Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

BAZELE SPIRITUAL-ŞTIINŢIFICE PENTRU PROSPERAREA AGRICULTURII

GA 327

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI

Koberwitz, 14 iunie 1924

Despre buruienile acvatice, hernia rădăcinii de varză, micoza viţei de vie, rugina.
Asupra problemei constelaţiilor
Îngrăşământul mineral

Întrebare: Metoda indicată pentru combaterea nematodelor, poate fi folosită şi pentru alte insecte? Mă gândesc la dăunători animali de orice fel. Este permis să stârpim fără discuţie prin aceste metode viaţa vegetală şi animală pe suprafeţe întinse? Ar putea rezulta o mare nedreptate. Ar trebui deci stabilită o limită, pentru ca omul să nu poată extinde nimicirea asupra întregii lumi.

Dr. Steiner: Vedeţi dumneavoastră, problema a ceea ce este permis sau nu, se pune astfel ‒ nu vreau deloc să dezbat din capul locului problema etică, problema ocult-etică: Să presupunem, şi vreau să rămânem la aceasta, că asemenea lucruri nu ar fi permise. Atunci ar trebui să apară ceea ce am indicat deja în repetate rânduri: agricultura noastră din zonele civilizate ar trebui să se înrăutăţească din ce în ce mai mult, şi nu ar apărea numai pe ici sau pe colo o foamete şi o scumpete parţială, ci acestea s-ar generaliza peste tot. Şi este o situaţie care s-ar produce într-un viitor deloc îndepărtat, astfel încât într-adevăr nu avem de ales, decât ori de a lăsa civilizaţia să piară, ori de a căuta înfăptuirea lucrurilor astfel încât să producem o nouă fertilitate. Urgenţa este astfel, încât astăzi nu mai avem de fapt de ales, nu mai putem discuta dacă lucrurile sunt permise sau nu. Totuşi, această problemă poate fi pusă din alte puncte de vedere. Este vorba de a ne gândi într-adevăr să creăm în aceste situaţii ceea ce reprezintă un fel de supapă de siguranţă împotriva abuzului. Nu-i aşa, dacă lucrurile s-ar generaliza, atunci este de la sine înţeles că acestea ar putea constitui abuzuri. Ceea ce este foarte clar. Şi nu avem decât să menţionăm faptul că au existat oricum epoci de civilizaţie pe Pământ în care aceste lucruri au fost cunoscute, au fost practicate pe scară largă şi că a fost posibil de a menţine lucrurile de către oameni responsabili în cadrul necesar, astfel încât nu s-a ajuns la abuzuri. S-au făcut abuzuri mari cu astfel de lucruri în vremea în care situaţia era de aşa natură încât se mai puteau face abuzuri mult mai mari, deoarece aceste forţe erau active peste tot. Acesta a fost cazul anumitor perioade târzii ale civilizaţiei atlanteene, când s-au făcut mari abuzuri, care au condus la marile catastrofe. Se poate spune doar atât, că este desigur justificat obiceiul de a păstra cunoaşterea acestor lucruri în cercuri restrânse, de a nu le face cunoscute tuturor. Însă în timpurile noastre, aceasta aproape că nu mai este posibil. În timpurile noastre, cunoaşterea nu se lasă reţinută în cercuri restrânse. Căci cercurile restrânse se străduiesc imediat de a răspândi în exterior, într-un mod oarecare, cunoştinţele lor. Atâta timp cât nu a existat tiparul, această reţinere era mai uşor de făcut. Pe când majoritatea oamenilor nu ştiau încă să scrie, a fost şi mai uşor. Astăzi, aproape la orice conferinţă, ţinută chiar într-un cerc foarte restrâns, se pune problema de unde poate fi adus un stenograf. Eu nu-l privesc niciodată pe stenograf cu plăcere. Însă trebuie să-l îngădui. Ar fi mai bine dacă n-ar fi aici. Mă refer desigur la stenograf ca funcţie, iar nu ca persoană.

Însă, pe de altă parte, nu trebuie ţinut cont şi de cealaltă necesitate, necesitatea unei îmbunătăţiri morale a întregii vieţi omeneşti? Îmbunătăţirea morală a întregii vieţi omeneşti ar fi panaceul împotriva tuturor nedreptăţilor. Fără îndoială, dacă observăm anumite fenomene actuale, atunci am putea deveni pesimişti. Însă în privinţa acestei îmbunătăţiri morale a vieţii, lucrurile nu trebuie să ne conducă niciodată doar la o simplă observare, ci întotdeauna la gânduri străbătute de impulsuri volitive, şi de fapt trebuie să reflectăm şi să acţionăm în sensul îmbunătăţirii morale a fiinţei umane în general. Şi o asemenea iniţiativă ar putea veni tocmai de la antroposofie, căci aceasta nu ar avea nimic împotrivă chiar să se formeze un asemenea cerc care să constituie un fel de remediu împotriva nedreptăţilor ce pot fi pricinuite. În natură este pe deplin posibil ca ceea ce este bun să devină dăunător. Căci, gândiţi-vă numai, dacă nu am avea forţele lunare aici jos, nu le-am putea avea nici aici sus, însă ele trebuie totuşi să fie aici, trebuie să acţioneze, şi orice este folositor şi necesar în cel mai înalt grad într-un domeniu, este dăunător într-un alt domeniu. Ceea ce la un anumit nivel este ceva moral, la un alt nivel este ceva absolut imoral. Ceea ce este ahrimanic în sfera Pământului este dăunător numai deoarece se află în sfera Pământului. Dacă se petrece într-o sferă care este numai cu puţin mai înaltă, are un efect cu totul favorabil.

În ceea ce priveşte cealaltă problemă, într-adevăr: ceea ce a fost expus pentru nematode, putem spune că e valabil pentru lumea insectelor în general. Este valabil pentru întreaga lume a animalelor inferioare care sunt în principal caracterizate prin faptul că au o inervaţie abdominală şi nu una spinală. Acolo unde apare o măduvă a spinării, trebuie jupuită pielea. Acolo unde este inervaţie abdominală, trebuie ars întregul animal.

Este vorba de muşeţelul sălbatic?

Este vorba de acest muşeţel care are petalele orientate în jos (vezi desenul) Petalele acestui muşeţel nu se îndreaptă în sus, ci se orientează în jos. Este Matricaria chamomilla, care creşte sălbatică pe marginea drumurilor.

desen tabla 6
[măreşte imaginea]
Tabla 6

Şi de la urzică se foloseşte tot floarea?

La urzică se pot folosi şi frunzele; întreaga plantă când înfloreşte, însă fără rădăcină.

Se poate folosi şi romaniţa puturoasă ce creşte pe câmpuri?

Este o specie care seamănă mai mult cu cea potrivită decât cea căreia pe aici prin zonă îi spune romaniţă de grădină. Pe aceasta nu o putem folosi. Însă muşeţelul folosit pentru ceai este mult mai înrudit cu cel bun decât ceea ce se găseşte pe aici. Iar pe acela îl putem folosi.

Muşeţelul care creşte aici pe lângă calea ferată ar fi cel potrivit?

Este chiar cel potrivit.

Cele spuse în privinţa stârpirii buruienilor sunt valabile şi pentru buruienile acvatice, de exemplu pentru ciuma apelor?

Este valabil atât pentru cele ce se găsesc în mlaştini, cât şi pentru cele ce se găsesc în apă, deci pentru buruienile acvatice. Atunci desigur va trebui să presărăm piperul pe maluri.

Pot fi combătuţi şi paraziţii de sub pământ, bunăoară hernia rădăcinilor de varză, cu aceleaşi mijloace ca şi cei de deasupra pământului?

Absolut sigur.

Pot fi folosite pentru bolile viţei de vie aceleaşi remedii?

Deşi nu a fost verificat ‒ nici de către mine ‒ şi nici din punct de vedere ocult nu s-a făcut prea mult în acest sens, trebuie totuşi să-mi exprim convingerea că viţa de vie ar fi putut fi protejată, aşa cum am arătat deja, dacă s-ar fi procedat în modul indicat.

Cum este în cazul bolii căderii frunzelor?

Aceasta se va combate în acelaşi mod ca orice rugină.

Ca antroposofi, ne putem permite să mai intensificăm cultura viţei de vie?

Vedeţi dumneavoastră, în multe probleme antroposofia nu poate astăzi decât să spună ceea ce este. Problema a ceea ce trebuie să fie este încă foarte dificilă în cazul celor mai diverse domenii. Am cunoscut un bun prieten antroposof care avea mari podgorii. Însă el a folosit nu cea mai mare parte, însă o bună parte din profiturile sale anuale de pe urma podgoriilor trimiţând cărţi poştale în lumea largă, pentru a propovădui abţinerea de la băutură. Pe de altă parte am avut un prieten care era un antialcoolic înverşunat şi care, cât a trăit, a fost întotdeauna foarte darnic pentru antroposofie. Însă el făcea parte din acea categorie de oameni care afişau pretutindeni pe pancartele tramvaielor reclama de vin „Sternberger Cabinett”! Aici problema practică începe să devină ciudată. În zilele noastre nu poate fi realizat orice. De aceea am spus: coarnele de vacă sunt fără îndoială acelea pe care le luăm de la vaci şi le îngropăm în pământ. Însă coarnele de taur pe care ni le-am pune pentru a ne năpusti ca taurul la luptă împotriva a toate, ar putea, în funcţie de circumstanţe, să aducă mari prejudicii antroposofiei.

Vezica de cerb n-ar putea fi înlocuită cu altceva?

Da, este adevărat, probabil e greu de obţinut vezica de cerb. Însă câte lucruri pe lumea asta nu au ajuns să fie greu de rezolvat! Fireşte, am putea încerca să înlocuim vezica de cerb cu altceva. Momentan, nu mă pot pronunţa. Ar fi perfect posibil să existe pe undeva o specie de animale care să provină poate din anumite teritorii ale Australiei. Ar putea fi. Însă dintre animalele indigene în Europa nu mi-aş putea imagina vreun altul. Nicidecum nu ne putem gândi la altceva decât la o vezică de animal. Nu se recomandă recurgerea imediată la surogate.

Poziţia aştrilor trebuie să fie aceeaşi la combaterea oricărei insecte?

Este ceva ce trebuie experimentat. Spuneam că trebuie considerat întregul şir de la Vărsător până la Rac. Şi fără îndoială că există o variaţie în cadrul constelaţiilor în privinţa importanţei pentru diversele animale inferioare. Trebuie experimentat.

La combaterea şoarecilor de câmp este vorba de planeta Venus astronomică?

Da, este cea pe care o numim Luceafărul de seară.

Constelaţia lui Venus cu Scorpionul?

Constelaţia lui Venus cu Scorpionul trebuie înţeleasă în aşa fel că această constelaţie cu Venus se ia în considerare de fiecare dată când Venus este vizibilă pe cer, iar în spatele ei se află constelaţia Scorpionului. Venus trebuie să se găsească în spatele Soarelui.

Arderea tulpinilor şi frunzelor de cartofi are vreo influenţă asupra creşterii cartofilor?

Influenţa este atât de mică încât nici nu se ia în considerare. Există întotdeauna o anumită influenţă când se întreprinde ceva cu un rest organic, nu numai asupra plantelor izolate, ci chiar asupra întregului ogor; însă aceasta este atât de neînsemnată încât practic nu se ia în considerare.

Ce se înţelege prin mezenterul de vită?

Este peritoneul. După câte ştiu, prin mezenter se înţelege peritoneul.

Este acelaşi lucru cu „burta”?

Nu este acelaşi lucru, este vorba de peritoneu.

Cum trebuie împrăştiată cenuşa pe ogor?

Am vrut să dau de înţeles că se face într-adevăr aşa cum se presară piperul într-o mâncare. Are o rază de acţiune atât de mare încât este într-adevăr suficient dacă se merge pe ogor şi se presară.

Acţionează preparatele în acelaşi fel şi asupra pomilor fructiferi?

În general, toate cele spuse deja pot fi folosite şi în legătură cu fructele. Câteva lucruri care mai trebuie luate în considerare vor fi comunicate mâine.

În agricultură se obişnuieşte ca gunoiul de grajd să se pună la plantele prăşitoare. Gunoiul preparat este potrivit şi pentru cereale, sau trebuie pregătit în mod special?

Obiceiurile locale pot fi deocamdată păstrate. Este vorba de a adăuga ceea ce am spus. Relativ la celelalte obiceiuri ‒ la care nu m-am referit ‒ este valabilă următoarea regulă: nu trebuie considerat totul imediat drept rău şi de reformat. Cred că procedeele care au dat rezultate trebuie să fie continuate şi trebuie adăugate numai cele pe care le-am expus. Vreau numai să remarc că modul de acţiune a ceea ce am expus se va modifica foarte puternic dacă se ia îngrăşământ bogat în gunoi de oaie şi gunoi de porc. Acţiunea nu va părea atât de evidentă ca atunci când se evită folosirea în măsură excesivă a gunoiului de oaie şi de porc.

Ce se întâmplă dacă se întrebuinţează îngrăşământ anorganic?

Atunci va deveni evident că îngrăşământul mineral este ceva care în timp trebuie să înceteze cu totul de a fi folosit. Pentru că orice îngrăşământ mineral determină ca, după un timp, ceea ce a fost produs pe ogoarele gunoite cu el să-şi piardă valoarea nutritivă. Aceasta este o lege generală. Însă ceea ce am indicat, dacă va fi respectat întocmai, va face ca gunoirea să nu fie necesară mai des decât o dată la trei ani. S-ar putea să fie suficient să se gunoiască şi numai la patru sau la şase ani. Astfel că se va putea renunţa complet la îngrăşământul artificial. Se va renunţa la el mai întâi din raţiuni de economie, dacă se vor aplica cele câte le-am indicat. Îngrăşământul artificial este ceva care va dispărea din nou, ceva de care nu va mai fi nevoie. Astăzi totul este judecat conform unor intervale mult prea scurte de timp. Cu prilejul unei dezbateri despre apicultură, un apicultor modern a pledat în mod deosebit pentru creşterea industrială a reginelor ‒ pentru ca reginele să fie vândute în toate părţile ‒, şi nu gospodărite în continuare în stupi izolaţi. A trebuit să spun: „Da, desigur, aveţi dreptate! Însă poate că nu în treizeci, patruzeci de ani, însă în patruzeci, cincizeci de ani se va vedea că în felul acesta se va fi distrus întreaga apicultură”. De aceea trebuie luate în considerare aceste lucruri. Astăzi totul se mecanizează şi se mineralizează, însă este pe deplin valabil faptul că mineralul nu ar trebui pus să acţioneze decât în modul în care poate acţiona de la sine în natură. Atâta vreme cât mineralul nu este inclus în ceva, se cere să nu se încorporeze pământului viu ceva absolut fără viaţă cum este mineralul. Bineînţeles, nu va merge de mâine, dar de poimâine va merge desigur de la sine.

Cum să prindem insectele? Am putea să le folosim în stare larvară?

La insecte se pot folosi atât larvele cât şi insectele înaripate. S-ar putea întâmpla să se modifice întru câtva constelaţia. Când se trece de la insecta înaripată la larvă, se va deplasa întru câtva de la Vărsător înspre Rac. Insecta va avea constelaţia mai înspre Vărsător.