Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
FUNDALURI ALE EVANGHELIEI LUI MARCU

GA 124


13 conferințe ținute la Berlin, München, Hannovra și Koblenz
între 17 octombrie 1910 și 10 iunie 1911,
și Răspunsuri la întrebări din 18 decembrie 1910


Traducere: Delia Popescu


Traducere după
RUDOLF STEINER,
Exkurse in das Gebiet des Markus-Evangeliums
GA 124
© 1995. Rudolf Steiner Verlag, Dornach
După stenograme nerevizuite de către conferențiar,
editate de către Colectivul de administrare a operelor postume ale lui Rudolf Steiner
©1995 Rudolf Steiner-Nachlaßverwaltung, Dornach/Schweiz

© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
București 2022

coperta cartii

COLECȚIA INIȚIERI
Biblioteca antroposofică


Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
STEINER, RUDOLF

Fundaluri ale Evangheliei lui Marcu / Rudolf Steiner; trad.: Delia Popescu
— București: Univers Enciclopedic Gold, 2022
ISBN 978-606-070-6

I. Popescu, Delia (trad.)
14

UNIVERS ENCICLOPEDIC BOOKS
UNIVERS ENCICLOPEDIC INIȚIERI
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, București, 010784
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro


Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro


coperta spate

COPERTA IV

În această carte Rudolf Steiner arată relevanţa acestei Evanghelii mai ales pentru epoca noastră actuală, a cincea epocă post-atlanteană. El descrie modul în care fiecare dintre cele patru Evanghelii a fost scrisă pentru timpul şi circumstanțele unor perioade de cultură succesive: Evanghelia după Matei este cea mai relevantă pentru epoca în care Hristos s-a întrupat şi a săvârşit Misterul de pe Golgota, a patra epocă post-atlanteană; Marcu vorbeşte celei de-a cincea; Luca, celei de-a şasea; iar Evanghelia lui loan se adresează conştienței celei de-a şaptea epoci.





CUPRINS

CONFERINȚA IBerlin, 17 octombrie 1910
Despre cercetarea și împărtășirea adevărurilor spirituale – Privire retrospectivă asupra unui an de muncă
Necesitatea unei noi considerări a Evenimentului lui Christos. Extinderea concepțiilor noastre prin includerea înțelepciunii orientale. Diversele aspecte ale adevărurilor superioare și cele patru Evanghelii. Necesitatea de a aduce adevărurile văzute în concepte inteligibile. Studiul științei spirituale ca pregătire pentru înălțarea în lumea spirituală. Despre necesitatea de a învinge egoismul. Drama-mister «Poarta inițierii» ca descriere a căii de inițiere a unei anumite individualități.
CONFERINȚA a II-aBerlin, 24 octombrie 1910
Viața sufletească a omului și cunoașterea superioară
Cele trei puncte de vedere posibile în privința omului: antropologic, antroposofic și teosofic. Necesitatea modestiei în cunoaștere și a simțului nepărtinitor al adevărului din sufletul omenesc. Animalele lipsite de vedere ca dovadă a unirii de odinioară a Pământului cu Soarele. Trăirea Eului ca poartă spre lumea spirituală. Unicitatea percepției de Eu în comparație cu toate celelalte percepții. Independența lăuntrică de sentimentele personale ca premiză a cercetării spirituale. Cunoașterea acestui fapt în vechea școală pitagoreică.
CONFERINȚA a III-aBerlin, 7 noiembrie 1910
Referitor la sarcina celei de-a cincea epoci de cultură
Corespondențe între dezvoltarea omului individual de-a-lungul septenalelor și a întregii omeniri prin epocile de cultură postatlanteene. Cunoașterea imaginativă, moștenită de pe Atlantida, a învățaților Rishis proto-hinduși. Găsirea de concepte pentru cunoașterea suprasensibilă de către Zarathustra. Aplicarea conceptelor suprasensibile asupra realităților fizice în epoca egipto-caldeană. Punerea problemei justificării conceptelor la Aristotel și întemeierea logicii. Pierderea legăturii cu realitatea la Kant. Încercarea nereușită a înnoirii psihologiei la Franz Brentano și necesitatea unei intervenții spirituale. Spiritualizarea copernicanismului ca sarcină de viitor.
CONFERINȚA a IV-aBerlin, 6 decembrie 1910
Limbajul de semne al macrocosmosului în Evanghelia după Marcu
Evangheliile ca descrieri ale proceselor de inițiere. Transformarea tainelor misteriale în realitate istorică de către Iisus Christos. Încetarea vechii revelații vii din trupul astral și dorul după o nouă revelație ce urmează să fie dobândită prin Eu. Indicarea acestei realități prin profeția lui Isaia și cuvintele introductive din Evanghelia după Marcu. Misiunea lui Ioan Botezătorul. Trecerea de la inițierea sub semnul Vărsătorului la inițierea sub semnul Peștilor. Forțele cosmice ca adevărată realitate în comparație cu realitatea aparentă a fizicului. Viețuirea acestei realități prin Evanghelia după Marcu.
CONFERINȚA a V-aBerlin, 19 decembrie 1910
Cele două mari curente de cultură din etapa postatlanteană
Incapacitatea de a ne percepe realmente învelișurile: trupul astral, trupul eteric și trupul fizic. Cel care determină această incapacitate a noastră este micul Păzitor al pragului. Adevărata cunoaștere a învelișurilor de către Buddha la inițierea sa de sub copacul Bodhi. Pregătirea acestei inițieri prin întrupări anterioare. Inițierea lui Zarathustra prin locuirea acestuia de către o ființă spirituală mai înaltă. Rezistențele mediului înconjurător față de un astfel de proces. Regele Duransarun ca reprezentant al acestei rezistențe. Trăiri asemănătoare în viața inițiatului celtic Habich. Calea lui Buddha spre spiritul din propriu lăuntru, calea lui Zarathustra spre spiritul din Univers.
CONFERINȚA a VI-aBerlin, 16 ianuarie 1911
Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului – Jertfa lui Orfeu
Importanța spiritelor Exusiai în cadrul Ierarhiilor. Vorbirea acestor ființe prin puterea evenimentelor naturii și prin cuvintele inițiaților. Adevărata însemnătate a textelor din Evanghelie despre vorbirea plină de putere a lui Iisus, Marcu 1, 22. Transformarea din viața lui Pavel prin trăirea lui Christos pe drumul Damascului. Înainte de împlinirea vârstei de trei ani, copilul este unit cu forțele cosmice. Legenda lui Orfeu ca imagine a trecerii omenirii de la cea de-a treia la cea de-a patra epocă de cultură și a pierderii conștienței macrocosmice. Unirea dintre Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului în răstimpul celor trei ani a lui Christos pe Pământ.
CONFERINȚA a VII-aBerlin, 28 februarie 1911
Relația elementelor ființiale superioare cu trupul fizic și lumea înconjurătoare
Efectul vivifiant al acțiunilor izvorâte din idealism și efectul distructiv al unui mod de acțiune determinat de pasionalitate. Dependența materialismului practic de raporturile exterioare. Spiritualitatea deosebită a mâinilor omenești și importanța spălării mâinilor. Legătura dintre glande și trupul eteric și dintre nervi și trupul astral. Importanța funcției glandei tiroide pentru interesul nostru față de lumea înconjurătoare. Relația dintre tristețe și bucurie și realitatea trăită și care trebuie expusă. Un pasaj din «Faust»-ul lui Goethe ca exemplu.
CONFERINȚA a VIII-aBerlin, 7 martie 1911
Legități ritmice în domeniul spiritual-sufletesc – Evanghelia sufletului conștienței
Deosebirea dintre cele patru Evanghelii și considerarea acestei deosebiri ca ajutor pentru o înțelegere mai profundă a impulsului lui Christos. Parcursul ritmic al diferitelor procese sufletești. O indicație din Evanghelia după Marcu referitoare la neînțelegerea mulțimii față de impulsul lui Christos. Însemnătatea mai profundă a mărturiei lui Petru. Purtarea în afară, în istoria omenirii, a procesului misterial de către Christos. Cele patru Evanghelii aparțin unor patru epoci diferite. Adevărata importanță a așa-numiților nervi „motori”. Acțiunea armoniei sferelor în mișcările mușchilor. O indicație asupra reapariției lui Christos în eteric.
CONFERINȚA IXBerlin, 13 martie 1911
Religia lunară a lui Iahve și reflectarea ei în arabism – Revărsarea curentului lui Buddha-Mercur în rosicrucianism
Raportul dintre lumina lunară și lumina solară ca imagine pentru raportul dintre religia lui Iehova și religia lui Christos. Repetarea epocilor de cultură precreștine în cele creștine. Mahomedanismul ca reabordare a vechii religii ebraice a lui Iehova în perioada creștină. Confluența dintre impulsul lui Mahomed și impulsul lui Christos între secolele VI și XII. Următorul val al elenismului între secolele XII și XVIII. Curentul secundar al creștinismului, al reînnoirii budismului după Goethe, ca un curent al lui Mercur. Legenda lui Barlaam și Josaphat. Contribuția ideii de karmă la înțelegerea realităților recent descoperite de științele naturii. Controversa dintre Haeckel și Wilhelm His ca simptom al necesității de noi concepte natural-științifice. Dificultatea adevărurilor spiritual-științifice.
CONFERINȚA XBerlin, 10 iunie 1911
Înțelepciunea rosicruciană din alcătuirea basmelor
Dorul multor oameni actuali după cunoașterea spirituală și răspândirea științei spirituale în Europa. Presimțirea dispariției vechilor comori ale spiritului și necesitatea redobândirii lor printr-o viitoare teosofie, întemeiată științific, deja de la începutul secolului XIX. Richard Rothe despre Christof Oetinger. Pregătirea actualei dispoziției rosicruciene prin povestirea basmelor de către rapsozi în Evul Mediu. Basmul despre fiul împăratului și Regina florilor, drept exemplu. Reînvierea unor astfel de imagini în poemul «Cavalerul Iluzie» a lui Julius Mosen. Provenirea istorisirii basmelor din templele creștine rosicruciene. Re-trezirea conținuturilor basmelor în forma actualei științe a spiritului.
CONFERINȚA XIMünchen, 12 decembrie 1910
Kyrios – Stăpânul sufletului
Particularitățile Evangheliilor. Spiritualitatea limbilor vechi și incapacitatea traducerilor germane de a reda realitățile spirituale. Adevărata însemnătate a primelor cuvinte din Evanghelia după Marcu și a profeției lui Isaia. Trecerea de la inițierea prin trupul astral la inițierea prin Eu, Kyrios. Ioan Botezătorul ca pregătitor al acestei tranziții. De la inițierea sub semnul Vărsătorului la inițierea sub semnul Peștilor. O legendă despre copilăria lui Zarathustra și reapariția ei în istoria ispitirii din Evanghelia după Marcu.
CONFERINȚA XIIHannovra, 18 decembrie 1910
Tainele Evangheliei după Marcu
Limba ebraică: o expresie a gândirii vii în imagini. Vivifierea limbii germane în prima Dramă-mister. În Ioan Botezătorul locuia un Înger, iar acest fapt a fost profețit de către Isaia. Noul tip de inițiere indicat în cuvintele de început ale Evangheliei după Marcu. Legătura dintre aceasta cu procesele de pe cerul înstelat. Importanța locului unde se afla Soarele pentru faptele lui Christos Iisus pe Pământ. Reapariția instinctivă a vechilor impulsuri de înțelepciune egipteană în sufletul lui Johannes Kepler.
RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI referitoare la conferința din 18 decembrie 1910
Ispitirea lui Iisus de către puterile potrivnice și expunerea diferită a acesteia în primele trei Evanghelii. Acțiunea lui Lucifer și Ahriman în om și transformarea ei prin impulsul lui Christos. Lucrările lui Dionisos și apariția lor.
CONFERINȚA XIIIKoblenz, 2 februarie 1911 (incompletă)
Vocea Îngerului și limbajul spiritelor Exusiai
Neînțelegerea cuvintelor de început din Evanghelia după Marcu fără ajutorul științei spirituale. Ființa și acțiunea celor șapte sfinți Rishis. Taina vechilor limbi: Actualizarea imaginilor zodiacului în consoane și a planetelor în vocale. Inițierea lui Ioan Botezătorul sub semnul Vărsătorului de apă.
Note
Relativ la această ediție
Note referitoare la text