BIBLIOTECA  ANTROPOSOFICĂ

Ştiinţa spirituală prezentată de Rudolf Steiner














Arta în misiunea ei cosmică

        „Aşa că putem spune: Ce zace în formele arhitectonice? – Ei bine, să zicem că aici e desenat în mod schematic trupul uman, iar aici e sufletul uman. Sufletul uman vrea să se dezvolte în toate părţile. Felul cum vrea el să se dezvolte, făcând abstracţie de trup, felul cum vrea să-şi scoată fiinţa afară în Cosmos, devine formă arhitectonică.
        Suflete, dacă vrei să-ţi părăseşti corpul fizic, pentru a intra în legătură cu Cosmosul exterior, cum vrei să arăţi atunci? – Aceasta era întrebarea. Formele arhitectonice erau răspunsurile întrupate la această întrebare.
        O, putem simţi, în cadrul evoluţiei omenirii, cum a acţionat de-a lungul vremurilor sentimentul amintit. În perioada abstracţiunilor, toate dobândesc o altă nuanţă. Dar noi nu dorim să chemăm înapoi epoci mai vechi, ci să le înţelegem. Dar vrem să înţelegem de ce, când ajungem în nişte locuri unde se mai păstrează nişte datini nu chiar atât de vechi, ne apropiem de biserică şi vedem de jur împrejurul ei morminte. Nu era posibil să aibă fiecare o criptă, dar biserica era cripta comună, pentru toţi. Şi biserica este răspunsul la întrebarea care se aşeza mai întâi în faţa sufletului: Cum aş vrea să mă dezvolt, în primă instanţă, pentru a putea să scap în mod just de trup, singurul care mă leagă de lumea fizică, de Pământ? – În forma de biserică avem, într-un anumit sens, dorinţa arzătoare a sufletului după forma sa, după ce el a părăsit trupul.“

ARTA ÎN MISIUNEA EI COSMICĂ, GA 276: Conferința a II-a




Artă și cunoașterea artei

        „Intelectul este ceva intermediar între senzorialitate şi raţiune integrală, înţelepciune. El se îndepărtează de cea dintâi şi nu ajunge până la cea din urmă. El nu mai are adevărul de suprafaţă care constă din simpla copiere a realităţii senzoriale, dar încă nu-l are nici pe acela care zace în adâncul concepţiei integral-raţionale. Noţiunea pe care intelectul o schiţează în legătură cu obiectele izolate este lucrul cel mai nereal care există în lume. Fiindcă în ordinea lumii nu există nici un obiect izolat, pentru sine; toate sunt întemeiate în mod necesar în întregul şi în curgerea lucrurilor. Cine nu are în vedere marele întreg şi doar măsoară lucrurile izolate din cadrul acestuia, acela nu va putea cunoaşte niciodată adevărul. Eu pot să formez în interiorul meu, pe cale interioră, o noţiune despre fiecare lucru în parte: dar adevăr nu este în această noţiune, cât timp nu o luminează lumina înţelepciunii, a raţiunii integrale.“

ARTĂ ŞI CUNOAŞTEREA ARTEI, GA 271: Despre comic și legătura lui cu arta și viața




Cercetări referitoare la viața dintre moarte și o nouă naștere

        „Când urmărim cu privirea oamenii după moarte, în macrocosm, constatăm efectiv că cei fără moralitate se simt izolaţi, în timp ce aceia dotaţi cu calităţi morale se pot reuni cu alţi oameni care au şi ei, într-un fel, aceleaşi idealuri morale. Aşa cum pe Pământ oamenii se grupează după apartenenţa lor la o naţiune sau la alte comunităţi, tot astfel găsim că oamenii care vieţuiesc între moarte şi o nouă naştere, când ne îndreptăm privirea clarvăzătoare spre ei, se regrupează şi ei, dar după ideile şi afinităţile lor morale. Oamenii cu aceeaşi sensibilitate morală se regăsesc şi trăiesc în societate între moarte şi o nouă naştere.
        Apoi vine o fază a evoluţiei în care fiecare se simte singur, chiar dacă e animat de idei şi sentimente morale. Aşa se întâmplă în cazul în care lipsesc reprezentările religioase. Într-o anumită perioadă a vieţii dintre moarte şi o nouă naştere, reprezentările religioase constituie o pregătire pentru o viaţă socială în lumea suprasensibilă. Vedem că aceia care se îndepărtează de legăturile şi sentimentele religioase sunt condamnaţi la singurătate. Oamenii care împărtăşesc aceeaşi confesiune, formează grupuri. Apoi vine o perioadă în care nu mai este suficient să fi trăit într-o comunitate religioasă; şi în care omul se poate afla încă o dată izolat. Este o perioadă în care se petrece totuşi ceva important între moarte şi o nouă naştere. Fie ne vom simţi singuri, în ciuda apartenenţei noastre la o comunitate religioasă în care se află fiinţe cu aceleaşi credinţe, fie ne înălţăm la o înţelegere a tuturor sufletelor umane, indiferent de coloratura lor. Pentru această comunitate nu ne putem pregăti decât dacă dobândim o înţelegere pentru toate confesiunile religioase. Altădată, înainte de Misteriul de pe Golgota, acest lucru nu era necesar, pentru că experienţele lumii spirituale erau atunci diferite. Dar acum este indispensabil. În acest scop, o înţelegere justă a creştinismului ne poate fi pregătitoare, căci ceea ce constituie esenţa creştinismului nu este de găsit în nici o altă religie. Nu este corect să plasăm creştinismul printre celelalte confesiuni religioase. Este adevărat că, uneori, unele curente creştine se disting printr-o anumită îngustime de spirit dar, conceput în mod just, creştinismul este purtătorul impulsului care ne permite să înţelegem oricare altă religie. Cum a primit Occidentul creştinismul? Să luăm cazul hinduismului. Doar rasa indiană poate adera la el. Dacă noi am fi dezvoltat în Europa o religie rasială, astăzi ar trebui să avem în faţă cultul lui Wotan. Aceasta ar fi fost religia rasială din Occident. Or, acest Occident a adoptat o credinţă care nu emană din propria sa substanţă, ci este venită din Orient. Ceea ce a fost adus nu putea acţiona decât din propria sa substanţă spirituală. Nici o religie rasială sau poporală n-ar fi putut asimila impulsul christic. Nici poporul care a cunoscut prezenţa lui Christos în sânul său, nu a putut adera la el. Aceasta este particularitatea creştinismului: că poartă în el sămânţa de a putea deveni o religie universală. Nu e locul să fim intoleranţi faţă de alte religii, dar putem spune că misiunea creştinismului nu constă în a îndoctrina oamenii. Bineînţeles că o religie care nu conţine învăţătura reîncarnării îl face să surâdă pe orice budist. Pentru el, o astfel de religie nu poate fi corectă. Dar creştinismul corect conceput presupune că orice om este creştin în esenţa sa lăuntrică. Dacă veţi merge către un hindus şi-i veţi spune: tu eşti hindus şi eu sunt creştin, atunci nu aţi înţeles creştinismul. Numai atunci când pot spune despre un hindus că în esenţa sa cea mai intimă el este un creştin la fel de bun ca mine, doar că pur şi simplu n-a avut ocazia să se familiarizeze decât cu o confesiune pregătitoare şi din care nu a ieşit încă, eu trebuind să-l fac să înţeleagă unde se întâlneşte religia sa cu a mea, atunci am înţeles creştinismul. Cea mai bună soluţie ar fi ca un creştin să înveţe pe indieni hinduismul şi să încerce ca această religie să progreseze, pentru ca indianul să se poată cupla la evoluţia universală. Nu vom înţelege corect creştinismul decât dacă vom reuşi, din toată inima, să vedem în fiecare om un creştin; doar atunci creştinismul va fi religia care stabileşte treceri spre toate rasele, spre toate culorile şi toate clasele. Iată ce este creştinismul.“

CERCETĂRI OCULTE REFERITOARE LA VIAŢA DINTRE MOARTE ŞI O NOUĂ NAŞTERE, GA 140: Comunicarea cu cei morți




Observarea naturii. Matematica. Experimentul științific și rezultatele cunoașterii

        „Există trei trepte ale cunoaşterii umane: În primul rând, cunoaşterea fizică a naturii, în al doilea rând, cunoştinţele matematizante şi în al treilea rând, ştiinţa spirituală. Şi metoda spiritual-ştiinţifică n-a fost construită ca o necesitate, pe baza unor simple supoziţii, ci vedeţi deja că tocmai pentru cel ce înţelege cum provine activitatea matematizantă din cercetarea pur empirică, acesteia i se alătură în mod firesc, drept un pas mai departe, o cunoaştere a spiritului, cu toate că nu se ajunge astfel la o lume matematică, ci la cu totul altceva, la o lume spirituală reală. Şi trebuie să spunem, desigur, că acela care înţelege cum ia naştere matematica, se va putea înălţa şi la înţelegerea felului cum ia naştere ştiinţa spirituală orientată antroposofic.“
        „Nu degeaba Platon le cerea discipolilor săi – în orice caz, pe baza unei cunoaşteri ştiinţifice mai vechi, instinctive – să treacă mai întâi printr-o bună şcoală pregătitoare, constând din studiul geometriei sau al matematicii. Prin aceasta, el nu voia să le dea discipolilor săi accesul la diferite cunoştinţe particulare de aritmetică sau geometrie, ci o înţelegere temeinică a ceea ce se petrece în om când el matematizează ori geometrizează. Şi pe acest lucru se bazează, în fond, afirmaţia aparent paradoxală, dar de o profundă importanţă, a lui Platon: Dumnezeu geometrizează. – El nu voia să spună că Dumnezeu creează, pur şi simplu, în mod matematic, poligoane cu cinci şi şase laturi, ci voia să arate că el creează cu o forţă lăuntrică de felul aceleia pe care o facem să fie deja prezentă în noi, dar numai în mod abstract-imaginativ, în gândirea matematică. De aceea, eu cred că tocmai acela care înţelege în mod temeinic unde se situează, în aria ştiinţelor, matematica, va înţelege, de asemenea, unde se situează ştiinţa spirituală.“

OBSERVAREA NATURII. MATEMATICA. EXPERIMENTUL ŞTIINŢIFIC ŞI REZULTATELE CUNOAŞTERII
DIN PUNCTUL DE VEDERE AL ANTROPOSOFIEI, GA 324: Conferința I




Arta de avindeca aprofundată prin meditație

        „Adevărurile spirituale au particularitatea de a nu putea deveni nişte reale adevăruri de memorie, tot aşa cum nu puteţi reţine în organismul dvs. ceea ce aţi mâncat acum o săptămână. Rumegătorul poate, dar numai pentru puţin timp. La rumegătoare, este vorba de o reproducere organică a unei schiţe fizic a ceea ce există în corpul eteric sub formă de memorie. Cât despre adevărurile spirituale, trebuie să reluăm în mod constant experienţa lor, ele trebuie să devină obişnuinţe pentru dvs., nu un conţinut al memoriei, o imagine pe care o păstrezi. Tocmai acesta este sensul meditaţiei; de a face apel la ceea ce, în principiu, nu există decât în prima copilărie. Copilul mic nu are memorie de imagine şi el uită ceea ce tocmai a simţit. El trăieşte într-o memorie de obişnuinţe. La aceasta trebuie să revenim, dacă vrem să asimilăm adevărurile spirituale, altfel le vom pierde rapid.
        Dată fiind nevoia dvs. de esoterism, trebuie, pentru a o satisface, să recurgeţi la meditaţie, altfel acesta nu vă va sluji la nimic. Veţi dobândi atunci această receptivitate subtilă care vă va conduce, dar nu în mod instinctiv, spre perceperea intuitivă a ceva analog cu ceea ce s-a mai păstrat în mod abstract, în ştiinţa numită a signaturilor: a deduce din observarea unei plante sau a unei pietre cum poate acţiona ea asupra organismului. Mai mult, nu doar corpul dvs. fizic, ci şi corpul dvs. eteric va evolua, iar memoria bazată pe obişnuinţă vă va crea o capacitate de percepţie devenită mai subtilă pentru conţinutul fizic al mediului ambiant. Perceperea pe care o veţi avea asupra lumii va răspunde astfel întrebărilor pe care vi le pune organismul uman în legătură cu un plămân sau cu o inimă bolnavă, iar răspunsul vă este dat de plantele medicinale sau mineralele din mediul înconjurător.“

ARTA DE A VINDECA APROFUNDATĂ PRIN MEDITAŢIE, GA 316: Cursul de Paști. Conferința a III-a




Fiziologie și terapie în concepția științei spirituale

        „Ne propunem să arătăm, studiind un domeniu al activităţii practice, cum poate ştiinţa noastră spirituală de orientare antroposofică să influenţeze fertilizator viaţa practică. Da, orice om simte pe propria lui piele că acel domeniu al vieţii practice de care se ocupă medicina, terapeutica, este unul dintre cele mai importante, şi chiar din acest motiv preocupările de a fecunda medicina prin cuceririle antroposofiei nu trebuie să lipsească, încă de la începutul muncii noastre antroposofice.
        Aşadar, mă voi strădui să vă spun, de pe poziţiile ştiinţei spirituale, câteva lucruri referitoare la fiziologie şi la raporturile ei cu domeniul terapeutic. Cam acesta este scopul temei noastre. Şi voi căuta să vă arăt ce anume este chemată ştiinţa spirituală să aducă nou în studiile medicale şi apoi în întreaga practică medicală, în întreaga artă medicală.“

FIZIOLOGIE ŞI TERAPIE ÎN CONCEPŢIA ŞTIINŢEI SPIRITUALE, GA 314: Conferința I







Copyright © 2004 - 2009 Biblioteca antroposofică şi editurile partenere  |  Condiţii de utilizare