Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA346PrecedentaUrmătoarea

Corecturi

Rudolf Steiner
APOCALIPSA ȘI LUCRAREA PREOȚEASCĂ

GA 346

NOTE


Referitor la această ediție

Cursul de conferințe despre Apocalipsa este al cincilea curs pe care Rudolf Steiner l-a ținut pentru membrii Mișcării de înnoire religioasă. În septembrie 1924 – ultima lună a activității sale de conferențiar – Rudolf Steiner a ținut patru până la șase conferințe zilnic. Au avut loc mai multe cursuri în paralel. În centrul activităților desfășurate atunci la Dornach a stat cursul de artă dramatică, care inițial a fost gândit pentru actori și declamatori, la care însă afluența a fost atât de mare, încât această limitare nu a mai putut fi respectată și de aceea s-a ținut în fața unui auditoriu de peste 700 de persoane. Între 8 și 18 septembrie 1924 Rudolf Steiner a ținut pentru medici și preoți conferințe despre medicina pastorală, iar pentru membrii Societății Antroposofice conferințe despre legăturile karmice. În afară de asta, s-au continuat instrucțiunile pentru membrii Primei Clase ai Școlii superioare libere și, de asemenea, conferințele pentru muncitorii care lucrau la construcția Goetheanumului.

«În septembrie lucrurile au stat astfel» – așa scria Marie Steiner (în «Ce se întâmplă în Societatea Antroposofică. Știri pentru membrii acesteia», Nr. 36 din 3 septembrie 1944) – «că Rudolf Steiner, ca într-o ultimă străfulgerare a spiritului său, a smuls corpului său, arzând deja la incandescență în focul viețuirii suprasensibile, ultima picătură de forță, prin care a curs spre noi o abundență inimaginabilă de daruri spirituale. Era precum o contopire, o concentrare a tot ceea ce făcuse de-a lungul a patru decenii de activitate pentru trezirea omenirii: concomitent un fruct copt și o forță de viitor concentrată în sine, care vor putea fecunda spiritual epocile care vor veni.»

Cursul de față – la care au participat 57 de preoți ai Comunității creștinilor și membrii Vorstandului (Prezidiul Societății Antroposofice – a început în sala de tâmplărie (Schreinerei), după care s-a continuat inițial în casa Brodbeck, astăzi Rudolf Steiner-Halde, iar mai târziu cursul a fost mutat într-un spațiu mai mare, al așa-numitului biroul-constructorilor, aflat într-o baracă din apropierea tâmplăriei, care azi nu mai există.

Referitor la desenele de la tablă: Desenele originale și înscrisurile de pe tablă ale lui Rudolf Steiner pentru aceste conferințe s-au păstrat, întrucât tabla fusese acoperită atunci cu hârtie neagră. Ele au fost reproduse în acest volum în Anexe.

Suporturile de text

De la aceste conferințe nu există un text autentic al lui Rudolf Steiner, în sensul unei stenograme înregistrată cuvânt cu cuvânt, căci nu fusese cooptat niciun stenograf.

Editarea se bazează pe o compilare de notițe ale participanților, care s-a realizat în modul următor: După încheierea cursului, s-au strâns însemnările făcute de diferiți participanți și s-au încredințat unui grup în vederea prelucrării și multiplicării. Despre aceasta a relatat Wolfgang Schickler în «Circulara pentru preoți» nr. 38 din 30 octombrie 1924. Deși Schickler scrie în principal despre dificultățile tehnice ale multiplicării, din prezentarea sa reiese totuși și că în descifrarea, compilarea, dictarea și dactilografierea diferitelor notițe au fost implicare cel puțin șase persoane. Sunt numite Käthe Wolf-Gumpold, Walter Gradenwitz, Johannes Thielemann, Arnold Göbel, Hermann Beckh. Schickler numește în glumă o parte a notițelor, din cauza neinteligibilității lor, «palitexte»/ palimpsest-uri.

Textul brut născut în acest fel a fost multiplicat imediat, fără ca mai înainte să se facă o revizuire critică sau o prelucrare de către o personalitate competentă din cercul participanților. Nu se cunoaște nimic unde s-ar afla în prezent notițele individuale respective.

Așadar, la această compilare de notițe – ea este până în ziua de azi singurul document pentru editarea conferințelor – nu este vorba de o înregistrare cuvânt cu cuvânt a conținuturilor conferințelor lui Rudolf Steiner, și de asemenea nici despre un referat al conținuturilor conferințelor făcut de către o anumită personalitate răspunzătoare cu aceasta. Însemnările ar putea fi desemnate cel mai bine drept un fel de protocol-amintire pentru participanți. Cursul conferințelor și principalele linii de gândire par a fi bine înregistrate, însă în amănunt se vădesc o mulțime de deficiențe și neclarități; în principal acestea sunt:

Din cauza lipsurilor evidente aparținătoare notițelor, editorii au trebuit să ia decizia prelucrării suportului de text. Aceasta s-a făcut după următoarele linii directoare:

Expuneri neclare în suportul de text:

«De-a lungul timpului eu am explicat, aici și în diferite locuri, cum a fost introdus sub raport spiritual acest michaelism. Ceva din aceasta am menționat de curând în conferințe în care am arătat că în anul 869, sub regența lui Michael, s-a introdus de către individualitățile lui Alexandru și Aristotel un impuls cu adevărat creștin. Aceasta însă a continuat. La începutul noii epoci, în care intră în acțiune sufletul conștienței – am explicat de asemenea acesta – avem o privire de ansamblu impunătoare. Dacă ne uităm la evenimentele spirituale care aparțin de omenirea pământească și merg în paralel cu întâmplările fizice, avem o Școală suprasensibilă avându-l pe Michael drept învățător.»

Prelucrare pe baza conferinței menționate
(Este conferința din 10 septembrie 1924, GA 238, care a fost stenografiată cuvânt cu cuvânt.)

«De-a lungul timpului eu am explicat, aici și în diferite alte locuri, cum Creștinismul a fost introdus sub raport spiritual prin Michael. Ceva din aceasta am menționat de curând în conferința din 10 septembrie 1924, în care am indicat că sub regența lui Michael, în timpul lui Aristotel și Alexandru, a fost introdus deja un impuls creștin real, și în care am indicat anul 869, în care a avut loc un fel de Conciliu suprasensibil. Aceasta a continuat. Și la începutul noii epoci, în care intră în acțiune sufletul conștienței – am explicat de asemenea aceasta –, avem, dacă ne uităm la evenimentele spirituale care aparțin de omenirea pământească și merg în paralel cu întâmplările fizice, priveliștea măreață a unei Școli suprasensibile avându-l pe Michael drept Învățător.»

Scopul prelucrării a fost acela de a produce un text inteligibil, în măsura în care acest lucru era posibil în situația documentelor deficitare existente. Bineînțeles, orice prelucrare rămâne până la urmă nesatisfăcătoare și nu poate niciodată înlocui o stenogramă înregistrată cuvânt cu cuvânt.

Note la text

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Ediției Complete (GA) sunt indicate în Note cu numărul lor bibliografic.

  1. Tiparul de la acea vreme a acestor cuvinte ale lui Rudolf Steiner din Foaia de știri începe cu o frază ce lasă de dorit din punct de vedere gramatical, probabil pe baza unei greșeli de tipar. Manuscrisul nu s-a păstrat. Pentru redarea de față a acestui articol, primele cuvinte tipărite atunci «În aceste cursuri» au fost schimbate în «Printre cursurile».
  2. Johannes Werner Klein (1898-l984), pe atunci Superior în Comunitatea creștinilor.
  3. id="3">Prietenii cu toții, fără excepție, și-au prezentat din proprie inițiativă cererea de primire în Școala superioară pentru știință a spiritului: Într-o scrisoare din 31 august 1924, Emil Bock (pe atunci Superior în Comunitatea creștinilor) îi scrisese lui Rudolf Steiner că în cercul preoților, ralierea la Prima Clasă a Școlii superioare libere pentru știință spirituală era percepută drept o problemă vitală. Scrisoarea a fost însoțită de cereri de admitere de la șaptesprezece personalități ale cercului. Douăzeci și patru de preoți ar fi devenit deja anterior membri ai Primei Clase a Școlii superioare libere, alți cincisprezece au depus deja cereri, însă nu au primit până acum niciun răspuns.
  4. Sunt prezentate unsprezece personalități: De la întemeierea Comunității creștinilor în septembrie 1922 au mai fost hirotonisite următoarele personalități: Harald Brock, Robert Goebel, Johannes Hemleben, Hermann Heisler, Josef Kral, Karl Ludwig, Karl Luttenberger, Rudolf Meyer, Ernst Moll, Hermann von Skerst, Gustav Spiegel, Johannes Thielemann, Käthe Wolf-Gumpold. Nu se știe dacă toți au participat la conferințele acestui curs.
  5. în locul din care a trebuit să vedem că au izbucnit întâi flăcările: Incendiul care a cuprins primul Goetheanum în noaptea de Anul Nou 1922/23, a fost observat mai întâi în așa-numita «Sală albă», în care în septembrie 1922 avuseseră loc întâlnirile fondatorilor Comunității creștinilor.
  6. În acest loc, multiplicarea internă a Comunității Creștinilor conține și următoarele fraze, evident notate defectuos:

    «Apoi substanțele erau amestecate, cum se mai proceda în antichitate, când Aristotel îl îndruma încă pe Alexandru, în așa fel încât din fumul de jertfă rezulta imaginațiunea sfântă, care arăta drumul către Zei; atunci această transsubstanțiere, actul preoțesc, era unul corect. Actul de sfințire a omului era într-adevăr înfăptuit. Cel care îl celebra și cel care putea lua parte la el, știa că acesta este organul de cunoaștere; căci prin aprinderea în fumul de jertfă și rugăciune, efectuate ceremonial prin cuvântare magică, ceea ce urcă în sus spre Zei revine de sus, ca un dar al harului în revelație, care este apocalipticul.»

    Conținutul afirmației, care aici a fost doar sugerat, este prezentat în conferința lui Rudolf Steiner din 22 decembrie 1922 «Misteriile cabirilor de la Samothrake», conținută în volumul Configurații ale Misteriilor, GA 232.

  7. Ungerea ca preot are loc ...: În multiplicarea internă a Comunității Creștinilor acest pasaj sună în felul următor: «Ungerea se face atunci când simți cum a luat naștere în Ioan conținutul Apocalipsei, îndată ce simți că acești oameni de astăzi vor să devină preoți prin faptul că zămislind în ei Eul, viețuiesc chiar în Apocalipsă. Dacă Eul devine apocaliptic, atunci Eul devine preoțesc.»
  8. așa se spune într-o traducere: În traducerea lui Martin Luther.
  9. Așa de exemplu, a existat ... o scrisoare pastorală: Este vizat arhiepiscopul de Salzburg, Johannes Baptist Katschthaler, 1832–1914. Scrisoarea sa pastorală din 2 februarie 1905 «Onoarea cuvenită preotului catolic» este publicată în: Carl Mirbt: «Surse referitoare la istoria papalității și a catolicismului roman», ediția a4-a Tübingen 1924, Cap. 645, pag. 497–499. Mai jos pasajul referitor la puterea de consacrare preoțească: «Cinstiți-i pe preoți, căci ei au puterea de a consacra. – Forța de sfințire/ungere/consacrare, această forță minunată, o are preotul catolic și numai el, nu și pastorii protestanți. – Forța de a consacra/hirotonisi, de a face prezent trupul Domnului cu sângele Lui prețios, cu întreaga Sa umanitate sfântă și Dumnezeirea Sa, sub forma pâinii și a vinului; a transforma pâinea și vinul în trupul adevărat și sângele prețios ale Domnului nostru, ce forță înaltă, sublimă, cu totul minunată! Unde în cer mai există o astfel de forță precum aceea a preotului catolic? La Îngeri? La mama lui Dumnezeu? Maria l-a conceput pe Christos, Fiul lui Dumnezeu, în pântecele Ei și l-a născut în staulul din Betleem. Da, dar luați aminte la ce se petrece la Sfânta Liturghie! Nu se întâmplă oarecum același lucru la sfânta transformare sub mâinile care binecuvântează ale preotului? Sub formele pâinii și vinului Christos devine cu adevărat, în mod real și ființial prezent și oarecum renăscut. Acolo la Betleem Maria a născut pe copilul ei divin și l-a înfășat în scutece. Preotul face oarecum același lucru și pune hostia pe corporal. Odată Maria a adus pe lume copilul dumnezeiesc. Și iată, preotul face aceasta nu o dată, ci de sute și mii de ori, de fiecare dată când celebrează. Acolo, în staul, copilul dumnezeiesc, care a fost dat lumii prin Maria, era mic, supus suferinței și muritor. Aici la altar, sub mâinile preotului, Christos este în gloria sa, incapabil de suferință și nemuritor, așa cum stă în cer la dreapta Tatălui, triumfând glorios, desăvârșit în toate privințele. – Fac ei trupul, sângele Domnului să fie realmente prezent? Nu. Ci ei jertfesc, ei aduc jertfa Tatălui ceresc. Este același lucru pe care Christos l-a făcut în mod sângeros la calvar și nesângeros la ultima Cină. Acolo Marele Preot veșnic, Iisus Christos, a adus ca jertfă Tatălui ceresc însăși carnea Sa, sângele Său și viața Sa. Aici, la Sfânta Liturghie, El face același lucru prin reprezentanții săi, preoții catolici. El i-a pus pe preoți în locul Lui, pentru ca ei să continue să aducă aceeași jertfă pe care a adus-o El. El le-a transmis dreptul asupra omenității sale sfinte, le-a dat oarecum putere asupra trupului Său. Preotul catolic poate nu numai să Îl facă prezent la altar, să îl închidă în tabernacul, să îl ia din nou și să îl întindă credincioșilor spre a fi mâncat, ci îl poate chiar oferi pe Fiul lui Dumnezeu devenit om celor vii și morți ca jertfă fără sânge. Christos, Fiul cel unu născut al lui Dumnezeu Tatăl, prin care s-a făcut Cerul și Pământul, care poartă întregul Cosmos, este supus aici, înăuntru, voinței preotului catolic.» (Sublinierile conform originalului editat de Mirbt.)
  10. pe când ieșeam din Torquay cu mașina... și ne îndreptam spre locul unde se afla odinioară castelul regelui Arthur: Călătoria spre Tintagel, pe coasta stâncoasă vestică a Cornwall-ului pe 17 august 1924. Rudolf Steiner vorbește despre aceasta în Torquay și în Londra în conferințele din 21 august și 27 august 1924 (în GA 240, pag. 241 ș.u. și 288 ș.u.), precum și în Dornach pe 10 septembrie 1924 (în GA 238, pag. 49 ș.u.).
  11. Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare?, GA 10.
  12. în modul pe care l-am caracterizat alaltăieri: În conferința din 7 septembrie 1924 (în GA 238, pag. 28).
  13. un muncitor avea gata pregătită întrebarea: Da, dar cum se face că unele plante au miros, iar altele nu?: Conferință ținută în fața muncitorilor prezenți la construcția Goetheanumului pe 9 august 1924 în Dornach (GA 354).
  14. Ignatius de Loyola și Emmanuel Swedenborg: Despre karma acestor personalități Rudolf Steiner vorbește în special în conferința din 24 august 1924 ținută la Londra în GA 240.
  15. în cursul despre lingvistică: Modelarea vorbirii/declamația și arta dramatică, ciclu de conferințe ținut la Dornach între 5 și 23 septembrie 1924 (GA 282).
  16. Despre epocile de regență arhanghelică conform cronologiei mistice a lui Trithemius von Sponheim, Rudolf Steiner vorbește de mai multe ori și în Orele esoterice (vezi GA 266), precum și în conferințele următoare: În München pe 5 decembrie 1907 (în «Contribuții la Ediția Completă a operelor lui Rudolf Steiner») Nr. 67/68); în Arnheim pe 19 iulie 1924 (în GA 240), în Dornach pe 8 august 1924 (în GA 237) și în Torquay pe 18 august 1924 (în GA 243).
  17. Platon spune: Dumnezeu matematizează, Dumnezeu geometrizează: Conform lui Plutarch «Discuții la masă» (Quaest. conv. VIII, 2).
  18. Mai bine un cerșetor pe Pământ: Din Homer «Odiseea», Cântul XI, versurile 488–491.
  19. Joachim de Floris: Abate cistercian din Floris sau Fiore, în Calabria, mort la 1202, a scris «Evanghelium aeternum» (Interpretarea profețiilor biblice).
  20. Alanus ab Insulis: (Alain de Lille), în jurul anilor 1120–1202, filosof scolastic, ultimul dintre marii învățători de la Chartres, a scris «Anticleudian, sau cărțile despre creația cerească a Omului nou».
  21. numărul Răului, acesta este numărul cinci: Despre semnificația numerelor Rudolf Steiner vorbește pe larg în conferința din 15 septembrie 1907 de la Stuttgart (în GA 101).
  22. disputa dintre Arius și Athanasius: Dispută legată de ființa Dumnezeului-Tată și a Dumnezeului-Fiu în secolul al IV-lea. Arius (mort în 336, preot orășenesc în Alexandria) învăța că Christos nu este egalul lui Dumnezeu-Tatăl și ar fi fost creat în timp. Athanasius (295–373, episcop al Alexandriei) a combătut această concepție și propovăduia unitatea ființială a Dumnezeului-Tată și a Dumnezeului-Fiu. Conciliul de la Niceea (325) s-a decis pentru învățătura lui Athanasius.
  23. în anul 869, la al optulea Conciliu de la Constantinopol, s-a stabilit că omul ar trebui privit ca fiind constituit din trup și suflet și că sufletul ar avea «unele însușiri spirituale».
  24. sub acel împărat roman: Sub Constantin cel Mare (împărat între 306 și 337).
  25. «Esența Creștinismului» a lui Harnack, 1851–1930, teolog evanghelic. Cartea sa «Esența Creștinismului» a apărut în anul 1900. Vezi și nota 29.
  26. Sorat: Literele ebraice și valorile lor numerice sunt redate mai jos conform tradiției cunoscute. (Comp. în plus și conferința a unsprezecea din Apocalipsa lui Ioan a lui Rudolf Steiner, GA 104, precum și nota separată privind numărul 666 în acestui volum.) Pe baza cărei surse Rudolf Steiner a ales modul de scriere cu «dt» [Soradt] (vezi însemnarea din caietul de notițe pag. 317), nu s-a putut stabili. – O altă prezentare a numărului 666 se găsește în Operele magice ale lui Agrippa von Nettesheim, cap. 22 din partea a II-a:

    Tabla Soarelui în numere și litere ebraice

    tabla soarelui

    «...Tabla a patra, cea a Soarelui, constă dintr-un pătrat al șesarilor și conține treizeci și șase de numere, câte șase pe un rând și în diagonală, care adunate dau o sută unsprezece; suma totală se ridică la șase sute șaizeci și șase. Lui îi preced nume divine, împreună cu o inteligență spre Bine și un demon spre Rău, precum și caracterele Soarelui și ale spiritelor lui, sunt luate tot din el...»

    Referitor la Sorat și numărul 666 comp. și conferințele lui Rudolf Steiner din 27 aprilie 1907 (în GA 96) și din 11 octombrie 1918 (în GA 184).

  27. Ordinul Cavalerilor templieri: Vezi conferința lui Rudolf Steiner din 25 septembrie 1916 (GA 171).
  28. de curând în conferința: Din 10 septembrie 1924 (în GA 238).
  29. celebra zicală: Iisus nu aparține Evangheliilor: Zicala lui Adolf Harnack, reprodusă în lucrarea sa «Esența Creștinismului», prelegerea a 8-a, sună textual astfel: «Nu este un paradox, și de asemenea nici „raționalism”, ci expresia simplă a stării de fapt, așa cum există ea în Evanghelii: Nu Fiul aparține Evangheliilor, ci doar Tatăl, după cum a propovăduit Iisus.»
  30. precum a devenit real de-a lungul mileniilor fizicul material: În acest loc, multiplicarea internă a Comunităților creștinilor conține și următoarele notițe ale unui alt participant:

    «Dumneavoastră veți lua, în măsura în care sunteți demni pentru aceasta, Noul Ierusalim, nu doar ca ceva imaginativ, așa cum este prezentat de către exegeții moderni, ci ca ceva real, care stă suspendat de sus în jos, la fel de real precum era Vechiul Ierusalim, care stătea pe propriile picioare înălțându-se de jos în sus.»

  31. Hölderlin, care a spus odată, că atunci când se uita la nemți vedea meseriași, însă nu oameni: în «Hyperion», volumul doi.
  32. individualitatea-Nietzsche, am descris-o chiar în cartea mea Cursul vieții mele: GA 28, cap. XVIII. Expuneri asemănătoare ale lui Rudolf Steiner se găsesc în următoarele conferințe: Dornach, 8 august 1924 (în GA 237) și Arnheim, 20 iulie 1924 (în GA 240).
  33. omul... era când mai mare, când mai mic ca formă: Rudolf Steiner vorbește mai în detaliu despre aceasta în conferința din 7 noiembrie 1915 (GA 254).
  34. cele ce trăia în astfel în școli, precum cea de la Chartres: Vezi referitor la aceasta conferințele lui Rudolf Steiner din lucrarea Considerații esoterice asupra legăturilor karmice, în special volumul 4, GA 238.
  35. «femeia înveșmântată cu Soarele, cu balaurul sub picioarele ei...»: Completări la acest tablou se găsesc în următoarele lucrări și conferințe ale lui Rudolf Steiner: «Congresul teosofic de la München», raport în revista Luzifer-Gnosis Nr. 34 (vara lui 1907); Conferința din 21 mai 1907 de la München: Explicații privind amenajarea și decorarea sălii de congres; conferința din 16 septembrie 1907 din Stuttgart: Pecețile apocaliptice. (Toate conținute în volumul Imaginile peceților oculte și ale coloanelor. Rusaliile congresului Münchenez 1907 și efectele sale, GA 284.
  36. Felul în care s-au mai adăugat și celelalte planete îl găsiți... în cartea mea Știința ocultă: GA 13, în capitolul «Evoluția lumii și omul».
  37. În expunerea de astăzi despre numerele ritmice fundamentale ale universului și ale omului: Din conferința a 10-a a cursului de medicină pastorală, Colaborarea între medici și duhovnici, GA 318.
  38. Dacă însă eu, ca observator, nu depind de momentul...: Paragraful care urmează arată deosebit de clar deficiențele suportului de text, căci notițele care ne-au fost transmise nu oferă un punct de reper clar pentru ceea ce a spus în realitate Rudolf Steiner aici. O simplă redactare în sensul prezentării făcute în conferința a șasea, în special la pagina 98, cade de la sine, întrucât este posibil sa se fi menționat cu totul alte puncte de vedere. Cititorul este silit să-și elaboreze el însuși o viziune corespunzătoare. Pentru aceasta pot fi de ajutor conferințele de mai jos ale lui Rudolf Steiner:
    Stuttgart, 15 septembrie 1907 (în GA 101);
    Berlin, 21 decembrie 1908 (în GA 107);
    München, 31 august 1909 (în GA 113);
    Dornach, 6 octombrie 1914 (în GA 156);
    Berlin, octombrie/noiembrie 1904.
    Douăsprezece conferințe despre evoluția planetară (în «Contribuții la Ediția Completă a Operelor lui Rudolf Steiner» Nr. 67/68, 69/70, 71/72 și 78, precum și în GA 89).
  39. ei nu sunt în sensul deplin al cuvântului oameni: Vezi și Conferințe cu învățătorii Școlii libere Waldorf din Stuttgart, conferința din 3 iulie 1923, GA 300 c, precum și conferința din Dornach din 22 octombrie 1920 din volumul Noua spiritualitate și viețuirea lui Christos în secolul douăzeci, GA 200. – H.P. Blavatsky vorbește în «Isis dezvăluită», vol. II și în «Doctrina ocultă», vol. III despre «soulless men» și despre «death of soul».
  40. cu ceea ce astăzi de dimineață eu am numit astrosofie: În conferința a 10-a a cursului de medicină pastorală, Colaborarea medicilor și duhovnicilor, GA 318.
  41. Atunci noi am primit o scrisoare scrisă de Goethe: Scrisoarea lui Goethe adresată fizicianului Thomas Johann Seebeck.
  42. scrisoarea fusese odată în posesia lui Kuno Fischer: Kuno Fischer 1824–1907), profesor de filosofie în Jena și Heidelberg, a publicat lucrarea «Amintiri despre Moritz Seebeck, împreună cu un apendice: Goethe și Thomas Seebeck», Heidelberg 1886 cu numeroase prime apariții a unor scrisori ale lui Goethe către Thomas Seebeck). Vezi și articolul lui Rudolf Steiner din același an (1886) Atitudinea lui Thomas Seebeck față de Teoria culorilor a lui Goethe, în GA 30.
  43. Filosofia libertății, GA 4.
  44. așa cum am spus ieri în Ora esoterică: În Ora a șasea repetată, de pe 17 septembrie 1924, în Îndrumări esoterice pentru Prima clasă a Școlii libere pentru Știință spirituală de la Goetheanum 1924, GA 270/III.
  45. Teosofie. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și determinarea omului, GA 9.
  46. Thomas Garrigue Masaryk, 1850–1937, profesor de filosofie și sociologie la Praga, președinte de stat între 1918 și 1935 al Republicii cehoslovace.
  47. am prezentat aceasta într-un alt curs: În cursul de medicină pastorală Colaborarea între medici și duhovnici, GA 318.
  48. Emil Bock, 1895–1959, pe atunci Superior în Comunitatea creștinilor.
  49. Friedrich Doldinger, 1897–1973, Conducător în Comunitatea creștinilor.
  50. după parcurgerea ultimului dumneavoastră caiet: În revista «Comunitatea creștinilor», anul 1 de apariție, caietul 6, septembrie 1924, Emil Bock a scris un articol cu titlul «Prezentul ca oră cosmică. Cele șapte Scrisori ale Revelației lui Ioan».
  51. enciclica papei din acea vreme împotriva modernismului: În anul 1907, papa Pius al X-lea a declarat modernismul drept «Cuibul tuturor ereziilor». În decretul «Lamentabili sane exitu» și circulara «Pascendi dominici gregis» au fost condamnate toate greșelile modernismului; din anul 1910 s-a prescris pentru întregul cler depunerea așa-numitului «jurământ antimodernist»; abia în 1967 s-a ridicat obligația depunerii acestui jurământ. – Vezi aici și conferințele lui Rudolf Steiner din 30 mai și din 3 și 6 iulie 1920 în Factori vindecători pentru organismul social, GA 198, precum și din 26 septembrie 1921 în Conferințe și cursuri despre activitatea creștin-religioasă, vol. II, GA 343.
  52. syllabusul anilor șaizeci: La enciclica «Quanta cura» din 8.12.1864 a papei Pius al IX-lea a fost anexat un «syllabus», împreună cu un index de optzeci de propoziții, în care se enumerau «greșelile» de gândire ale epocii moderne, care nu erau compatibile cu catolicismul roman.
  53. Joseph Jerome de Lalande, 1732–1807, jurist și astronom, în 1761 a devenit profesor de astronomie la College de France, iar în 1768 director al observatorului astronomic din Paris. Opere principale: «Traité d’astronomie», Paris 1764; «Bibliographie astronomique», Paris 1803.
  54. în anul 1773: În «Manual de astronomie, istoria și bibliografia ei» de Rudolf Wolf, Zürich 1892, se spune legat de acest an (Cartea a treia, paragraful 578):

    «În primăvara anului 1773, când la Paris s-a auzit că Lalande intenționa să țină la Academie conferința Reflexions sur le Cometes qui peuvent approcher de la terre, s-a iscat o mare tensiune. Întrucât această prelegere, din cauza numărului mare de lucrări științifice din ședința respectivă, nu a mai ajuns la rând, s-a răspândit, din prostie sau răutate, nu se știe, zvonul că Lalande ar fi vrut să anunțe pentru 12 mai sfârșitul lumii, datorită ciocnirii Pământului cu o cometă, dar ar fi fost împiedicat de poliție să țină prelegerea. Acest simplu zvon a fost suficient să ducă la crearea unei panici, astfel încât acea zi nu numai că a fost întâmpinată cu mare jale de întreg Parisul, ci ca urmare a fricii au avut loc nașteri premature, decese etc., iar clerici nevrednici, care acordau absolvirea de păcate pentru bani grei, au făcut cele mai mari afaceri. Tipărirea rapidă a studiului lui Lalande și diferitele încercări, mai în glumă, mai în serios, de liniștire a emoțiilor, nu au ajutat prea mult – numai după ce ziua de groază a trecut fără niciun fel de perturbare, oamenii s-au liniștit treptat.»

  55. Wilhelm Biela, 1782–1856, astronom austriac. În 1826 a descoperit cometa care îi poartă numele, care avea un timp de revoluție în jurul Soarelui de 6,6 ani. În 1845, cometa Biela s-a dezmembrat în două părți, care s-au îndepărtat tot mai mult una de alta și s-au disipat treptat în niște nori meteorici. În anii 1872, 1885, 1892 și 1899, acești nori au traversat Pământul nostru și au avut loc niște căderi de stele căzătoare extraordinare.
  56. Johann Joseph von Littrow, 1781–1840, din 1807 profesor de astronomie la Cracovia, din 1819 la Viena, simultan și director al Observatorului astronomic de acolo. În lucrarea sa «Despre temuta cometă a anului în curs 1832 și despre comete în general», Viena 1832, Littrow scrie despre cometa Biela:

    «Cometa se apropie în acest an, pe 29 octombrie (1832), până la o foarte mică distanță de traiectoria Pământului (2 1/3 diametre pământești) însă nu și în contact cu Pământul însuși. Pentru aceasta ar trebui ca la acea dată, adică 29 octombrie, Pământul să se afle pe orbita lui exact în punctul cel mai apropiat de cometă. Numai că în acea zi Pământul este încă foarte departe pe orbita lui de acel punct, în care să se întâlnească cu cometa sau să poată păți ceva de la ea... Alta ar fi situația dacă cometa, care pe 27 noiembrie va fi cel mai aproape de Soare, ar trece prin apropierea Soarelui abia pe 28 decembrie. În acest caz chiar s-ar produce în fapt acea apropiere a cometei de Pământ... Acest lucru însă nu se va întâmpla pe parcursul acestui secol. Apropierea de Soare a cometei la sfârșitul lui decembrie va avea loc abia în anul 1933, dacă timpul ei de revoluție de până acum, de 6 3/4 ani se menține. Dar marile perturbații pe care le suferă cometa în acest timp îndelungat de la planete, și în special de la Jupiter, vor fi modificat până atunci în așa măsură elementele traiectoriei ei, încât și în acest caz pericolul va fi redus la minimum pentru Pământ, dacă nu chiar eliminat complet.» (Pag. 23/24).

  57. ministrul berlinez al Poștei: Dirigintele general al Poștei, Karl Ferdinand Friedrich von Nagler, 1770–1846.
  58. un colegiu medical din Nürnberg, atunci când a fost rugat să-și spună părerea: Vezi aici R. Hagen, «Prima cale ferată germană», 1885, pag. 45, și M. Kemmerich, «Kulturkuriosa» (Curiozități culturale), München 1909, pag. 282.
  59. Hegel... a făcut observația perfect corectă, că anii buni și răi pentru vin au legătură cu cometele: În «Enciclopedia științelor filosofice pe scurt», partea a 2-a: Filosofia naturii; edit. de C. Michelet, Berlin, 1847, pag. 154.
  60. În 1906, într-o conferință pe care am ținut-o la Paris, am atras atenția: În timpul ciclului de conferințe pe care Rudolf Steiner l-a ținut la Paris între 25 mai și 14 iunie. Edouard Schuré, după ale cărui referate s-au tipărit conferințele în volumul Cosmogonie, GA 94, nu a înregistrat, desigur, aceste afirmații. Faptul că prin analiză spectrală s-a depistat cian în substanța cometei, a fost publicat în anul 1910, și anume legat de apariția cometei Halley. În cercurile de specialitate acest lucru se discuta deja la sfârșitul secolului al XIX-lea.
  61. când timpul devine o unitate: Despre aceste legături indicate doar pe scurt aici, vezi conferința lui Rudolf Steiner despre Zarathustra, Berlin 19 ianuarie 1911 (în GA 60, pag. 268 ș.u.).
  62. Spiritualul nu trăiește în organismul omenesc în procese constructive: Vezi aici explicațiile lui Rudolf Steiner din Fundamente pentru o extindere a artei vindecării conform cunoștințelor spiritual-științifice, GA 27, capitolul I, pag. 16/17.
  63. individualitatea lui Fichte, 1762–1814.
  64. apariția unei glande rele: Apoc. 16, 2 în traducerea lui Martin Luther. Traducerile mai noi vorbesc despre «ulcer/abces».
  65. Karl Friedrich Eusebius Trahndorff, 1782–1863, a trăit la Berlin. A scris «Diavolul – nicidecum o himeră dogmatică – Scrisoare deschisă adresată domnului Dr. Sydow, predicator la Biserica Nouă din Berlin», Berlin 1853. Rudolf Steiner vorbește despre aceasta și în conferința din 25 ianuarie 1916 (în GA 166).
  66. el a scris și o carte de estetică: «Estetica sau teoria despre o concepție asupra lumii și despre artă», Berlin 1827.


AcasăLucrări OnlineIndex GA346PrecedentaUrmătoarea