Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA157Precedenta

Corecturi

Rudolf Steiner
DESTINE ALE OAMENILOR ȘI DESTINE ALE POPOARELOR

GA 157

NOTE

În acest volum sunt reunite laolaltă conferințele pe care le-a ținut Rudolf Steiner imediat după începutul Primului Război Mondial pentru deja nenumărații membri de atunci ai Societății Antroposofice din Berlin. Atmosfera poartă într-o măsură deosebită amprenta grelelor evenimente ale timpului. Caracterul adesea intim-personal al limbajului a luat însă naștere și prin puternica legătură a lui Rudolf Steiner cu acest Cerc. Începând din 1900/1902 Berlinul fusese locul din care el a dezvoltat știința spirituală în conferințe și lucrări, fusese locul principal al acțiunii sale din Germania, în general. „Ramura” din Berlin a Societății Antroposofice a fost singura Ramură condusă personal de Rudolf și Marie Steiner (v. Sivers) până la reîntemeierea Societății Antroposofice Generale de la Dornach de crăciunul anilor 1923/1924.

Suportul textului: Primele șapte conferințe au fost redactate de membrul Ramurii Walter Vegelahn; conferințele a opta, a noua și a treisprezecea, cu toată probabilitatea, au fost redactate de doamna Hedda Hummel; la conferințele a zecea, a unsprezecea și a paisprezecea este vorba de notițe de-a dreptul amănunțite; notițele din 10 aprilie 1915 provin de la A. Meebold, iar cele din 6 iulie de la Dr. Beck. Aceasta explică stilul diferit al notițelor. Există și alte notițe amănunțite relativ la alte conferințe din această carte, dar ele nu au adus nimic esențial notițelor stenografiate. Mici modificări făcute în pasajele neclare se datorează comparării cu aceste texte.

Prima ediție a apărut sub titlul «Considerații asupra timpului» (Ciclul 39), probabil datorat Mariei Steiner. Ediția a doua din 1960 a apărut sub titlul actual «Destine ale oamenilor și destine ale popoarelor». Conferințele individuale nu au avut anunțat un anumit titlu. Subtitlurile individuale menținute și în această ediție provin din prima ediție a Mariei Steiner. Pentru cea de-a treia ediție, din 1981, textul a fost revăzut, prevăzut cu un cuprins rezumativ și completat cu Notele finale.

Pentru aprofundarea studiului multor motive din acest volum, despre care Rudolf Steiner a vorbit amănunțit în special și la Dornach, ca și pentru a arunca o privire în multitudinea activității sale de la începutul războiului, vom indica aici conferințele și ciclurile de conferințe ținute în același interval temporal (fără a avea pretenția epuizării lor complete; GA = Operele Complete ale lui Rudolf Steiner):

Din acest timp purtător de destin, conferințe publice, Berlin, 29.10.1914-23.4.1915, GA 64
Citire ocultă și auzire ocultă, Dornach 3.0-27.12.1914, GA 156
Clădirea de la Dornach ca simbol al devenirii istorice și a impulsurilor artistice de transformare, Dornach, 10-25.10.1914, GA 287
Legătura omului cu lumea elementară, ținută în diverse locuri, 1.1.1912-31.12.1914, GA 158
Arta în lumina înțelepciunii misteriale, Dornach, 28.12.1914-4.1.1915, GA 275
Căi ale cunoașterii spirituale și înnoirea concepției artistice despre lume, Dornach, 9.1.-2.5.1915, GA 161
Taina morții. Esența și semnificația Europei Centrale și spiritele popoarelor europene, conferințe ținute în diverse orașe, 31.1.-19.6.1015, GA 159
Europa Centrală între Est și Vest, München, 13.9.1914-4.5.1918, GA 174a
Fundalurile spirituale ale Primului Război Mondial, Stuttgart 30.9.1914-26.4.1918 și 21.3.1921, GA 174b
Morții noștri, alocuțiuni, memoriale și meditații, diverse orașe 1906-1924, GA 261


Operele lui Rudolf Steiner care au apărut în cadrul Operelor Complete (GA) sunt indicate în Note cu numărul de Bibliografie.

  1. clădirii pe care noi vrem să o înălțăm ca lăcaș pentru viața spirituală a timpurilor actuale: vezi Rudolf Steiner Ideea clădirii Goetheanumului (1921), cu 104 de imagini ale Primului Goetheanum de la Dornach, GA 289.
  2. Pe 26 iulie am putut rosti la Dornach... cuvintele: vezi R. Steiner: Căi înspre un nou stil arhitectonic (1914), cu 16 fotografii din primul Goetheanum, GA 286.
  3. indicații de aplicare a unor astfel de pansamente: Între 13 și 16 august 1914 Rudolf Steiner a ținut la Dornach un Curs de prim ajutor.
  4. Tu, spirit al spațiului meu pământesc: Rudolf Steiner a modificat ulterior rândul „pe tine, răsunând de laudă și putere” în „pe tine, răsunând de lumină și putere”. Vezi Maxime, poezii, mantre. Volum suplimentar, GA 40a.
  5. ciclul de conferințe despre sufletele popoarelor: Vezi Rudolf Steiner, Misiunea sufletelor câtorva popoare în legătură cu mitologia nord-germanică (Kristiania [Oslo] 1910), GA 121.
  6. în ultima conferință publică: Pe 29 octombrie 1914 «Specificul spiritual al lui Goethe în zilele noastre purtătoare de destin și cultura germană», în: Rudolf Steiner, Din timpuri purtătoare de destin (1914/1915), GA 64.
  7. Eu am făcut asta cu câteva zile în urmă, acolo: Vezi conferințele lui Rudolf Steiner de la Dornach: Clădirea de la Dornach ca simbol al devenirii istorice și al impulsurilor artistice de transformare (1914), Dornach 1937, GA 287.
  8. Voltaire (Franҫois Marie Arouet), 1694-1778.
  9. Pierre Corneille, 1606-1684.
  10. Jean Baptiste Racine, 1639-1699.
  11. Aristotel, 384-322 î.Ch.
  12. Molière (Jean-Baptiste Poquelin), 1622-1673.
  13. Prima ediție a lucrării «Enigmele filosofiei»: Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei. O expunere schițată a istoriei acestora, GA 18, apărută în 1914 ca ediție prelucrată și considerabil extinsă a lucrării «Concepții despre lume și viață în secolul XIX», Berlin 1901.
  14. William Shakespeare, 1564-1616.
  15. Friedrich al II-lea, Cel Mare, 1712-1786, rege al Prusiei între 1740 și 1786.
  16. Gottfried Wilhelm von Leibniz, 1646-1716.
  17. Charles Robert Darwin, 1809-1882.
  18. «Teoria culorilor» a lui Goethe: «Lucrările de științele naturii ale lui Goethe», editate și comentate de Rudolf Steiner în: «Literatura națională germană» a lui Kürschner» (1883-97), 5 volume, reeditată la Dornach în 1975, GA 1 a-e. Volumul III: «Teoria culorilor».
  19. Isaac Newton, 1642-1727.
  20. Noi l-am tradus, în cadrul Mișcării noastre, pe... Soloviov: Vladimir Soloviov: «Opere alese» tradus de Harry Köhler, cu o introducere de Rudolf Steiner, Stuttgart 1921, și «Poezii de Vladimir Soloviov», traduse de Marie Steiner, ediția a II-a, Dornach 1949.
  21. Petru I, cel Mare, 1672-1725.
  22. în încheierea cărții despre care v-am vorbit alaltăieri: Dmitri Mereschkowski (1865-1941): «Der Anmarsch des Pöbels» («Înaintarea plebei»), trad. H. Hörschelmann, München și Leibzig 1907.
  23. din cauza primului nostru principiu: La întemeierea Societății Antroposofice din 1912/13, Rudolf Steiner a formulat primul principiu, astfel: „În societate pot conlucra în mod fratern toți acei oameni care consideră drept bază a unei colaborări pline de iubire spiritualul comun din toate sufletele omenești, indiferent cât de diferite sunt acestea în privința credinței, națiunii, poziției sociale, sexului ș.a.m.d.”
  24. Individualitatea care a fost ucisă atunci: Franz Ferdinand, arhiduce de Austria, pe 28 iunie 1914
  25. în sensul învățăturii pe care a dat-o Krishna...: În «Bhagavad Gita»; vezi referința din prima conferință din acest volum.
  26. în conferințele publice, în modul în care a trebuit să o fac ieri și alaltăieri: Conferința din 26 noiembrie 1914: «Sufletul omenesc în viață și moarte»; conferința din 27 noiembrie 1914: «Sufletele popoarelor». Ambele au fost tipărite în Într-un timp purtător de destin (1914/15), GA 64.
  27. care numește războiul „Părinte al tuturor lucrurilor”: Heraclit (din Efes, aprox. 540-480 î.Ch.); fragmentul B53 (în H. Diels, Fragmente din presocratici, vol. I)
  28. Constantin I, cel Mare, 274-337, împărat roman începând din 313, după ce l-a învins în 312 pe Augustus Maxentius la podul de la Milici. Vezi și conferința dde la Dornach din 30 ianuarie 1915 în: Căi ale cunoașterii spirituale și înnoirea concepției artistice despre lume, GA 161.
  29. Iulian, Apostatul: Flavius Claudius Iulianus, 331-363, numit de creștini „Apostatul”; împărat roman între 361-363.
  30. Jeanne d’Arc, 6 ianuarie 1412-30 mai 1431.
  31. Cel pe care Îl căutați nu este aici: Vezi Matei 28, 6; Marcu 16, 6; Luca 24, 5/6.
  32. În conferința publică de joia trecută: din 14 ianuarie 1915 «Sufletul germanic și spiritul german din punctul de vedere al științei spirituale», tipărită în Într-un timp purtător de destin (1914/15), GA 64.
  33. Walther von der Vogelweide, circa 1170-1230.
  34. Lessing... ideea vieților pământești repetate: Vezi Gotthold Ephraim Lessing, «Die Erziehung des Menschengeschlechtes» («Educația neamului omenesc») (1780), §98: „De ce să nu revin mai des, cât timp pot dobândi noi cunoștințe și noi aptitudini? Oare duc eu de aici atât de multe încât nu merită osteneala să revin?”
  35. Vedem cum îl prezintă Goethe pe reprezentantul omenirii, pe Faust: Vezi în această privință Rudolf Steiner, «Explicații spiritual-științifice relativ la ‹Faust›-ul lui Goethe» vol. I: Faust, omul care se străduiește, vol. II: Problema Faust, GA 272, 273.
  36. că el a trebuit să ia în ajutor reprezentările intuitive ale creștinismului: Vezi J. P. Eckerman, «Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieții sale», 6 iunie 1831: „În rest, va trebui să recunoașteți că încheierea, acolo unde este vorba de înălțarea sufletului salvat, a fost foarte greu de alcătuit, și la astfel de lucruri suprasensibile, greu chiar și de presimțit, m-aș fi putut pierde cu ușurință în aspecte vagi dacă nu aș fi dat intențiilor mele poetice o formă și o consolidare binefăcător de limitatoare prin imaginile creștin-bisericești precis conturate.”
  37. Raffaello Santi, 1483-1520.
  38. în prima conferință publică de aici de la Berlin: Vezi Nota 6.
  39. Anatole France: «Vie de Jeanne d‘Arc», 2 volume, Ed. 49, Paris 1927.
  40. Friedrich Schiller... „Lumea iubește să înnegrească ceea ce strălucește”: A treia strofă din poezia «Das Mädchen von Orleans»(«Fecioara din Orleans»).
  41. Olaf Asteson: Vezi Rudolf Steiner «Anul Nou cosmic. Poemul visului lui Olaf Asteson», Dornach 31.12.1914 (Ediție specială), și în Legătura omului cu lumea elementară, GA 158.
  42. Eu am menționat... adesea: Acel eveniment... din lumea spirituală, aproximativ din luna noiembrie a anului 1879: Vezi în special cele două conferințe ale lui Rudolf Steiner de la Stuttgart din 18 mai și 20 mai 1913, din Trepte premergătoare ale Misteriului de pe Golgota, GA 152.
  43. Meister Eckhart, circa 1260-1327.
  44. Johannes Tauler, circa 1300-1361.
  45. Jacob Böhme, 1575-1624.
  46. Angelus Silesius (Johannes Scheffler), 1624-1677. Vezi, relativ la misticii indiucați: Rudolf Steiner, Mistica la începutul vieții spirituale contemporane și raportul ei cu concepția modernă despre lume, GA 7.
  47. Lessing: Vezi Nota 34.
  48. de la Basmul lui Goethe... până la dramatizarea forțelor fundamentale ale inițierii: Vezi în această privință, Rudolf Steiner, Specificul spiritual al lui Goethe revelat în Faust-ul său și în Basmul despre șarpe și Floarea de Crin (1918), GA 22; pe de altă parte, în configurarea Dramei-Misteriu Poarta inițierii în: Rudolf Steiner, Patru Drame-Misterii (1910-13), GA 14.
  49. Henri Bergson, 1859-1941. Vezi: „Semnificația războiului”. În: «Pages actuelles» 1914/15, Paris 1915.
  50. broșură... de profesorul dr. O. Binswanger: «Die seelischen Wirkungen des Krieges» («Efectele sufletești ale războiului») din seria: „Războiul german”, broșuri politice, Stuttgart și Berlin 1914.
  51. Robert Hamerling, 1830-1889.
  52. Feodor Mihailovici Dostoievski, 1821-1881.
  53. Nikolaus Copernic, 1473-1543.
  54. „Cupru în loc de aur...”: Gottfried Wilhelm Hegel (1770-1831) în: «Phänomenologie des Geistes» («Fenomenologia spiritului»), VI.b. „Die Aufklärung” („Iluminarea”) (bibl. fil. Vol. 114, Leipzig 1907, pag. 358).
  55. un membru mai în vârstă al Mișcării noastre: Este vorba de Lina Grosheintz-Rohrer. Vezi Rudolf Steiner, Morții noștri (1906-1924), GA 261, alocuțiunea de la Besel 10 ianuarie 1915.
  56. am pierdut din planul fizic o altă prietenă: Este vorba de Sibyl Colazza. Vezi Morții noștri, alocuțiunea de la Zürich din 31 ianuarie 1915.
  57. cum a spus Wagner dintr-o profundă intuiție: „Timpul devine aici spațiu” din spectacolul sacru de gală «Parsifal, prima procesiune, monologul lui Gurnemanz».
  58. Fritz Mitscher: Vezi Rudolf Steiner, Morții noștri, alocuțiunea de la Basel din 5 februarie 1915.
  59. Ernst Mach, 1838-1916, «Analyse der Empfindungen und das Verhältnis des Physischen zum Psychischen» («Analiza senzațiilor și raportul fizicului cu psihicul»), Jena 1900, pag. 3.
  60. Mai multe amănunte în această privință găsiți în ciclul de conferințe de la Viena: Vezi Rudolf Steiner, Ființa lăuntrică a omului și viața dintre moarte și o nouă naștere (1914), GA 153.
  61. Noi am avut parte în această toamnă de moartea copilului unuia dintre membrii noștri: Este vorba de Theo Faiß. Vezi Rudolf Steiner, Morții noștri, alocuțiunea de la Dornach, 10 octombrie 1914.
  62. Berlin, 2 martie 1915: Vezi, relativ la această conferință, expunerile de la Dornach din 27 martie și 1 mai 1915 din: Căi ale cunoașterii spirituale și ale înnoirii concepției artistice despre lume, GA 161.
  63. Leibniz: Vezi Nota 16.
  64. Și de aceea, eu am indicat chiar exoteric în conferințele publice că acest al doilea aspect este atins prin aceea că ne identificăm cu destinul nostru: Vezi, de exemplu, conferința «Cunoașterea spirituală în ceasurile fericite și grave ale vieții», Berlin, 15 ianuarie 1915 în Într-un timp purtător de destin, GA 64.
  65. Pe cât de puțin ne amintim ... de nașterea noastră... pentru lumea spirituală: În cel de-al doilea rând de notițe (foarte amănunțite) această frază sună astfel: „Pe cât de puțin ne amintim de nașterea noastră, care nu se află în conștiența noastră fizică, dar pe care noi ne-o dorim totuși în cea de-a doua jumătate a zăbovirii noastre în lumea spirituală, pentru că noi o resimțim ca pe o necesitate pentru a ne atinge idealul nostru omenesc – pe atât de mult stă moartea în lumile spirituale drept evenimentul cel mai frumos dinaintea omului, deoarece atunci se ivește în noi conștiența, cunoașterea faptului că ea este cel mai mare trezitor față de lumea spirituală.” Vezi și modul în care a expus Rudolf Steiner din nou acest motiv al nașterii și morții pe 16 noiembrie 1915, tot la Berlin, în: Formarea destinului și viața de după moarte (6 conferințe), GA 157a.
  66. și noi vom avea cândva ocazia să vorbim despre aceasta. Atunci vom vedea că prin procese pe care le poate observa oricine, se poate dovedi... că procesul meditării este legat de un proces subtil de căldură...: Tema nu a fost reluată în această formă, și ea nu a fost abordată de ascultători. Sub un alt aspect, compară cu conferințele lui Rudolf Steiner de la Dornach, din 17 decembrie 1920: Punți între spiritualitatea Cosmosului și fizicul omului (1920), GA 202 și din 13 ianuarie 1924 din Lăcașuri de misterii ale Evului Mediu (1924), GA 233a.
  67. Julius Mosen, 1803-1867, «Ritter Wahn» («Cavalerul iluzie») apărut în 1831; noua ediție, stimulată de expunerile lui Rudolf Steiner, a apărut în editura Der Kommende Tag AG, Stuttgart 1921; «Ahasver», 1838.
  68. Profesorul de literatură din Leipzig: Karl Rudolf von Gottschall, 1823-1909.
  69. Wilhelm Jordan, 1819-1904.
  70. Joseph von Auffenberg, 1798-1857, «Alhambra», epopee în formă dramatică, apărută în trei părți 1828-30.
  71. „Dacă ochiul nu ar fi solar...”: Goethe, «Îmblânzirea Xeniei» III.
  72. a scris... sub numele de Dr. Mises: Gustav Theodor Fechner, 1801-1887, vezi: «Beweis, daß der Mond aus Jodin besteht» («Dovadă că Luna constă din iod»), Ediția a II-a de la Leipzig, 1832.
  73. deja într-o conferință publică... capacitatea de amintire: La Berlin, pe 26 februarie 1915 «Ce este muritor în om?», în Într-un timp purtător de destin, GA 64.
  74. Ernest Renan îi scrie lui David Friedrich Strauß: Scrisoarea din 13 septembrie 1870. Tipărită în: David Strauß, «Opere complete», Bonn 1876-78, vol. I, pag. 311 ș.u.
  75. Johann Gottlieb Fichte, 1762-1814.
  76. Dacă El n-ar fi înviat...: Sf. Apostol Pavel, I Corinteni 15, 17.
  77. Eu am spus adesea... că noi trebuie mai degrabă să comparăm viața noastră din răstimpul a douăzeci și patru de ore cu parcursul anual al Pământului: Vezi, de exemplu conferințele lui Rudolf Steiner de la Augsburg, din 14 martie 1913 și Stockholm, 8 iunie 1913, amândouă apărute în Lumea spiritului și pătrunderea ei în existența fizică, GA 150.
  78. înlăuntrul acestui spirit al Pământului devine limpede tot ceea ce am expus eu despre impulsul de pe Golgota: Din plenitudinea expunerilor care pot fi menționate în această privință indicăm conferința de la Nürnberg, din 30 iunie 1908, apărută în Apocalipsa lui Ioan, GA 104, ca și conferințele de la Kassel, din 6 iulie și 7 iulie 1909 din Evanghelia lui Ioan în raport cu celelalte trei Evanghelii, în special cu Evanghelia lui Luca, GA 112.
  79. Rudolf Steiner, Din Cronica Akasha (1904), GA 11; Știința ocultă în schiță (1910), GA 13.
  80. Rudolf Steiner, Educarea copilului din punctul de vedere al științei spirituale (1907), Ediție separată; în cadrul Operelor complete este conținută în: Luzifer-Gnosis. Articole fundamentale pentru antroposofie din anii 1903-1908, GA 34.
  81. Vreau să dau un exemplu în acest sens, pe care l-a povestit Erasmus Francisci: Vezi Gotthelf Heinrich von Schubert, «Die Symbolik des Traumes» («Simbolismul visului»), Leipzig 1840, pag. 10 ș.u.
  82. Berlin, 10 iunie 1915: Vezi Rudolf Steiner, Ideea clădirii Goetheanumului (1921), cu 104 ilustrații din prima clădire a Goetheanumului, GA 290.
  83. eu am menționat în ultimele săptămâni în acest loc,... poemul Faust al lui Goethe: Pe 15 aprilie 1915 «Scena gândurilor ca rezultat al idealismului german» (de la care s-au păstrat doar niște notițe insuficiente, nepublicate).
  84. Eu am expus adesea că, în fond, Mefisto nu este altceva...: Vezi Rudolf Steiner Specificul spiritual al lui Goethe revelat în Faust-ul său și în Basmul despre șarpe și Floarea de Crin (1918), GA 22; vezi și Nota 35.
  85. întreaga dificultate pe care a avut-o Goethe în privința «Faust»-ului său: Vezi expunerile lui Rudolf Steiner în această privință în conferința de la Berlin din 22 aprilie 1915 «Imaginea idealismului german», în Într-un timp purtător de destin, GA 64, pag. 431 ș.u.
  86. „un vierme ghemuit, plin de teamă”: «Faust» I, versul 498.
  87. „Tu te asemeni spiritului...”: «Faust» I, versurile 512/513.
  88. un pasaj... unde Mefisto a fost numit o dată Lucifer: Este avut în vedere pasajul din «Urfaust», scena de pe stradă, versul 527: „S-ar părea că e fiu de conducător./Dacă Lucifer ar avea o duzină de astfel de prinți, aceștia ar trebui să-l remunereze”.
  89. Sentiment este totul...: «Faust» I, versurile 3456-3458.
  90. a studiat până la capăt...: «Faust» I, versul 357.
  91. „Și până la (a fi) om, ai timp destul”: «Faust» II, versul 8326.
  92. „Dar nu te strădui înspre ordine mai înalte”: «Faust» II, versul 8330.
  93. Devine! Substanța se limpezește: «Faust» II, versurile 6855/56.
  94. De când a vorbit Nietzsche despre supraom: În: «Așa grăit-a Zarathustra», „Cuvânt înainte”, 3 și 4, ca și partea III, „Cel care se naște”.
  95. Goethe a spus că el l-a reluat pe vechiul Tragelaf...: Vezi corespondența dintre Schiller și Goethe din 6 decembrie 1797. Deja pe 22 iunie 1797 Goethe îi relatase lui Schiller despre planul său de a definitiva pe «Faust», decizie susținută prin interesul său de Schiller, în perioada care a urmat.
  96. că a făcut o schiță... în privința a ceea ce urma să devină Faust: Tipărită în ediția memorială, Artemis Zürich 1949, volumul 5, «Die Faustdichtungen, Paralipomena» («Poemele Faust, Paralipomena»), pag. 541.
  97. (Încheierea conferinței): Mantra pe care a rostit-o întotdeauna Rudolf Steiner în încheierea conferințelor, lipsește în aceste notițe.
  98. Ralph Waldo Emerson, 1803-1882, filosof și eseist american. Citate din: «Repräsentanten des Menschengeschlechts» («Reprezentanți ai neamului omenesc»), citate după traducerea lui Herman Grimm, preluată în «Cincisprezece eseuri», secvența a treia, Berlin 1882: «Ralf Waldo Emerson despre Goethe și Shakespeare».
  99. Sergius Jushakow, 1849-1910: «Der englisch-russische Konflikt» («Conflictul anglo-rus»), Petersburg 1885.
  100. Ideea (lui Hebbel) că un profesor de gimnaziu l-ar avea pe Platon reincorporat în clasa sa: Hebbel, Friedrich (1813-1863), «Tagebücher» («Jurnale»), nr. 1335: „În conformitate cu migrația sufletelor, este posibil ca Platon aflat acum din nou pe băncile școlii, să fie muștruluit pentru că nu-l înțelege pe Platon”.
  101. Eu am mai vorbit cândva despre atom...: Vezi conferințele de la Berlin din 16 decembrie și 23 decembrie 1904 din: Legenda templului și legenda de aur, GA 93.
  102. „Cerul și Pământul vor trece”: Marcu, 13, 31.
  103. o lume eterică... ce nu este o simplă materie rarefiată, așa cum o expune cu drag teosofia engleză: Se referă, în principal, la lucrările și operele lui Charles Webster Leadbeater (1847-1934).
  104. Rudolf Steiner, Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904), GA 10.
  105. Friedrich Nietzsche a vorbit și despre această realitate în «Zarathustra» al său: Vezi Nota 94.
  106. Cel care crede în libertatea spiritualității...: Johann Gottlieb Fichte, «Reden an die deutsche Nation» («Discursuri către națiunea germană»), Discursul al șaptelea.
  107. Cola di Rienzi, circa 1313-1354, tribun roman. Vezi Robert Davidssohn: „Vom Mittelalter zu unseren Tagen” („Din Evul Mediu până în zilele noastre”), în: «Süddeutsche Monatshefte», anul 12 de apariție, Caietul 9, iunie 1915, pag. 121.
  108. Omul, care după cum s-a denumit el pe sine însuși se numea d’Annunzio: Gabriele d’Annunzio, 1863-1938, scriitor italian. Discursul său pentru festivitatea consacrării celor o mie a apărut în «Süddeutsche Monatshefte», anul 12 de apariție, Caietul 9, iunie 1915, pag. 498. – Părerea larg răspândită că d’Annunzio se numea de fapt Rapagnetta se explică prin aceea că tatăl său s-a numit așa inițial, dar a fost adoptat deja de copil de un d’Annunzio.


AcasăLucrări OnlineIndex GA157Precedenta