|
 „Ştiinţele
oculte există dintotdeauna. Ele au fost cultivate în aşa-zisele
„şcoli oculte“. Numai cine se supunea unor anumite probe avea acces
în aceste şcoli, şi nu i se dezvăluia decât ceea ce
corespundea facultăţilor sale intelectuale, spirituale şi morale.
Această restricţie era absolut necesară, deoarece cunoştinţele în
domeniile superioare, corect aplicate, reprezentau cheia de acces la o
putere care, dacă ar fi încăput pe mâinile unor persoane
nepregătite, ar fi dus în mod sigur la abuzuri. Ştiinţa
spirituală nu face decât să popularizeze anumite cunoştinţe
elementare ale ştiinţei oculte. Motivul îl constituie actualele
circumstanţe proprii epocii în care ne aflăm. Nivelul de
dezvoltare a inteligenţei atins în prezent de cei mai avansaţi
contemporani din omenire face ca, nu peste mult timp, aceştia să aibă
posibilitatea să dobândească anumite concepţii pe care,
înainte vreme, numai acela care era introdus în ştiinţele
oculte le putea avea. Dar, în acest caz, ideile şi concepţiile
respective erau prezentate într-o formă foarte caricaturală şi
deghizate, căci altfel ar fi putut avea efecte cu totul dăunătoare. De
aceea, păstrătorii acestei străvechi înţelepciuni oculte se
fereau să dezvăluie în public ceva din ea. În felul acesta,
avem posibilitatea să determinăm după criteriile adevăratei
înţelepciuni progresele făcute de omenire în decursul
evoluţiei epocilor de cultură. Cunoaşterea pe care o avem despre natură
ne conduce, de exemplu, să ne formăm anumite păreri asupra originii
lucrurilor. Dar fără o aprofundare bazată pe ştiinţa ocultă, aceste
reprezentări nu sunt decât un fel de caricaturi. Tehnica se
îndreaptă acum spre unele stadii de evoluţie care nu vor fi
benefice pentru umanitate, decât dacă oamenii vor primi în
suflete influenţa profundă a unei concepţii de viaţă care să aibă la
bază ştiinţa spirituală. Cât timp popoarele nu aveau încă o
cunoaştere a naturii şi nici nu dispuneau de o tehnică aşa cum este cea
modernă, iar cele mai înalte învăţăminte li se revelau sub
formă de imagini religioase care se adresau numai sensibilităţii lor
interioare, acestea aveau o putere binefăcătoare asupra oamenilor.
Astăzi, omenirea are nevoie de aceleaşi adevăruri, dar într-o
formă care să fie accesibilă inteligenţei. Nimic din concepţia despre
lume bazată pe ştiinţa spirituală nu are un caracter arbitrar, ci
rezultă dintr-o considerare a faptelor istorice aşa cum s-a arătat mai
sus. – Anumite părţi din învăţământul ocult sunt rezervate
şi astăzi numai celor care se supun unor probe de iniţiere. Şi chiar
acele părţi care se dezvăluie public nu sunt utile decât acelora
care nu se mulţumesc să le primească doar ca pe nişte cunoştinţe
superficiale, abstracte, ci şi le însuşesc în cea mai
profundă intimitate astfel încât ele devin un fir
conducător al vieţii lor. O
cunoaştere, chiar aprofundată, a învăţămintelor ştiinţei
spirituale nu are nici o valoare, dacă le stăpânim în mod
pur intelectual şi nu le pătrundem cu sentimentul şi sensibilitatea
noastră în tot cursul vieţii.
Numai printr-o astfel de abordare reuşim să aflăm ceva din valoarea
adevărurilor sale. Altminteri rămân pur şi simplu ceva în
care credem sau nu credem. Dacă sunt înţelese în mod
corect, adevărurile ştiinţei spirituale pot deveni pentru om cu
adevărat un temei pentru existenţa sa, permiţându-i să-şi
descopere demnitatea, valoarea şi identitatea, şi îi dă, în
acelaşi timp, maximum de curaj în viaţă. Căci aceste adevăruri
îl lămuresc asupra legăturii sale cu lumea din jur şi îi
dezvăluie scopurile superioare pe care trebuie să le urmărească şi care
îi este adevărata sa menire. Şi aceasta se face în deplină
armonie cu exigenţele prezentului, astfel că omul nu este nevoit să se
zbată cu antagonismul dintre credinţă şi ştiinţă. Poţi fi, în
acelaşi timp, om de ştiinţă modern, dar şi cercetător în domeniul
spiritual. Condiţia este să fii autentic şi într-un caz şi
în altul.“
|
