BIBLIOTECA ANTROPOSOFICĂ
Știința spirituală prezentată de Rudolf Steiner
„Pe cât e de sigur faptul că inspiraţiile, care îşi au originea în sentimente şi voinţa sănătoase, pot fi revelaţii ale lumii superioare, tot astfel anumite erori, amăgiri şi noţiuni fantastice privitoare la o lume superioară izvorăsc din sentimente şi voinţă confuze.
De aceea antrenamentul ocult are sarcina de a indica cum poate omul să facă productive pentru inspiraţie sentimentele şi impulsurile sale de voinţă. Ca în toate chestiunile de antrenament ocult, se simte nevoia unei regularizări şi structurări intime a vieţii sufleteşti. Înainte de toate trebuie să fie dezvoltate sentimente cunoscute într-o mică măsură în viaţa obişnuită. Printre cele mai importante este sensibilitatea la „adevăr” şi „falsitate”, la „corect” şi „fals”. Sigur, şi omul obişnuit are sentimente similare, dar ele trebuie dezvoltate de elevul ocult într-o măsură mult mai mare. Să presupunem că cineva a făcut o eroare logică. Un altul vede această greşeală şi o corectează. Rolul judecaţii şi al intelectului este foarte mare într-o asemenea corecţie, iar cel al sentimentului de plăcere asociat cu corectitudinea şi cel de neplăcere asociat cu incorectitudinea este slab. Desigur asta nu înseamnă că plăcerea corectitudinii şi neplăcerea incorectitudinii nu există. Dar intensitatea cu care se manfiestă ele în viaţa obişnuită trebuie să fie crescută în antrenamentul ocult. Elevul ocult trebuie să-şi îndrepte atenţia asupra vieţii sale sufleteşti şi să o aducă la nivelul la care o eroare logică devine o sursă de durere pentru el, cu nimic mai puţin chinuitoare decât durerea fizică, şi reciproc, pentru ca „corectitudinea” să-i provoace o adevărată bucurie şi satisfacţie. Se vorbeşte mult în cercurile noastre „culturale” despre „dragostea de adevăr”, totuşi ceea ce se înțelege prin asta nu poate fi comparat cu ceea ce elevul ocult trebuie să experimenteze prin munca lăuntrică liniştită. Ca un test, el trebuie să-şi pună în faţă un lucru „adevărat” şi un lucru „fals” şi să li se dedice nu numai pentru a-şi antrena puterea de judecată pentru un discernământ treaz între „adevărat” şi „fals”, ci şi pentru a câştiga o relaţie personală cu toate acestea.”
TREPTELE CUNOAŞTERII SUPERIOARE, GA 12: INSPIRAŢIA
„Christian Rosenkreutz şi colegiul celor doisprezece au adus laolaltă tot ceea ce au putut da diversele curente religioase. Rezultatul acestui fapt va fi că aportul fiecărei religii, năzuinţele şi strădaniile adepţilor lor, se vor regăsi în impulsul dat de Christos. Acesta va fi mersul evoluţiei în următoarele trei milenii: să atingem şi să promovăm o înțelegere clară a impulsului adus de Christos. Începând din secolul al XX-lea, toate religiile se vor reuni în ceea ce am putea numi Misteriul rosicrucianismului. Împlinirea acestei unificări va fi posibilă în următoarele trei milenii, deoarece nu va mai fi necesar ca oamenii să învețe din faptele prezentate de documente. Prin contemplarea directă a lui Christos vor ajunge să înțeleagă singuri evenimentul pe care l-a trăit Pavel pe drumul Damascului. Omenirea însăşi va trece prin experienţa trăită de Pavel.”
Christian Rosenkreutz și Misiunea sa: 5. CREŞTINISMUL ROSICRUCIAN (II)
„Noi avem ca principiu fundamental ideea de a nu ne afla pe terenul vreunei confesiuni religioase, ci de a vedea în diferitele sisteme religioase configurări diverse ale aceleiaşi vieţi spirituale. Ştiinţa spirituală trebuie să caute acest sâmbure de adevăr spiritual în toate concepţiile religioase despre lume.”
Christian Rosenkreutz și Misiunea sa: 6. ZORII NOULUI OCULTISM
„În privinţa multor altor lucruri ar fi deja necesar ca oamenii să înveţe, să înveţe de la evenimentele atât de profund radicale ale prezentului. Pentru aceasta, este în orice caz necesar ca unele lucruri să fie luate foarte în serios, lucruri care pot înflori numai pe terenul cunoaşterii spiritual-ştiinţifice. Această ştiinţă spirituală orientată antroposofic este acuzată cu foarte multă uşurinţă că ar fi teoretică, şi i se reproşează că alte direcţii trec nemijlocit la treabă, că ele nu-i chinuie pe oameni cu necesitatea de a înţelege evoluţii cosmice, ci ele vorbesc oamenilor despre iubire, despre iubirea umană generală, despre ceea ce trebuie să iubească oamenii şi cum să iubească. Acum, milenii de-a rândul s-a vorbit despre iubire în acest mod, aşa cum încă vor mulţi să audă şi în ziua de azi; cu toate acestea, felul în care toată această iubire își găsește expresie se vede în lume în ziua de astăzi. Dacă lăsaţi însă ca ştiinţa spirituală să cuprindă un timp cu mult mai scurt sufletele omeneşti, atunci veţi vedea că dacă această ştiinţă spirituală cuprinde într-adevăr sufletele omeneşti, ea va răsări în inimile omeneşti deja ca iubire. Căci iubirea nu poate fi predicată. Iubirea poate doar să crească atunci când ea este cultivată corect. Dar atunci creşte. Şi ea este un vlăstar al spiritului. Ea este şi la om un vlăstar al adevăratei cunoaşteri, al acelei cunoaşteri care nu se îndreaptă doar înspre materie, ci se îndreaptă înspre spirit.”
MOARTE PĂMÂNTEASCĂ ȘI VIAȚĂ COSMICĂ, GA 181: Conferința I
„Această cunoaştere a faptului de a fi împreună cu morţii va fi una dintre cele mai importante componente pe care ştiinţa spirituală le are de sădit pentru viitor în conştienţa omenească generală, în cultura omenească în general. Căci oamenii care cred că ceea ce se petrece, se petrece numai datorită faptului că acţionează forţele care sunt percepute în viaţa sensibilă, nu cunosc nimic despre realitate; ei nu ştiu că în viaţa care se desfăşoară aici acţionează continuu forţele morţilor, că acestea sunt încontinuu aici. Şi dacă vă amintiţi acum ce am spus în prima conferinţă, când am arătat că practic în ziua de azi, în acest timp materialist, oamenii au o perspectivă complet falsă asupra vieţii istorice, că noi propriu-zis visăm sau dormim istoria în adevăratele ei impulsuri, atunci vă puteţi forma o idee şi despre faptul că în ceea ce nouă ne scapă din viaţa istorică din cauza visării sau dormitului, pot trăi forţele morţilor. În viitor va veni o considerare a istoriei care va ţine cont de acele forţe care au trecut prin poarta morţii şi trăiesc cu sufletele lor în lumea dintre moarte şi o nouă naştere. O conştienţă cu întreaga omenire, şi cu aşa-numita omenire decedată, va avea de dat un cu totul alt colorit culturii omenirii.”