Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

Christian Rosenkreutz și Misiunea sa


OBSERVAŢII GENERALE


Între 1904 şi 1925, opera orală a lui Rudolf Steiner este presărată de referinţe fie la personalitatea lui Christian Rosenkreutz, fie la opera şi misiunea lui.

Deşi acest filon rosicrucian există în permanenţă înlăuntrul antroposofiei, numai în anumite momente Rudolf Steiner s-a exprimat în mod explicit despre un aspect sau altul al rosicrucianismului. Astfel:

— Din 1904 până în 1912 el evocă în mai multe conferinţe personalitatea lui Christian Rosenkreutz. Pe de altă parte, el expune calea rosicruciană privind dezvoltarea facultăţilor suprasensibile. Trebuie reţinut că în acest răstimp Rudolf Steiner mai era încă în legături cu Societatea Teosofică. Spre sfârşitul acestei perioade el arată că antroposofia reprezintă o continuare, sau mai degrabă o metamorfoză a căii rosicruciene, mai adaptată la timpurile actuale, ducând şi mai departe rolul autonomiei şi al conştienţei individuale;

—  În 1917 şi 1918 este mai ales vorba de lucrarea de la începutul secolului al XVII-lea Nunta chimică. Rudolf Steiner redactează un comentariu al acestui text şi vorbeşte despre geneza şi actualitatea lui;

—  În 1924 şi 1925, spre sfârşitul vieţii sale, într-o manieră foarte discretă, el indică legătura rosicrucienilor autentici cu misiunea lui Mihael.

În prezenta lucrare, sunt reunite numai texte din ceea ce s-ar putea numi prima perioadă (1904-1912). Trebuie să ținem seama de acest lucru, cu privire la un anumit vocabular folosit (cuvinte orientale din vocabularul teosofic), ca şi un anumit ton (de tranziţie) între căile iniţiatice ale trecutului şi formele de inițiere modernă, pe care Rudolf Steiner le va prezenta în continuare într-o manieră din ce în ce mai clară.

Celelalte perioade amintite (1917-1918 şi 1924-1925) pot fi citite în lucrările Nunta chimică şi Misteriile Evului Mediu.

Chiar şi în perioada inclusă în această lucrare (1904-1912), dacă luăm în considerare numai ceea ce se leagă în mod explicit de rosicrucianism, putem discerne mai multe momente:

— În 1904-1905 este prezentat rosicrucianismul în raport cu alte curente oculte. Cu această ocazie s-a vorbit de legenda Templului şi de contele de Saint Germain;

— În 1906-1907 este prezentată calea de dezvoltare lăuntrică a rosicrucienilor, comparată cu alte căi (calea gnostică creştină, calea orientală);

— În 1908-1909 rosicrucianismul apare în raportul său cu curentul ioanit în ansamblu; apare de asemenea importanţa lui Manes şi a curentului Graalului;

— În 1910 atenţia ne este îndreptată asupra apariției lui Christos pe plan eteric;

— În 1911-1912 sunt ţinute conferințele de la Neuchâtel despre Christian Rosenkreutz şi de asemenea se prezintă dramele-misterii, dintre care cel puțin prima este calificată în mod special ca misteriu rosicrucian.