În ultimele expuneri ne-am ocupat în special de, tot felul de entităţi spirituale care se găsesc, ca să spunem aşa, între regnurile naturii fizic-sensibile ce ne înconjoară. Mai ales în ultima expunere am văzut cum acolo unde fiinţele diferitelor regnuri ale naturii intră în atingere unele cu altele, acolo unde planta se adaptează pietrei, precum şi izvorului, acolo unde piatra se adaptează metalului, precum şi sub pământ, în numeroase cazuri, acolo unde apare o comuniune cum este aceea dintre albină şi floare, am văzut cum peste tot se dezvoltă forţe care atrag în existenţa pământească diferite feluri de fiinţe pe care le-am numit fiinţe elementare. Şi în legătură cu aceste fiinţe ale naturii ne-am ocupat de fenomenul pe care l-am numit desprinderea anumitor entităţi din marele lor context. Am văzut că nişte entităţi elementare, pe care le desemnăm în ştiinţa spiritului, de exemplu, cu numele de „salamandre”, îşi au originea în părţi desprise din sufletele-grup ale animalelor care, ca să spunem aşa, au îndrăznit să înainteze atât de mult în lumea noastră fizică şi care apoi nu au mai găsit drumul de întoarcere pentru ca după descompunerea corpului unui animal să se poată uni din nou cu sufletul-grup al acestuia. Noi ştim că, în desfăşurarea normală a vieţii, fiinţele de pe Pământul nostru, fiinţele regnului animal, ale regnului vegetal şi ale regnului mineral, îşi au un „Eu-suflet” al lor, dacă îl putem numi aşa; ele au, de fapt, la fel ca omul, nişte Euri-suflete care se deosebesc de cele umane numai prin faptul că Eurile-suflete ale celorlalte ființe se află în alte lumi. Ştim că în ciclul nostru de evoluție omul este entitatea care îşi are Eul individual aici, pe planul fizic, cel puţin în timpul stării de veghe. Mai ştim apoi că acele entități pe care le numim animale sunt într-o asemenea situație încât, vorbind în mare, animalele cu aceeaşi formă au un suflet-grup sau un Eu-grup, şi că aceste Euri-grup se găsesc în aşa-numita lume astrală, apoi, că acele entități pe care le numim plante au aici, în lumea fizică, numai o conştiență de somn fără vise, dar ele au Euri-grup care locuiesc în regiunile inferioare ale lumii devachanice, şi că, în sfârşit, pietrele, mineralele îşi au sufletele-grup în regiunile superioare ale lumii devachanice. Omul care se mişcă prin clarvedere în aceste lumi, în lumea astrală şi în lumea devachanică, intră în contact cu sufletele animale, care sunt acolo suflete-grup, cu sufletele plantelor şi cu sufletele mineralelor, aşa cum aici, în lumea fizică, în timpul stării de veghe intrăm în contact cu sufletele umane sau cu Eurile umane.
Trebuie să ne fie clar faptul că şi în alte privințe omul este o ființă foarte complicată şi foarte complexă, o ființă despre a cărei complexitate am discutat suficient în diferitele expuneri. Dar el ne apare drept o ființă tot mai complicată pe măsură ce studiem legătura cu marile realități cosmice. Pentru a înțelege că omul nu este ființa foarte simplă pe care o caracterizează un mod naiv de a privi lucrurile, avem nevoie să reținem că noaptea, de la adormire până la trezire, omul ciclului actual de evoluție este o cu totul altă ființă decât în timpul zilei. În pat stau culcate corpul său fizic şi corpul său eteric; Eul şi corpul astral au ieşit din corpul- fizic şi din cel eteric. Să examinăm ambele complexe, mai întâi corpul fizic şi corpul eteric. Ele stau culcate aici şi, dacă facem abstracţie de starea de trecere a somnului cu vise, avem acea stare pe care o numim conştiența de somn fără conținut, fără percepții şi, de asemenea, fără vise. Dar şi ceea ce iese afară din corpul fizic şi corpul eteric, complexul format din Eu şi corpul astral, la omul din actuala stare de evoluție are, la fel, conştiența de somn fără vise. Acea conştiență pe care aici, în lumea fizică, o are covorul vegetal care se aşterne pe pământ o are omul care doarme, atât în acele părți care rămân în domeniul lumii fizice, cât şi în acele părţi care în timpul somnului se află în lumea astrală. Dar trebuie să ne mai ocupăm puțin de cele două complexe separate ale omului care doarme.
Ştim din alte expuneri că omul prezentului a luat naştere lent şi treptat. Ştim că el a primit prima schiță a corpului fizic într-o încarnare a Pământului nostru situată într-un trecut străvechi, pe care îl numim stadiul saturnian. Ştim că în a doua încarnare a Pământului nostru, numită stadiul solar, i s-a adăugat corpul eteric sau corpul vieţii, că în a treia încarnare a Pământului, în stadiul lunar, i s-a adăugat corpul astral şi că pe Pământ, încarnarea actuală a planetei, el a primit ceea ce numim Eul. Astfel, omul a înaintat foarte lent şi treptat în evoluția sa. Acest corp fizic, aşa cum îl poartă omul astăzi, este, în realitate, cea mai veche parte constitutivă a omului; el a trecut prin cele mai multe transformări. S-a transformat de patru ori. Prima structură de pe vechiul Saturn pe care a primit-o omul şi care s-a perfecționat de trei ori de atunci şi până acum – o dată pe Soare, a doua oară pe Lună şi, în sfârşit, pe Pământ – îşi are expresia sa în organele de simț pe care le are omul astăzi. Ele erau cu totul alte organe pe vechiul Saturn; dar pe atunci erau prezente sub forma celor dintâi schiţe, şi restul corpului uman încă nu era prezent. Pe vechiul Saturn putem considera omul ca pe o ființă înzestrată numai cu organe de simț, acoperită cu totul de organe de simț. Pe Soare se adaugă corpul eteric. Corpul fizic uman se transformă, şi iau naştere nişte organe pe care le numim astăzi organe glandulare. Pe atunci ele erau încă foarte imperfecte, dar erau prezente sub forma primelor schițe. Apoi, pe Lună, după ce corpul fizic, prin imprimarea corpului astral, a trecut printr-o a treia transformare, se adaugă acele organe pe care le numim astăzi organe ale sistemului nervos. Şi în cele din urmă se adaugă sistemul nostru sangvin; căci acesta este expresia Eului, aşa cum sistemul nervos este expresia corpului astral, sistemul glandular este expresia corpului eteric, iar sistemul senzorial este expresia fizică a corpului fizic însuşi.
În conferinţele noastre de până acum am văzut că sistemul sangvin a apărut abia în stadiul de evoluţie al Pământului nostru. Astăzi ne uităm la corpul fizic şi ne întrebăm: De ce curge sângele, în forma actuală, pe căile sangvine? – Noi spunem: Sângele este expresia Eului. – În legătură cu aceasta, vom examina imediat o posibilă neînțelegere, şi anume, faptul că omul nu înțelege corpul fizic uman actual. Corpul fizic uman actual este numai una din formele pe care le poate avea corpul fizic uman. El era prezent pe Lună, pe Soare, pe Saturn, dar mereu sub altă formă. Pe Lună, de exemplu, încă nu exista acel regn al naturii pe care astăzi îl numim regnul mineral al Pământului; pe Soare încă nu exista regnul vegetal în sensul nostru, iar pe Saturn încă nu exista regnul animal în sensul nostru, ci numai omul în prima sa schiţă fizică. Dacă reflectăm la acest lucru, trebuie să înțelegem că acest corp uman actual nu este numai un corp fizic, ci un corp fizic-mineral, că el şi-a însuşit, pe lângă legile lumii fizice – în virtutea cărora este corp „fizic”–, legile şi substanţele regnului mineral, care îl străbat astăzi. Pe Lună, corpul fizic uman încă nu îşi însuşise legile regnului mineral; dacă ar fi fost ars atunci, nu ar fi rezultat niciun fel de cenuşă minerală. Căci încă nu existau mineralele în sensul actual, pământesc. Aşadar, să reflectăm: existenţa fizică şi existenţa minerală sunt două lucruri absolut diferite. Corpul fizic uman este un corp fizic pentru că este stăpânit de aceleaşi legi ca şi pietrele; corpul fizic uman este totodată un corp mineral pentru că el şi-a integrat în sine substanţele minerale. Pe Saturn era prezent primul germene al corpului fizic. Dar aici încă nu existau corpuri solide, şi nici apă sau gaze. Pe Saturn exista, în principiu, numai căldura, numai starea de căldură. Fizicianul din zilele noastre nu cunoaşte această stare de căldură, deoarece el crede că, de fapt, căldura poate apărea numai la gaze, la apă sau la corpurile solide. Dar aceasta este o eroare. Corpul fizic uman, care şi-a integrat astăzi regnul mineral, era pe Saturn un complex de legi fizice. În linii, în forme, acţionează legi fizice, pe care le cunoaşteţi ca legi din domeniul fizicii. Din punct de vedere exterior, acest corp fizic uman s-a manifestat pe Saturn ca o entitate care trăia în căldură. Astfel, trebuie să distingem foarte bine între aspectul mineral şi principiul fizic propriu-zis al corpului uman. În corpul fizic domnesc legile fizice. De exemplu, ţine de principiul fizic faptul că urechea noastră, ochiul nostru au o asemenea formă încât receptează exact sunetul, lumina. De aspectul mineral al urechii, al ochiului ţin acele substanţe care impregnează acest eşafodaj de legi fizice.
După ce ne-am lămurit acest lucru şi mai ales după ce ne-am îndreptat atenţia asupra faptului că organele de simţ, glandele, nervii şi sângele sunt expresii ale omului cvadripartit, să revenim la examinarea omului care doarme. Când omul doarme, în pat se află corpul fizic şi corpul eteric, în afara lor se află corpul astral şi Eul. Dar să ne gândim că, aşa cum am menţionat, corpul astral este principiul sistemului nervos şi Eul este principiul sistemului sangvin. Aşadar, în timpul nopţii corpul astral a părăsit acea parte din corpul fizic a cărui cauză este, ca să spunem aşa, sistemul nervos. Căci sistemul nervos a putut lua naştere abia când, pe Lună, în om s-a integrat corpul astral. Aşadar, corpul astral abandonează ceea ce ţine de el, partea de care el trebuie să aibă grijă în om; şi, tot astfel, Eul abandonează ceea ce a adus el la viaţă. Principiul sistemului sangvin şi principiul sistemului nervos se află în afara corpului fizic care doarme şi a corpului eteric care doarme. Acestea sunt absolut singure. Dar niciun obiect material, niciun obiect fizic, nu poate continua să existe, sub forma în care a fost creat de un principiu spiritual, fără acest principiu. Este cu totul exclus. Un sistem nervos nu poate trăi fără ca în el să nu fie active nişte fiinţe astrale, şi niciun sistem sangvin fără ca în el să nu fie active nişte fiinţe-Eu. Aşadar, în timpul nopţii, dumneavoastră vă părăsiţi cu toţii, ca Euri şi corpuri astrale, sistemul nervos şi sistemul sangvin şi le lăsaţi în seama altor entităţi, care sunt de natură astrală. Entităţi care sunt de aceeaşi natură cu Eul dumneavoastră pătrund acum, urcându-se, ca să spunem aşa, în organismul dumneavoastră. În fiecare noapte, organismul uman este posedat în mod real de asemenea entități, care sunt capabile să-l întrețină. Corpul fizic şi corpul eteric ale omului care sunt culcate în pat sunt întrețesute în acelaşi timp de aceste ființe astrale şi de aceste ființe-Eu, care se găsesc în corpul fizic. Le-am putea numi intruşi, dar nu este întotdeauna corect să le numim aşa. Ar trebui să le numim adesea spirite protectoare; căci ele sunt spirite care întrețin ceea ce omul abandonează în timpul nopții.
Nu e atât de rău că omul îşi părăseşte în fiecare noapte corpurile sale. V-am spus deja că în timpul nopții corpul astral şi Eul sunt tot timpul active. Ele alungă din corpul fizic ceea ce a rezultat ca uzură în timpul zilei, ceea ce noi numim în sens larg oboseală. Dimineaţa, omul este împrospătat şi refăcut, pentru că în timpul nopții corpul astral şi Eul său au alungat oboseala care l-a cuprins în timpul zilei sub influența impresiilor vieţii cotidiene. Aceasta este o realitate pentru observaţia clarvăzătoare: activitatea corpului astral, care poate fi percepută în tot timpul noplii, de a alunga substanțele oboselii. Eul şi corpul astral lucrează din exterior la corpul fizic şi la corpul eteric. Dar în ciclul actual al evoluției sale omul nu a ajuns atât de departe încât să poată realiza o asemenea activitate într-un mod absolut independent. El o poate efectua numai sub îndrumarea altor entități, a unor entităţi superioare. Astfel, ca să spunem aşa, omul este preluat în fiecare noapte în sânul unor entităţi superioare, care îi conferă capacitatea de a lucra în mod just la corpul fizic şi la corpul eteric; şi acestea sunt totodată acele entităţi – de aceea nu ar trebui le numim intruşi – care în timpul nopții au grijă din punct de vedere spiritual de sistemul său sangvin şi de sistemul său nervos.
Atât timp cât nu intervine nimic anormal, participarea unor entităţi spirituale la ceea ce se întâmplă cu omul în timpul nopții îşi are justificarea ei. Dar pot interveni foarte bine nişte dezordini, şi aici ajungem la un capitol al ştiinței spiritului care este extraordinar de important pentru viața sufletească practică a omului şi care ar trebui să fie cunoscut într-un cerc cât mai larg posibil nu numai din punct de vedere teoretic, ci să constituie pe o scară foarte largă baza pentru anumite activități ale vieţii sufleteşti umane. De obicei, omul nu îşi imaginează că realităţile vieţii sufleteşti au o influență foarte, foarte extinsă. În anumite contexte, v-am atras deja atenția asupra faptului că realitățile vieţii sufleteşti pot fi explicate cu adevărat numai dacă sunt cercetate cu ajutorul ştiinţei spiritului. Cunoaştem cu toţii semnificația profundă a afirmaţiei: Din punct de vedere spiritual-ştiințific, minciuna este un fel de crimă. – Şi v-am spus că, în realitate, în lumea astrală are loc un fel de explozie când omul spune o minciună – într-un anumit fel, chiar şi numai când o gândeşte –, că atunci când omul minte are loc ceva care pentru lumea spirituală are un efect mult mai pustiitor decât orice nenorocire din lumea fizică. Dar asemenea lucruri, care, bineînțeles, sunt menționate pe o anumită treaptă a cercetării spiritual-ştiințifice şi care, de asemenea, sunt caracterizate cât se poate de clar, dobândesc tot mai multă claritate şi confirmare pe măsură ce omul progresează în cunoaşterea spiritual-ştiințifică.
Astăzi vom face cunoştință cu efectul minciunii, al calomniei, chiar dacă minciuna şi calomnia nu sunt înţelese aici în accepția în care sunt folosite de obicei aceste cuvinte, în sensul dur al cuvântului. Dar deja când omul colorează adevărul într-o nuanță sau alta, în acel sens mai subtil, de exemplu, pe baza convenţiei, pe baza a tot felul de considerente sociale şi partinice, peste tot avem de-a face, din punct de vedere spiritual-ştiințific, cu o minciună. Adeseori, întreaga viaţă a omului este îmbibată, chiar dacă nu de minciună, totuşi, de nişte manifestări cu nuanţa minciunii. Omul rațional cu meritalitate materialistă îşi dă seama, în orice caz, că asupra corpului său fizic se exercită o impresie atunci când cineva îl loveşte cu un topor în cap. El îşi dă seama că asupra corpului său fizic are un efect şi atunci când capul său este lovit de tren sau când într-o anumită parte a corpului i se formează o tumoare sau atunci când în el pătrund nişte bacili. Atunci omul rațional înțelege că asupra corpului său fizic se exercită nişte acţiuni. De obicei, oamenii nu se gândesc la faptul că omul, ca fiinţă spirituală, este o unitate, la faptul că ceea ce se petrece într-o parte constitutivă superioară a corporalităţii sale, în corpul astral şi în Eu, trebuie înțeles neapărat în sensul că această acţiune îşi continuă efectul până jos, în partea fizică a corporalităţii sale. Oamenii nu se gândesc, de exemplu, la faptul că a spune minciuni şi neadevăruri, ba chiar şi nesinceritatea în unele împrejurări de viaţă, au efecte reale în corpul fizic uman. Putem trăi cu ajutorul clarvederii următorul lucru: Când omul, să spunem, comite o minciună în timpul zilei, efectul acestei minciuni rămâne prezent în corpul fizic şi el poate fi perceput pe baza observaţiei clarvăzătoare în timp ce doarme. Să presupunem că omul ar fi, în principiu, mincinos, că el ar aduna minciuni peste minciuni. Atunci el are multe asemenea efecte în corpul său fizic. Toate acestea se învârtoşează, într-un anumit fel, în timpul nopţii, şi se petrece ceva foarte semnificativ. Aceste intruziuni, aceste învârtoşări din corpul fizic, nu se împacă deloc cu entităţile care trebuie să ia în posesie în timpul nopţii corpul fizic, aşadar, cu entităţile care, aşa cum am văzut, exercită din alte lumi în corpul fizic funcţiile pe care în timpul zilei le exercită corpul astral şi Eul. Consecinţa este faptul că, pe parcursul vieţii, din cauza unui asemenea corp infestat de minciuni, din entităţile care coboară în om în timpul nopţii se desprind nişte părţi. Avem aici din nou de-a face cu procese de desprindere. Acestea duc la faptul că, atunci când omul moare, corpul său fizic nu merge numai pe acele căi pe care le-ar urma prin cursul normal al evoluţiei, ci în urma lui rămân anumite entităţi, care, ca să spunem aşa, prin efectul minciunii şi al calomniei, au fost produse în corpul fizic şi sunt deprinse din lumea spirituală. Asemenea entităţi desprinse pe această cale zumzăie acum primprejur şi în lumea noastră. Ele aparţin acelei clase de entităţi pe care le numim „fantome”. În ele avem o anumită grupă de entităţi elementare care sunt înrudite cu corpul nostru fizic, invizibile în primă instanţă pentru ochii fizici, care se înmulțesc prin minciuni şi calomnii. Într-adevăr, minciunile şi calomniile fac ca globul nostru pământesc să fie populat de asemenea fantome. Pe această cale facem cunoştinţă cu o nouă categorie de fiinţe elementare.
Dar nu numai minciunile şi calomniile care sunt prezente în suflet, ci şi alte elemente ale vieţii sufleteşti îşi exercită influenţa asupra corporalităţii umane. Minciunile şi calomniile sunt elemente care acţionează asupra corpului fizic în aşa fel încât îl fac să desprindă fantome. Există şi alte elemente, care acţionează într-un mod asemănător asupra corpului eteric. Să nu vă surprindă asemenea fenomene ale vieţii sufleteşti; trebuie să puteţi sesiza cu tot calmul ceea ce se petrece în viaţa sufletească. Asemenea lucruri, care au un efect dăunător asupra corpului eteric, sunt, de exemplu, nişte legi proaste sau nişte instituţii sociale necorespunzătoare din cadrul unei anumite comunităţi. Tot ceea ce duce la disensiuni, tot ceea ce se manifestă, în principiu, ca proastă funcţionare a relaţiilor interumane acţionează, pe baza dispoziţiei care ia naştere prin convieţuirea oamenilor, în aşa fel încât efectul lor se propagă până în corpul eteric. Şi ceea ce se acumulează în corpul eteric prin efectul unor asemenea realităţi sufleteşti duce, la rândul său, la desprinderea unor entităţi care intervin din punct de vedere spiritual, entităţi care se găsesc şi în ambianţa noastră. Le numim „spectre”*, în germană le-am putea spune stafii**. Noi vedem apărând, la rândul lor, aceste entităţi, desprinse din viaţa oamenilor, care sunt prezente în lumea eterică, în lumea vieţii. Astfel, un om poate umbla printre noi şi, pentru cel care este capabil să recunoască pe cale spirituală aceste lucruri, corpul fizic al omului respectiv să fie ticsit cu fantome, iar corpul său eteric să fie ticsit cu spectre sau stafii; şi toate acestea zboară, de regulă, în toate părţile şi populează lumea după moartea omului sau la puţin timp după aceea.
* În germană, în text, Spekten (n. tr.)
** În germană, în text, Gespenster; Gespenst = fantomă, spectru, stafie, strigoi, nălucă, fără diferențierile pe care le face ştiința spiritului (n. tr.).
Astfel, vedem în ce mod subtil se propagă evenimentele spirituale ale vieţii noastre, cum sunt minciunile, calomniile, instituţiile sociale proaste, şi cum îşi instalează din punct de vedere spiritual printre noi, aici, pe globul nostru pământesc, creaturile lor. Vă puteţi imagina, de asemenea, că, dacă în viaţa normală a omului din timpul zilei corpul fizic, corpul eteric, corpul astral şi Eul sunt unite şi corpul fizic şi corpul eteric trebuie să lase să pătrundă în ele şi alte ființe sau să lase se se facă ceva cu ele, atunci nici corpul astral şi Eul nu se află în starea lor normală pentru ciclul actual de evoluţie. Fireşte, în comparaţie cu corpul fizic şi cu corpul eteric, ele sunt într-o situaţie puţin diferită. În timp ce omul doarme, corpul fizic şi corpul eteric au aceeaşi conştienţă pe care o au plantele. În schimb, plantele îşi au Eul lor sus, în Devachan. Tocmai de aceea de corpul fizic şi de corpul eteric al omul care doarme trebuie să aibă grijă nişte entităţi care îşi desfăşoară conştienţa lor în Devahan. Corpul astral şi Eul omului sunt cu o lume mai sus; dar omul care doarme are şi o stare de somn fără vise, ca plantele. Faptul că plantele au numai corp fizic şi corp eteric şi că omul când doarme mai are şi corp astral şi Eu nu reprezintă, în ceea ce priveşte natura de plantă, nicio deosebire. Ce-i drept, omul este ridicat în lumea spirituală, în lumea astrală; dar el nu este, totuşi, ridicat atât de sus cu Eul său încât să nu se poată spune, pe drept cuvânt, că doarme. Consecinţa este faptul că şi în corpul astral al omului care doarme trebuie să pătrundă nişte entităţi. Şi aşa se şi întâmplă: în corpul astral al omului pătrund neîncetat influenţe din lumea devachanică. Nu e nevoie ca aceste influenţe să fie anormale, pot fi nişte influenţe care să provină din ceea ce putem numi Eul superior al omului. Căci omul urcă, desigur, încetul cu încetul, în lumea devachanică, pe măsură ce se îndreaptă tot mai mult spre spiritualizarea sa; şi ceea ce se pregăteşte aici îl influenţează deja astăzi în timpul stării de somn.
Dar nu există numai aceste influenţe normale. S-ar întâmpla aşa dacă oamenii s-ar înțelege între ei, dacă ar percepe ce înseamnă aprecierea şi recunoaşterea valorii pe care o are libertatea sufletului celuilalt. Dar omenirea actuală este încă foarte departe de această înţelegere. Gândiţi-vă că sufletul actual vrea, în cea mai mare parte, să domine sufletul semenului său, el nu poate suferi când celălalt suflet gândeşte altceva sau iubeşte altceva, un suflet vrea să-l domine pe celălalt şi vrea să acţioneze asupra lui. În tot ceea ce acţionează de la suflet la suflet în lumea noastră, de la sentinţa nedreaptă pe care o dă cineva până la toate acele mijloace de influenţare pe care le folosesc oamenii pentru a domina sufletele, în tot ceea ce nu acţionează în aşa fel încât sufletul liber să stea în faţa altui suflet liber, ci acţionează, fie şi numai în cea mai infimă măsură, folosind mijloace coercitive de convingere, mijloace coercitive de persuasiune, acolo unde nu sunt trezite numai nişte lucruri care dormitează în celălalt suflet, peste tot în acest caz de la un suflet uman la alt suflet uman acţionează nişte forţe care, la rândul lor, influențează aceste suflete în aşa fel încât influenţele se exprimă în timpul nopţii în corpul astral. În corpul astral apar nişte intruziuni, şi prin aceasta sunt desprinse din alte lumi nişte entităţi care zumzăie acum, la rândul lor, ca spirite elementare, în lumea noastră. Aceste entităţi aparţin clasei „demonilor”. Ele sunt prezente în lumea noastră numai prin faptul că în această lume se practică în cele mai diferite moduri intoleranţa în gândire, siluirea gândirii. Ceata acestor demoni a intrat pe această cale în lumea noastră.
Astfel, noi am făcut astăzi cunoştinţă cu nişte entităţi care sunt prezente, care sunt tot atât de reale ca şi lucrurile pe care le percepem cu simţurile fizice, şi care îşi manifestă foarte clar efectele în viaţa omului. Cu totul altfel ar progresa omenirea dacă oamenii nu ar fi produs, de exemplu, prin intoleranţă, aceşti demoni, care străbat lumea noastră şi exercită influenţe permanente asupra oamenilor. Acestea sunt totodată spiritele prejudecăţilor. Astfel, înțelegem viaţa cu subtilităţile ei prin faptul că facem cunoştinţă cu această împletire dintre lumea spirituală în sens superior şi lumea noastră umană. Cum spuneam, toate aceste entităţi sunt prezente, şi ele zboară prin lumea în care trăim.
Să ne amintim de un alt aspect, pe care l-am menţionat deja. Am atras atenţia asupra faptului că la oamenii din ultima treime a erei atlanteene, la oamenii care au trăit înainte de potopul atlanteean, raportul dintre corpul eteric uman şi corpul fizic era cu totul diferit faţă de epocile precedente. Astăzi, capul uman are astfel de proporţii încât, în esenţă, partea fizică şi partea eterică a acestuia coincid. În vechea Atlantidă, lucrurile stăteau altfel. Aici vedem ieşind în afară partea eterică a capului, mai ales în regiunea frunţii. Noi avem un punct central în corpul eteric şi în corpul fizic al capului, aproximativ între sprâncene. În ultima treime a erei atlanteene, aceste două puncte au ajuns să coincidă, şi coincid şi astăzi. Prin aceasta, omul a ajuns să fie în stare să-şi spună „eu”, şi să se simtă om independent. Aşadar, corpul eteric al capului şi corpul fizic al capului au coincis. Acest lucru s-a întâmplat pentru ca omul să poată deveni fiinţa senzorială care este în cadrul lumii noastre fizice, pentru ca el să-şi poată îmbogăți lumea interioară pe baza impresiilor primite prin intermediul simţurilor fizice, prin miros, gust, văz, şi aşa mai departe. Toate acestea sunt integrate interiorului său, pentru ca el să le aibă şi să le poată folosi pentru evoluţia în continuare a întregului Cosmos. Această cucerire nu ar fi putut fi realizată pe nicio altă cale. De aceea, am spus mereu că nu trebuie să înțelegem ştiinţa spiritului în sens ascetic, ca pe o fugă din lumea fizică, ci că omul ia cu sine din lumea fizică tot ceea ce se petrece în această lume fizică, şi că aceste lucruri s-ar pierde pentru lumea spirituală dacă nu ar fi acumulate aici.
Dar omul se apropie tot mai mult de o stare nouă. În era postatlanteeană am parcurs diferite epoci de cultură: epoca protohindusă, epoca protopersană, apoi epoca pe care am desemnat-o drept epoca asiro-babiloniană-egipto-chaldeeană, pe urmă epoca greco-latină, şi acum ne aflăm în epoca a cincea de cultură a erei postatlanteene. Epoca noastră va fi înlocuită de o a şasea şi de o a şaptea epocă de cultură. În timp ce, pe parcursul acestui interval de timp până în epoca noastră, structura interioară formată din corpul eteric şi corpul fizic s-a consolidat tot mai mult, a devenit tot mai puternică şi mai unită din punct de vedere interior, pe om îl întâmpină din viitor o perioadă în care corpul eteric se va disloca treptat şi va deveni independent. Se parcurge drumul înapoi. Astăzi există oameni care au corpuri eterice mult rnai dislocate decât ceilalţi. Această dislocare a corpului eteric este benefică pentru om dacă, pe parcursul diferitelor încarnări din timpul acelor epoci de cultură despre care am vorbit, el a preluat în sine atât de multe lucruri încât corpul eteric, când se detaşează din nou, va duce cu sine roade adevărate din lumea pământească fizic-sensibilă, roade ce pot fi integrate corpului eteric, care devine tot mai independent. Cu cât sunt mai spirituale reprezentările pe care şi le face omul aici, în cadrul lumii fizice, cu atât mai multe lucruri ia el cu sine în corpul său eteric. Tot ceea ce asimilează omul în existenţa pământească actuală ca reprezentări utilitariste, ca reprezentări mecanice, industriale, care slujesc numai nevoilor naturale exterioare, numai vieţii exterioare, nu este potrivit pentru a fi integrat corpului eteric.
Dar tot ceea ce asimilează el ca reprezentări din domeniul artistic, din domeniul frumosului şi din domeniul religios – şi totul poate fi cufundat în sfera înțelepciunii, artei şi religiei –, toate acestea conferă corpului eteric facultatea şi posibilitatea de a fi organizat în mod independent. Și tocmai pentru că trebuie să avem în vedere acest lucru s-a subliniat atât de des aici că, în mod incontestabil, concepţia spiritual-ştiinţifică despre lume trebuie să-şi transmită efectele şi impulsurile în viaţa practică, şi că ştiinţa spiritului nu are voie să rămână doar un subiect de conversaţie pentru întâlniri intime la o ceaşcă de ceai sau o preocupare spirituală care iese din cadrul vieţii obişnuite, ci ea trebuie să pătrundă în întreaga viaţă a civilizaţiei şi culturii noastre. Dacă vrem să intuim ideile spiritual-ştiinţifice, trebuie să înţelegem în acelaşi timp că tot ceea ce ne umple timpul trebuie să fie pătruns de principii spirituale. Unele spirite, cum a fost Richard Wagner, au presimţit o asemenea pătrundere cu principii spirituale. Oamenii vor înțelege cândva că vor putea să construiască o gară în aşa fel încât ea să emane şi înțelepciune, ca un templu, numai dacă această clădire va fi cu adevărat adecvată din punct de vedere expresiv activităţilor care au loc în ea. În acest sens mai sunt încă foarte multe de făcut. Aceste impulsuri trebuie să acționeze, şi ele vor acționa dacă ideea spiritual-ştiinţifică va fi înţeleasă bine. Îmi amintesc şi astăzi în mod viu cum, în urmă cu aproximativ douăzeci şi cinci de ani, într-un discurs prezentat cu ocazia instalării în funcția de rector, un arhitect de seamă [Nota 1] a vorbit despre stilul în arhitectură şi a rostit fraza minunată: Stilurile arhitecturale nu sunt inventate, ele răsar din viața spirituală! El a arătat, totodată, de ce epoca noastră, când construieşte ceva, face aceasta pe baza unor stiluri arhitecturale vechi, şi nu este capabilă să găsească un stil arhitectural nou, pentru că nu are nicio viață spirituală interioară. Când lumea va da naştere din nou unei vieți spirituale, toate acestea vor fi posibile. Atunci veți simți că din tot ceea ce ne priveşte ne întâmpină luminând sufletul uman, aşa cum într-un oraş medieval în orice zăvor, în orice cheie, se exprima spiritul. Teosofia va fi înțeleasă abia atunci când ea ne va întâmpina peste tot în acest fel, cristalizată în formele ei. Dar atunci un om va trăi împreună cu ceilalți ca un spirit împreună cu un alt spirit. Atunci îşi pregăteşte omul tot ce ia cu sine când se întoarce în lumea spirituală, când corpul său eteric devine independent. Aşa trebuie să intre oamenii în lumea spirituală, dacă vrem ca evoluția să meargă mai departe.
Nimic nu simbolizează mai frumos pătrunderea Eurilor cu spirit decât relatarea miracolului Rusaliilor. În mod profetic ni se zugrăveşte aici, dacă reflectați asupra evenimentului, acea revărsare şi pătrundere a lumii cu viață spirituală prin coborârea „limbilor de foc” [Nota 2]. Totul trebuie să fie reînviat în sens spiritual. Relația abstractă, noțional-rațională, pe care o are omul cu sărbătoarea în fața căreia ne aflăm trebuie să devină din nou o relație concretă, trebuie să devină din nou o relație vie. Să încercăm să ne consacrăm unor astfel de gânduri cum sunt cele care au putut lua naştere pe baza expunerii de astăzi, tocmai în perioada pe care o numim a Rusaliilor. O asemenea sărbătoare, instaurată pe baze spirituale, va deveni din nou ceva viu, când corpul eteric al omului va fi matur pentru creația spirituală. Dar, dacă omul nu primeşte în sine spiritul Rusaliilor, corpul eteric iese din corpul fizic şi nu e suficient de puternic pentru a învinge acele lumi de spectre, de fantome şi demoni, pe care lumea le creează.
