În selectarea conferințelor lui Rudolf Steiner incluse în volumul consacrat aspectelor de bază ale nutriției cosmico-terestre a omului s-au urmărit anumite criterii ca și în cazul altui volum publicat anterior. Astfel, la începutul volumului am plasat o conferință publică (München, 8 ianuarie 1909), pentru a-l obișnui pe cititor cu arta prezentării variate, cu atât mai mult cu cât în stenograme este evidentă deprinderea unui cerc de ascultători pregătiți prin studiu și instruire. Cea de a doua conferință (Berlin, 4 noiembrie 1905) are unele indicații de mare importanță privitoare la expuneri anterioare, care necesită clarificări, dar care prin interioritatea subliniată a tematicii poartă în ele însele rezultatele nemijlocite ale cercetării spiritului. Acesteia i se asociază cele două conferințe de la Haga, care permit cunoașterea, din contextul lor, a marilor perspective spirituale ale tematicii, până în cele mai mici detalii. În fiecare judecată se face apel la experiența reală nemijlocit individuală, astfel încât tematica se înalță mai mult la dimensiunea spirituală, cosmică a studiului substanței și a determinării omului.
De asemenea, tematica se îmbogățește prin conținutul a două conferințe din anul 1923, care se armonizează, devenind o responsabilitate umană ce trebuie să fie orientată prin antroposofie în toate procesele și sarcinile modului de nutriție, înălțarea nutriției la vindecare și a vindecării la dezvoltare spirituală deschide astfel elementele individuale ale dieteticii care vrea să întrețeasă perspectivele pământene cu perspective cosmice.
Ultimele două conferințe ating problemele de conștiență care, în progresarea secolului nostru, sunt legate de îngrijorarea profundă și de criza care apar odată cu extinderea treptată a civilizației și tehnologiei la toate domeniile Pământului ca forțe contrarii amenințătoare pentru sănătatea umană și pentru progresul spiritual al naturii umane.
Acestei viziuni, cuvântul de încheiere îi opune perspectivele unui viitor plin de responsabilitate cu privire la nutriția umanității și la fertilitatea solului. În felul acesta, conferințele privind nutriția trimit, plecând de la „rădăcinile cunoașterii”, la „roadele vitale” ale antroposofiei.
Prin numeroase note, ca și prin cuvântul de încheiere sunt puse la dispoziția cititorului multe îndrumări pentru un studiu continuat și astfel volumul devine o carte care va folosi întotdeauna activității și modelării vieții.
Kurth Th. Willmann
