Înainte ca Rudolf Steiner să preia începând din mai 1904 în mod oficial constituirea și organizarea unei secții germane a „Esoteric School of Theosophy” (Școala esoterică de teosofie) a „Theosophical Society” (Societății Teosofice) din Londra, acei teosofi germani care căutau o școlire esoterică erau atașați școlii din Londra (detalii, a se vedea în „Zur Geschichte und aus den Inhalten der ersten Abteilung der Esoterischen Schule 1904 bis 1914” – „Despre istoria și din conținuturile primei secții a Școlii esoterice, din 1904 până în 1914” GA 264). Deoarece acolo era predat esoterism indian, el a făcut la început legătura cu aceasta din motive de continuitate, așa cum arată însemnările de la orele sale esoterice din prima perioadă. Curând, el a condus tot mai mult și mai mult către esoterismul creștin-rozicrucian, așa cum îi învățase deja pe unii elevi individuali înainte de activitatea sa esoterică oficială din cadrul Școlii esoterice de teosofie. Note de la o astfel de oră esoterică acordată în particular pentru Marie Steiner, pe atunci Marie von Sivers, în care adevăratul creștinism a fost tratat drept însumare a tuturor treptelor de inițiere de până acum, sunt de aceea puse înaintea orelor ținute în cadrul școlii.
Există un frumos cuvânt al lui Hegel: [Nota 22] Cel mai profund gând este legat de figura lui Christos, cea istorică și exterioară. Iar lucrul mare din religia creștină este acela că ea este prezentă pentru fiecare treaptă a formării. Cea mai naivă conștiență poate să o cuprindă și în același timp ea este o chemare la înțelepciune profundă.
Faptul că religia creștină este inteligibilă pentru fiecare treaptă a conștienței, acest lucru l-a instruit deja istoria evoluției ei. Faptul că ea îndeamnă la pătrunderea în cele mai profunde învățăminte de înțelepciune ale omenirii în general, a arăta acest lucru trebuie să fie sarcina curentului spiritual teosofie sau a științei spiritului ca atare, dacă aceasta își înțelege sarcina sa. Teosofia nu este o religie, ci un instrument pentru înțelegerea religiilor. Ea se raportează la documentele religioase precum, bunăoară, teoria matematicii la documentele care au apărut drept manuale de matematică. Putem înțelege matematică din propriile forțe spirituale, putem pricepe legile spațiului fără a lua în considerare acea carte veche [Nota 23]. Dar dacă le-am priceput, am preluat în noi învățăturile geometrice, atunci vom prețui această carte veche cu atât mai mult, care a pus cea dintâi aceste legi în fața spiritului omenesc. Așa este cu teosofia. Izvoarele ei nu sunt în documente, nu se bazează pe transmitere. Izvoarele ei sunt în lumile spirituale reale; acolo sunt ele de găsit și de cuprins dacă ne dezvoltăm propriile forțe spirituale, așa cum cuprindem matematica prin faptul că încercăm să ne dezvoltăm forțele intelectului nostru. Intelectul nostru, care ne slujește la cuprinderea legilor lumii senzoriale, este purtat de un organ, creierul. Pentru cuprinderea legilor lumilor spirituale necesităm, de asemenea, organe corespunzătoare. Cum s-au dezvoltat organele noastre fizice?
Prin aceea că au lucrat asupra lor forțe exterioare: forțele soarelui și forțele undelor. Așa a luat ființă ochiul, așa a luat ființă urechea – din organe neutre, obtuze, care nu permiteau pentru început o pătrundere a lumii senzoriale și doar încet s-au deschis. Așa se vor deschide și organele noastre spirituale, dacă lucrează forțele corecte asupra lor.
Care sunt, așadar, forțele ce năvălesc asupra organelor noastre spirituale care sunt încă obtuze? În timpul zilei intervin asupra trupului astral al omului de astăzi un gen de forțe care lucrează împotriva dezvoltării sale, care chiar omoară astfel de organe pe care le avea înainte, când încă nu i se deschisese conștiența luminoasă de zi. Înainte, omul percepea nemijlocit impresii astrale. Mediul înconjurător îi vorbea prin imagini, prin forma de exprimare a lumii astrale. Imagini vii, structurate în sine, culori pluteau libere în spațiu, ca expresie a plăcerii și neplăcerii, simpatiei și antipatiei. Apoi se așezau aceste culori, am putea spune, în jurul suprafețelor lucrurilor, obiectele prindeau contururi fixe. Aceasta se întâmpla pe când trupul fizic uman devenea tot mai dens și mai structurat. Când ochii săi s-au deschis cu totul față de lumina fizică, atunci când vălul mayei s-a așezat în fața lumii spirituale, trupul astral al omului a primit impresiile lumii înconjurătoare prin trupul fizic și cel eteric, pe care el însuși i le mijlocea apoi Eului, de unde ele pătrundeau în conștiența omului. El era astfel încontinuu solicitat, încontinuu activ. Dar ceea ce lucra astfel asupra lui nu erau forțe plastice, formatoare corespunzătoare propriului său mod de ființă. Erau forțe care trăgeau de el, îl omorau pentru a trezi conștiența de Eu. Doar noaptea, când el se cufunda în lumea care era pentru el omogenă, ritmic-spirituală, el se întărea din nou și putea să îi aducă din nou forțe și trupului fizic și celui eteric. Din opoziția impresiilor, din omorârea organelor astrale care acționau în trecut inconștient, a luat naștere viața Eului individual, conștiența de Eu. Din viață moarte, din moarte viață. Cercul șarpelui era închis. Acum trebuia din această conștiență de Eu care se trezise să iasă afara forțele care să insufle din nou viață în resturile mortificate ale organelor astrale de mai înainte, să le formeze plastic.
Către acest țel se deplasează omenirea, într-acolo este condusă prin învățătorii ei, conducătorii ei, marii inițiați, al căror simbol și este șarpele. Este o educație către libertate, de aceea este una înceată, greoaie. Marii inițiați puteau, să zicem așa, să-și facă sieși și omului sarcina mai ușoară, dacă ar fi prelucrat trupul astral noaptea, atunci când e liber, în așa fel încât să fi impregnat în el organele astrale, acționând asupra lui din afară. Dar asta ar fi atunci o acțiune în cadrul conștienței de vis a omului, o intervenție în sfera sa de libertate. Cel mai înalt principiu al omului, voința, nu ar ajunge niciodată să se dezvolte. Treptat este condus omul. A existat o inițiere în înțelepciune, una în simțire, una în voință. Creștinismul autentic este cuprinderea tuturor treptelor de inițiere. Inițierea Antichității era anunțarea dinainte, pregătirea. Încet și treptat s-a emancipat omul mai nou de inițiantul lui, de guru-ul lui. Mai întâi în deplină conștiență de transă, dar dotat cu mijloacele de a impregna în trupul fizic amintirea de ceea ce se întâmplase în afara trupului fizic, se desfășura inițierea. De aici necesitatea de a desprinde și trupul eteric, purtătorul memoriei, odată cu cel astral. În marea înțelepciunii, în Mahadeva, în lumina lui Osiris, s-au cufundat amândouă. În cea mai profundă taină, în totală recluziune, se desfășura această inițiere. Nicio boare a lumii exterioare nu avea voie să pătrundă între acestea. Omul era ca mort față de lumea exterioară, germenii gingași erau cultivați departe de lumina orbitoare a zilei.
Apoi inițierea a pășit afară din întunericul misteriilor în cea mai strălucitoare lumină a zilei. Într-o personalitate mare, grozavă, purtătorul celui mai înalt principiu unificator, al Cuvântului care îl exprimă pe Tatăl ascuns, care este manifestarea sa, care prin faptul că a luat figură omenească a devenit Fiul Omului și a putut fi reprezentant pentru întreaga omenire, panglică unificatoare a tuturor Eurilor: în Christos, spiritul vieții, veșnic-unificatorul, s-a desfășurat istoric – în același timp la figurat – inițierea întregii omeniri pe treapta simțirii, a afectivității. De o așa măreție a fost acest eveniment, încât a putut continua să acționeze în fiecare dintre cei ce trăiau conform lui, până în fizic, până în apariția stigmatelor, până în cele mai chinuitoare dureri. Iar toate profunzimile emoționale au fost răscolite. O intensitate a afectivității a luat naștere, cum nu a mai fost niciodată până acum scăldată lumea în astfel de valuri masive. În inițierea de pe cruce a iubirii dumnezeiești avusese loc ofranda Eului pentru toți. Expresia fizică a Eului, sângele, cursese în iubire pentru omenire și acționa în așa fel încât mii de oameni s-au îngrămădit la această inițiere, la această moarte și au lăsat să curgă sângele lor în iubire, în entuziasm pentru omenire. Cât sânge a curs în felul acesta nu a fost niciodată subliniat destul, nu le mai vine oamenilor în conștiență, nici măcar în cercuri teosofice. Dar valurile entuziasmului, care au curs și s-au ridicat în acest sânge revărsat, și-au îndeplinit sarcina. Ele au devenit uriașe dătătoare de impuls. Ele au făcut omul copt pentru inițierea voinței.
Iar aceasta este moștenirea lui Christos.
Pentru început, o rugăciune rostită de dr. Steiner. Apoi o indicație asupra faptului că maeștrii vorbesc prin dr. Steiner, că el este doar mijlocul pentru a exprima gândurile maeștrilor.
Maestrul Morya ne lămurește asupra țelului evoluției omenești. El este cel care conduce omenirea către țelul ei. Maestrul Kuthumi [Nota 24] este cel care ne indică drumurile către acest țel.
Reprezentare a Eului inferior și a Eului superior. În fiecare om este un Eu inferior, care este de depășit.
Apoi este prezentată perisabilitatea trupurilor. Corpul meu va trece, și corpurile dumneavoastră vor decade în cei mai mici atomi ai lor, dar cuvintele care sunt rostite acuma nu vor trece, pentru că noi înșine vom deveni ceea ce rostim acuma. Acesta este germenele din care vom apărea cândva din nou.
Gândurile și emoțiile sunt realități, ele sunt ceea ce produce materialul pentru construirea celor ce vor veni. Noi trebuie să ne străduim pentru a nutri gânduri și emoții atât de înalte și de nobile pe cât mai mult posibil. Prin aceste gânduri și emoții suntem înlănțuiți de ceea ce este asemănător cu aceste gânduri și emoții. Noi legăm aici mii și zeci de mii de relații.
Există patru grade, părți sau căi ale evoluției [Nota 25].
Există și șapte simțuri [Nota 26]; cinci simțuri, așa cum le cunoaștem și în viața fizică, și două simțuri, care mai trebuie să se dezvolte.
Zece centri de forță în om [Nota 27]:
1. Prana – în piept; 2. Apan – în regiunea organelor secretoare; 3. Saman – în buric; 4. Udan – în mijlocul gâtului; 5. Vayu – pătrunde întregul corp; 6. Kurm – în ochi, ajută la deschiderea acestuia; 7. Krikala – în stomac, produce foamea; 8. Nag – produce greața; 9. Devadatta – produce căscatul; 10. Dhananjaya – ceea ce nu părăsește corpul nici după moarte.
Prana îi corespunde florii de lotus cu opt petale, Udan îi corespunde florii de lotus cu șaisprezece petale. Floarea de lotus cu două petale se află între sprâncene.
Despre moarte s-a spus: așa cum trebuie să învățăm să murim, tot astfel trebuie să învățăm să murim și pentru emoții. Dar primul lucru care este de învățat, este să învățăm să stăm, adică să avem o poziție sigură în confuziile vieții, să nu mai cunoaștem niciun fel de frică și nicio teamă, ci să privim liniștiți și siguri fiecare eveniment, oricum ar fi să vină acesta.
Apoi există patru etape pe care trebuie să le urcăm. Mai întâi se cere să căutăm Eul, miezul din noi. Apoi vom cunoaște și non-Eul. Trebuie să căutăm acest punct central în noi, căci acest punct central se află în fiecare ființă. Peste tot este punct central, peste tot este circumferință. Dacă vă gândiți că sunteți expus la granițele cele mai extreme, peste tot puteți să găsiți punctul central. Pământul se învârte în jurul Soarelui; Soarele se învârte împreună cu Pământul prin marele spațiu al lumilor. Iar lângă el se învârt nesfârșit de multe alte corpuri cerești. Fiecare ființă în parte formează un punct central. Pe acele corpuri cerești nu trăiesc oameni așa cum suntem noi. Trăiesc, într-adevăr, și ființe pe ele, dar nu oameni. Oamenii nu au nicio legătură cu ele, nu există nicio relație. Această relație putem s-o realizăm doar atunci când ne ridicăm în interior pe o treaptă pe care toate acele ființe își au fundamentul comun.
Al doilea lucru este să facem trupul astral viu, adică să ne simțim în marea astrală drept Eu.
Al treilea lucru este depășirea mării astrale și atingerea liniștii profunde.
Al patrulea este perceperea glasului liniștii. Asta e acolo unde maestrul cheamă ca de afară: Acesta ești Tu!
Cea mai bună imagine pentru această dezvoltare este următoarea: dacă ne-am găsit Eul, ne gândim că suntem purtați în afară pe marea mare a lumii. Nimic nu se poate zări pe suprafața apei. Cât se vede cu ochiul doar apă și cer. Țărmurile mării sunt mărginite de orizont. Pe această suprafață ne reprezentăm pe noi ca val în marea mișcată, ca un singur val printre multele valuri. Dacă ajungem să ne simțim atunci de-a dreptul una, atunci trebuie să liniștim valurile mării. Liniște adâncă trebuie să apară. Nimic nu se aude, nimic nu se vede. Apa în care ne-am cufundat este cu totul liniștită. Nicio mișcare nu se manifestă. În această liniște deplină, în această recluziune deplină va putea să răsune glasul maestrului, el nu va mai putea fi acoperit de zgomotul vieții cotidiene. Prin aceasta se conectează acest exercițiu cu practica. Am exersat cu toții această imagine prin aceea că ne-am transpus cu toții în gândul Eului, apoi în tălăzuirea mării, apoi în profunda liniște a mării.
1. Mahatma [maeștrii] vor avea să ne spună astăzi ceva.
2. Ne sunt numite trei îndatoriri ale elevului esoterist: să învingă mândria și vanitatea, să trăiască teosofia practic, să intervină pentru teosofie.
3. / 4. / 5. / 6.: [Menționate drept puncte în acele note, dar fără text.]
7. Acum va vorbi maestrul Morya.
8. Maeștrii pot fi considerați de noi drept ideal, ei au atins ceea ce noi mai trebuie încă să atingem. De aceea noi putem să le adresăm întrebări despre evoluția noastră ulterioară.
9. În noi stau forțele ca germeni, care în maeștri au ajuns la completa înflorire.
10. Pentru înțelegerea dezvoltării poate fi observată dezvoltarea de la plantă la animal până la om.
11. Drept simbol pentru dezvoltarea plantei ne este arătat acest semn: 
[Nota 28]
12. Drept simbol pentru dezvoltarea animalului: 
13. Drept simbol pentru dezvoltarea omului: 
14. [Fără text]
15. Trei trepte de dezvoltare există și, corespunzător, trei virtuți.
În afară de aceasta
16. se găsesc doi curenți în fiecare om: Kama și Manas, curentul bun și cel rău; cel rău este Kama.
17. Calea mântuirii ne este arătată în Evanghelia după Ioan [Nota 29]. Găsim aici 1. spălarea picioarelor, 2. pălmuirea, 3. biciuirea, 4. Încoronarea cu spini, 5. Iisus își duce crucea, 6. crucificarea, 7. stigmatele.
18. Aceasta poate fi calea pentru o transformare deplină.
Necesitate pentru cel ce practică esoterismul să înțeleagă planul pe care omenirea îl prelucrează în mod inconștient sub conducerea Lojei Albe.
Omenirea Pământului este punctul central al acesteia, ceea ce contează în această lume. În multe alte lumi acționează alte ființe, iar oamenii acelor lumi sunt precum animalele noastre înalt dezvoltate. Oamenii pământului au primit pământul configurat de divinități și, în anumită măsură, îl reconfigurează. Mai întâi, dezvoltarea lor se desfășoară pe planul senzorialului – în cel mai larg sens al acestui cuvânt. Pentru aceasta a fost necesar să își dezvolte inteligența, pentru ca o gândire logică să unească oamenii într-o omenire.
Atlanteenii nu puteau încă să gândească; ei erau conduși de divinități. Arienii trebuie din ei înșiși să devină stăpânitori ai lumii lor. Intelectual a fost atinsă deja unitatea care exclude diferite concepții. Nu există diferite concepții despre construcția unei mașini cu aburi sau ceva asemănător. Știința și produsele ei, valorificarea forțelor naturii, mijloacele de transport au unit diferitele rase și națiuni într-o unitate. Înainte cu 5000 de ani: ce diferență, spre exemplu, între produsele poporului chinez și ale popoarelor europene. Astăzi este realizată o anumită punte chiar între aceste popoare aflate în extincție Occident. Un episcop din Bremen [Nota 31] scrie despre obiceiurile din Mark în secolele al XI-lea și al XII-lea, cum erau sacrificate animalele în cultele religioase, se bea sânge de cal. Acest lucru, în Estul Germaniei, în timp ce în Vest deja avea loc înflorirea orașelor. Astfel de contraste alăturate ar fi imposibile în ziua de astăzi.
Acum, omenirea însă tocmai a început să valorifice pentru sine forțele naturii. Acest lucru va fi cu totul altfel deja în timpul imediat următor și mai departe în următoarele milenii. Oamenii vor extrage forțele din apa curgătoare și le vor pune în serviciul lor, ele vor capta forțele uriașe ce se află în razele soarelui prin intermediul unor oglinzi uriașe și vor ști să le pună în serviciul lor; ele vor învăța să stăpânească forțele din interiorul pământului, care se manifestă acuma prin erupții vulcanice și care provin de la o imensă ființă spirituală din interiorul pământului; cele mai minunate mașini vor fi născocite de oameni pentru a pune toate aceste forțe declanșate în slujba omenirii, ba chiar vor lua în stăpânirea lor forța magnetică a întregului Pământ, căci Pământul este doar un mare magnet, al cărui Pol de Sud este la Polul Nord, iar Polul de Nord este la Polul Sud. Acum pot doar să-și conducă navele prin intermediul acestei forțe. Pe când înainte, în vremuri primordiale, transformările pământului erau necesare, forțele divinităților au pus strâmb axa Pământului; în vremuri ce vor veni, omenirea va putea să răsucească axa. Dezvoltarea inteligenței și logicii omenirii se desfășoară, așadar, tot mai mult și aduce unitatea omenirii în domeniul senzorial.
Dezvoltarea moralității a fost făcută posibil de-abia de divinități prin învățămintele etice ale tuturor marilor religii. Dar trebuie să vină o vreme în care oamenii să recunoască legea binelui tot atât de clar, precum astăzi, legile logicii. Ceea ce este bun și adevărat în domeniul spiritual nu mai poate fi atunci chestiune de puncte de vedere așa cum se mai exprimă astăzi prin diferitele religii, prin formarea de parlamente, pentru a rezolva una sau alta din problemele juridice. Când oamenii devin conștienți că există un bine, un moral care este atât de ferm și de clar ca o teoremă matematică, atunci oamenii s-au unit și în acest domeniu într-o omenire care poartă o cu totul altă fizionomie decât omenirea de astăzi.
Pentru a conduce la această cunoaștere a moralului, a-i revela omenirii legile acestuia, pentru ca să se ridice un grup de oameni care să lucreze conștienți din ei înșiși în acest domeniu, cel de-al patrulea maestru [Nota 32], Christian Rosenkreutz a fondat Ordinul rosicrucienilor. Formarea intelectuală diferită a Occidentului cere o altă învățătură I Orient a acționat mai departe, puternic în popor învățătura spirituală dată de bătrânii Rishi indienilor. Christian Rosenkreutz și cei șapte elevi ai săi au pus începutul pentru cunoașterea legii moralității, pentru ca aceasta să nu răsune în oameni în ce este dat de religii, ci pentru ca legea, recunoscută ca atare, să se nască în fiecare om spre viață individuală. Adevărul în domeniul moralității și al binelui trebuie să se ridice în om drept ceva simțit și înțeles.
Deschiderea drumului către această unitate care îi leagă pe oameni într-o omenire este munca școlilor esoterice.
După câteva cuvinte introductive pentru un membru nou admis, el a vorbit încântător de frumos, astfel că în final am simțit, cred eu, mai mult decât pe 4 octombrie [Nota 33].
El a vorbit despre cel mai important eveniment al timpului nostru: cucerirea Tibetului [Nota 34] de către englezi, poporul egoismului, lucru prin care ultimul rest de spiritualitate de pe Pământ ar dispărea. A vorbit despre religia tibetanilor, despre curăția lor interioară în concepții, despre buddhism așa cum l-a predat Buddha în intimitatea discipolilor lui; faptul că învățătorul încarnat pe pământ ar fi elementul feminin, care de dumnezeiesc, de elementul masculin ar trebui fructificat. Din această cununie s-ar naște Boddhisattva, despre care tibetanii spun: el are Avalokiteshvara, înțelepciune dumnezeiască. A vorbit despre Dalai Lama [Nota 35] și alegerea sa dintre copiii care se nasc în timp ce în natură au loc evenimente deosebite. A vorbit despre spiritele negurii de foc, ai căror elevi au fost maeștrii noștri; a vorbit despre evoluția omului pentru a ajunge să fie ființe atât de puternice. A vorbit despre ritmul din natură, din constelații, din întregul sistem al lumii; faptul că numai corpul astral al omului ar mai fi încă haotic și că omul ar trebui să îl facă și pe acesta ritmic, altfel ar deranja evoluția.
A ajuns apoi să vorbească despre Crăciun și despre importanța sărbătorilor anului; despre faptul că la Crăciun soarele se află cel mai jos pe cer, iar pe 25 [decembrie] ar începe din nou ridicarea și că în această noapte maeștrii Lojei Albe ar avea o ședință, în care revărsă forța solară a anului ce urmează asupra acelor oameni care vor să li se dedice cu totul, care vor să cedeze cu totul personalitatea lor și se roagă pentru forță. Dacă se sărbătorește Crăciunul în acest sens, se roagă în acest sens maeștrii, atunci ei trimit forța lor înăuntrul oamenilor pe acest 25 decembrie, astfel încât forța maestrului să acționeze prin ei.
Apoi a vorbit de ultima încarnare a maestrului Kuthumi și despre studiul său la universități, [Nota 36] pentru a putea interpreta în alte limbi și în spirit modern înțelepciunea înaltă, că această încarnare însă nu ar fi fost într-o anumită personalitate, ci că forța sa ar fi acționat când ici, când colo.
Îndoială, dacă Kuthumi a fost la universități europene. Necesitatea acestui fapt, pentru a învăța concepte europene. Aceeași necesitate, de a învăța chineză, pentru a se face inteligibil chinezilor. Lege ocultă: ștergerea aspectului personal. Christos istoric nu poate fi dovedit, tot astfel nici maeștrii vechilor domuri, scriitorul cărții Theologia Deutsch [Nota 37] etc.
Ritm al vieții, lege ocultă. Spiritul lui Dumnezeu plutește peste ape [Nota 38]. Început haos. Transformarea haosului în ritm. Lucrul lui Dhyan Chohan [Nota 39]. Construcția corpului omului dată lui, corpurile mai înalte încă haotice. Activitatea proprie, să le lase să se reverse în marele ritm al lumii, să le introducă cu totul prin ștergere, anulare a ceea ce e personal. Trei mari ritmuri în univers. Revărsarea în afară a forțelor dumnezeiești – aceste forțe care tălăzuiesc amestecate haotic, să fie aduse în ritm și formă – și revărsarea din nou în dumnezeiescul primordial, care condiționează dizolvarea formei și este activitatea proprie a omului. Unul dintre simboluri: AUM. Revărsarea în afară a dumnezeiescului: A; scurta (?) adăstare în materie: U; și revărsarea înapoi individualizată, în dumnezeiesc: M care răsună prelung.
Legendele și misticismul au indicat în toate timpurile către această dezvoltare a vieții. Putere găsește omul doar în stingerea aspectului personal și dăruirea către marele ritm al universului. Toată viața naturii se desfășoară ritmic: revenirea vieții din lumea plantelor, timpul de împerechere a animalelor, funcțiunile corpului fizic omenesc care fost făcut de marii configuratori ai formelor și i-a fost dat lui Desăvârșirea corpului omenesc, osul șoldului și bazinul. – Forțele astrale și mentale ale omului încă haotice; munca sa proprie trebuie sa fie de a le armoniza și a le aduce în armonia absolută cu ritmul universului. Necesitatea configurării existenței distincte, pentru ca omul ca Eu, în conștiența de sine clară, să se reintegreze în întreg. Corpul astral încă haotic este doar o parte a corpului astral mare al lumilor, din care au devenit stelele. Așa cum desăvârșirea lor s-a desfășurat și se desfășoară prin ritm, tot așa și desăvârșirea omenească, prin aceea că omul învață să se dăruiască pe de-a întregul și deplin acestui univers. Cuvântul lui Christos: „Cel care pierde viața, acela o va găsi.” [Nota 40]
Școala ocultă persană [Nota 41] a avut șapte inițieri [grade de inițiere]: 1. Corbul, care mai era încă unit cu lumea exterioară, mesagerul (corbul lui Wotan, Ilie, Barbarossa); 2. [Ocultul; 3. Combatantul; 4.] Leul; 5. Persanul [adevăratul reprezentant al poporului său; Manas]; 6. Eroul solar (apunerea existenței distincte prin integrarea în ritmul universal, Buddhi (Christos); 7.Tatăl (Atma).
Două lucruri a vrut să ne spună astăzi despre mantre și despre cele mai importante reglementări pe care le-ar da mărețul maestru Morya elevilor săi.
Sunt nouă proprietăți, care sunt caracteristice maeștrilor:
Cere de la noi cinci lucruri:
Simțirea trebuie purificată. Iubirea trebuie să piardă tot ce este necast și să devină dumnezeiască. Memoria nu trebuie, pentru a deveni obiectivă, să rețină nimic ce ar putea trezi prejudecăți. Înțelegerea trebuie să fie clară și voința trebuie, acolo unde este egoistă, să se stingă, însă acolo unde slujește drept instrument al maeștrilor, să fie înflăcărată.
Mantrele produc vibrații ale cuvântului care corespund cu vibrațiile gândului în materia Akasha.
Despre zicerea de Crăciun „Gloria in excelsis Deo et in terra pax hominibus bonae voluntatis”: [Nota 42] ea acționează mantric în limba latină. Apoi el a mai spus o mantră indiană cu conținut similar, cu care a și încheiat.
Sărbătorile sunt puncte nodale stabilite de maeștri. Anul Nou, de asemenea. De aceea ridicarea este importantă.
