Întrebare: Se întreabă cum ar acționa dacă un om ar prelua în sine hrană vegetală sau animală, și când consumă nicotină...
Să încercăm să răspundem la aceste întrebări. Primul imbold a fost acesta de a spune ceva despre influența nicotinei, așadar a otrăvii care este introdusă în corp prin fumatul, mai ales al tabacului. Vedeți în acest aspect trebuie să fii în clar privitor la felul în care se manifestă acțiunea nicotinei. Acțiunea nicotinei se arată înainte de orice în activitatea inimii, astfel încât prin activitatea nicotinei este provocată o activitate crescută a inimii. Aceasta înseamnă însă, întrucât inima nu este o pompă, ci indică numai ce se petrece în corp – inima bate mai repede când sângele circulă mai repede – că nicotină acționează asupra circulației sângelui, făcând-o mai accelerată. Trebuie așadar să ne fie clar în această privință că prin introducerea nicotinei în corpul uman, circulația sangvină devine mai accelerată. Prin aceasta este solicitată o activitate mai crescută a inimii.
Acum trebuie urmărite în organismul uman toate aceste procese în ansamblu. Legat de acestea trebuie să se știe că tot ce se petrece în organism este de fapt strict reglat. Pentru organismul uman, de exemplu, nu se poate imagina nimic mai important decât faptul că atunci când iei pulsul unui om destul de matur, chiar și mai târziu la bătrânețe, acesta, în medie, trebuie să fie de aproximativ 72 de bătăi pe minut.
În același timp – v-am mai spus aceasta odată – omul face aproximativ 18 respirații. Așadar, acesta este cazul raportat la un minut. Dacă înmulțiți 18 cu 4 obțineți 72. Aceasta înseamnă că în medie bătaia sângelui trece de patru ori mai repede prin corp decât bătaia respirației. Desigur, aceasta este un raport mediu, căci pentru fiecare om el este diferit. Și tocmai pe aceasta se bazează deosebirea dintre oameni, faptul că au acest raport diferit. Dar în medie el este de 1 la 4, așadar, o circulație sangvină de patru ori mai rapidă decât ritmul respirației.
Dacă acum introduc nicotină în corpul uman, eu pot avea două motive pentru a face aceasta: în primul rând, din pasiunea pentru tutun; în al doilea rând eu îl pot introduce ca remediu. Totul este, pe de o parte, otravă, pe de altă parte, remediu. S-ar putea spune că totul este otravă și remediu totodată. Căci, desigur, dacă veți goli bând deodată câteva găleți de apă, aceasta este o otravă, în timp ce în cantitate corespunzătoare este un aliment și dacă o introducem în cantități uimitor de mici, poate chiar un remediu. Apa este de fapt un remediu puternic prin tot felul de metode care sunt folosite în acest caz. Așadar, chiar și pentru substanțele cele mai obișnuite se poate spune: Ceea ce este otravă poate fi în același timp și remediu. Și, din această cauză trebuie cunoscută acțiunea pe care o are o astfel de substanță și asupra organismului uman.
Așadar, dacă introduc tutun în organismul uman, el va stimula mai întâi circulația sângelui. Sângele devine vioi, circulă cu mai multă vioiciune, însă el nu stimulează în aceeași măsură și respirația. Numărul de respirații rămâne același. Dar acum, nu se mai potrivește cu respirația. Când omul introduce nicotină în corpul său, el ar trebui să aibă altă circulație decât cea pe care o are.
Așadar, să spunem, de exemplu, că un om este acordat pe medie: așa ceva nu există de fapt, dar să admitem că ar fi: el ar trebui să aibă 18 respirații și 72 bătăi ale pulsului. El are însă, întrucât consumă nicotină, să spunem, 76 bătăi ale pulsului. Prin aceasta el nu are un raport corect între bătăile pulsului și respirații. Consecința acestui fapt este că, în timp ce cu fiecare bătaie a pulsului ar trebui să se lege o anumită cantitate de oxigen, sângele nu obține oxigenul suficient. Consecința intoxicației cu tutun este, așadar, că sângele vrea să preia cantități prea mari de oxigen, aceasta înseamnă că sângele pretinde prea mult oxigen. Respirația nu aduce atât de mult oxigen. De aici vine faptul că apare o foarte slabă nevoie respiratorie. Natural, nevoia respiratorie este atât de slabă, încât la fiecare în parte nu este observată, căci eu v-am spus deja, corpul uman poate în totalitatea sa să suporte mult. Dar ceea ce este provocat prin consumul de nicotină, este întotdeauna o anumită lipsă respiratorie, foarte mică. Această necesitate respiratorie foarte mică, cauzează la fiecare respirație un sentiment de teamă. Dacă acum ai teamă și porți cu tine această teamă, atunci o domini mai bine decât această teamă extrem de mică pe care o capeți și care rămâne cu totul inconștientă. Acestea sunt tocmai cauzele bolilor, faptul că sentimente ca teama sau frica rămân neobservate.
Acum, la cel care fumează încontinuu, cauza este permanent prezentă, faptul că el, fără să observe, este plin de o anumită teamă. Acum, dumneavoastră știți însă că atunci când vi se face frică, inima dumneavoastră bate accelerat. Acum, acest lucru vă va conduce la cunoștința că la un om care se intoxică încontinuu cu tutun, inima bate întotdeauna ceva prea repede. Dar dacă bate prea repede, atunci ea se îngroașă la fel ca bicepsul meu sau mușchiul brațului meu superior, atunci când îl încordez mereu. În unele cazuri acest lucru nu este prea grav, dacă nu se ajunge la o rupere a țesuturilor interioare. Dar dacă mușchiul inimii – acesta este și el un mușchi – se îngroașă prea tare prin activitatea sa, atunci el apasă pe toate celelalte organe. Iar consecința este, de regulă, faptul că circulația sângelui este din nou stânjenită, de această dată chiar de inimă. Circulația sangvină nu poate fi pornită de inimă, dar deranjată poate fi, atunci când sângele găsește o inimă îngroșată.
Când mușchiul inimii devine îngroșat, următoarea consecință a acestei situații este aceea că se îmbolnăvesc rinichii pentru că prin armonizarea activității inimii și a rinichilor întreaga organizație corporală umană este menținută în ordine. Inima și rinichii trebuie să fie întotdeauna în concordanță. Natural, totul în om trebuie să fie în concordanță, dar inima și rinichii sunt în legătură directă. Se observă imediat, când la inimă ceva nu este în ordine, nici rinichiul nu mai este în ordine, și atunci nu se mai elimină toxinele în mod normal. Atunci apar anomalii în structura urinei. Omul adoptă un tempo de viață mult prea rapid și din această cauză se uzează extrem de repede. Și astfel, cel care pentru condițiile sale corporale primește prea multă nicotină în corpul său, se distruge încet prin aceasta. El se distruge încet, de fapt, din cauza a tot felul de stări de frică interioare care influențează inima.
Propriu-zis, tocmai stările de teamă sunt ușor de judecat în privința acțiunii lor asupra activităților sufletești. Se va observa la acei oameni care-și introduc prea multă nicotină în corpul lor, că treptat va fi stânjenită și forța gândurilor lor. Forța gândurilor va fi stânjenită prin faptul că omul dacă umblă având în el o frică provocată de ceva, el nu mai poate gândi în mod ordonat. Astfel încât, la asemenea oameni, intoxicația cu nicotină poate fi recunoscută și prin aceea că gândurile lor nu mai ajung cu totul în ordine. Ei judecă, de obicei, mult prea repede, cu o intensificare a gândurilor până aproape de mania persecuției. Se poate spune, fără îndoială, că efectiv consumul de nicotină subminează sănătatea omului care fumează.
Dar, domnii mei, la toate aceste lucruri trebuie să luați în considerație și cealaltă parte. Nu-i așa, faptul că oamenii fumează este un aspect care a apărut în cursul evoluției omenirii. În mod primordial, oamenii nu fumau. Consumul tutunului este ceva care a apărut în decursul timpului. Acum, trebuie luată în considerație cealaltă parte.
Să admitem că ceea ce mai înainte l-am descris ca fiind un defect, a apărut la om. În loc de 72 de bătăi ale pulsului el are numai 68. Admite și acum că omul care are o circulație a sângelui insuficient de rapidă, începe acum să fumeze. Aici, trebuie mai întâi să vă fie clar faptul că acum începe să fie stimulată și circulația sângelui – dar de la 68 la 72, adică este stimulat spre valoarea normală altfel încât atunci respirația și circulația sângelui sunt armonizate. Așadar, unul ca acesta ajunge la un medic și se simte bolnav într-un anumit sens, iar medicul observă că boala vine de la o circulație sangvină prea slabă, el poate chiar să-i recomande fumatul.
Eu v-am spus: Când circulația sangvină este prea rapidă în raport cu respirația, avem de-a face cu stări anxioase înspăimântătoare, care însă nu devin conștiente. Când însă cineva are o circulație sangvină prea slabă din alt motiv, aceasta se exprimă prin aceea că el umblă de colo-colo, fără să știe ce vrea. Acesta este un fenomen patologic deosebit de caracteristic încât există oameni care merg încolo și încoace, vor ceva, dar nu știu ce vor. Gândiți-vă totuși, câți oameni există care umblă de colo până colo și nu știu ce vor! Aceștia sunt apoi oameni, așa cum se spune, nemulțumiți în viață. Există oameni care ajung într-o profesie care însă nu le este pe plac etc. Aceasta vine de la o circulație sangvină prea lentă. Și când ai de-a face cu un astfel de om, atunci poți spune: Este chiar bine să-i administrăm puțină nicotină, să-l vindecăm cu nicotină. Și întrucât fumatul îi este plăcut, nu este necesar să-i dai nicotină ca medicament, ci i se poate chiar da sfatul să fumeze, în cazul că mai înainte nu fusese fumător.
Realitatea este că în vremurile mai noi au devenit tot mai numeroși oamenii care nu știu de fapt ce vor. Și este și foarte ușor în vremurile mai noi, ca oamenii să nu știe ce vor, întrucât, în majoritate, oamenii s-au dezobișnuit, de fapt, de vreo trei, patru secole, să se preocupe de ceva în mod spiritual. Ei merg la birou, se ocupă de ceva care nu le face propriu-zis plăcere dar le aduce bani și stau să treacă orele, sunt din partea mea foarte silitori, dar nu-i interesează propriu-zis nimic în afară de faptul că merg la teatru, citesc ziare. Atât de departe s-a ajuns treptat. Cititul de cărți, de exemplu, este deja o raritate, în prezent.
Toate acestea vin însă de acolo că oamenii nu știu de fapt deloc ce vor. Trebuie mai întâi să li se prescrie ceea ce ei vor. Când citești ziare, când mergi la teatru, acestea stimulează de fapt simțurile și rațiunea, dar nu și sângele. Dar când trebuie să te așezi și să citești o carte grea, atunci este stimulat sângele. De îndată ce oamenii trebuie să facă eforturi pentru a înțelege ceva, circulația sângelui este stimulată. Dar, în prezent, oamenii nu mai vor acest lucru. Ei nu vor să se străduiască pentru a înțelege ceva. Aceasta este ceva care le repugnă oamenilor. Ei nu vor să înțeleagă nimic! Și prin faptul că nu vor să înțeleagă nimic, sângele lor se îngroașă. Apoi, sângele gros se mișcă mai încet și consecința acestui fapt este că ei au nevoie permanent de un mijloc pentru a menține în mișcare acest sânge ce devine tot mai gros. El este pus în mișcare când bagi în gură bara luminescentă, bara de nicotină; dar de subțiat nu se subțiază, numai circulația sângelui devine tot mai grea. Consecința poate fi atunci faptul că la o vârstă la care nu ar trebui apar tot felul de fenomene de îmbătrânire.
Din aceasta se vede cum corpul uman este extrem de fin în activitatea sa. Nu numai atunci când cercetezi sângele iese la iveală ceva, ci obții ceva și când cercetezi modul cum se comportă un om, dacă el gândește încet sau repede.
Așadar, vedeți domnii mei: Acela care vrea să știe ceva privitor la acțiunea nicotinei, trebuie să cunoască totul despre circulația sângelui și respirație.
Acum amintiți-vă ce v-am spus în detaliu de curând: Sângele este format în oase, de acolo iese el de fapt. Cum sângele este produs de măduva osoasă și sângele este adus la o mișcare prea mare, atunci și măduva osoasă trebuie să lucreze mai repede decât ar trebui. Consecința acestui fapt este că oasele nu mai țin pasul în munca lor, și atunci în interiorul oaselor se formează acele animale, acele animale mici care ne mănâncă în viață fiind. Au existat medici ca, de exemplu, Metschnikow, care credeau că mai ales acești osteofagi [Nota 51] – așa se numesc acești mici flăcăi – sunt cauza morții umane. Dacă n-ar exista osteofagi, spunea Metschnikow, noi am trăi veșnic. El vroia să spună că ei ne mănâncă efectiv. Acum, fapt este că pe măsură ce îmbătrânim, numărul osteofagilor este tot mai mare. Așadar, este chiar adevărat că oasele noastre sunt încetul cu încetul mâncate de osteofagi. Dar, pe de altă parte, este exact ca atunci când îngrași bine un ogor: atunci pe acesta este o recoltă mai mare decât dacă-l îngrași puțin. Cam așa ceva este introducerea de nicotină în corp, întrucât facem oasele rele pentru noi, dar pentru osteofagi, pentru acești mâncători de oameni, mâncători de oase, oasele sunt făcute efectiv bune. Ceea ce pentru noi oamenii este un rău, pentru aceste mici animale este lucrul cel mai bun care se poate face.
Așa stau lucrurile în lume. Dacă unul vrea să gândească comod, el gândește că lumea este făcută de un Dumnezeu și atunci totul trebuie să fie bun. Putem spune în acest caz: Da, de ce a lăsat Dumnezeu să crească pe lângă oase și osteofagii? Dacă El nu ar fi lăsat să crească osteofagii, noi nu am fi mâncați în viață fiind, atunci am putea trata oasele noastre atât de rău încât ele s-ar putea distruge numai din altă cauză; ele ar putea dura însă în orice caz timp de secole dacă aceste mici animăluțe nu s-ar afla înăuntru.
Dar nu folosește nimănui să gândească numai așa, comod. Este util cuiva numai dacă înțelege cu adevărat faptele și când se știe că acele forțe fine care sunt implicate în formarea oaselor, își au dușmanii lor, care sunt chiar acești osteofagi pe care-i avem cu milioanele în noi. Da, cu cât îmbătrâniți mai mult, cu atât aveți mai mulți osteofagi în dumneavoastră. Întotdeauna aveți mâncători de oameni în dumneavoastră, chiar dacă sunt foarte mici. Marii mâncători de oameni nu sunt cei mai deștepți; cei mai deștepți sunt aceia pe care îi purtăm în acest mod în noi și care obțin efectiv un substrat favorabil atunci când introducem în noi nicotină.
Din aceasta puteți însă recunoaște că este extrem de important ca omul să fie înțeles temeinic, mai ales când vrem să spunem în ce fel acționează o substanță oarecare în corpul uman.
Omul mănâncă mereu. El mănâncă produse animale, produse vegetale. Eu v-am mai spus odată: nici nu-mi trece prin minte să fac cumva propagandă pentru un mod de nutriție sau altul, ci eu spun numai cum acționează acesta. Și s-a întâmplat de multe ori ca să vină la mine vegetarieni și să-mi spună că uneori simt un ușor leșin etc. și atunci le-am spus: da, asta vine de la faptul că nu mâncați carne. – Nu-i așa, lucrurile trebuie să fie considerate cu totul obiectiv. Nu trebuie să vrei să impui ceva. Dar „a vrea să consideri obiectiv” – ce înseamnă asta referitor la regimul bazat pe carne sau vegetarian? Vedeți, domnii mei, observați o plantă. O plantă duce lucrurile atât de departe încât dezvoltă germenele ei care a fost coborât în pământ, până la frunzele verzi și la petalele colorate. Și acum comparați acest lucru pe care-l obțineți de la plantă – așadar, să spunem, fie culegeți direct spice sau varză și gătiți o mâncare de legume etc., prin faptul că o fierbeți –, comparați asta cu carnea, cu mușchii animalelor, nu-i așa este o cu totul altă substanță. Dar în ce raport se află aceste două substanțe?
Dumneavoastră știți că există animale care sunt pur și simplu ființe bune, vegetariene, care nu mănâncă alte animale. Să luăm ca exemplu, vacile noastre. Ele nu mănâncă carne. Nici caii nu sunt amatori de carne. Și aceștia mănâncă numai plante. Trebuie să vă fie clar: animalul nu îndeasă pur și simplu întotdeauna hrana în sine, ci permanent împinge spre afară ceea ce este în corpul său. La păsări știți bine că există fenomenul de năpârlire. În acest proces păsările își pierd penele și trebuie să le înlocuiască cu altele noi. Știți că cerbii își schimbă coarnele. Și dumneavoastră vă tăiați unghiile; ulterior ele cresc din nou. Dar ceea ce aici apare exterior, atât de vizibil este prezent în permanență! Noi desprindem tot timpul piele. V-am explicat deja odată aceasta. Și într-un interval de aproximativ 7-8 ani noi am desprins-o de pe întregul corp și am înlocuit-o cu una nouă. Acesta este cazul și la animale.
Observați o vacă sau un bou: dacă-l observați din nou peste ani, carnea care este în interiorul lui este o cu totul alta. La bou este diferit decât la om; schimbul se produce chiar mai repede. Din ce însă s-a format carnea? Trebuie să vă puneți această întrebare. Ea a prevenit numai din materii vegetale! Boul el însuși a format carnea din corpul său din materii vegetale. Acesta este lucrul cel mai important la care trebuie să reflectăm. Așadar, corpul animal este în stare să facă din plante carnea.
Acum, domnii mei, dumneavoastră puteți să fierbeți varza oricât de mult timp, dar nu veți obține carne din ea! Nu există să obțineți carne în tigaia sau crăticioara dumneavoastră! Tot așa este cu neputință ca cineva să fi copt vreodată cozonac și din acesta să fi ieșit carne. Așadar, acest lucru nu se poate obține prin artă exterioară. Dar în fond, în corpul animal se face ceea ce exterior nu se poate face. Pur și simplu, în corpul animal se produce carne. Pentru aceasta, trebuie să preexiste forțele necesare în corpul animal. Între forțele noastre tehnice nu dispunem de forțe prin care să facem pur și simplu carne din plante. Acestea noi nu le avem. Așadar, în corpul nostru și în corpul animalelor există forțe care din substanță vegetală, din materii vegetale pot să realizeze carne.
Acum observați o plantă. Aceasta să fie planta (se desenează. Aici, ea este încă pe pajiște sau pe câmpie. Până aici au acționat forțele, ele au produs frunze verzi, flori etc. Acum gândiți-vă că o vacă mănâncă această plantă. Când o vacă sau un bou mănâncă planta, în el ea devine carne. Aceasta înseamnă că el are în sine forțele prin care poate face carne din această plantă.
Acum gândiți-vă că acestui bou i s-ar năzări deodată să spună: este prea plictisitor să umblu pe câmp și abia să pot mușca această plantă. Aceasta o poate face pentru mine o altă vită. Iar eu mănânc imediat această vită! Frumos, boul ar începe să mănânce carne. Dar totuși el poate să producă singur carnea! El are în sine forțele necesare pentru aceasta. Ce se întâmplă când în loc de plante el mănâncă direct carnea? El lasă neutilizate în sine toate forțele care pot produce carnea în el! Dacă vă imaginați undeva o fabrică în care trebuie produs ceva, și nu produceți nimic, dar puneți totuși toată fabrica în activitate – gândiți-vă numai câtă forță se pierde aici! Se pierde o cantitate enormă de forțe. Dar, domnii mei, forța care se pierde în corpul animal, aceasta nu poate fi pur și simplu pierdută. În final, boul este burdușit în întregime cu această forță; aceasta face în el altceva decât să facă din substanțe vegetale, substanțe animale. Această forță rămâne în el, ea este prezentă aici. Ea face altceva în el. Și ceea ce face în el sunt tot felul de gunoaie. În loc să fie produsă carne se produc substanțe dăunătoare. Dacă boul ar deveni brusc un carnivor el ar începe prin a se umple cu tot felul de materii dăunătoare. Și anume, cu acid uric și cu săruri ale acidului uric.
Asemenea săruri ale acidului uric au și ele acțiunile lor speciale. Acțiunile speciale ale sărurilor acidului uric sunt faptul că dau o slăbiciune tocmai pentru sistemul nervos și pentru creier. Și consecința acestui fapt ar fi că, dacă boul ar mânca direct carnea, în el s-ar separa cantități imense de săruri ale acidului uric; acestea ar merge în creier, iar boul ar înnebuni. Dacă am putea face o experiență în care să hrănim brusc o cireadă de boi cu porumbei, am obține o cireadă de boi nebuni. Așa este cazul. Deși porumbeii sunt atât de blânzi, boii ar înnebuni.
Vedeți un astfel de lucru vorbește desigur împotriva materialismului, căci dacă boii ar mânca numai porumbei ei ar trebui să devină blânzi ca porumbeii, dacă ar acționa numai partea materială –, dar în mod sigur nu devin așa, ci devin niște tăurași teribil de pătimași și furioși. Gândiți-vă numai că acest lucru este confirmat deja prin pasionalitatea pe care o manifestă armăsarii dacă li se dă o cantitate foarte mică de carne. Imediat ei încep să devină sălbatici, tocmai pentru că nici ei nu sunt obișnuiți cu hrănirea carnivoră.
Acum, domnii mei, acest lucru trece normal și la om. Este foarte interesant în istorie:
O parte din populația Asiei este strict vegetariană. Aceștia sunt persoane blânde, care duc puține războaie. Abia în Asia de Sud-Vest a început să se mănânce carne și aici a început și furia războiului. Și problema este aceasta, că pur și simplu acele popoare asiatice care nu consumă carne folosesc acele forțe care altfel sunt lăsate neutilizate, la transformarea materiilor vegetale în materie animală. Consecința acestui fapt este că rămân blânde, în timp ce alte popoare care mănâncă carne, nu rămân chiar atât de blânde.
Acum, desigur, trebuie să fie clar că oamenii au ajuns maturi pentru asemenea reflecții cum le facem acum, abia încetul cu încetul. Când oamenii au început să mănânce carne acest lucru nu putea face obiect al reflecțiilor așa cum am făcut-o chiar acum. Toate acestea au ieșit din sentiment și din instinct.
Vedeți dumneavoastră, leul mănâncă mereu carne; el nu este ierbivor. Leul are un intestin foarte scurt. Iar animalele care sunt ierbivore au un intestin foarte lung. La acestea intestinul este foarte lung Dar așa este și la om. Când un om s-a născut într-o rasă sau un popor oarecare și toți strămoșii lui au mâncat carne, atunci intestinul său a devenit deja mai scurt, deja prea scurt pentru vegetarianism. Și atunci omul trebuie să parcurgă, în ciuda faptului că sănătatea sa este ținută în stare bună, tot ceea ce îl face apt să mănânce numai plante.
Desigur, în prezent, este întru totul posibil să fii vegetarian. Și multe pledează pentru aceasta. Și anume, ai un anumit folos de la regimul vegetarian, nu și de la cel carnivor: nu obosești atât de repede. Din interior spre exterior nu obosești atât de repede, pentru că nu se separă asemenea urați și acizi urici. Nu obosești atât de repede și îți menții un cap mai limpede, din această cauză poți gândi mai ușor, dacă înainte de toate gândești. Celui care nu poate gândi desigur nu-i este de nici un folos când capul i se liberează de urați, pentru că este necesar ca întreaga organizație umană să fie în concordanță. Așadar, acum omul poate deveni, printr-o hotărâre, un vegetarian. Atunci el folosește forțele care la majoritatea oamenilor ce mănâncă în prezent carne, pur și simplu nu sunt folosite.
Vreau să vă atrag atenția asupra unui fenomen curios. Este vorba de următoarele. Dacă faceți în prezent un tur de orizont în lume, veți găsi: există o boală care subminează grabnic sănătatea umană; este așa-numitul diabet, boala zahărului. Aici se va găsi mai întâi zahăr în urină și omul va fi doborât foarte curând de nimicirea corpului prin producerea de prea mult zahăr. Boala este de fapt cu adevărat fatală. Zahărul este totodată ceea ce îl menține pe om puternic interior, atunci când zahărul este trecut în organism într-un mod corect..
Acest lucru îl puteți verifica exterior chiar și statistic. În Rusia se mănâncă mult mai puțin zahăr decât în Anglia și aceasta face întreaga diferență dintre poporul rus și poporul englez. Englezii sunt conștienți de sine și egoiști; rușii sunt debili, de fapt neegoiști, dar debili. Acest lucru este legat de faptul că în Rusia se mănâncă foarte puțin zahăr, în Anglia se mănâncă foarte mult zahăr în alimente. Dar corpul uman are nevoie de o cantitate de zahăr pe care trebuie s-o prelucreze. Așa cum sprijină oasele, tot așa îl sprijină pe om permanent cantitățile de zahăr pe care le plimbăm prin corp. Dacă însă prea mult zahăr pătrunde în urină, prea puțin zahăr intră în corp și sănătatea este subminată. Aceasta este boala zahărului.
Acum lucrurile stau așa că în prezent boala zahărului apare mai des la evrei decât la neevrei. Desigur și alții au boala zahărului, dar în prezent o au mai ales evreii. Acest popor are o predispoziție anume la diabet. Evreul preia oarecum greu zahărul, dar pe de altă parte are nevoie de el. Așadar, dieta evreilor ar trebui să se îndrepte spre a ușura cât mai mult posibil corpului uman utilizarea zahărului în sine și nu eliminarea sa imediată.
Dacă citiți Vechiul Testament, veți găsi acolo multe prescripții pentru felurile de mâncare. Care sunt respectate în prezent în acele restaurante care le aplică numele de „koscher”. Veți cunoaște astfel de restaurante desemnate prin cuvântul „koscher”. Aici se gătește așadar, koscher. Acestea se fac după vechile prescripții mozaice de mâncăruri [Nota 52]. Și dacă testați să vedeți ce se află de fapt la bază, atunci veți găsi că evreul trebuie să mănânce pe cât se poate de mult în așa fel încât să poată prelucra zahărul, pentru că acest popor poate prelucra greu zahărul. De aceea interdicția consumului cărnii de porc – carnea de porc îngreuiază enorm prelucrarea zahărului în om – era socotită necesară pentru a împiedica producerea bolii zahărului, a diabetului. Vechiul Testament trebuie să-l poți citi chiar și din perspectivă medicală; atunci devine teribil de interesant. Este deosebit de interesant să urmărești ce miză se așteaptă prin diferitele interdicții și prin prelucrarea koscher unei mâncări sau alteia. Chiar așa-numita sacrificare, modul special, de exemplu, de a tăia păsările, sacrificarea animalelor, în general, este calculată pentru a rămâne încă atâta sânge în carnea pe care o consumă evreul, încât să aibă în folosul său prelucrarea corectă a zahărului.
Acum veți fi știind că, în ultimul timp treptat evreii nu-și mai respectă întocmai interdicțiile alimentare, dar totuși rămân în tradiția poporului lor. Și din această cauză ei fac mai ușor diabetul decât alte popoare. Aceasta este istoria.
De asemenea, putem spune deja, se vede că în om hrănirea cu carne produce forțe neutilizate care încep să acționeze în mod nedorit și generează în el gunoi. Lucrurile stau în așa fel, în acest gunoi poate fi eliminat. Dar uneori este o poveste foarte complicată. Se poate spune chiar: Unele lucruri exprimate corect, se practică cu totul uimitor. Faci cunoștință cu oameni care lucrează în maniera lor toată iarna, dar și mănâncă în felul lor în tot acest anotimp, mâncând chiar cu chef, încât mai fac în fiecare zi și câte un deranjament stomacal, pe care apoi îl țin în frâu prin tăriile pe care le beau. Dar abia vine luna aprilie sau mai că ei sunt copți pentru Karlsbad sau alte băi oarecare. Și dumneavoastră știți cum acționează apa de la Karlsbad; ea cauzează o diaree foarte severă. În mod corespunzător se elimină și mult gunoi. Acum ei elimină gunoiul, și apoi după ce se întorc, pot s-o ia de la capăt. Dar ei nu realizează de regulă nimic altceva decât că trebuie să meargă în fiecare an la Karlsbad. Căci dacă odată sunt împiedicați să meargă la Karlsbad, ei capătă o boală ca diabetul, boala zahărului și ceva asemănător.
Când te exprimi în plan social așa, pare suportabil când spui: ăla merge la Karlsbad. Dar în realitate aceasta înseamnă că-l pui pe unul la adăpost care-și readuce corpul în ordine cu găleți de gunoi. Și asta o fac înghițiturile de apă de Karlsbad și efectele băilor. Acestea au drept efect de a elimina serios gunoiul. Apoi se mai poate continua din nou un timp.
Da, domnii mei, în acest mod, sigur nu se poate tocmai întări sănătatea poporului. Ceea ce mănâncă cineva care poate merge la Karlsbad sau la băi asemănătoare, toate sunt produse aduse la piață. Celălalt, care nu se duce la Karlsbad, trebuie să mănânce și el. La acesta nu se va scoate gunoiul, dacă nu are bani să meargă la Karlsbad. El nu primește nimic altceva de mâncat. Din această cauză trebuie să se înceapă prin medicină pentru a aduce viața socială pe căile corecte.
Despre aceste lucruri s-ar mai putea vorbi mult timp! Ceea ce a trebuit să mai uit azi, vreau să vă mai spun în decursul timpului.
Cu absinthul (băutură făcută din pelin – n.tr.), lucrurile stau așa – vreau să mai adaug aceasta – el acționează foarte asemănător, de exemplu, cu alcoolul din vin, iar deosebirea constă în aceea că în cazul vinului este ruinat direct materialul – somnul mai reechilibrează ceva –, în timp ce în cazul absinthului mai este ruinat și somnul. La absinth, mahmureala se instalează în timp ce doarme și aceasta îi împiedică somnul. Și când bei alcool trebuie să dormi. De obicei trebuie – aceasta o dovedește și modul vorbirii – să dormi după o mică chercheleală. Așadar, asupra consumului de alcool somnul acționează favorabil; el echilibrează. Și prin aceasta, absinthul este mai dăunător decât alcoolul obișnuit.
Acum, ar trebui să observați cum în timpul somnului, de exemplu, părul crește mai repede. De exemplu, cel care se rade, știe că dacă într-o zi a dormit foarte mult, el trebuie să se radă cât se poate de repede. Nu ați observat acest fapt și dumneavoastră? (– Totuși! –) Când activitatea sufletească nu este prezentă aici, în corp, somnul există, tocmai pentru ca el să stimuleze forțele de creștere din corpul fizic. Acum, absinthul acționează însă și în somn. Și la băutorii de absinth se întâmplă că nici măcar în somn nu se creează o echilibrare. Astfel încât pentru femei, chiar și în somn, atunci când beau absinth, sângele este ruinat, sunt ruinate globulele roșii, iar la bărbați – globulele albe.
Dar la acestea se mai adaugă acum și altceva. În cazul băutului de absinth, prin faptul că acesta acționează până în somn, perioada lunară este influențată extrem de puternic. Și atunci apar dereglări la femeile ce beau absinth, dar încă și mai mult la urmași. Consecința acestui fapt este că eliminarea care ar trebui să aibă loc mereu la fiecare patru săptămâni, are loc neregulat.
Așadar, lucrul esențial care se poate spune despre absinth, este că el acționează în mod asemănător cu alcoolul obișnuit din vin, bere sau rachiu, dar că el mai ruinează și somnul.
