Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

CURSUL DE ECONOMIE

GA 340

NOTE

Notă editorială

Prezentul curs de studiu a fost ținut de Rudolf Steiner în Dornach, la cererea studenților la economie, în vara anului 1922, la câteva săptămâni după Congresul de la Viena ținut pe tema: «Westliche und östliche Weltgegensätzlichkeiten» (Opoziția dintre Vest și Est pe plan mondial, GA 83).

În urma unora din conferințe au avut loc discuții detaliate cu participanții la curs, în care problemele prezentate în conferințe au fost extinse și aprofundate. Aceste discuții sunt publicate ca vol.2, Seminarul cursului de economie (GA 341).

Rudolf Steiner și-a destinat expunerile sale numai unui mic cerc de studenți care erau mai familiarizați cu antroposofia, cărora a vrut să le dea numai câteva stimulente pentru studiile ulterioare. Intenția sa, de a oferi la o dată ulterioară o perspectivă mai cuprinzătoare asupra economie pentru practicieni vieţii economice, nu a mai putut să o realizeze.


Documente pentru text:

Cursul a fost stenografiat și transcris în text clar de Georg Klenk. Acest text stă la baza textului tipărit. Cu toate acestea, textul conține unele inexactități. În diverse ediții s-a încercat în diferite moduri să se facă corectarea lor. Actuala ediție, cu excepția câtorva corecturi, este conform editării pentru ediția a patra, de catre Walter Birkigt și Emil Leinhas, care amândoi au participat la curs în 1922. Acest lucru este valabil în principal și pentru note.

Sumarul conferințelor a fost preluat din ediția a doua a Seminarului cursului de economie (GA 341), ediție îngrijită de Folkert Wilken și Wolfram Groddeck.


Despre desenele la tablă:

Desenele la tablă și notațiile originale făcute de Rudolf Steiner în aceste conferințe s-au păstrat, întrucât tabla a fost acoperită cu hârtie neagră. Acestea se găsesc, drept completări la conferințe, reproduse la scară redusă într-un volumul XXIV din seria «Rudolf Steiner, Wandtafelzeichnungen zum Vortragswerk» (Rudolf Steiner, Desene la tablă în activitatea de conferențiere). Din greșeală, tabla 4a nu a fost reprodusă în acest volum. Ea a fost inclusă în volumul suplimentar XXIX al Desenelor la tablă. Transpunerile grafice inserate în text în edițiile anterioare au fost păstrate și în ediția de față.


Note

Lucrările lui Rudolf Steiner cuprinse în Opere complete (Gesamtausgabe) sunt specificate în note cu numărul bibliografic (GA).

  1. Gustav von Schmoller, 1838-1917, economist. Este considerat ca reprezentant proncipal al „jungen Schule der deutschen Volkswirtschaftslehre” (școala tânără de economie germană).
    Wilhelm Röscher, 1817-1894, economist. Fondator al „älteren (historischen) Schule der deutschen Volkswirtschaftslehre” (școala mai veche (istorică) a economiei germane).

  2. Benjamin Disraeli, Earl of Beaconsfield, 1804-1881, Scriitor și om de stat britanic. A devenit cunoscut pentru romanele sociale romantic-realiste. Ca membru al Camerei Comunelor a reprezentat ideea de „democrație Tory”, și a fost un oponent al lui Peel în privința taxelor de protecție. Ca prim-ministru, el a devenit mai târziu unul dintre cei mai mari oameni de stat ai imperialismului britanic. Printre altele, el a obținut pentru Anglia achiziționarea majorității acțiunilor pentru Canalul Suez, și a determinat ca regina Victoria să devină împărăteasa Indiei.

  3. Eugen Richter, 1838-1906, politician și publicist german. Lider al partidului Progresist; a fost cunoscut ca oponent al lui Bismarck și a politicii lui sociale și economice.
    Eduard Lasker, 1829-1884, politician și jurist german. A avut o contribuție majoră în reforma judiciară desfășurată în perioada 1867-1877. Până în 1881 a fost liderul aripii de stânga a Partidului Național Liberal. A ieșit în evidență ca adversar al politicii protecționiste lui Bismarck.
    Lujo Brentano, 1844-1931, economist și profesor universitar. A fost considerat un reprezentant de frunte al curentului politicii sociale în știința economică germană, așa-numitul „socialism-academic”.

  4. familia Rothschild, cunoscută sub denumirea de Casa Rothschild, este o familie de bancheri evrei germani care a înființat case de finanțare și case bancare europene începând de la sfârșitul sec. 18. Se crede că în sec. 19 când erau la apogeu, familia Rothschild deținea cea mai mare avere personală din lume.

  5. Adam Smith, 1723-1790, filosof și economist britanic. Este considerat fondatorul „economiei politice clasice”. El a fost primul care a prezentat într-o formă cuprinzătoare și unitară teoriile economice individualiste și liberale. Opera principală: «Avuția națiunilor: cercetare asupra naturii și cauzelor ei», patru volume, 1776.

  6. Karl Marx, 1818-1883. Vezi «Capitalul», vol.1, cap.5: „Procesul muncii şi procesul de valorificare”.

  7. într-un articol pe care am scris încă de la începutul secolului: Știința spirituală și problema socială, în «Luzifer-Gnosis 1903-1908» (GA 34). Din 1941 când acest articol a apărut pentru prima dată sub formă de carte, termenul „teosofie” folosit anterior, s-a înlocuit cu „știința spirituală”.

  8. în acea scriere: vezi nota anterioară.

  9. ceea ce în scrierea mea Puncte centrale ale problemei sociale am numit adevăratele asociații: GA 23, Vezi în special prefața și introducerea.

  10. Iar la producător este vorba de faptul că la el avem de observat interacţiunea dintre ofertă şi preţ: În prima ediție (nedatată, probabil din 1922) este spus: „... la el avem de observat mai mult interacțiunea cererii și prețului în bani”. În ediția din 1933, îngrijită de Roman Boos, după o revizuire amănunțită a documentelor existente această frază este schimbată în modul următor: „... la el avem de observat mai mult interacțiunea între cerere și prețul în bani”. La o revizuire ulterioară a materialelor existente, pentru ediția a patra în 1965, a fost făcută din nou o schimbare, de către editor și foștii studenți Walter Birkigt și Emil Leinhas, schimbare care a fost adoptată în această ediție. Versiunea actuală a acestui pasaj spune: „... la el avem de observat mai mult interacțiunea dintre ofertă şi preţ”. Birkigt și Leinhas au indicat că la «la ecuația producătorului, despre care este vorba, și care a fost scrisă pe tablă ca p = ƒ(o,c), ... nu este nicio interacțiune între cerere și preț. Doar cele două variabile independente o (oferta) și p (prețul) pot intra în interacțiune. O forțare într-o altă ecuație este imposibil matematic, și în economie o întindere a producătorului în domeniul consumatorului ar fi o șarlatanie sau un abuz, căci ce are cu adevărat nevoie consumatorul, numai el însuși poate ști. Prin urmare a fost făcută rectificarea necesară, din „cerere și prețul în bani” în „ofertă şi preţ”.»

  11. la producător este o ofertă în mărfuri: În edițiile deja menționate mai sus, aici este scris: „la producător este o cerere de mărfuri”. În prezenta ediție s-a preluat tot modificarea făcută de Birkigt și Leinhas în ediția din 1965. Forma din edițiile anterioare „cerere de mărfuri”, nu se potrivește nici cu sensul întregului pasaj, nici nu corespunde cu faptele economice. Propoziția are sens și faptele reale devin vizibile numai atunci când se spune: „la producător este o ofertă de mărfuri”. Acest lucru reiese în mod clar atunci când se confruntă pasajul cu o notă pe care Rudolf Steiner a înscris-o într-un jurnal la trei zile după conferință. Pasajul și nota tratează aceeași problemă și prezintă un acord complet în toate detaliile, atunci când este folosită propoziția corectată. Pasajul cu propoziția corectată spune:

    „Dar mai mult de atât, am făcut aceste ecuaţii diferite din punct de vedere calitativ prin faptul că aici o-ul la consumator este o ofertă în bani, la producător este o ofertă în mărfuri, iar la comerciant avem de a face cu ceva ce se află propriu-zis între bani şi marfă.”

    Nota din 3 august 1922, schițează pe scurt această ofertă diferită calitativ:

    „Producătorul oferă mărfuri
    Consumatorul oferă bani
    Comerciantul oferă marfă-bani.”

    Aici Rudolf Steiner începe de la ofertă (o). Dar se poate de asemenea începe și de la cerere, și anume:

    la comerciant de la cererea (c) de mărfuri (m) și bani (b): (cbm)
    la consumator de la cererea de mărfuri (cm)
    la producător de la cererea de bani (cb)

    Comerciantul cere mărfuri și oferă bani; dar de asemenea cere bani și oferă mărfuri. Deci trebuie să fie și pentru consumator și producător câte două ecuații. Ecuația comerciantului le conține întotdeauna pe amândouă. (Birkigt/Leinhas)

    Tabla cu notația făcută de Rudolf Steiner în conferință:

    tabla 7
    Aranjamentul ecuațiilor pe tablă se poate să nu corespundă cu ordinea în care Rudolf Steiner le-a scris pe tablă. Corespunzător conținutului conferinței, el evident a scris mai întâi formula x = ƒ(o , c , p) [pe tablă x = ƒ (a n p)], apoi ecuația comerciantului p = ƒ (o , c) [pe tablă p = ƒ (a n)], după care ecuația producătorului c = ƒ (o , p)  [pe tablă n = ƒ (a p)], și în final ecuația consumatorului o = ƒ (p , c) [pe tablă a = ƒ (p n)].
    Dar pe lângă ecuațiile pe care Rudolf Steiner le-a scris pe tablă în timpul cursului, o a doua înregistrare, în însemnarea din carnețelul de notițe, din 3 august 1922, care spune:
    p =  ƒ (o c) comerciant
    o =  ƒ (p c) producător
    c = ƒ (o p) consumator
    notițe
    p =  ƒ (a n) Händler
    a =  ƒ (p n) Produzent
    n =  ƒ (a p) Konsument
    Dacă plasăm comparativ ecuațiile de pe tablă și cele din carnețel unele lângă altele, obținem:


    pe tablă în carnețelul de notițe
    comerciant p = ƒ (omb , cmb) p = ƒ (omb , cmb)
    producător cb = ƒ (om , p) om =  ƒ (cb , p)
    consumator ob = ƒ (p , c)
    cm = ƒ (ob ,  p)

    La curs Rudolf Steiner a dat numai un set de ecuații – cele de pe tablă. Editorii însă au dorit să nu le rămână ascunse cititorilor ecuațiile din carnețelul de notițe, întrucât ele completează imaginea proceselor complicate de stabilire a prețurilor. (Birkigt/Leinhas)

  12. C. M. von Unruh, «Zur Physiologie der Sozialwirtschaft», Leipzig 1918.

  13. Georg von Siemens, 1839-1901; începând din 1870 director al Deutsche Bank fondată de el, prin care a sprijinit mari companii internaționale, una din prioritățile sale fiind finanțarea proiectelor de căi ferate internaționale, inclusiv calea ferată anatoliană și calea ferată Berlin-Bagdad.
    Arthur von Gwinner, 1856-1931, bancher; din 1880 membru al consiliului director al Deutsche Bank, mai târziu succesor al lui Georg von Siemens.

  14. Carl Philipp Gottfried von Clausewitz, 1780-1831, general și teoretician militar prusac. 

  15. Rudolf Hilferding, 1877-1941; născut la Viena, doctor, economist marxist, politician, editor (1907-1915 la publicația «Vorwärts»). Între 1923 și 1928-1929 a fost ministru de finanțe al Germaniei; a fost considerat un reprezentant al austro-marxismului.

  16. oameni ca Förster şi alţii de același gen: aluzie la pedagogul moral catolic Friedrich Wilhelm Förster (1869-1966).

  17. Regatul merovingian, în Francia, o zonă în Franța și Germania de astăzi, regat fondat de Clovis I, primul rege al francilor, în 469. Dinastia merovingiană a domnit aproape 300 de ani.

  18. David Ricardo, 1772-1823, economist englez. Pe lângă Adam Smith este cel mai important teoretician al școlii clasice de teorie economică engleză.  Pe principiul libertăţii economice, el a dezvoltat o teorie a valorii şi, mai presus de toate, propria sa teorie a rentei funciare. Lucrarea sa principală: «Principii ale economiei politice și impozitare», 1817.

  19. Sistemul mercantil: Mercantilismul a fost doctrina economică dominantă în secolele 16-18. Ca scop principal se urmărea sporirea bogăției unei națiuni prin impunerea reglmentării guvernamentale privind toate interesele comerciale ale națiunii. Se credea că puterea națională ar putea fi maximizată prin limitarea importurilor prin taxe și maximizarea exporturilor, și crescând depozitele de metale prețioase. Mercantilismul a încurajat multele războaie intraeuropene din acea perioadă, expansiunea colonială și exploatarea altor țări.

  20. David Hume, 1711-1776, filosof și istoric englez; a avut o puternică influență asupra iluminismului francez și asupra pozitivismului, precum și asupra psihologismului secolului XIX.

  21. Fiziocraţia a fost o teorie economică dezvoltată în Franţa în sec. XVIII. Este în general considerată ca fiind prima școală științifică a economiei. În contrast cu mercantiliștii care pentru creșterea averii și puterii națiunii prevedeau masive reglementări economice și puneau accentul pe producție, comerț exterior și acumulare de aur, fiziocrația era caracterizată prin credința că politica guvernamentală nu ar trebui să interfereze cu funcționarea legilor economice naturale și că terenul și produsele terenului sunt sursa întregii bogății a unei națiuni. Fiziocrații iși reprezentau o societate predominant agricolă, în care tot ce era industrial era considerat o prelungire neproductivă a muncii agricole. (La acea vreme economia Franței era aproape în întregime agrară.) Ei au fost primii care au considerat că munca este singura sursă a valorii, însă numai munca agricolă, considerând că producția industrială prelua la intrarea în procesul de producție tot atâta valoare pe cât crea la ieșire.

  22. Carol cel Pleșuv (823-877), Carol al II-lea, nepotul lui Carol cel Mare, rege al Franciei de vest (843-877) și împărat al Sfântului imperiu roman  (875–877).

  23. John Scotus Eriugena, (810-877), teolog irlandez, filosof neoplatonist și poet. Este considerat cel mai mare filosof al evului mediu timpuriu. Aproximativ din 845 a trăit la curtea regelui Carol al II-lea, lângă Laon (în prezent în Franța), mai întâi ca profesor de gramatică și dialectică.

  24. Licurg (Lycurgos) (sec.7 î.Ch), considerat în mod tradițional legiuitorul care a fondat majoritatea instituțiilor în Sparta antică.

  25. Oswald Spengler, 1880-1936; istoric și filosof german. Vezi «Untergang des Abendlandes» (Declinul Occidentului), Vol.2, Cap.5, I. Das Geld (Banii).