Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

PSIHOLOGIE SPIRITUALĂ


PREFAŢĂ

Psihologia spirituală străbate întreaga operă spiritual-ştiințifică a lui Rudolf Steiner. Nu există un curs special de psihologie, aşa cum există cursuri de pedagogie, agricultură, ştiinţe ale naturii, medicină şi alte cursuri de specialitate prezentate de Rudolf Steiner.

O psihologie spirituală bazată pe cunoaşterea antroposofică a lumii şi a omului nu trebuie să fie o teorie psihologică nouă. Concepţia psihologică spiritual-ştiințifică trebuie să devină fecundă în relaţie cu oamenii. „Psihologia trebuie să fie întemeiată în mod nou pe baza sufletului conştienţei. Dar psihologia nu ar trebui să fie o teorie nouă, ci o activitate spirituală cu care să se preîntâmpine declinul, căci oamenii îşi pierd ființa sufletească. Aceasta ar fi misiunea dumneavoastră antroposofică.”1

Ştiinţa psihologiei, aşa cum este practicată astăzi, a luat naştere în ultimele două decenii ale secolului trecut, în vremea în care Rudolf Steiner, pe lângă munca de editare a Scrierilor de ştiinţe naturale ale lui Goethe, îşi redacta propriile sale opere filosofice. El a observat şi a comentat atent naşterea şi dezvoltarea noii ştiinţe despre viaţa sufletului, care îşi pierduse deja înainte de naştere spiritul, iar în timp ce se năştea şi-a pierdut şi sufletul.2 Astăzi, aşa ar putea adăuga observatorul critic şi sceptic, această ştiință în vârstă de exact 100 de ani – pentru o ştiinţă, aceasta încă nu este deloc o vârstă înaintată – şi-a pierdut înainte de vreme raţiunea şi în cele din urmă şi conştienţa. Aşa stau lucrurile cel puţin cu direcţiile psihologiei comportamentale ortodoxe şi cu teoriile învăţării, care şi-au obţinut cunoştinţele lor răspândite ca psihologie umană aproape exclusiv prin experimente cu şobolani.3 Fireşte, există şi alte teorii psihologice, pentru care „psihologia umanului” nu este numai o frazeologie goală.4

Ei bine, conferinţele lui Rudolf Steiner adunate în acest volum nu constituie nicio prezentare completă, şi nicio prezentare sistematică a unei psihologii antroposofice. Ele vor să-i faciliteze cititorului interesat de psihologie cunoaşterea câtorva puncte de vedere esenţiale ale unei psihologii spirituale ce rezultă din opera lui Rudolf Steiner. Nu ar trebui să uităm că aici e vorba de o „activitate spirituală”. Succesiunea conferinţelor, care sunt extrase din ediţia Operelor complete ale lui Rudolf Steiner, nu este cronologică, ci urmăreşte o structură de conţinut, care este menţionată în amănunt în notele care preced conferinţele, ţinându-se seama de împrejurările iniţiale în care au fost prezentate conferinţele respective.

În selecţia de faţă s-a renunţat la redarea descrierilor lui Rudolf Steiner referitoare la complexul subconştientului5, pentru că aici doream să prezentăm bazele metodologice ale unei psihologii spirituale antroposofice. Vom încerca să descriem în Postfaţă, prin prisma cunoaşterii de sine, situaţia lor în raport cu psihologia actuală, în care acest complex joacă un rol important.


Note

1 R. Steiner, la 6 iulie 1924, vezi Kurt Vierl, Selbsterziehung in der Heilpädagogik (Autoeducaţia în pedagogia curativă), 1979. Pe lângă aceasta, vezi, de asemenea, Kurt Vierl, Psychologie – eine spirituelle Betätigung? (Psihologiă – o activitate spirituală?), în „Mitteilungen aus der anthroposophischen Arbeit in Deutschland”, Caietul 4, Crăciun, 1983.
2 Comp. nota 11 referitoare la conferinţe.
3 K. Holzkamp, Verborgene anthropologische Voraussetzungen der allgemeinen Psychologie (Premise antropologice ascunse ale psihologiei generale), în „Neue Anthropologie”, vol. 5, Psychologische Anthropologie, 1973.
4 C. F. Graumann, Bericht zur Lage der Psychologie, 1970 (Raport despre situaţia psihologiei în 1970), în „Psychologie in Deutschland, ein Bericht zur Lage von Forschung und Lehre” („Psihologia în Germania, un raport despre situaţia cercetării şi instruirii”), 1983.
5 În selecţia noastră, „subconştientul” este menţionat în conferinţa din 4 noiembrie 1910. Compară, în această privinţă, celelalte două conferinţe ale lui Rudolf Steiner, Über die Psychoanalyse (Despre psihanaliză), din 10 şi 11 noiembrie 1919, GA 178.