Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
KARMA MATERIALISMULUI

GA 176

NOTE

Suportul textului: Majoritatea acestor conferințe susținute în filiala din Berlin a Societății Antroposofice în timpul Primului Război Mondial au fost stenografiate de Hedda Hummel; unele dintre ultimele conferințe, în schimb, de Walter Vegelahn, Berlin. Textul tipărit se bazează pe propriile lor transcrieri în text clar. Stenogramele originale nu mai există.

Titlul volumului și titlul conferințelor au fost date de Marie Steiner pentru prima ediție.

Cuprinsul detaliat a fost adăugat de editor la ediția din 1982.

Note referitoare la text

Lucrările lui Rudolf Steiner în ediția Operelor complete (GA) sunt indicate în note cu numărul bibliografic.


CONFERINȚA I

  1. ultimele consideraţii: ciclul Adevaruri ale evoluției omului și omenirii, 8 conferințe, Berlin, 29 mai – 24 iunie 1917, care împreună cu ciclul de față formează volumul GA 176.
  2. African Spir, 1837-1890.
  3. Herman Grimm, 1828-1901, istoric al culturii.
  4. Bosnia şi Herţegovina au fost ocupate de Austria în anul 1878. Ele au rămas ţinut turcesc şi au fost anexate abia în anul 1908.
  5. Georgij Jewgenjewitsch Lwow, 1861-1925, om de stat rus. A ajuns pe 15 martie 1917 în fruntea primului guvern provizoriu rus.
  6. Sir Edward Grey: 1862-1933, om de stat englez. Între 1905-1916 ministru de externe britanic.
  7. fanatismul faptelor: vezi Rudolf Steiner Concepţia despre lume a lui Goethe (1897), GA 6, pag. 78 ş.u.
  8. dogmatismul experienţei: vezi «Lucrările de ştiinţele naturale ale lui Goethe» editate de Rudolf Steiner, vol. 2, Introducere, pag. XXXIII.
  9. Agrarul şi industrialul: vezi conferinţa din 10 octombrie 1919 din Înţelegerea socială din cunoaşterea spiritual-ştiinţifică, GA 191.
  10. Eduard von Hartmann: 1842-1906. «Filosofia inconştientului». Ediţia 12, Leipzig 1923.

CONFERINȚA a II-a

  1. Max Verworn, 1863-1921.
  2. Albert Schäffle, 1831-1903, sociolog şi om de stat, ministru al comerţului austriac. «Structura şi viaţa corpului social», 1875-78, Tübingen, 4 volume; «Lipsa de perspectivă a democraţiei sociale», ediţia a 3-a, Tübingen 1887.
  3. Hermann Bahr, 1863-1934, «Lipsa de înţelegere a domnului Schäffle», Zürich 1885.
  4. Rudolf Virchow, 1821-1902, întemeietor al patologiei celulare.
  5. un discurs despre libertatea ştiinţei şi teoriile ei: «Libertatea ştiinţei în statul modern», discurs ţinut la cea de-a treia adunare generală a celei de-a cincizecea reuniuni a cercetătorilor naturii şi medicilor germani de la München, 22 septembrie 1877, Berlin 1877.
  6. Eu am indicat deja cu mulţi ani în urmă în diverse contexte în conferinţele publice: de exemplu în conferinţa de la Berlin din 17 octombrie 1907, Ştiinţele naturii la răspântie de drumuri, publicată în Cunoaşterea sufletului şi a spiritului, GA 56.
  7. am expus deja consideraţii: vezi, de exemplu, conferinţa de la Haga din 28 martie 1913 din: Ce însemnătate are evoluţia ocultă a omului pentru învelişurile sale, GA 145 şi conferinţa de la Dornach din 16 octombrie 1915, publicată în Mişcarea ocultă din secolul XIX şi legătura ei cu cultura universală, GA 254.
  8. Întregul sistem atomic este substanţialitate ahrimanică: după această frază urma în ediţiile anterioare fraza: „De aici şi formarea de imagini pe perete”. Această frază, care ca atare nu are sens, a fost lăsată la o parte în această ediţie în primul rând pentru că lipseşte în stenogramă, şi pentru că nu se poate explica cum şi de ce a apărut la prima tipărire.
  9. Albert Einstein, 1879-1955. Despre teoria relativităţii specială şi cea generală, multe ediţii.
  10. Forţă şi substanţă, Frankfurt 1855, de Ludwig Büchner, 1824-1899, medic şi filosof.
  11. Amintiţi-vă consideraţiile: conferinţa din 13 februarie 1917 din Metamorfoză cosmică şi umană, GA 175, vezi şi conferinţa din 28 ianuarie 1917 din Consideraţii istorice contemporane, partea a doua, GA 174.
  12. exerciţii de respiraţii: vezi conferinţa din 3 septembrie 1921 din Antroposofia, rădăcinile ei de cunoaştere şi roadele ei pentru viaţă, GA 78.
  13. din Vechiul Testament: Cartea I, Moise II, 7.
  14. Dogma infailibilităţii: imposibilitatea papei de a greşi în probleme de credinţă şi moravuri, decisă la Conciliul Vaticanului din 18 iulie 1870. vezi conferinţa din 3 iunie 1920 din Factori vindecători pentru organismul social, GA 198.

CONFERINȚA a III-a

  1. Şi cuvintele: Matei 3, 17.
  2. Rudolf Hermann Lotze, 1817-1881, medic şi filosof la Leipzig, Göttingen, Berlin. Opera principală: «Metafizica» vol. 1, 1841-79.
  3. Adolf von Harnack, 1851-1930, profesor de teologie la Berlin. «Esenţa creştinismului», Leipzig 1900.
  4. «În armonie cu infinitul», 1897, de Ralph Waldo Trine (1866-1958), răspândită în multe limbi, în sute de mii de exemplare.

CONFERINȚA a IV-a

  1. din societatea celor vii…”: Herman Grimm în articolul său «Poeziile lui Walter Robert-Tornow» din «Fragmente», volumul 1, Berlin şi Stuttgart 1900-1902.
  2. iarna trecută: în conferinţa din 10 decembrie 1916, din Consideraţii istorice, GA 173.
    Hermann Bahr, 1863-1934.
  3. Kammerbühl: articol al lui Goethe «Muntele Kammer de la Eger» în «Lucrările de ştiinţele naturii» ale lui Goethe, editate de Rudolf Steiner, volumul 2, pag. 191-200.
  4. William James, 1842-1910. «Pragmatismul», traducere din limba engleză de Wilhelm Jerusalem, Leipzig 1908.
  5. Friedrich Heinrich Jakobi, 1743-1918, filosof şi romancier.
  6. Blaise Pascal, 1623-1662. «Pensées», traduse şi editate de Ewald Wahmuth, Heidelberg 1954, pag. 240/41: „Nu numai pe Dumnezeu îl cunoaştem doar prin Iisus Christos, ci şi pe noi înşine ne cunoaştem doar prin Iisus Christos, viaţa şi moartea le cunoaştem doar prin Iisus Christos. Fără Iisus Christos nu ştim nici ce este viaţa noastră, nici ce este moartea noastră, nici ce este Dumnezeu, nici ceea ce suntem noi înşine”.

CONFERINȚA a V-a

  1. Arnold Rudolf Karl Fortlage, 1806-1881. Opt conferinţe psihologice, Jena 1869.
  2. Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile Antichităţii, GA 8.
  3. Johannes Müller, 1864-1949, Doctor în filozofie, Doctor în teologie, scriitor, editor al «Grünen Blätter» (Foile verzi). Întemeietor şi conducător al unui renumit cămin de refacere în Elmau, Oberbayern.
  4. Josef Kainz, 1858-1910, renumit actor.

CONFERINȚA a VI-a

  1. Vladimir Alexandrovici Suchomlinoff, 1848-1926, general rus. În 1908 şef de Stat Major; în calitate de ministru de război a reorganizat armata rusă.
  2. Max Dessoir: filosof şi psiholog. Rudolf Steiner tratează cartea acestuia «Despre transcendenţa sufletului», Stuttgart 1917, detaliat şi în lucrarea Despre enigmele sufletului (1917), GA 21.
  3. Rudolf Otto, 1869-1937, «Sfinţenia», 1917, ediţiile 31-35, München 1963.
  4. Georg Wielhelm Friedrich Hegel, 1770-1831. Expresia lui Hegel: „Dacă religia s-ar întemeia în om doar pe un sentiment, acesta nu poate fi sentimentul dependenţei, pentru că atunci un câine ar fi cel mai bun creştin, deoarece el poartă cel mai intens în sine acest sentiment şi trăieşte cu precădere în el. Şi sentimente de eliberare are câinele, atunci când foamea sa este satisfăcută printr-un os.” «Diverse lucrări», volumul 2, 1835.
  5. Friedrich Schleiermacher, 1768-1834. Vezi «Credinţa creştină în conformitate cu principiile fundamentale ale Bisericii evanghelice», două volume, Berlin 1921/22.
  6. Hermann Bahr: vezi Nota 3 de la conferinţa a II-a. Articolul «Raţiune şi ştiinţă» a apărut la Viena/München în 1917.
  7. Adevăr şi ştiinţă. Preludiu la o „filozofie a libertăţii” (1892), GA 3; Filosofia libertăţii (1894), GA 4; Enigmele filosofiei (1914), GA 18.
  8. Epistola întâia către Corinteni 2, 6-16:
    6 Celor desăvârşiţi însă le grăim înţelepciunea, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori,
    7 ci grăim înţelepciunea lui Dumnezeu cea întru taină, cea ascunsă, pe care Dumnezeu mai înainte de veci a rânduit-o spre slava noastră,
    8 pe care nimeni din stăpânitorii acestui veac n'a cunoscut-o; că dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei;
    9 ci precum este scris: Pe cele ce ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s'au suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc.
    10 Nouă însă ni le-a dezvăluit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul pe toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu.
    11 Căci cine dintre oameni le ştie pe cele ale omului, în afară de duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, în afară de Duhul lui Dumnezeu.
    12 Dar noi nu duhul lumii l-am primit, ci Duhul Cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele prin har dăruite nouă de Dumnezeu;
    13 pe care le şi grăim, nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, pe cele duhovniceşti supunându-le spre judecată celor ce sunt duhovniceşti.
    14  Omul firesc însă nu primeşte pe cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi el nu le poate înţelege, fiindcă ele se judecă duhovniceşte;
    15  cel duhovnicesc însă pe toate le judecă, dar el nu-i să fie judecat de nimeni;
    16  căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El? Noi însă avem gândul lui Hristos.
    (Biblia – Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2001)
  9. Woodrow Wilson: 1856-1924, preşedinte al SUA între 1913 şi 1921, profesor de filosofie. Rudolf Steiner a vorbit despre el deja din 1 iunie 1913 în Bazele oculte ale Bhagavad Gita, GA 146.
  10. Georg Simmel, 1858-1918, filosof. Se poate să fie vorba despre cartea: «Războiul şi deciziile spirituale», München 1917.

CONFERINȚA a VII-a

  1. Toma d’Aquino, 1225-1274, vezi, de exemplu, «Summa theologiae».
  2. Henry More, 1614-1687, filosof englez. «Enchiridion metaphysicum, Enchiridion ethicum», 1668.
  3. «Theologia Teutsch», lucrare mistică apărută la sfârşitul secolului XIV. Operă a unui preot necunoscut de la un castel seniorial din Sachsenhausen bei Frankfurt, tipărită pentru prima oară în 1516 şi 1518.
  4. Martin Luther, 1483-1546, inaugurator al reformei germane.
  5. Citiţi ceea ce am spus despre aceasta în cartea mea despre mistică: Mistica în zorii vieţii spirituale a timpului nostru şi legătura ei cu concepţia modernă despre lume, (1901), GA 7, Capitolul Prietenia lui Dumnezeu (pag. 151 ș.u.).
  6. Ricarda Huch, 1864-1947: «Credinţa lui Luther», scrisori către un prieten, Leipzig 1916.
  7. un articol: Bernhard Diebold «Ricarda Huch şi diavolul», din revista «Nord şi Sud», iulie 1917.
  8. poporul nu îl simte pe demon niciodată…”: Goethe, «Faust» I, Pivniţa lui Auersbach.
  9. lucrării mele ce urmează să apară în curând: vezi Despre enigmele sufletului (1917), GA 21.
  10. în dramele mele mister: Patru drame-mister, (1910-1913), GA 14.
  11. Alexander Feodorovici Kerenskij, născut în 1881 la Volsk, politician şi om de stat rus.
  12. Vladimir Soloviov, 1853-1900, filosof şi poet rus.

CONFERINȚA a VIII-a

  1. Luther: vezi conferinţa din 12 octombrie 1917 din Fundalurile spirituale ale lumii exterioare – Prăbuşirea spiritelor întunericului GA 177. Atunci, în 1917, s-au sărbătorit 400 de ani de la afişarea tezelor la biserica cetăţii Wittenberg.
  2. Tocmai mă ocup acum din nou… cu o caracteristică a lui Christian Rosenkreutz şi a «Nunţii chimice» a lui Johann Valentin Andreae, 1586-1654. «Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz, Anno 1459»; tradusă în germana literară de Walter Weber, Dornach 1942; Stuttgart 1957 şi Basel 1978. («Către conducătorii, căpeteniile şi învăţaţii Europei!») Vezi în această privinţă articolul apărut pe atunci al lui Rudolf Steiner din Filozofie şi antroposofie, GA 35.
  3. Immanuel Kant, 1724-1804, «Critica raţiunii pure», 1781; «Critica raţiunii practice», 1788; «Critica forţei de judecată», 1790.
  4. Emil Du Bois Reymond, 1818-1896. «Despre graniţele cunoaşterii naturii», 14 august 1872, Reden, Leipzig, 1886.
  5. Ricarda Huch: vezi Nota 6 de la conferinţa a VII-a.
  6. Heinrich Marianus Deinhardt, 1821-1879. «Contribuţii la aprecierea lui Schiller» (1860), reeditată şi cu o introducere de G. Wachsmuth, Stuttgart 1922.
  7. Herman Grimm: vezi Nota 3 de la conferinţa I

CONFERINȚA a IX-a

  1. Ernst Haeckel, 1834-1919. «Enigmele lumii», studii pe înţelesul tuturor despre filosofia monistă, Bonn 1899, multe ediţii.
  2. revista «Clopotul», editată de Parvus, Editura pentru ştiinţe sociale, Berlin, întemeiată în 1914.
    Parvus = Dr. Helphand, care l-a adus pe Lenin în timpul primului Război Mondial, din Elveţia în Rusia. Vezi conferinţa din 7 decembrie 1919 din Misiunea lui Mihael, GA 194. Biografie: W. Scharlau-Zeman, «Freibeuter der Revolution» («Pirat al Revoluţieil»), 1964.
  3. consilierul Albrecht Penck, 1858-1945, geograf. «Despre graniţele politice», discurs la inaugurarea rectoratului la Universitatea din Berlin 1917.
  4. cartea mea care acum este şi tipărită: vezi Nota 9 de la conferinţa a VII-a.
  5. Luther: vezi Nota 4 de la conferinţa a VII-a.
  6. Caută dreptatea în credinţă!: au fost transmise cuvintele „Cel drept va trăi din credinţa sa” (Epistola către romani 1, 17).
  7. Rudolf Eucken: 1846-1926, filosof.
  8. Johann Valentin Andreae: vezi Nota 2 de la conferinţa a VIII-a.