Rudolf Steiner

REORIENTAREA SISTEMULUI EDUCAȚIONAL ÎN SENSUL UNEI VIEȚI SPIRITUALE LIBERE
Trei conferințe despre educația publică

GA 192

CUPRINS

CONFERINŢA I — Stuttgart, 11 mai 1919

Cultura în declin și cultura în ascensiune. Abordare simptomatologică – exemple de incapacitate a gândirii științifice actuale de a înțelege viața socială. Imboldurile și instinctele antisociale existente în om în prezent – lispa dorinței de lua în seamă și a înțelege un alt om. Dorința oamenilor de supunere față de autoritate și pornirea de a se întoarce în sânul Bisericii Catolice. Curentele opuse: tehnologia care cere altruismul și capitalismul care prin esența sa este egoist. Sistemul școlar trebuie organizat conform cu dezvoltarea omului în devenire. Schimbarea sistemului de examinare și instruire a cadrelor didactice. Formarea voinței copilului astfel încât să-i rămână puternică pentru întreaga viață. Dezvoltarea gândirii, simțirii și memoriei. Conexiuni între materii. Învățământul să îl conecteze pe om la viață. Procedarea economică în predare. Școală unitară. Învățământul trebuie să ofere cunoștințe pentru viața practică și o viziune asupra vieții. Educația generală de bază.

CONFERINŢA a II-a — Stuttgart, 18 mai 1919

Formarea profesorilor trebuie să ofere profesorilor o considerare cultural-politică și să îi ridice la nivelul la care obțin o imagine de ansamblu a sarcinilor prezentului. Psihologia experimentala, un simptom al înstrăinări de om a pedagogiei moderne. Prăpastia între om și om. Necesitatea de a ieși de sub trei impulsuri coercitive: constrângerea preoțească, constrângerea politică și constrângerea economică. Gândirea concretă – raportată la un anumit spațiu și un anumit interval de timp. Un lucru nu e valabil pe întreg Pământul și nici pentru orice timp. Pentru a construi din nou învățământul este necesară înțelegerea a ceea ce în desfășurarea istorică a corupt obișnuințele umane de gândire și simțire. Viața spirituală pierdută, devenită un parazit al existenței. Prăbușirea politică și colapsul economic. Unul dintre scopurile școlii este de a învăța oamenii să învețe din viață. În Vest: avânt economic fără fraternitate, în Est: fraternitate fără economie. În Vest: libertate, în Est: dependență. Sarcina Europei Centrale: îmbinarea sintetică a celor doi poli. Ieșirea din îngustimea specializării și a obișnuințe de gândire și simțire meschine.

CONFERINŢA a III-a — Stuttgart, 1 iunie 1919

Necesitatea depășirii gândirii de suprafață. Organizarea predării funcție de epocile de viață ale omului, și autonomia profesorului în această organizare. Necesitatea ca la universitate omul să dobândească o viziune generală asupra lumii înainte de a urma cursuri superioare de specialitate. Importanța ca prin personalitatea profesorului să ia naștere o legătură spirituală între profesor și student. Știință socială în locul sociologiei. Educație pentru a introduce omul în viața nemijlocită a prezentului. Legătura necesară dintre artă și educație, dintre artă și viață îndeosebi cu voința omului. Necesitatea de a avea o viață spirituală independentă față de stat. Pedagogia viitoare trebuie să fie psihologică. Educație pentru a evalua în mod just lucrurile în viață. Tendința Vestului către viața exclusiv materială, a Estului către o teosofie care nu are legătură cu realitatea. Sarcina Europei centrale: apărarea de aceste daune prin realizarea tripartiției sociale. Exemplul neînțelegerii tripartiției în grupul membrilor de la Dornach care voiau să creeze o mică colonie tripartită la Dornach. Închiderea față de resul este parazitism economic și egoism social. Apel la membrii de a-și mărturisi adevărul.

Note

Lista lucrărilor lui Rudolf Steiner despre educație

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea