göttingen”, în revista “Tripartiţia organismului social”, anul 2, nr. 5, august 1920.


13. Theodor Ziehen, 1862-1950, psiholog. În cartea “Psihologie fiziologică”, ed. 1, Jena 1890, prelegerile 10 şi 16.


14. Acolo se spune că spaţiul este ... conţinut în mod aprioric în organizarea umană: Vezi Immanuel Kant, 1724-1804, “Critica raţiunii pure”, Secţiunea “Despre spaţiu”, ed. a 2-a, 1787.


15. Începutul conferinţei se referă la unele întrebări puse de adversari şi va apărea împreună cu alte pasaje similare într-un volum separat al ediţiei Operelor Complete.


16. aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul lui Gustav Theodor Fechner: Gustav Theodor Fechner, 1801-1881, fizician şi filosof, în lucrarea sa principală “Zend Avesta sau despre lucrurile cerului şi ale lumii de dincolo” 1851, ed. a 4-a, Leipzig 1919, p. 139 şi urm.


17. am avut ... un profesor de chimie: Hugo von Gilm. Vezi Rudolf Steiner, Viaţa mea, GA 28, Dornach 1962, p. 43.


18. filogenie: Teoria despre istoria genealogică a fiinţelor vii.
    ontogenie: Teoria despre dezvoltarea individului izolat, de la ovul şi până la stadiul de maturitate.


19. am fost nevoit să extind ... numărul simţurilor la douăsprezece: După ce în anul 1909, în conferinţele despre “Antroposofie”, apărute în volumul Antroposofie, GA 115,  Dornach 1965, Rudolf Steiner făcuse deja afirmaţia că omul posedă, în primă instanţă, treisprezece simţuri – zece simţuri obişnuite şi trei simţuri “suprasensibile” –, în anul 1916, în ciclul Fiinţa lumii şi egoitatea, GA 169, Dornach 1963, el a spus pentru prima dată că există douăsprezece simţuri, o concepţie pe care de acum înainte a păstrat-o. Vezi referitor la aceasta: Hendrik Knobel “Despre teoria lui Rudolf Steiner asupra simţurilor”, în “Veşti de la Asociaţia pentru Administrarea Operei lui Rudolf Steiner”, nr. 14, Mihaeli 1965.


20. Asociaţia … Giordano Bruno: pentru o concepţie despre lume unitară (Berlin). Vezi în acest sens relatările lui Rudolf Steiner din Viaţa mea, capitolul XXIX, GA 28, Dornach 1962.


21. Meynert, cercetător al proceselor cerebrale: Theodor Meynert, 1833-1892, profesor de medicină la Viena, reprezentant al idealismului în teoria cunoaşterii; Scrieri: “Despre mecanica creierului”, 1874, “Creier şi moralitate”.


22. Herbartian: adept al lui Herbart, vezi nota 2. Nu s-a putut afla la cine se referă aici.


23. Theodor Ziehen: Vezi nota 13.


24. Moriz Benedikt în ... amintirile sale: Moriz Benedikt, 1835-1920. “Din viaţa mea”, Viena 1906, p. 38.


25. Platon, 427-347 î. Chr.
    Aristotel, 384-322 î. Chr.


26. tot soiul de lucruri care, după părerea lui, zac ascunse în dosul fenomenelor: Goethe, “Maxime în proză”: “Numai nu căutaţi în dosul fenomenelor, ele înseşi sunt teoria.”


27. Sfânta Thereza (de Avila), 1515-1582
    Mechthild von Magdeburg, pe la 1212 până la 1280.


28. Am prezentat cândva pentru Societatea Antroposofică o serie de conferinţe: Antroposofie, psihosofie, pneumatosofie. Douăsprezece conferinţe, Berlin 1909/1910, GA 115, Dornach 1965. Vezi primele patru conferinţe despre “Antroposofie”, 23-27 octombrie 1909, în perioada Adunării Generale a Secţiei Germane a Societăţii Teosofice, octombrie 1909. Vezi şi nota 19.


29. A fost ţinută din nou Adunarea Generală: Adunarea Generală a Secţiei Germane a Societăţii Teosofice, noiembrie 1910, la Berlin.


30. anunţasem apoi ... un alt ciclu de conferinţe: Cele patru conferinţe din 1-4 noiembrie 1910, apărute sub titlul “Psihosofie”, în volumul amintit mai sus Antroposofie, psihosofie, pneumatosofie.


31. au existat şi alte motive: Vezi: Rudolf Steiner/Marie Steiner von Sivers, Corespondenţă şi documente din anii 1901-1925, GA 262, Dornach 1967. Scrisoare a lui Rudolf Steiner către Eduard Selander, Helsingfors, p. 301, ca şi Limitele cunoaşterii naturii, 8 Conferinţe, Dornach 1920, GA 322, Dornach 1969, p. 105/106.


32. Ea mai există şi astăzi în forma în care a fost tipărită atunci: Această carte, din moştenirea lăsată de Rudolf Steiner, care a existat deja sub formă de coli tipografice, a fost publicată pentru prima dată în 1951, sub titlul Antroposofie. Un fragment. O nouă ediţie, extinsă prin textele găsite între timp, a apărut în ediţia Operelor Complete, Dornach 1970, GA 45.


33. În esenţă, acesta este rinichiul: Vezi Raportul dintre diferitele domenii ale ştiinţelor naturii şi astronomie. 18 Conferinţe, Sttutgart 1921, sfârşitul Conferinţei a 15-a, GA 323.


34. ci mai trebuia să ţin acum şi ... un alt ciclu de conferinţe: Vezi nota 30.


35. pe care le găsiţi descrise în cărţile mele: Vezi Privire de ansamblu asupra Ediţiei Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner, la sfârşitul volumului de faţă sub A. Scrieri I. Opere.


36. ceea ce am spus deja în cursul precedent: Vezi Limitele cunoaşterii naturii. 8 Conferinţe, Dornach 1920, GA 322, Dornach 1969, în Conferinţa a 8-a, p. 116.


37. lucrurile pe care le-am spus, de exemplu, în faţa medicilor şi a studenţilor în medicină: Vezi Ştiinţă spirituală şi medicină, Douăzeci de Conferinţe, Dornach 1920, GA 312, Dornach 1961.


38. pe care-l voi continua cât mai curând: Vezi: Puncte de vedere spiritual-ştiinţifice referitoare la terapie. Opt Conferinţe, Dornach 1921, GA 313, Dornach 1963.


39. am atras atenţia asupra acestui lucru azi-dimineaţă, în cadrul seminarului de istorie: Vezi Anexa, p. 127 şi urm.


40. Herodot, 484-424 î. Chr., istoric grec, supranumit “părintele istoriei”.


41. Dante Alighieri, 1265-1321.


42. Martin Luther, 1483-1546.


43. Constantin, supranumit cel Mare, pe la 288-337 d. Chr., împărat al Romei între 324-337.
    Iulian Apostatul: împărat roman între 361-463.


44. Există aici o problemă: Problema a fost urmărită mai departe de Rudolf Steiner şi descrisă cu câţiva ani mai târziu în Cunoaştere iniţiatică, 13 Conferinţe, Penmaenmawr 1923, GA 227, Dornach 1960, în Conferinţa din 31 august; şi în Consideraţii esoterice asupra unor legături karmice, vol. V, 16 Conferinţe la Praga, Paris şi Breslau 1924, GA 239, Dornach 1963, în Conferinţa din 5 aprilie 1924.


45. din “Commedia”: “Divina Commedia” a lui Dante.


46. am descris şi eu cândva ... tocmai această parte a istoriei: Până acum nu s-a putut depista despre ce e vorba.


47. Le Verrier, care a aflat prin calcule de existenţa lui Neptun: Neptun, cea mai exterioară dintre planetele cunoscute, a cărei descoperire a reuşit datorită neregularităţilor care au fost constatate în mişcarea lui Uranus, descoperit în 1781. Le Verrier, la Paris, a început în vara anului 1843 să se ocupe de teoria asupra lui Uranus iar din noiembrie 1843 a comunicat cu regularitate Academiei din Paris rezultatele cercetărilor sale. La 23 septembrie 1846, Johann Gottfried Galle (1812-1910), pe atunci cercetător la Observatorul Astronomic din Berlin, vede, în apropierea locului indicat de Le Verrier, o nouă stea mică, de mărimea a opta, a cărei natură de planetă a putut fi recunoscută deja în seara următoare, după schimbarea locului.


48. opera literară pe care dr. Stein a citat-o azi-dimineaţă: Fără îndoială, în cadrul seminarului de istorie, vezi Anexa de la p. 144. Dr Johannes Walter Stein era profesor de istorie la Şcoala Waldorf, unde se ţinea acest seminar. Titlul lucrării n-a putut fi aflat până în prezent.


49. În anul 1859, Darwin s-a putut opri: Charles Darwin, 1809-1882, în lucrarea sa “Apariţia speciilor prin selecţie naturală”, Londra 1859 (On the Origin by means of Natural Selection, on the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life).


50. “Dumnezeu geometrizează”: Vezi nota 7.


51. cursului nostru universitar: vezi Introducerea la Note.


52. mişcarea şcolară Waldorf: “Şcoala Liberă Waldorf” a fost întemeiată de Rudolf Steiner în toamna anului 1919 la Stuttgart, drept “şcoală populară şi superioară unitară”. De atunci au apărut numeroase alte şcoli Waldorf în multe ţări de pe suprafaţa Pământului. Vezi: Rudolf Steiner: “Baza şi scopul pedagogic al Şcolii Waldorf”, Dornach, 1970, ca şi cursurile fundamentale de pedagogie: Antroposofia generală ca bază a pedagogiei, GA 293; Arta educaţiei. Metodica şi didactica, GA 294; Arta educaţiei. Discuţii de seminar şi conferinţe despre planul didactic, GA 295.


53. “E-adevărat doar ce e rodnic”: Goethe în poezia sa “Testament” (Dumnezeu şi lumea).


54. pragmatism: Teoria filosofică ce priveşte ştiinţa, gândirea numai din punctul de vedere al utilităţii. Reprezentant principal: Williams James (1842-1910), filosof nord-american. Comp. opera sa: “Pragmatisme” 1907, în limba germană de Jerusalem sub titlul “Pragmatismus” 1908.


55. filosofia lui ... ca şi cum: Teoria despre viaţa spirituală ca ficţiune conştientă. Hans Vaihinger, filosof german (1852-1933), în lucrarea sa “Filosofia lui ca şi cum”, 1911.


56. Un colaborator de ani de zile: Adolf Arenson, 1855-1936. Şi-a publicat lucrarea sub titlul “Istoria copilăriei lui Iisus. Cei doi băieţi Iisus”, Stuttgart 1921 (epuizată, o nouă ediţie în pregătire).


57. a venit la Editura noastră Filosofic-Antroposofică: a fost întemeiată în anul 1908, drept Editura Filosofic-Teosofică, de către Marie von Sivers (Marie Steiner). În anul 1913, numele a fost schimbat în acela de Editura Filosofic-Antroposofică, o dată cu întemeierea Societăţii Antroposofice.


58. Hermann Grimm citează, de exemplu, cinci bărbaţi: textual: “Bărbaţii cei mai puternici pe care-i cunosc mileniile istoriei umane, au fost cinci poeţi, care au trăit înainte şi după Christos: David, Homer, Dante, Shakespeare, Goethe.” Hermann Grimm (1828-1901), “Rafael ca putere mondială”, articol în “Fragmente”, 2 vol., Berlin 1900-1902.


59. Konrad Burdach, 1859-1936, profesor la catedra de cercetări asupra limbii şi literaturii de la Universitatea din Halle. Vezi expunerile lui Rudolf Steiner în Despre iniţiere. Opt Conferinţe, München 1912, GA 138, Dornach 1959, p. 142/143.


60. Giotto, 1266-1337, pictor italian.