Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

EDUCAŢIA COPILULUI
DIN PUNCTUL DE VEDERE AL ŞTIINŢEI SPIRITUALE

GA 34


NOTE


Am prezentat aceste consideraţii sub formă de conferinţe în diferite localităţi din Germania. Deoarece din multe direcţii a fost exprimată dorinţa de a tipări acest material, el apare aici ca o disertaţie prelucrată.

Se vor avea în vedere notele adăugate la sfârşit (pag. 49 la pag. 51) la care se face trimitere prin numerele corespunzătoare, de pe parcursul consideraţiilor.

Dr. Rudolf Steiner (1907)


Câteva remarci pentru întregirea acestor consideraţii.

  1. Să nu se înţeleagă această frază în sensul că ştiinţa spirituală ar vrea să aibă de a face doar cu problemele cele mai cuprinzătoare ale vieţii. Pe cât este de adevărat că, în sensul celor prezentate mai sus, ea este chemată să fundamenteze încercările de rezolvare a acestor probleme, la fel de adevărat este şi că ea poate constitui pentru fiecare individ în parte, oriunde s-ar situa el în viaţă, izvorul din care îşi poate plăsmui răspunsuri pentru cele mai obişnuite întrebări ale vieţii, dar şi mângâiere, forţă, încredere faţă de existenţă şi muncă. Ea poate constitui sprijinul în faţa marilor enigme ale vieţii, dar şi pentru cele mai directe nevoi ale momentului, chiar şi în situaţiile – aparent – cele mai minore ale vieţii.

  2. Aceste articole se găsesc în cartea Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare?

  3. Trebuie să ne referim la cele spuse aici cu deosebită precizie, deoarece tocmai în timpul nostru există o mare neclaritate în această direcţie. Mulţi trec în ziua de azi peste deosebirea ce există între plantă şi fiinţă senzitivă, pentru că nu le este clar caracterul propriu-zis al senzaţiei. Dacă o fiinţă (sau un lucru) manifestă la exterior vreun efect al unei impresii venite din afară, nu suntem cu nimic îndreptăţiţi să spunem: “aceasta simte impresia”. Putem spune aceasta doar dacă impresia este trăită în sine, doar dacă este prezentă un fel de oglindire a stimulului exterior. Marile progrese ale ştiinţelor naturii de acum, pe care desigur că cercetătorul spiritual le admiră, au provocat neclaritate referitor la noţiunile superioare. Anumiţi biologi nu ştiu ce anume este senzaţia; de aceea îi subscriu şi o asemenea fiinţă lipsită de senzaţii. Ceea ce biologii înţeleg prin senzaţie au dreptul să subscrie şi fiinţelor lipsite de senzaţii. Cu totul altceva este însă ceea ce înţelege ştiinţa spirituală prin senzaţie.

  4. Trebuie făcută deosebirea între a trăi în sine trupul senzaţiei şi a-l percepe prin clar vedere educată. Aici ne referim la ceea ce poate fi perceput de ochiul spiritual deschis.

  5. Să nu ne împiedicăm de expresia “trup-eu”. Prin aceasta nu se înţelege, fireşte, nimic brut, material. Însă, doar în ştiinţa spirituală este posibil să folosim cuvintele limbii uzuale. Şi fiindcă aceste cuvinte sunt folosite pentru ceva material, la utilizarea lor ştiinţa spirituală, va trebui să le traducem întâi în înţelesul lor spiritual.

  6. Nu vom înţelege cu toată precizia cele de mai sus dacă vom obiecta că pruncul ar avea memorie etc. şi înainte de schimbarea dentiţiei şi de asemenea, tânărul, înainte de maturizarea sexuală ar prezenta facultăţi ce sunt legate de trupul astral. Trebuie totuşi să ne lămurim că atât trupul eteric cât şi trupul astral sunt de la început prezente, dar sub învelişul protector mai sus discutat. Tocmai acest înveliş protector permite, de exemplu trupului eteric, să-şi scoată în mod cu totul deosebit în evidenţă însuşirile memoriei, până la schimbarea dentiţiei. Dar şi la embrionul uman ochii sunt deja prezenţi, însă sub învelişul fizic protector al mamei. Exact în sensul în care lumina soarelui fizic exterior nu poate acţiona formativ asupra acestor ochi protejaţi, tot astfel nici educarea exterioară nu poate acţiona asupra formării memoriei, în perioada până la schimbarea dentiţiei. Se va observa mai mult felul în care, în această perioadă, memoria se dezvoltă liberă, prin sine însăşi, dacă i se dă hrană şi dacă nu se acţionează din afară asupra evoluţiei sale. Tot aşa stau lucrurile şi cu însuşirile ale căror purtător este trupul astral, în timpul dinaintea maturizării sexuale. Trebuie să le dăm hrană, dar fiind tot mereu conştienţi la cele mai sus menţionate, anume că trupul astral se află încă sub un înveliş protector. Este cu totul altceva să îngrijim germenii evoluţiei aflaţi deja în trupul astral, înainte de maturizarea sexuală, iar trupul astral devenit independent, după maturizarea sexuală, să-l expunem la acele aspecte din lumea exterioară pe care le poate prelucra fără a avea un înveliş protector. Aceasta este, desigur, o diferenţiere subtilă; fără însă a o accepta şi pătrunde, nu putem înţelege esenţa educaţiei.